Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Argument.......................................................................................................................... p.4
CAPITOLUL I . Prezentare generală a S.C. “Compania de Îmbuteliat Coca Cola
Bihor”SA
5
Molino, Amatil şi Ozgorky la: Timişora, Oradea, Iaşi, Bucureşti, Ploieşti, Constanţa şi Galaţi.
S.C. “Compania de îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.” este persoană juridică având forma juridică
de societate pe acţiuni. Capitalul ei se constituie prin contribuţia acţionarilor, persoane fizice şi
juridice sub formă de acţiuni, ce se pot trimite prin vânzare-cumărare. Obligaţiunile sociale ale
societăţii sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor
lor.
Capitalul social al companiei de îmbuteliat Coca Cola Bihor este în totalitate privat, având
valoare de 15000 mil lei, din care 70% este capital străin şi 30% este capital românesc integral
aportat. Capitalul social este divizat în acţiuni, acţiunile sunt purtătoare de dividende, sunt
indivizibile şi fiecare acţiune dă dreptul la un vot.
Aduanrea Generala a Acţionarilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra
activităţii acesteia şi asigură strategia ei economică şi comercială.Adunările Generale ale
Acţionarilor sunt ordinare şi extraordinare şi rezolvă principalele probleme de politică
economică şi socială a firmei.
Obiectul de activitate al Companiei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor este fabricarea, îmbutelierea
şi comercializarea băuturilor răcoritoare: Coca Cola, Coca Cola light, Fanta (orange, lemon,
pink, exotic), Sprite, Kinley, Bonaqua, Capy tempo (ananas, grapefruit, orange), Capy nectar
(orange, grapefruit, multifruit).
Îmbutelierea se efectuează în ambalaje de sticlă (0,25l, 1l), plastic (0,5l, 1l, 2l, 2,5l,), doze (0,25l)
şi tera pack (25l, 1l).
1.4. Structura de producţie şi conducere a Companiei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.
Pentru realizarea obiectului de activitate S.C. Compania de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.
dispune de o serie de producţie compusă din:
Laborator - unde se prepară esenţa pentru băuturile răcoritoare şi unde se verifică calitatea
acestora
Hala de producţie - unde se îmbuteliază băuturile răcoritoare
6
Depozitul - unde se execută repararea şi întreţinerea parcului auto
Departamentul comercial - de unde se coordonează distribuţia produselor pe piaţă
Departamenutl marketing - al cărui principal obiectiv este clădirea unei imagini
pozitive pe piaţă
Departamentul personal - care se ocupă de recrutarea personalului corespunzător cerinţelor şi de
instruire a personalului existent potrivit necesităţilor companiei
Departamentul financiar contabil - care este răspunzător pentru înregistrarea corectă în
contabilitate a operaţiilor economice care au loc şi de a întocmi rapoarte care reflectă situaţia
patrimonială a unităţii.
Organul de conducere al Companiei de Îmbuteliat Coca Cola S.A. este Adunarea Generală a
Acţionarilor şi are următoarele atribuţii principale:
Examinează, aprobă sau modifică bilanţul şi contul de profit şi pierdere dupa analiza rapoartelor
Consiliului de Administraţie al Comisiei de Cenzori sau al expertului de gestiune, după caz,
aprobă repartizarea beneficiilor între acţionari
Hotărăşte cu privire la fuzionarea cu alte societăţi, comasarea, dizolvarea sau divizarea societăţii
şi lichidarea acestora
Hotărăşte cu privire la executarea de reparaţii capitale şi realizarea de investiţii noi
Conducerea societăţii de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A. este realizată prin Consiliul de
Administraţie al cărui director general este domnul Tom O’beirne a cărui sediu este la centrul
companiei din Bucureşti. Pe plan local compania este condusă de un director general, căruia îi
sunt subordonate toate celelate departamente, fiecare departament având directorul lui specific,
care raportează direct directorului general.
