numărul 2/2014 Alarma Arta de a tr^i în siguran]^

COMPONENTELE RISCULUI LA SECURITATE FIZICĂ

Conf. Dr. Ing. Gheorghe Ilie

1.Riscul la securitate fizică (R = p * I sau R= p * C).

Conform Instrucţiunilor 9/2013, securitatea
fizică reprezintă starea de fapt în care riscul
determinat de factorii ameninţări şi vulnerabilităţi,
ce pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală
sau libertatea persoanei ori pot aduce prejudicii
valorilor deţinute de unităţi, se situează la un nivel
acceptabil (fig. 1).
Riscul la securitate fizică reprezintă conceptul
de guvernare a stării de securitate fizică a unui
obiectiv de securitate, reprezentând caracterizarea
probabilităţii producerii incidentelor de securitate
fizică (fig. 2) şi a consecinţelor acestora.
Prin incident de securitate fizică înţelegem
un eveniment cu consecinţe fizice nedorite asupra
persoanelor, valorilor şi activităţilor într-o unitate.

Fig. 2 – Guvernarea stării de securitate

Riscul la securitate fizică se manifestă ca o

Fig. 1 – Semnificaţia securităţii fizice componentă a riscului de securitate (împreună cu
riscurile la securitate procesuală, informaţională sau
Reamintim că ameninţarea reprezintă de personal), fiind la rândul său un risc compus (fig 3).
o variabilă exogenă sistemului de securitate,
aparţinând mediului şi se manifestă ca mărime
de comandă (stimul), în timp ce vulnerabilitatea
reprezintă o variabilită endogenă sistemului de
securitate şi se manifestă ca o stare disfuncţională
a acestuia.
Ameninţarea este generată însă atât de surse
externe sistemului, cât şi interne, dar rămâne o
variabilă ce nu se manifestă cu apartenenţă de
sistem.
Ameninţarea reprezintă un pericol, pe când
vulnerabilitatea se manifestă ca disfuncţionalitate
fizic – arhitecturală sau operaţională internă.
Vulnerabilităţile favorizează transformarea
ameninţărilor în evenimente nedorite, a căror Fig. 3 – Riscul fizic –
caracteristică este determinată de risc. Riscul fiind componentă a riscului de securitate
rezultatul conjuncţiei acţionale dintre ameninţare şi
vulnerabilitate (R = A ∩ V). Facem precizarea că deşi riscul este la securitate
Esenţa formalizării riscului rămâne conjuncţia fizică, natura sa rămâne analitică şi caracterizează
dintre probabilitatea de producere a unui eveniment măsura incertitudinii producerii evenimentelor de
nedorit şi impactul sau consecinţele acestuia. securitate fizică.

36
 Alarma Arta de a tr^i în siguran]^ numărul 2/2014

În această accepţiune, analiza de risc încadrate într-o strategie globală de ameliorare a

la securitate fizică îşi propune să identifice riscurilor la securitate fizică.
ameninţările şi vulnerabilităţile fizice şi, deci, să Pentru a identifica, analiza, estima,
determine sau descopere riscurile la securitate gestiona, monitoriza şi revizui eficient riscul
fizică – probabilitatea şi impactul sau consecinţele la securitate fizică, acesta trebuie supus unei
incidentelor de securitate fizică, şi să stabilească analize criteriale, în vederea determinării cât mai
măsurile necesare pentru eliminarea sau limitarea corecte a structurii sale, metodelor de guvernare
acestora (fig. 4). şi mecanismelor de ameliorare.
Pentru a determina componentele riscului
la securitate fizică, vom lua în considerare
următoarele (fig. 5):
− acţiunile care pot pune în pericol viaţa,
integritatea corporală sau libertatea
persoanelor ori pot afecta valorile şi integritatea
bunurilor, produselor, instalaţiilor,zonelor
funcţionale sau clădirilor suport;
− modalităţile de exercitare sau îndeplinire a
funcţiilor de securitate fizică;
− manifestarea reacţiilor componentelor
sistemului de securitate fizică;
Fig. 4 –Analiza de risc la securitate fizică − criteriile de identificare, analiză şi estimare a
riscului la securitate fizică;
2. Componentele riscului la securitate fizică − atitudinea faţă de riscul la securitate fizică;
− caracterul obiectiv sau subiectiv al riscurilor la
Riscul la securitate fizică este un risc complex securitate fizică;
atât ca factori, surse, zone de acţiune, proprietari, − mijloacele şi strategiile de tratare a riscurilor
cât şi ca acţiuni, reacţii, incertitudini, funcţionalităţi la securitate fizică;
şi pericole – incidente de natură fizică. − corelaţiile riscurilor la securitate fizică;
Complexitatea structurală a riscului la − apartenenţa obiectivului analizat la diferite
securitate fizică impune mijloace şi măsuri de categorii de obiective;
control şi de securitate diverse, dar în permanenţă − tipuri de infractori la securitate fizică estimaţi.

