Sunteți pe pagina 1din 35

CUPRINS

Argument.......................................................................................................................... p.4
CAPITOLUL I . Prezentare generală a S.C. “Compania de Îmbuteliat Coca Cola
Bihor”SA

1.1.Denumirea şi sediul unităţii patrimoniale........................................... p.6


1.2.Forma juridică a companiei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A....... p.6
1.3.Obiectul de activitate a firmei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.... p.6
1.4.Structura de producţie şi conducerea companiei
p.6
1.5.Organizarea compartimentului finaciar al companiei de Îmbuteliat
Coca Cola Bihor S.A........................................................................................... p.10
CAPITOLUL II . Analiza pieţelor de consum şi a comportamentului cumpărătorului
2.1.Studierea comportamentului de consum al clienţilor ........................p.11
2.2.Principalii factori care influenţează comportamentul de cumpărare p12
2.3.Rolul jucat în luarea deciziei de cumpărare...................................... p.18
2.4.Tipurile comportamentului de cumpărare......................................... p.19
2.5.Etapele procesului de luare a deciziei de cumpărar.......................... p.20
2.6.Urmărirea şi satisfacerea nevoilor clientului.................................... p.23
CAPITOLUL III . Studiu de caz....................................................................... p.24
3.1.Analiza SWOT.................................................................................. p.24
3.2.Etica, cea mai bună etică în afaceri.................................................... p27
3.3.Prezentare generală a ciclului de viaţă a familiei şi a comportamentului
de cumpărare................................................................................................................... p.29
CAPITOLUL IV . Concluzii şi propuneri......................................................... p.31
ANEXE.............................................................................................................. p.32
BIBLIOGRAFIE............................................................................................... p.41
ARGUMENT

Am ales această temă, deoarece am încercat să scot în evidenţă importanţa marketingului şi în


special dinamica procesului de cumpărare a consumatoruui.
Marketingul îşi propune să vină în întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor consumatorului,
satisfăcându-le.Însă, “cunoaşterea consumatorilor” nu este deloc un lucru simplu.Este posibil ca
ei să-şi exprime nevoile şi dorinţele şi să acţioneze totuşi într-un mod total opus: uneori, este
posibil chiar să nu-şi cunoască adevăratele motivaţii care-I determină să cumpere, ori să
reacţioneze la factori care le schimbă decizia de cumpărare în ultima clipă.
În orice caz, marketerii au sarcina de a analiza dorinţele, modul de percepere, preferinţele şi
comportamentul de cumpărare al consumatorilor vizaţi. Această analiză va permite crearea unor
produse cu caracteristici noi, formarea preţurilor, alegerea canalelor de distribuţi, elaborarea
mesajelor de publicitate şi a altor elemente ale mixului de marketing.În acest capitol voi analiza
dinamica procesului de cumpărare al consumatorilor, continuând în următorul capitol cu
dinamica procesului de cumpărare al firmelor.
Extinderea firmelor şi a pieţelor a îndepărtat treptat pe mulţi directori de marketing de contactul
direct cu clienţii.Astfel, directorii au fost nevoiţi să se bazeze tot mai mult pe cercetările
efectuate asupra consumatorilor, pentru a putea răspunde la următoarele întrebări cheie:

Din cine este constituită piaţa? Ocupanţii


Ce cumpără piaţa? Obiectivele
De ce cumpără piaţa? Obiectivele
Cine participă la actul de cumpărare? Organizaţiile
Cum cumpără piaţa? Operaţiile
Când cumpără piaţa? Ocaziile
De unde cumpără? Punctele de desfacere

Trăsăturile cumpărătorului şi procesul de decizie duc la adoptarea anumitor decizii de


cumpărare.Sarcina marketingului este aceea de a înţelege ca se petrece în conştiinţa
cumpărătorului între momentul acţiunii stimulilor externi şi cel al adoptării deciziei de
cumpărare.Voi încerca astfel să găsesc răspunsurile la următoarele două întrebări:

Cum influenţează trăsăturile cumpărătorului (culturale, sociale, personale şi psihologice)


comportamentul de cumpărare?

Cum ia consumatorul deciziile de cumpărare?


CAPITOLUL I Prezentare generală a S.C. Compania de îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.