Birouproiectareprodusecunoi
DIRECTOR TEHNIC
1.5. Organizarea compartimentului financiar contabil al “Companiei de Îmbuteliat Coca
Cola Bihor” S.A.
În structura funcţională a Companiei de Îmbuteliat Coca Cola S.A. sunt bine definite funcţiile de
bază ale acestora. Una dintre cele mai importante funcţii îl ocupă funcţia financiar contabilă care
antreneazădouă genuri de activităţi şi anume activitatea financiară şi activitatea contabilă.
Contabilitatea este organizată sub formă de serviciu financiar-contabil.
În orice loc de pe planetă, producătorul de bunuri şi servicii este animat de un unic scop - acela
de a obţine un profit cât mai mare. Dar, el ştie, că îşi poate atinge ţelul, numai dacă produce
bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici decât preţul la care-l poate vinde şi dacă găseşte clienţi
care să-l cumpere.
De aceea, pentru producător este la fel de important, să găsească soluţii pentru a produce în
condiţii de maximă eficienţă şi să cunoască motivele pentru care se cumpără bunurile şi serviciile
lui, să afle: cine, ce, de unde, de ce, când, cum şi cât de mult cumpără şi cât de des, altfel spus să
afle de ce oamenii răspund într-un anume fel la produsele şi serviciile care le sunt oferite, de ce
au o anumită atitudine faţă de ele.
Această conduită a oamenilor în cazul cumpărării şi / sau consumării bunurilor şi serviciilor se
reflectă în comportamentul consumatorului.
Orientarea spre client înseamnă identificarea şi analiza continuă şi cuprinzătoare a aşteptărilor
clienţilor, trnspunerea acestora în realizarea produselor şi serviciilor, în modul de desfăşurare a
interacţiunii cu clienţii, cu scopul dezlovtării şi menţinerii unor relaţii pe termen lung şi
economic avantajoase cu clienţii.
Orientarea întreprinderii spre nevoile consumatorilor, impune cunoaşterea tehnică, urmărirea
sistematică şi anticiparea dorinţelor acestora pe baza unui instrument ştiinţific de cercetare.
11
Comportamentul consumatorului este definit ca:”totalitatea actelor decizionale realizate la nivel
individual sau de grup, legate direct de obţinerea şi utilizarea de bunuri şi servicii, în vederea
satisfacerii nevoilor actuale şi viitoare, incluzând procesele decizionale care preced şi determină
aceste acte”.
Pentru a câştiga pieţele astăzi, firmele trebuie să se orienteze spre client. Ele trebuie să devină
conştiente de necesitatea creării clientelei şi nu de crearea produsului. Clienţii cumpără de la
firmele care oferă cumpărătorilor cea mai mare valoare. Consumatorii îşi formează anumite
opinii despre valoarea ofertelor de piaţă şi iau deciziile de achiziţie în funcţie de aceste opinii.
12
1). Factorii culturali – exercită cea mai puternică şi mai vastă influenţă asupra
comportamentului cumpărătorului. Vvom analiza în continuare rolul jucat de aceşti factori, în
ceea ce priveşte cultura, cultura secundară şi clasa socială.
Cultura secundară: O cultură este formata din culturi secundare care ofera posibilităţi sporite de
identificare şi de socializare a membrilor lor. Culturile secundare includ persoane aparţinând
aceleiaşi naţionalităţi, religii, rase sau regiuni geografice; caracteristicile acesteia influenţează
comportamentul de cumparare.