acţiuni – fizice periculoase

exercitarea – funcţiilor sistemului de securitate fizică
reacţiile – componentelor sistemului de securitate fizică
criterii – evaluare riscuri la securitate fizică
atitudinea – faţă de riscuri la securitate fizică
CRITERII
caracter – obiectiv sau subiectiv
mijloace – tratare riscuri la securitate fizică
corelaţii – riscuri la securitate fizică
apartenenţă – categorii de obiective
tipuri – infractori la securitate fizică estimaţi

Fig. 5 – Categorisirea componentelor riscului la securitate fizică

2.1. Acţiuni de punere în pericol Acţiunile se desfăşoară probabilistic, în

Acţiunile care pot pune în pericol viaţa,
integritatea corporală sau libertatea persoanelor
ori pot afecta valorile şi integritatea bunurilor,
produselor, instalaţiilor, zonelor funcţionale
sau clădirilor suport se înscriu atât în domeniul
infracţiunilor (atac armat, atac asupra persoanelor
din interior, luare de ostatici, furt, tâlhărie ori
sabotaj), cât şi în cel al accidentelor şi distrugerilor
materiale sau al catastrofelor naturale (incendii,
seisme, intemperii).
funcţie de conjuncţia favorizantă dintre ameninţări
şi vulnerabilităţi, iar impactul sau consecinţele
acestora pot fi chiar catastrofice. Drept urmare,
caracterizarea acestora prin riscuri la securitate
fizică este obligatorie.
La rândul lor, aceste riscuri se pot împărţi în
două categorii: riscurile obiective – care au cauze
naturale şi cele subiective – care sunt produse de
persoane (fig. 6).