1.1.Denumirea şi sediul unităţii patrimoniale

Denumirea societăţii supuse studiului, în prezenta lucrare, este societatea comercială


“COMPANIA DE ÎMBUTELIAT COCA COLA BIHOR” S.A. cu sediul în România, Judeţul
Bihor, Nr. 449, având numărul de înregistrare în Registrul comeţului nr. J 05/2525/1992. Codul
de înregistrare fiscal R- 2589574, cont deschis la Banca Comercială Română , cu numărul
25111-151/rol.
Băutura Coca Cola a fost servită pentru prima dată într-o farmacie din Atlanta Georgia, fiind
creată de către farmacistul John Styth Pemberton, în 6 mai 1886. Coca Cola s-a găsit de vânzare
în farmacia Jacob’s la preţul de cinci cenţi paharul.La început siropul se punea în vase cu
ornamente şi se adăuga apă gazoasă pentru a obţine un pahar de Coca Cola. Vânzările din 1886
erau în medie de nouă pahare pe zi. După câteva luni Frank M. Robinson partenerul şi contabilul
doctorului Pemberton, a găsit varianta finală pentru scrisul Coca Cola. Spre sfârşitul vieţii sale
doctorul Pemberton, din lipsă de bani a început să vândă drepturile asupra mărcii Coca Cola.
După moartea lui în 1891.Aşa G. Candler, farmacist şi om de afaceri a cumpărat toate drepturile
asupra mărcii Coca Cola pentru suma de 2300 dolari. În 1892 Coca cola a devenit o corupţie
condusă de doctorul Candler, care trei ani mai târziu a anunţat în raportul anual că Coca Cola se
găseşte în orice stat USA. În 1919, bancherul Ernest Woodruff din Atlanta a cumpărat Coca Cola
la preţul de 25 mil dolari. Câţiva ani mai târziu Ernest Woodruff a fost succedat la preşedenţia
Coca Cola de către fiul său Robert Woodruff. În timpul celor 60 de ani de preşedenţie Robert
Woodruff a condus firma Coca Cola la un remarcabil nivel internaţional bazându-se pe principiul
calităţii. În 1894 Joseph Bierbenharm în dorinţa sa de a face Coca Cola disponibilă şi în alte
magazine înafara farmaciilor a devenit primul om care a îmbuteliat Coca Cola. În 1915 fabrica
de sticlă a creat o sticlă contur Coca Cola cu o formă unică care se putea identifica şi în întuneric.
Tocmai datorită formei distincte ea a fost înregistrată ca marcă de comerţ în 1977. Până la data
de 31 decembrie 1893 o acţiune cumpărată cu 10 dolari în 1919 atunci când firma a fost cotată la
bursă la peste 21 milioane dolari. Coca Cola este servită acum în peste 220 de ţări şi comandată
în peste 90 de limbi doar pentru că a îndeplinit simpla dorinţă a oamenilor de a se recrea, a se
răcori şi a se bucura. În România Coca Cola a apărut în 1991 devenind încă din primul an liderul
producătorilor de băuturi răcoritoare. La ora actuală în România există şapte fabrici de îmbuteliat
Coca Cola, investiţii de peste 300 milioane dolari ale concernelor

5
Molino, Amatil şi Ozgorky la: Timişora, Oradea, Iaşi, Bucureşti, Ploieşti, Constanţa şi Galaţi.

1.2. Forma juridică a companiei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.

S.C. “Compania de îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.” este persoană juridică având forma juridică
de societate pe acţiuni. Capitalul ei se constituie prin contribuţia acţionarilor, persoane fizice şi
juridice sub formă de acţiuni, ce se pot trimite prin vânzare-cumărare. Obligaţiunile sociale ale
societăţii sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor
lor.
Capitalul social al companiei de îmbuteliat Coca Cola Bihor este în totalitate privat, având
valoare de 15000 mil lei, din care 70% este capital străin şi 30% este capital românesc integral
aportat. Capitalul social este divizat în acţiuni, acţiunile sunt purtătoare de dividende, sunt
indivizibile şi fiecare acţiune dă dreptul la un vot.
Aduanrea Generala a Acţionarilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra
activităţii acesteia şi asigură strategia ei economică şi comercială.Adunările Generale ale
Acţionarilor sunt ordinare şi extraordinare şi rezolvă principalele probleme de politică
economică şi socială a firmei.