Clasa socială: Orice societate umana se caracterizează printr-o stratificare sociala. Clasele
sociale prezintă mai multe caracteristici. În primul rând, persoanele care aparţin aceleiaşi clase
sociale tind să aiba comportamente mai apropiate decât persoanele din
13
clase diferite. În al doilea rând, persoanele ocupă poziţii inferioare sau superioare în cadrul
societăţii în funcţie de clasa socială din care fac parte. În al treilea rând, clasa socială de care
aparţine o persoana nu este determinată de o singura variabilă, ci de mai multe, cum ar fi :
ocupaţia, venitul, averea, educaţia, sistemul de valori. În al patrulea rând, indivizii pot trece de la
o clasa socială la alta pe durata vieţii lor. Clasele sociale se caracterizează şi prin preferinţe bine
determinate pentru anumite produse si mărci.
2). Factorii sociali - Comportamentul unui consumator este influenţat şi de factori sociali, cum
ar fi : grupurile de referinţă, familia, rolul si statutul social.
Un grup disociativ este cel ale cărui valori şi comportament sunt respinse de alţi indivizi.
Oamenii sunt influenţaţi de aceste grupuri sub cel puţin trei forme: expunerea individului la
stiluri de viaţă şi comportamente noi, influenţarea atitudinilor şi a părerilor despre sine, ca
urmare a dorinţei normale a persoanei în cauză de a se “integra” în grup.
Familia: Membrii familiei reprezintă cel mai influent grup de referinţă primar. Familia se
susţine, că este variabila care exercită cea mai puternică influenţă asupra comportamentului
consumatorului , deoarece ea influenţează deciziile fiecărui membru al ei, iar influenţele ei se
resimt pe o lungă perioadă de timp, în genere pe întregul ciclul de viaţă al individului.
Deciziile de cumpărare se pot lua de o singură persoană în mod automat, prin participarea mai
multor membri sau a tuturor, unele fiind dominate de unul din soţi, altele fiind de natură
sincreatică (contribuţia soţilor fiind cam aceeaşi).
În cazul produselor sau serviciilor scumpe, decizia de cumpărare se ia în comun de către soţ şi
soţie. Marketerul trebuie să determine în acest caz care din cei doi are o influenţă mai mare în
alegerea unui produs. De multe ori, aceasta este rezultatul unei mai mari experienţe sau puteri de
convingere. Astfel:
14
Soţia domină în alegerea maşinilor de spălat, covoarelor, mobilei, articolelor de menaj;
Influenţa este egală în alegerea locului de petrecere a concediului, locuinţei, locului de recreere.
Rolul şi statutul social: Pe durata vieţii, o peroană ia parte la activitatea unor grupuri diverse:
familie, cluburi, organizaţii. Poziţia persoanei în fiecare din aceste grupuri se defineşte prin rolul
şi statutul său. Fiecare rol implică un anumit statut. Oamenii aleg acele produse care exprimă
rolul şi statutul avute de ei în cadrul societăţii.
Vârsta şi etapa din cadrul ciclului de viaţă: Oamenii cumpără diferite produse şi servicii pe
parcursul vieţii lor. Consumul este influenţat de etapele ciclului de viaţă a familiei.
Situaţia materială : Alegerea unui produs depinde în mare măsură de situaţia materială a
persoanei respective. Acesata este dată de venitul care poate fi cheltuit (mărime, stabilitate,
durată), economiile şi bunurile deţinute, datoriile, puterea de împrumut şi înclinaţia spre
cheltuieli sau economisire. Marketerii urmăresc permanent tendinţele ce se manifestă în privinţa
mărimii veniturilor individuale, a economiilor şi a ratei dobânzilor. Dacă indicatorii economici
anunţă o perioadă de recesiune, marketerii trebuie să ia măsurile necesare în vederea
reproiectării, repoziţionării şi modificării preţului produselor, sstfel încât să menţină valoarea
bunurilor oferite consumatorilor vizaţi.
Stilul de viaţă: Stilul de viaţă al unei persoane reprezintă modul său de a trăi, definit prin
activităţile desfăşurate, interesele şi opiniile sale. Stilul de viaţă reprezintă “imaginea completă a
unei persoane” care vine în contact cu mediul. Marketerii vor căuta să identifice relaţiile care se
stabilesc între produsele lor şi diferenţele stilurilor de viaţă.