37
 numărul 2/2014
Fig. 6 – Categoriile acţiunilor
de punere în pericol
2.2. Modalităţi de exercitare a funcţiilor
sistemelor de securitate fizică
În categoria riscurilor de securitate fizică
asociate modalităţior de exercitare a funcţiilor
sistemelor de securitate sunt cuprinse riscurile care
caracterizează (fig. 7):
− acţiunile favorizate de lipsa sau de
neîndeplinirea corespunzătoare a unora din
funcţiile sistemului de securitate;
− existenţa alarmelor false, care pot bloca sau
destabiliza funcţionalitatea întregului sistem
de securitate;
− blocajele sau întreruperile funcţionale ale
mecanismelor suport ale funcţiilor sistemului
de securitate.
Fig. 7 – Riscurile neexercitării funcţiilor sistemului
de securitate fizică
Stabilirea denumirii acestor riscuri nu este
o acţiune facilă, cele mai multe dintre acestea se
pot confunda cu vulnerabilităţile sistemului de
securitate, care constituie de fapt factori pentru
aceste riscuri. De pildă, riscului de efracţie i se pot
asocia ca factori toate cele trei tipuri de acţiuni
(vulnerabilităţi).
38
Alarma Arta de a tr^i în siguran]^
De o importanţă deosebită este considerat
riscul alarmelor false, care constituie unul din
parametrii funcţionali fundamentali ai sistemelor
de securitate.
De regulă, aceste riscuri se iau mai puţin
în considerare în analizele de riscuri la securitate
fizică şi mai mult în caracterizarea performanţelor
sistemelor de securitate.
2.3. Manifestarea reacţiilor componentelor
sistemului de securitate fizică
Acţiunile cauzate de manifestarea negativă
a reacţiilor componentelor sistemului de securitate
sunt caracterizate, de asemenea, de riscurile
variabilităţilor performaneţelor şi se referă la (fig. 8):
− riscul alarmelor false, având drept surse
disfuncţionalităţi ale componentelor
subsistemelor de securitate (alarmă la efracţie,
supraveghere TVCI, control acces, prevenire
şi stingere incendiu, dispozitive de pază,
monitorizare şi intervenţie);
− riscul reacţiilor întârziate, având drept
surse disfuncţionalităţi ale subsistemelor de
securitate, precum şi abilităţile persoanelor
care produc acţiunile ostile de străpungere a
barierelor mecano-fizice sau a mecanismelor
de detecţie; de asemenea, pot apărea reacţii
întârziate la paza umană, la monitorizare
şi intervenţie, precum şi la cei ce asigură
mentenanţa sistemelor de securitate;
− riscul nerespectării procedurilor şi scenariilor
de intervenţie, în caz de producere a unor
acţiuni ostile, reprezintă un risc cu cauze
comportamentale şi organizatorice şi se
manifestă ca veriga cea mai slabă a sistemelor
de securitate; riscul nerespectării procedurilor
mai este denumit şi riscul reacţiilor neconforme.
Fig. 8 – Riscul manifestării componentelor
sistemului de securitate
 Alarma Arta de a tr^i în siguran]^
2.4. Criteriile de estimare a riscurilor la
securitate fizică
Stabilirea criteriilor de estimare a riscurilor
la securitate fizică are o importanţă deosebită
deoarece în funcţie de aceste criterii se stabilesc:
− expunerea la risc;
− atitudinea faţă de risc;
− încadrarea obiectivului de securitate în clasa
de acceptabilitate sau inacceptabilitate a
riscului;
− strategia şi planurile de tratare a riscului.
Riscul de a nu stabili corespunzător criteriile
de risc poate duce la situaţii de insecuritate
fetişizate, la acceptarea unor pericole mai mari
decât cele considerate normale sau cele stabilite
prin normative, la acţiuni lipsite de temei juridic
sau consistenţă operaţională, precum şi la costuri şi
daune suplimentare.
Riscul determinat de stabilirea incorectă a
criteriilor de risc se poate referi la (fig. 9):
− riscul stabilirii criteriilor fără a ţine seama de
prevederile legale sau normele în materie;
− riscul definirii mai puţin precise (nuanţe
calitative) sau prea stricte (valori cantitative)
care pot determina comportamente
neadecvate sau costuri nejustificate;
− riscul definirii neadecvate a criteriilor de risc,
de regulă, ţinând seama numai de consecinţe,
fără probabilităţi, sau de exprimări strict
calitative sau cantitative, dar neadecvate
obiectivelor stabilite pentru monitorizarea
riscului (expunere doar în costuri de securitate
sau insecuritate ori prin valori strict cantitative
sau larg calitative - neadecvate scalelor de
reprezentare).
Fig. 9 – Riscul criteriilor de estimare
2.5. Atitudinea faţă de riscul la securitate fizică
Atitudinea nedefinită faţă de risc este
caracterizată de riscul inadecvării aprecierii expunerii
la risc, stabilirii mijloacelor de control şi de ameliorare
a acestuia, ineficienţii măsurilor de tratare şi revizuire,
comportamentului şi managementului riscului la
securitate fizică (fig. 10).
numărul 2/2014
Drept urmare a unei atitudini pasive,
procesul de management al riscului este compromis,
în timp ce o atitudine proactivă îl poate face mai
eficient.
Neangajarea strategică, conform unei