1.3. Obiectul de activitate al firmei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.

Obiectul de activitate al Companiei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor este fabricarea, îmbutelierea
şi comercializarea băuturilor răcoritoare: Coca Cola, Coca Cola light, Fanta (orange, lemon,
pink, exotic), Sprite, Kinley, Bonaqua, Capy tempo (ananas, grapefruit, orange), Capy nectar
(orange, grapefruit, multifruit).
Îmbutelierea se efectuează în ambalaje de sticlă (0,25l, 1l), plastic (0,5l, 1l, 2l, 2,5l,), doze (0,25l)
şi tera pack (25l, 1l).

1.4. Structura de producţie şi conducere a Companiei de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.

Pentru realizarea obiectului de activitate S.C. Compania de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A.
dispune de o serie de producţie compusă din:

Laborator - unde se prepară esenţa pentru băuturile răcoritoare şi unde se verifică calitatea
acestora
Hala de producţie - unde se îmbuteliază băuturile răcoritoare

6
Depozitul - unde se execută repararea şi întreţinerea parcului auto
Departamentul comercial - de unde se coordonează distribuţia produselor pe piaţă
Departamenutl marketing - al cărui principal obiectiv este clădirea unei imagini
pozitive pe piaţă
Departamentul personal - care se ocupă de recrutarea personalului corespunzător cerinţelor şi de
instruire a personalului existent potrivit necesităţilor companiei
Departamentul financiar contabil - care este răspunzător pentru înregistrarea corectă în
contabilitate a operaţiilor economice care au loc şi de a întocmi rapoarte care reflectă situaţia
patrimonială a unităţii.

Organul de conducere al Companiei de Îmbuteliat Coca Cola S.A. este Adunarea Generală a
Acţionarilor şi are următoarele atribuţii principale:

Aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul ei de posturi, precum şi normativul de


constituire al compartimentelor funcţionale şi de producţie

Alege membrii Consiliului de Administrţie şi ai Comisiei de cezori, exclusiv cenzorii supleanţi le


stabileşte atribuţiile, renumerarea, îl descarcă de activitate şi îl revocă

Numeşte directorii societăţii, le stbileşte atribuţiile şi competenţele şi îl revocă

Apobă şi modifică programele de activitate şi bugetul societăţii

Analizează programele Consiliului de Administraţie privind stadiul şi perspectivele societăţii cu


referire la profit, poziţia pe piaţă, la nivelul tehnic, calitatea, forma de muncă, relaţiile cu clienţii

Hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare, inclusiv a celor externe la nivelul


împrumuturilor bancare şi la condiţiile de acordare a garanţiilor, stabileşte condiţiile de acordare
a creditelor comerciale şi aprobă orice fel de credit financiar acordat societăţii

Stabileşte nivelul de salarizare al personalului angajat la societate în funcţie de studii şi munca


efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevazută de lege

Examinează, aprobă sau modifică bilanţul şi contul de profit şi pierdere dupa analiza rapoartelor
Consiliului de Administraţie al Comisiei de Cenzori sau al expertului de gestiune, după caz,
aprobă repartizarea beneficiilor între acţionari

Hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea de sucursale, filiale, agenţii, reprezentanţi,


magazine şi depozite ale societăţii

Hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, la modificarea numărului de


acţiuni sau valori nominale a acestora precum şi cesiunea acţiunilor

Hotărăşte cu privire la aprobarea şi modidicarea statutului, precum şi la transformarea formei


juridice a societăţii

Hotărăşte cu privire la fuzionarea cu alte societăţi, comasarea, dizolvarea sau divizarea societăţii
şi lichidarea acestora
Hotărăşte cu privire la executarea de reparaţii capitale şi realizarea de investiţii noi

Hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a membrilor Consiliului de Administraţie,


directorilor, adjuncţilor acestora şi a cenzorilor pentru pagubele produse societăţii

Hotărăşte în orice alte probleme privind societatea potrivit legii şi statului

Conducerea societăţii de Îmbuteliat Coca Cola Bihor S.A. este realizată prin Consiliul de
Administraţie al cărui director general este domnul Tom O’beirne a cărui sediu este la centrul
companiei din Bucureşti. Pe plan local compania este condusă de un director general, căruia îi
sunt subordonate toate celelate departamente, fiecare departament având directorul lui specific,
care raportează direct directorului general.
Birouproiectareprodusecunoi
DIRECTOR TEHNIC
1.5. Organizarea compartimentului financiar contabil al “Companiei de Îmbuteliat Coca
Cola Bihor” S.A.