Personalitatea şi părerea despre sine: Fiecare persoană are o personalitate distinctă, care îi
influenţează comportamentul de cumpărare. Personalitatea este analizată în mod obişnuit în
funcţie de trăsături ca: încrederea în sine, stăpânirea, independenţa, respectul, sociabilitatea,
capacitatea de apărare şi adaptabilitatea. Personalitatea poate fi o variabilă utilă în analiza
comportamentului consumatorilor, cu condiţia ca tipurile de personalitate să poată fi diferenţiate
şi să existe o relaţie suficient de strânsă între anumite tipuri de personalitate şi alegerea unui
produs sau a unei mărci.
15
4). Factorii psihologici – Decizia de cumpărare este influenţată de patru factori
psihologiciimportanţi: motivaţia, percepţia, învăţarea, concepţiile şi atitudinile. Factorii
psihologici constituie variabilele endogene care explică comportamentul consumatorului prin
multiplele lor incidenţe asupra individului, care în bună măsură nu pot fi direct observabile şi de
aceea sunt de obicei deduse.
Motivaţia: este variabila care a polarizat interesul cercetătorilor, fiind multă vreme considerată
singura care intervine între stimuli şi reacţia cumpărătorului, întrucât este uşor de observat că
orice act (cognitiv, afectiv, comportamental) are la bază în ultima instanţă un motiv, un impuls
intern rezultat din interacţiunea dialectică a coordonatelor sistemului. Motivele sunt tocmai
mobilurile consumatorului care stau la baza comportamentului său.
Specialiştii apreciază că motivaţia de consum este constituită în cea mai mare parte din elemente
ideatice şi comportamentale specifice grupurilor sociale, cum ar fi: opinii, prejudecăţi şi credinţe,
obiceiuri şi tradiţii, modele socio-culturale de comportament, modă, etc. Dar, oricât de puternice
ar fi motivaţiile, întotdeauna ele sunt dependente de situaţie. De aceea motivele care
direcţionează comportamentul într-o situaţie pot să nu existe sau să fie diferite într-o altă situaţie.
1 - teoria lui Maslow - teoria ierarhizării motivelor (A. Maslow Motivation and Personality N.Y.
Harper and Row 1954);
2 - teoria lui McGuire teoria motivelor psihologice (D. Hankins, R.J. Best, K. Concy Consomer
behaviour Implication for Marketing Strategies, Boston 1989);
teoria câmpului psihologic a lui K. Lewin (K.Lewin A Dynamic Theory of Personality N.Y.
McGraw Hill 1935);
teoria congruenţei a lui Osgood (C.E. Osgood şi Ph. Tannenbaun The Principles of cognity the
Prediction of Attitude Change Psychological review 1955, 62, 42-45);
16
Nici una din aceste teorii nu explică satisfăcător mecanismul motivaţional, el rămânând încă doar
parţial cunoscut şi datorită imposibilităţii cuantificării tuturor proceselor motivaţionale care
determină comportamentul individului.
Este un proces complex, care depinde de caracterul stimulilor fizici, dar şi de relaţiile dintre
stimuli şi anumite condiţii ce implică individul. Fiecare individ recepţionează inputurile
senzoriale din mediu (auz, văz, gust, miros, pipăit) dacă acestea se găsesc între nişte limite care
constituie pragul: absolut (nivelul minim ce poate permite detectarea, senzitivitatea) şi diferenţial
(diferenţa minimă care se poate detecta, de la un anumit nivel în sus).
Inputurile receptate devin senzaţii şi ele sunt selectate, filtrate în funcţie de factori externi
(culoare, contrast, mărime, poziţie, intensitate, mişcare). Senzaţiile selectate sunt organizate şi
grupate astfel încât atributele percepute sunt integrate în configuraţia senzaţiei şi stocate în
memorie, unele pe un termen scurt, altele în memoria de lungă durată ce le permite să declanşeze
un nou proces de cercetare a informaţiilor externe.