politici adecvate, pune în pericol performanţele
obiectivului, precum şi sănătatea şi chiar viaţa
personalului din obiectiv.
Fig. 10 – Riscurile atitudionale
Neglijarea unor riscuri a căror evoluţie este
deosebit de dinamică, precum şi partajarea unor
riscuri ce pot fi ameliorate prin acţiunea asupra unor
cauze multiple pot duce la creşterea nejustificată a
costurilor de securitate şi la o tratare inadecvată.
2.6. Caracterul obiectiv sau subiectiv al
riscurilor
Riscurile la securitate fizică se împart în două
categorii în funcţie de participarea persoanelor la
acţiunile caracterizate prin risc (riscuri subiective)
sau de sursa acestora – cauze naturale (riscuri
obiective) – fig 11.
Fig. 11 – Riscuri caracteriale
Reţinem atenţia, însă, că o interpretare
strictă a acestui criteriu împarte, de pildă, riscul
de incendiu în două – risc de incendiu subiectiv –
cauzat de persoane şi risc de incendiu obiectiv –
cauzat de factori tehnici sau naturali. În acest caz,
partajarea este forţată şi costisitoare, nebenefică,
de aceea, trebuie acceptată decizia de apartenenţă
39
 numărul 2/2014
a incendiului la riscurile obiective, evidenţiindu-
se însă ambele tipuri de cauze. Agregarea riscului
de incendiu la riscurile obiective este justificată
de consecinţele catastrofale ale incendiilor,
asemănătoare cu cele ale seismelor sau intemperiilor
catastrofice şi cu adoptarea aproape în totalitate şi
a formei de tratare a acestora – prin asigurare.
Riscul de neîncadrare sau de încadrare
incorectă a riscurilor la securitate fizică în cele două
categorii afectează măsurile de tratare corectă a
acestora, cu prejudicii asupra folosirii eficientă a
mijloacelor de control adecvate.
2.7. Mijloacele şi strategiile de tratare a
riscurilor la securitate fizică
În funcţie de factorii şi sursele de risc, de
modurile de manifestare a acţiunilor caracterizate
prin riscul la securitate fizică se stabilesc mijloacele
şi strategiile de tratare, monitorizare şi revizuire
(fig. 12).
Fig. 12 – Riscurile de tratare
Riscul de inadecvare a asocierii mijloaceleor
de tratare duce la acţiuni ineficiente de tratare, la
reacţii tardive, la costuri suplimentare şi la generarea
altor acţiuni în lanţ.
De pildă, dacă riscul de furt este caracterizat
numai sub aspectul criminalităţii zonale (cauzat
doar de persoane din exterior), tratarea acestuia se
îndepărtează de măsurile de securitate de educare
şi supraveghere a propriului personal, care poate
participa direct la furt (în calitate de autori) sau
poate facilita, prin informaţii sau asociere, succesul
persoanelor din exterior.
2.8. Corelaţiile riscurilor la securitate fizică
Riscul inadecvării analizării şi tratării
corelaţiilor riscurilor la securitate fizică cauzează
ineficienţa mijloacelor de control şi neînţelegerea
şi netratarea dependenţelor cauzale dintre aceste
riscuri (fig. 13).
De pildă, riscul care caracterizează acţiunea
de efracţie, dacă acţiunea de efracţie se produce,
40
Alarma Arta de a tr^i în siguran]^
poate genera acţiuni de furt, jaf, tâlhărie, sabotaj,
distrugeri materiale sau poate facilita riscul de
intruziune în zone cu acces protejat, pentru
informare în vederea pregătirii altor acţiuni
periculoase sau producerea unor disfuncţionalităţi
sau pierderi de imagine, chiar catastrofale în jocul
concurenţei. Efracţia şi intruziunea înncununate de
succes, într-un obiectiv al unei firme de securitate
sau de pază, duc cu certitudine la înlăturarea acestor
firme din piaţă.
Rata alarmelor false la obiectivul unei
firme care proiectează şi implementează sisteme
de securitate demonstrează lipsa de profesionalism
şi carenţele tehnologice sau de concepţie ale
sistemelor de securitate, aducând un prejudiciu
grav acestei firme asupra încrederii în produsele
proprii. La fel se întâmplă dacă nu există corelaţii de
tratare atât faţă de ineficienţa funcţiilor unui sistme
de securitate, cât şi faţă de tehnologiile şi clasele de
securitate ale componentelor utilizate.
Fig. 13 – Riscurile de corelaţii
Se cunoaşte că „veriga cea mai slabă" este
cea care determină calitatea unui mecanism de
securitate, iar clasa de securitate cea mai scăzută
a unei componente stabileşte clasa de securitate a
întregului mecansim.
În aceeaşi manieră, nerespectarea cerinţelor
tehnologice şi organizatorice fac ca mecanismele de
securitate să-şi piardă acreditarea de securitate şi să
devină neadecvate sistemului de securitate în care sunt
integrate. De pildă, un seif neancorat îşi pierde clasa
de securitate pentru care este acreditat, după cum
nerespectarea procedurilor de supraveghere în cadrul
monitorizării poate provoca reacţii întârziate şi tardive.
2.9. Apartenenţa la categoriile de obiective
Riscurile la securitate fizică se manifestă
diferit de la obiectiv la obiectiv, chiar dacă acestea
au construcţii asemănătoare, acelaşi tip de politici
 Alarma Arta de a tr^i în siguran]^ numărul 2/2014