În structura funcţională a Companiei de Îmbuteliat Coca Cola S.A. sunt bine definite funcţiile de
bază ale acestora. Una dintre cele mai importante funcţii îl ocupă funcţia financiar contabilă care
antreneazădouă genuri de activităţi şi anume activitatea financiară şi activitatea contabilă.
Contabilitatea este organizată sub formă de serviciu financiar-contabil.

Activitatea serviciului financiar are ca obiective:

 Planificarea, urmărirea şi evidenţa mijloacelor financiare ale companiei Asigurarea


capitalurilor şi a fondurilor necesare desfăşurării unei activităţi normale

 Gestiunea veniturilor, calcularea la timp şi în bune condiţii cu restructurarea dispoziţiilor


legale a tuturor operaţiilor de încasări şi plăţi

 Asigurarea încasării debitelor de orice natură

Serviciul contabilitate are ca atribuţii:

 Înregistrarea la timp şi corect în contabilitate în mod cronologic şi sistematic pe baza


documentelor justificative a tuturor operaţiunilor patrimoniale

 Inventarierea patrimoniului, întocmirea Registrului inventar, controlul asupra


operaţiunilor patrimoniale efectuate, întocmirea lucrărilor de sinteză, furnizarea,
publicarea şi păstrarea publicaţiilor privind patrimoniul şi rezultatele obţinute, evidenţa şi
calculaţia costurilor, determinarea şi analiza rentabilităţii pe produse şi lucrări
CAPITOLUL II Analiza piţelor de consum şi a comportamentului cumpărătorilor

2.1.Studierea comportamentului de consum al clienţilor

În orice loc de pe planetă, producătorul de bunuri şi servicii este animat de un unic scop - acela
de a obţine un profit cât mai mare. Dar, el ştie, că îşi poate atinge ţelul, numai dacă produce
bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici decât preţul la care-l poate vinde şi dacă găseşte clienţi
care să-l cumpere.

De aceea, pentru producător este la fel de important, să găsească soluţii pentru a produce în
condiţii de maximă eficienţă şi să cunoască motivele pentru care se cumpără bunurile şi serviciile
lui, să afle: cine, ce, de unde, de ce, când, cum şi cât de mult cumpără şi cât de des, altfel spus să
afle de ce oamenii răspund într-un anume fel la produsele şi serviciile care le sunt oferite, de ce
au o anumită atitudine faţă de ele.
Această conduită a oamenilor în cazul cumpărării şi / sau consumării bunurilor şi serviciilor se
reflectă în comportamentul consumatorului.
Orientarea spre client înseamnă identificarea şi analiza continuă şi cuprinzătoare a aşteptărilor
clienţilor, trnspunerea acestora în realizarea produselor şi serviciilor, în modul de desfăşurare a
interacţiunii cu clienţii, cu scopul dezlovtării şi menţinerii unor relaţii pe termen lung şi
economic avantajoase cu clienţii.
Orientarea întreprinderii spre nevoile consumatorilor, impune cunoaşterea tehnică, urmărirea
sistematică şi anticiparea dorinţelor acestora pe baza unui instrument ştiinţific de cercetare.

Pentru a identifica nevoile clienţilor, firmele trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

Cine cumpără? Ce cumpără? De ce cumpără? Cum cumpără? Când cumpără?


De unde cumpără? Cât de des cumpără?

11
Comportamentul consumatorului este definit ca:”totalitatea actelor decizionale realizate la nivel
individual sau de grup, legate direct de obţinerea şi utilizarea de bunuri şi servicii, în vederea
satisfacerii nevoilor actuale şi viitoare, incluzând procesele decizionale care preced şi determină
aceste acte”.

Pentru a câştiga pieţele astăzi, firmele trebuie să se orienteze spre client. Ele trebuie să devină
conştiente de necesitatea creării clientelei şi nu de crearea produsului. Clienţii cumpără de la
firmele care oferă cumpărătorilor cea mai mare valoare. Consumatorii îşi formează anumite
opinii despre valoarea ofertelor de piaţă şi iau deciziile de achiziţie în funcţie de aceste opinii.