Consumatorul foloseşte informaţiile astfel obţinute pentru a alimenta reflecţiile sale şi pentru a
ajunge la o judecată asupra unui produs prelucrând informaţia în proces de reflecţie controlat sau
în procese semiautomate, care pot fi conştiente sau nu. Această activitate perceptivă are câteva
caracteristicib deosebit de semnificative pentru specialistul de marketing:
percepţia este selectivă, deci individul operează alegerea pentru stimuli, interpretându-i doar pe
aceia care se impun prin calitate (intensitate, diferenţă) şi pe aceia care corespund unei stări de
dezechilibru intern;
percepţia este distorsionată, deformată de o serie de factori ca: similaritatea, impresia iniţială,
stereotipia;
altul.
17
tehnica învăţării prin condiţionarea clasică de tip pavlovian;
Semnificaţia practică a teoriei învăţării pentru marketing este aceea, că unele principii se pot
aplica în conceperea politicii de marketing. Astfel se poate construi cererea pentru un produs prin
asocierea lui cu motive puternice, asigurând o întărire pozitivă. O nouă întreprindere, de
exemplu, poate intra pe piaţa apelând la aceleaşi motivaţii ca şi concurenţii ei, pentru că de
regulă cumpărătorii sunt mai dispuşi să-şi transfere loialitatea către o marcă similară, decât să
apeleze la alta.
Convingerea este o cunoaştere descriptivă pe care o persoană o are despre ceva. Convingerile
conturează în mintea oamenilor imaginea despre un produs, iar oamenii acţionează conform
convingerilor. Numai convingerile determinate au rol în luarea deciziei, adică o decizie
importantă sau semnificativă în alegerea sau clasificare produselor, o decizie distinctivă (cum
sunt diferenţele percepute între mărci), o decizie frapantă (care iese în relief, în evidenţă în mod
deosebit).
Identificarea cumpărătorului se poate face cu uşurinţă ăn cazul multor produse. Astfel o persoană
poate îndeplini cinci roluri în cadrul procesului de luare a deciziei de cumpîrare:
Iniţiator: persoana care sugerează prima idee cumpărării unui anumit produs sau serviciu
18
Firmele trebuie să identifice aceste roluri, deoarece ele au implicaţii asupra proiectării
produsului, elaborării mesajelor şi alocării bugetului promoţional.
Decizia de consum diferă în funcţie de tipul deciziei de cumpărare. Există diferenţe majore între
cumpărarea diferitelor produse. Achiziţiile complexe şi de mai mare valoare implică un proces de
deliberare mai îndelungat şi existenţa mai multor participanţi. H.Assel a identificat patru tipuri
de comportament de cumpărare bazate pe gradul de implicare a cumpărătorului şi pe diferenţele
între mărci, aceste fiind: - Comportamentul complex de cumpărare
Acest gen de cumpărător va trece print-un proces de învăţare, formându-şi întâi anumite
convingeri în legătură cu produsul, apoi atitudinile, pentru ca în final să aleagă în conştiinţă de
cauză produsul dorit. Marketerul trebuie să elaboreze strategii care să îl ajute pe client să
cunoască atributele produsului, importanţa lor şi superioritatea mărcii respective.
19
Comportamentul de cumpărare obişnuit : De multe ori, consumatorul se impică puţin în
cumpărarea produselor necesare, în situaţia în care nu există diferenţe semnificative între mărci.
Consumatorii nu îşi formează o atitudine fermă asupra unei mărci, ci o aleg deoarece aceasta le
este familiară. Marketerii care se ocupă cu acest tip de produse apelează la preţ şi la promovarea
vânzărilor pentru a stimula testarea produsului de către consumatori.