de integrare, obiecte de activitate identice, sisteme

de securitate implementate după acelaşi proiect şi
personal pregătit la fel.
Aceste manifestări specifice produc reacţii
individualizate şi chiar comportamente relativ
diferite. Totuşi, analizele autoizomorfe – pe obiectiv,
trebuie întregite cu analize izomorfe – de categorie,
care pot asigura reacţii adecvate şi verificate în
timp, analize criteriale comparatorii, racordări de
politici şi strategii de securitate, mijloace comune
de expertiză, scenarii de antrenament şi control
şi, ce este cel mai important, determinarea unor
criterii de risc mai apropiate de realitate (fig.
14). Dar cea mai adecvată corelare de categorii
de obiective se referă la analiza modurilor de
operare a infractorilor potenţiali (cauzele, sursele
de risc şi comportamentul persoanelor), la scenarii
asemănătoare de antrenare şi operaţionalizare
a sistemelor de securitate şi la reacţii procedurale
adecvate, verificate în diferite cazuri concrete.

2.10. Tipurile de infractori estimaţi

Inadecvarea mijloacelor de control în cazul
riscurilor de securitate fizică la tipurile de infractori
potenţiali poate constitui o cauză principală a
depărtării de valorile riscurilor obiective şi deci de
eficientizarea tratării.
Fig. 14 – Riscurile apartenenţei la
categorii de obiective
Infractorii acţionează după tipul, pregătirea
şi expertiza lor în domeniu, iar vizarea penetrării
nedetectate şi a exploatării disfuncţionalităţilor
unui sistem de securitate este reală şi urmărită în
permanenţă (fig. 15).
Fig. 15 – Riscurile tipurilor de infractori
Cel mai des exploatat este însă
comportamentul neloial al personalului obiectivului
vizat, corelat cu lipsa de responsablitate a celor ce
lucrează pentru securitate, tulburările mentale
sau emoţionale, vulnerabilitatea la şantaj,
vulnerabilitatea celor cu datorii materiale sau
morale, precum şi comportamentul nesincer,
superficial, antisocial sau anticolectiv ori inadecvat
sexual sau al celor consumatori de alcool ori droguri.
Timpul la dispoziţie, pregătirea profesională
deosebită şi dotarea cu scule şi aparatură adecvată,
la care se adaugă abilităţile de exploatare a
disfuncţionalităţilor sistemelor de securitate impun
ca măsurile de securitate, sistemele şi mijloacele
de control al riscului să fie, nu numai tehnic de
calitate deosebită, ci şi utilizate şi operaţionalizate
la maximul posibilităţilor lor. Acţiunea procedurală
a operatorilor şi a celor ce se ocupă de mentenanţă,
monitorizare şi intervenţie este obligatorie, la fel ca şi
integrabilitatea acţională a sistemelor de securitate.
De altfel, se consideră că integrabilitatea
funcţională, comportamentală, operaţională şi de
evaluare şi estimare dinamică a performanţelor
constituie una din garanţiile asigurării unui nivel de
securitate pentru un obiectiv eficient şi adecvat.
Asupra exploatării disfuncţionalităţilor
de integrabilitate şi acţiunilor complementare
şi de sprijin (suplinire, completare, sporire de
performanţe) vom reveni.