Satisfacţia consumatorului depinde de rezultatele utilizării produsului raportate la aşteptările


sale. Dacă performanţele produsului nu corespund aşteptărilor sale, consumatorul va fi
nemulţumit.

2.2.Principalii factori care influenţează comportamentul de cumpărare

Maniera în care consumatorii abordează deciziile de cumpărare cunoaşte o mare diversitate,


întrucât reacţiile acestora sunt determinate în foarte mare măsură de problemele mediului
ambiant în care îşi trăiesc viaţa.

Complexitatea deosebită a comportamentului consumatorului se explică şi prin multitudinea


factorilor care influenţează direct sau indirect în ultimă instanţă procesul decizional de
cumpărare şi de consum.

Toţi specialiştii recunosc, că în fapt, comportamentul consumatorului nu se poate explica, decât


prin cunoaşterea sistemului de factori ce acţionează în strânsă legătură şi intercondiţionare
reciprocă, dar modul în care acţionează şi mai ales locul şi rolul pe care aceştia le au în sistem,
sunt privite în mod diferit şi de aceea întâlnim în literatura de specialitate diferite clasificări ale
acestor factori.

12
1). Factorii culturali – exercită cea mai puternică şi mai vastă influenţă asupra
comportamentului cumpărătorului. Vvom analiza în continuare rolul jucat de aceşti factori, în
ceea ce priveşte cultura, cultura secundară şi clasa socială.

Cultura: Reprezintă principalul factor de influenţă a dorinţelor şi a comportamentului unei


persoane. Ca ansamblu de norme, valori materiale şi morale, convingeri, atitudini şi obiceiuri
create în timp şi pe care le posedă în comun membrii societăţii, cultura are un impact puternic
asupra comportamentului individual, care în mare parte se învaţă în procesul de socializare a
individului. Acesta îşi însuşeşte treptat un set de valori, percepţi, preferinţe şi comportamente
specifice societăţii în care trăieşte, dar care se modifică continuu. Elementele definitorii ale
culturii sunt întărite de sistemele educaţionale şi juridice, dar şi de instituţiile sociale.

Cultura secundară: O cultură este formata din culturi secundare care ofera posibilităţi sporite de
identificare şi de socializare a membrilor lor. Culturile secundare includ persoane aparţinând
aceleiaşi naţionalităţi, religii, rase sau regiuni geografice; caracteristicile acesteia influenţează
comportamentul de cumparare.

Clasa socială: Orice societate umana se caracterizează printr-o stratificare sociala. Clasele
sociale prezintă mai multe caracteristici. În primul rând, persoanele care aparţin aceleiaşi clase
sociale tind să aiba comportamente mai apropiate decât persoanele din

13
clase diferite. În al doilea rând, persoanele ocupă poziţii inferioare sau superioare în cadrul
societăţii în funcţie de clasa socială din care fac parte. În al treilea rând, clasa socială de care
aparţine o persoana nu este determinată de o singura variabilă, ci de mai multe, cum ar fi :
ocupaţia, venitul, averea, educaţia, sistemul de valori. În al patrulea rând, indivizii pot trece de la
o clasa socială la alta pe durata vieţii lor. Clasele sociale se caracterizează şi prin preferinţe bine
determinate pentru anumite produse si mărci.

2). Factorii sociali - Comportamentul unui consumator este influenţat şi de factori sociali, cum
ar fi : grupurile de referinţă, familia, rolul si statutul social.

Grupurile de referinţă : Comportamentul unei persoane este supus influenţei a numeroase


grupuri. Grupurile de referinţă sunt toate acele grupuri care au o influenţă directă sau indirectă
asupra atitudinilor sau comportamentului unei persoane. Grupurile cu influenţă directă sunt cele
în care persoana respectivă are calitatea de membru, ea aparţinând acestora şi interacţionând cu
ele. Unele sunt grupuri primare, precum familia, prietenii, vecinii sau colegii de serviciu, cu care
persoana se afla într-un contact aproape permanent. O persoană aparţine însa şi unor grupuri
secundare ( religioase, profesionale, sindicale ), cu care contactul nu este atât de frecvent. De
asemenea, oamenii sunt influenţaţi de grupuri cărora nu le aparţin, dar din care ar dori sa facă
parte sunt denumite grupuri de aspiraţie.