Reclama trebuie să pună accent numai pe câteva elemente-cheie. Elementele vizuale sunt foarte
importante, întrucât pot fi reţinute uşor şi asociate cu marca. Campania publicitară trebuie să fie
axată pe mesaje de scurtă durată, repetate frecvent. Televiziunea este mult mai eficientă din acest
punct de vedere decât presa scrisă.
În figura 2.5.1. ne sunt prezentate etapele procesului de cumpărare. Consumatorul parcurge astfel
cinci etape : identificarea problemei, informarea, evaluarea alternativelor, alegerea şi evaluarea
post-cumpărare.
20
Figura 2.5.1. Etapele procesului de cumpărare
1). Identificarea problemei este prima fază a deciziei de cumpărare, în care consumatorul
sesizează existenţa unei diferenţe perceptibile (suficient de mari) între modul în care îi este
satisfăcută o nevoie şi modul în care el ar dori satisfacerea acelei nevoi, deci deosebire între
starea actuală şi starea dorită.
Această dorinţă nesatisfăcută poate să apară ca urmare a unor stimuli interni sau externi, ce pot fi
de natură: demo-economică, psihologică, sociologică, de marketing mix (produs, preţ, distribuţie,
promovare).
În mod frecvent apariţia nevoilor nesatisfăcute este rezultatul: apariţiei unor noi tehnologii,
epuizării stocurilor de produse, modificării structurii necesităţilor, apariţiei unor dezechilibre la
consumator între produsele asociate în consum, dar şi a situaţiei financiare a individului din
trecut şi din prezent.
21
urmând să fie reactivată când informaţiile procurate vor permite delimitarea unor alternative de
satisfacere a ei.
Cercetarea începe cu căutarea internă de informaţii, care reprezintă procesul mental de regăsire
în memoria consumatorului a unor informaţii stocate în trecut şi care-i pot servi la fundamentarea
deciziei de cumpărare.
Căutarea externă înseamnă achiziţionarea de informaţii din surse din afara memoriei sale, care
pot fi:
5). Evaluarea post cumpărare este etapa în care consumatorul, după achiziţionarea produsului va
manifesta un anumit grad de satisfacţiesau nesatisfacţie. Satisfacerea consumatorului depinde de
măsura în care performanţele produsului corespund aşteptărilor consumatorului. În cazul în care
performanţele produsului corespund aşteptărilor sale, acesta va fi mulţumit, satisfăcut. În cazul în
care performanţele produsului vor depăşi aşteptările consumatorului, acesta va fi încântat, foarte
mulţumit,
22
iar în cazul în care performanţele produsului nu corespund aşteptărilor consumatorului, el va fi
nemulţumit.
Instrumentele utilizate pentru a urmări şi măsura satisfacţia clientului sunt extrem de diverse.
Cele mai utilizate sunt:
Sugestii şi reclamaţii: - o firmă orientată spre client le dă acestora posibilitatea de aşi exprima
părerile şi nemulţumirile. Aceste procedee, nu numai că ajută companiile să acţioneze mult mai
rapid pentru a rezolva problemele, dar oferă firmelor multe idei pentru aşi îmbunătăţi produsele.
Testul cumpărătorilor fictive – firma angajează oameni care să joace rolul de cumpărători ai unui
produs şi apoi să-şi expună opiniile în legătură cu achiziţia.
Studiu de caz
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte forte),
„Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, Şanse) şi „Threats”
(Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două
privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.
existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile:
managerial;
organizatoric;
cercetare-dezvoltare;
pregătirii personalului,
costurilor;
comercial, etc.
posedarea unor brevete de invenţii de produse şi /sau tehnologii care conferă firmei avantaj
competitiv;
posedarea unor abilităţi deosebite în materie de inovare a produselor şi/sau tehnologiilor;
deţinerea poziţiei de lider sau de vârf de piaţă;
24
existenţa unui sistem bine organizat şi eficace de planificare strategică;
menţinerea unui nomenclator inadecvat de produse şi/sau servicii (prea larg sau prea îngust);
atenţie precumpănitoare dată problemelor curente în detrimentul celor de perspectivă.