41
 numărul 2/2014
3. Structuralitatea riscului la securitate fizică
Indiferent dacă riscul la securitate fizică,
analizat şi estimat, monitorizat şi revizuit, este cu
Fig. 16 – Structuralitatea riscului la securitate fizică
− sursa riscului la securitate fizică, cu acţiune
sau natură fizică, comportamentală şi chiar
informaţională;
− zona sau locurile de acţiune a evenimentelor
nedorite cu manifestare sau consecinţe fizice,
caracterizate de riscuri la securitate fizică;
− tipurile de acţiune a evenimentelor nedorite
caracterizate prin riscuri la securitate fizică;
− succesiunea în timp a evenimentelor nedorite
caracterizate prin riscuri la securitate fizică;
− plauzibilitatea – posibilitatea, probabilitatea
sau frecvenţa riscurilor;
− impactul sau consecinţele;
− proprietarii riscurilor la securitate fizică;
− legăturile cauzale ale riscului la securitate
fizică;
− categoriile riscurilor la securitate fizică;
− efectele directe sau indirecte ale evenimentelor
nedorite caracterizate prin riscuri la securitate
fizică;
− modalităţile de ameliorare a riscurilor la
securitate fizică;
− mijloacele de monitorizare şi revizuire a
riscurilor la securitate fizică.
Determinările structurale ale riscului la
securitate fizică asigură adoptarea unei atitudini şi
a unui comportament adecvat faţă de risc, precum
şi a unor măsuri de tratare eficace.
42
Alarma Arta de a tr^i în siguran]^
acţiune singulară sau cauzală multiplă (în lanţ), este
inerent sau rezidual, riscul la securitate fizică are o
structuralitate relativ determinată, care constă în
(fig. 16):
Determinările structurale permit o bună
orientare în gestionarea riscurilor la securitate fizică
şi, mai ales, o corectă alocare de resurse pentru
eficientizarea reacţiilor de ameliorare.
4. Bibliografie
1. ILIE GHEORGHE, Securitatea instituţiilor
financiar - bancare, Editura UTI,
Bucureşti, 1998;
2. ILIE GHEORGHE, Securitatea deplină,
Editura UTI, Bucureşti, 2001;
3. ILIE GHEORGHE, Securitatea mediului
de afaceri, Editura UTI PRESS, Bucureşti,
2006;
4. ILIE GHEORGHE, Securitatea mediului
de afaceri, Editura UTI PRESS, Bucureşti,
2006;
5. ILIE GHEORGHE, De la management la
guvernare prin risc, Editura UTI PRESS,
Editura Detectiv, Bucureşti, 2009;
6.ILIE, GH., Riscul măsura incertitudinii,
Editura UTI, Bucureşti, 2011;
7.ILIE, GH., Structuralitatea riscului –
Concepte, standarde, opinii - Editura UTI,
Bucureşti, 2013.