Un grup disociativ este cel ale cărui valori şi comportament sunt respinse de alţi indivizi.
Oamenii sunt influenţaţi de aceste grupuri sub cel puţin trei forme: expunerea individului la
stiluri de viaţă şi comportamente noi, influenţarea atitudinilor şi a părerilor despre sine, ca
urmare a dorinţei normale a persoanei în cauză de a se “integra” în grup.

Gradul de influenţă a grupurilor de referinţă diferă de la un produs la altul şi de la o marcă la


alta. Grupurile de referinţă determină schimbarea preferinţelor şi pe parcursul ciclului de viaţă al
produselor.

Familia: Membrii familiei reprezintă cel mai influent grup de referinţă primar. Familia se
susţine, că este variabila care exercită cea mai puternică influenţă asupra comportamentului
consumatorului , deoarece ea influenţează deciziile fiecărui membru al ei, iar influenţele ei se
resimt pe o lungă perioadă de timp, în genere pe întregul ciclul de viaţă al individului.

Deciziile de cumpărare se pot lua de o singură persoană în mod automat, prin participarea mai
multor membri sau a tuturor, unele fiind dominate de unul din soţi, altele fiind de natură
sincreatică (contribuţia soţilor fiind cam aceeaşi).

În cazul produselor sau serviciilor scumpe, decizia de cumpărare se ia în comun de către soţ şi
soţie. Marketerul trebuie să determine în acest caz care din cei doi are o influenţă mai mare în
alegerea unui produs. De multe ori, aceasta este rezultatul unei mai mari experienţe sau puteri de
convingere. Astfel:

Soţul domină în alegerea asigurărilor pe viaţă, automobilelor, televizoarelo;

14
Soţia domină în alegerea maşinilor de spălat, covoarelor, mobilei, articolelor de menaj;

Influenţa este egală în alegerea locului de petrecere a concediului, locuinţei, locului de recreere.

Rolul şi statutul social: Pe durata vieţii, o peroană ia parte la activitatea unor grupuri diverse:
familie, cluburi, organizaţii. Poziţia persoanei în fiecare din aceste grupuri se defineşte prin rolul
şi statutul său. Fiecare rol implică un anumit statut. Oamenii aleg acele produse care exprimă
rolul şi statutul avute de ei în cadrul societăţii.

3). Factorii personali – Deciziile unui cumpărător sunt influenţate şi de caracteristicile


personale, în mod deosebit de vârsta şi etapa de viaţă pe care o parcurge, de ocupaţie, factorii
economici, stilul de viaţă, personalitatea şi părerea despre sine.

Vârsta şi etapa din cadrul ciclului de viaţă: Oamenii cumpără diferite produse şi servicii pe
parcursul vieţii lor. Consumul este influenţat de etapele ciclului de viaţă a familiei.

Ocupaţia: Comportamentul unui consumator este influenţat şi de ocupaţia acestuia. Marketerii se


străduiesc să identifice grupurile profesionale care reprezintă un interes mai mare pentru
produsele şi serviciile lor. O firmă îşi poate chiar specializa produsele pentru a le oferi unor
grupuri profesionale bine determinate.

Situaţia materială : Alegerea unui produs depinde în mare măsură de situaţia materială a
persoanei respective. Acesata este dată de venitul care poate fi cheltuit (mărime, stabilitate,
durată), economiile şi bunurile deţinute, datoriile, puterea de împrumut şi înclinaţia spre
cheltuieli sau economisire. Marketerii urmăresc permanent tendinţele ce se manifestă în privinţa
mărimii veniturilor individuale, a economiilor şi a ratei dobânzilor. Dacă indicatorii economici
anunţă o perioadă de recesiune, marketerii trebuie să ia măsurile necesare în vederea
reproiectării, repoziţionării şi modificării preţului produselor, sstfel încât să menţină valoarea
bunurilor oferite consumatorilor vizaţi.

Stilul de viaţă: Stilul de viaţă al unei persoane reprezintă modul său de a trăi, definit prin
activităţile desfăşurate, interesele şi opiniile sale. Stilul de viaţă reprezintă “imaginea completă a
unei persoane” care vine în contact cu mediul. Marketerii vor căuta să identifice relaţiile care se
stabilesc între produsele lor şi diferenţele stilurilor de viaţă.