Probleme de urmărit la analiza mediului: A. Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale:
existenţa cererii de noi produse şi/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe
noi;
25
intrarea intr-o perioadă de recesiune economică la nivel naţional sau internaţional;
schimbări demografice nefavorabile;
Analiza SWOT se poate desfăşura la scara ansamblului firmei sau, pentru adâncirea investigaţiei
şi conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor funcţionale din cadrul firmei:
marketing, vânzări şi distribuţie, cercetare- dezvoltare, producţie, financiar şi personal - relaţii de
muncă.
Analiza SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea unui diagnostic asupra
condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei funcţionale, pe baza răspunsurilor la
problemele menţionate anterior, conturându-se perspectivele de evoluţie pe termen lung ale
firmei şi ale domeniilor respective.
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a
aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea
unei firme, prin care se identifica punctele forte, punctele slabe, oportunităţile, ameninţările şi
cauzele care le generează şi/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau
diminuare a aspectelor negative şi /sau de valorificare a celor pozitive.
26
3.2. Etica, cea mai bună etichetă în afaceri
Coca-Cola România şi Junior Achievement România premiază etica tinerilor, prin intermediul
programului de comunicare: "Etica cea mai bună etichetă în afaceri”.
Despre program
De altfel, focusul programului sunt dialogul şi dezbaterea ca metode de învăţare moderne precum
şi ca obiceiuri de comunicare utile.
Potrivit reprezentanţilor companiei, Coca-Cola România doreşte să fie parte activă a procesului
de dezvoltare durabilă a comunităţii, de aceea, prin acest program, angajaţii săi împărtăşesc
tinerei generaţii din experinţa vasta pe care au acumulat-o de-a lungul anilor şi beneficiile
respectării unui cod etic în domeniul afacerilor.
Obiectivele programului
Astfel, unul din cele mai importante obiective ale acestui program educaţional este să îi facă pe
tineri să înţeleagă modul în care trebuie luate deciziile de business etice şi responsabile şi să
conştientizeze responsabilităţile pe care le au faţă de comunitate şi societate în general.
Descrierea programului
Programul este destinat tuturor studenţilor din învăţământul universitar românesc cu vârste
cuprinse între 18 şi 23 de ani.Toţi participanţii primesc un Ghid al programului
27
cu studii de caz, se întalnesc o dată pe săptămână pentru a dezbate cazurile prezentate şi pentru a
scrie eseuri despre modul în care ei ar acţiona în situaţiile date, iar aceştia lucrează în echipe,
simulând departamentul unei companii.
Aşadar, programul a fost astfel conceput încât studenţii să aibă posibilitatea de a interacţiona,
discuta şi analiza diverse dileme etice, de a-şi lărgi cunoştintele având o perspectiva globală
asupra conceptelor etice, înţelegându-i aspectele şi implicaţiile multiculturale.
De asemenea, metoda utilizată de program este tip “learning by doing”, metodă folosită, potrivit
reprezentanţilor, de toate programele Junior Achievement. Aceasta presupune prezenţa în clasa,
pe lângă profesori, a oamenilor de afaceri de succes şi a voluntarilor, care vor servi ca mentori
pentru studenţi. Grupele de tineri primesc anumite subiecte selectate, pentru a le discuta şi
analiza.
Astfel, seria de întâlniri cu studenţii “Să vorbim despre etică la Coca-Cola” reprezintă o
componentă a programului în care manageri de top din cadrul Sistemului Coca-Cola prezintă
studii de caz în faţa participanţilor, care apoi sunt dezbătute împreună, spun reprezentanţii. Încă
de la începutul programului, aceste prezentări s-au desfăşurat pe parcursul a 15 road-show-uri în
Braşov, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Oradea şi Timişoara. Aşadar, peste 3000
de studenţi au avut oportunitatea să facă cunoştinţă cu comunitatea de afaceri şi să discute
împreună subiecte ale eticii în afaceri.
