Serban Bogdan

KMS, Gr 1124 A
Program tratament TORTICOLIS

Torticolisul reprezintă o contractură dureroasă involuntară a muşchiului

sternocleidomastoidian (unilaterală) însoţită de o înclinare a capului de o parte, ceea ce
limitează mişcările de rotaţie ale gâtului, împiedică menţinerea capului în poziţie neutră şi
creează un disconfort atât fizic , cât şi psihic. În general apar spasme intermitente ale
musculaturii gâtului.

Cauzele apariţiei torticolisului:

- o mişcare bruscă şi greşită a gâtului;
- o poziţie neconfortabilă în timpul somnului;
- malformaţii congenitale;
- traumatisme provocate în timpul naşterii;
- infecţii (ortopedice sau neurologice)

Tipuri de torticolis:
- torticolis congenital - este reprezentat de o dezvoltare insuficientă a fătului(muşchiul
sternocleidomastoidian de o parte este mai scurt decât muschiul de partea opusă) sau de
adoptarea unei poziţii incorecte, nefavorabile, în perioada intrauterină;
- torticolis obişnuit - apare după o mişcare forţată şi brutală a gâtului; este cea mai frecventă
formă de torticolis şi apare în general în urma menţinerii unei poziţii prelungite şi defectuoase
în timpul somnului;
- torticolis spasmodic - este o distonie (boală în decursul careia contracturile provoacă poziţii
anormale ale corpului); etiologic nu este cunoscută cauza apariţiei şi sunt observate dureri şi
redori la nivelul gâtului;
- torticolis simptomatic - apare în urma unor leziuni ortopedice sau neurologice ale coloanei
vertebrale cervicale prin care sunt afectaţi şi muşchii gâtului.

Simptome
La nou nascut si sugarul mic nu este vizibila atitudinea de torticolis. Retractia nu este instalata
iar gatul este scurt. Ceea ce ne poate atrage atentia este prezenta unui nod( oliva torticolara)
in treimea medie a muschiului SCM care apare in primele 2-3 saptamani de la nastere, si care
poate sa dispara catre 6 luni/ 1 an. Netratat, torticolisul poate modifica aspectul fizic al
micutului. Craniul unui nou-nascut este foarte fragil iar daca copilul are tendinta de a-si tine
capul mereu pe aceeasi parte, aceasta ar putea sa-i aplatizeze capul pe partea respectiva.

Programul de recuperare pentru această afecţiune este stabilit în funcţie de vârsta pacientului,
tipul de torticolis şi gravitatea lui (forma usoară sau severă).
În cazul torticolisului congenital programul kinetic va cuprinde tehnici de relaxare/întindere a
muşchilor scurtaţi (streching şi masaj), kinesiotaping. Se pot înregistra progrese importante
atunci când tratamentul este aplicat precoce, încă din primele 3 luni de viaţă.
Programul de recuperare în cazul torticolisului dobândit (spasmotic,simptomatic sau obişnuit)
va fi individualizat şi în funcţie de cauzele care au generat apariţia sa şi va include:
-fizioterapie: termoterapie caldă;
-hidrokinetotermoterapie;
-tracţiuni ale coloanei cervicale;
-masaj, stretching, kinesiotaping;
-orteze cervicale;
În cazul torticolisului congenital, deoarece nu există un mod de a preveni această afecţiune,
aplicarea cât mai precoce a tratamentului împiedică agravarea bolii.

Obiective de tratament:
1.Tonifierea şi alungirea muşchiului scm, scurtat şi contracturat de pe partea dreaptă şi
tonifierea şi scurtarea muşchiului scm din partea opusă. În acest sens, muşchiul scm din partea
dreaptă va lucra excentric în afara segmentului de contracţie; muşchiul scm din partea stângă
va lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
2.Corectarea asimetriei centurii scapulare şi toracelui.
3.Formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în acţiunile statice şi dinamice ale
corpului în condiţiile nou create, prin schimbarea staticii capului şi gâtului.
Mijloace de tratament(corectarea torticolisului muscular drept):
A.Exerciţii statice - se folosesc sub forma poziţiilor corective şi hipercorective, care să
favorizeze efectuarea mişcărilor corective ale capului şi gâtului.Poziţiile de lucru trebuie să
aibă baza mare de susţinere, pentru a asigura echilibrul corpului şi localizarea mişcărilor
corective.
B.Exerciţiile dinamice constau din:
a.exerciţii de cap şi gât se execută sub forma mişcărilor de:
-Răsucire spre partea bolnavă (dreapta);
-Îndoirea laterală spre partea sănătoasa (stânga);
-Extensia capului şi gâtului;
-Circumducţie a gâtului, executată în plan posterior;
-Întinderea în axul vertical al coloanei vertebrale.
Sunt contraindicate mişcările de flexie.
b.exerciţii de membre superioare, umeri şi omoplaţi
- constau din fixări şi mişcări ale braţelor asimetric. Pentru corectarea simetriei centurii
scapulare, membrul superior de partea sănătoasă stânga efectuează mişcări peste linia
orizontală a umerilor şi în plan posterior, iar membrul superior drept de partea torticolisului va
executa mişcări sub nivelul umerilor.
c.exerciţii de trunchi
- sub forma mişcărilor de îndoire laterală spre stânga, răsucire spre dreapta, extensie şi
circumducţie în plan posterior. Aceste exerciţii au drept scop corectarea deficienţelor
toracelui, iar când sunt executate in acelaşi timp cu mişcările capului şi gâtului au rolul de a
amplifica mişcările capului şi gâtului.
d.exerciţii de respiraţie
sub forma liberă sau legate de exerciţii corective pemomentele fazelor respiraţiei.
e.exerciţii cu obiecte portative şi la aparate fixe
– vor avea aceeaşi strunctură corectivă a mişcărilor capului şi gâtului, executate concentric şi
în segmentul propriu pentru partea stângă, excentric şi în afara segmentului pentru partea
bolnavă.

Exercitii:
1. Din culcat pe spate, împingerea unei mingi medicinale cu capul spre partea sănătoasă.
2. Din culcat lateral, pe partea sănătoasă, cu capul înafara suprafeței de sprijin, se menține
poziția câteva secunde.
3. Din culcat lateral, pe partea afectată, se execută îndoirea laterală a capului spre partea
sănătoasă.
4. Indoriri laterale ale trunchiului spre partea sanatoasa simultan cu inclinarea capului spre
partea sanatoasa.
Rasuciri ale trunchiului spre partea torticolusului simultan cu rasucirea capului spre partea
afectata.
Extensia trunchiului si a capului.
5. Corectarea posturii cu fata la oglinda pentru constientizarea posturii corecte a capului.