Competiţia
Programul de etică în afaceri include şi o parte competiţională care începe în al doilea semestru
al anului universitar şi constă în şase studii de caz care sunt propuse spre dezbatere on-line.
În plus, în fiecare an, Coca-Cola România oferă echipei câştigătoare marele premiu. Pentru trei
ani consecutiv (2003-2006), marele premiu a fost o bursă “Platinum Junior Achiver”, constând în
participarea câştigătorului la Conferinţa de Leadership GTI, desfăşurată la Chicago, USA, iar în
2007, câştigătorul marelui premiu a beneficiat de o bursă “Platinum Junior Achiver” la
Conferinţa Naţională “Time for Talents” ce a avut loc în luna iulie la Berlin, Germania.
Facts&Figures
Potrivit reprezentanţilor agenţiei, în cei 4 ani de desfăşurare, peste 200 de profesori şi oameni de
afaceri din cadrul Sistemului Coca-Cola i-au ajutat pe tineri să înţeleagă mai bine etica şi modul
ei de aplicare în afaceri şi în viaţa de zi cu zi.
28
program. Peste 80 de şcoli şi universitati din întreaga ţară au implementat programul “Etica în
Afaceri”.
De asemenea, în cadrul Galei “Best for Better”, organizată de JA România, Coca-Cola România
a primit premiul “Sponsor of the Year Award 2007”.
Astfel, nevoile şi structura cheltuielilor unei familii sunt influenţate de numărul de membri (copii
şi adulţi), vârsta lor, gradul de ocupare. Modul de petrecere a timpului liber şi de utilizare a
resurselor financiare este influenţat de doi factori:existenţa sau inexistenţa copiilor; dacă femeia
are sau nu un loc de muncă.Odată cu înaintarea în vârstă preferinţele se schimbă, ceea ce
influenţează şi comportamentul de cumpărare.
Literatura de specialitate propune mai multe modele pentru descrierea etapelor ciclului de viaţă
al familiei dar multe dintre ele sunt depăşite pentru că nu au luat în considerare tendinţele
actuale, precum schimbarea rolului femeii în familie, amânarea naşterii primului copil,
schimbarea accelerată a stilurilor de viaţă, apariţia familiei cu un singur părinte.Pentru a reflecta
la aceste schimbări, modelul actual al ciclului de viaţă al familiei trebuie să ia în considerare
patru variabile: vârsta, situaţia familială,prezenţa sau absenţa copiilor, vârsta copiilor (când
aceştia există). În acest fel, pot fi identificate mult mai multe tipuri de familii (anexa nr.2 ):
familia tip I – cel mai mic copil are sub şase ani;
familia tip II – cel mai mic copil are peste şase ani;
familia tip III – cel mai mic copil are peste şase ani şi părinţii sunt de vârstă
29
mijlocie (35-64 ani);
familia tip IV – părinţii sunt de vârstă mijlocie, iar cel mai mic copil este sub şase ani.
Conform modelului, există mai multe categorii de consumatori, fiecare cu un comportament de
cumpărare specific.Celibatarii şi proaspăt căsătoriţii îşi orientează cheltuielile spre
divertisment.Familiile cu copii mici vor cheltui pentru produse alimentare naturale: fructe,
sucuri,iaurt şi alte produse de îngrijire a acestora.Cererea pentru produse de folosinţă îndelungată
este mai scăzută la celibatari şi părinţi singuri şi creşte pentru celelalte tipuri de familii. Cererea
pentru servicii este mai ridicată la cuplurile în vârstă şi la celibatari.
30
CAPITOLUL IV
Concluzii şi propuneri
“O lucrare trebuie să fie făcută bine la timp, de prima dată şi de fiecare dată!”
31