Personalitatea şi părerea despre sine: Fiecare persoană are o personalitate distinctă, care îi
influenţează comportamentul de cumpărare. Personalitatea este analizată în mod obişnuit în
funcţie de trăsături ca: încrederea în sine, stăpânirea, independenţa, respectul, sociabilitatea,
capacitatea de apărare şi adaptabilitatea. Personalitatea poate fi o variabilă utilă în analiza
comportamentului consumatorilor, cu condiţia ca tipurile de personalitate să poată fi diferenţiate
şi să existe o relaţie suficient de strânsă între anumite tipuri de personalitate şi alegerea unui
produs sau a unei mărci.

15
4). Factorii psihologici – Decizia de cumpărare este influenţată de patru factori
psihologiciimportanţi: motivaţia, percepţia, învăţarea, concepţiile şi atitudinile. Factorii
psihologici constituie variabilele endogene care explică comportamentul consumatorului prin
multiplele lor incidenţe asupra individului, care în bună măsură nu pot fi direct observabile şi de
aceea sunt de obicei deduse.

Motivaţia: este variabila care a polarizat interesul cercetătorilor, fiind multă vreme considerată
singura care intervine între stimuli şi reacţia cumpărătorului, întrucât este uşor de observat că
orice act (cognitiv, afectiv, comportamental) are la bază în ultima instanţă un motiv, un impuls
intern rezultat din interacţiunea dialectică a coordonatelor sistemului. Motivele sunt tocmai
mobilurile consumatorului care stau la baza comportamentului său.

Specialiştii apreciază că motivaţia de consum este constituită în cea mai mare parte din elemente
ideatice şi comportamentale specifice grupurilor sociale, cum ar fi: opinii, prejudecăţi şi credinţe,
obiceiuri şi tradiţii, modele socio-culturale de comportament, modă, etc. Dar, oricât de puternice
ar fi motivaţiile, întotdeauna ele sunt dependente de situaţie. De aceea motivele care
direcţionează comportamentul într-o situaţie pot să nu existe sau să fie diferite într-o altă situaţie.

Tocmai această complexitate a mecanismului de acţiune a motivaţiei au încercat să o explice în


primul rând psihologii, dar şi sociologii, economiştii, etc., aceasta conducând la ceea ce astăzi
denumim teoriile motivaţiei, din care cele mai cunoscute sunt:

1 - teoria lui Maslow - teoria ierarhizării motivelor (A. Maslow Motivation and Personality N.Y.
Harper and Row 1954);

2 - teoria lui McGuire teoria motivelor psihologice (D. Hankins, R.J. Best, K. Concy Consomer
behaviour Implication for Marketing Strategies, Boston 1989);

3 - teoria echilibrului cu variantele ei:

teoria câmpului psihologic a lui K. Lewin (K.Lewin A Dynamic Theory of Personality N.Y.
McGraw Hill 1935);

teoria congruenţei a lui Osgood (C.E. Osgood şi Ph. Tannenbaun The Principles of cognity the
Prediction of Attitude Change Psychological review 1955, 62, 42-45);

teoria disonanţei cognitive a lui L. Festinger (L.Festinger A Theory of Cognitive Dissonance-


Stanford, California, 1957, Stanford University Press).

4 - teoria conceptului de sine (self-concept);

5 - teoria atribuirii, etc.

16
Nici una din aceste teorii nu explică satisfăcător mecanismul motivaţional, el rămânând încă doar
parţial cunoscut şi datorită imposibilităţii cuantificării tuturor proceselor motivaţionale care
determină comportamentul individului.

Percepţia : Este un proces prin care individul recepţionează, selectează, organizează şi


interpretează stimulii din mediul înconjurător, conferindu-le o anumită semnificaţie

Este un proces complex, care depinde de caracterul stimulilor fizici, dar şi de relaţiile dintre
stimuli şi anumite condiţii ce implică individul. Fiecare individ recepţionează inputurile
senzoriale din mediu (auz, văz, gust, miros, pipăit) dacă acestea se găsesc între nişte limite care
constituie pragul: absolut (nivelul minim ce poate permite detectarea, senzitivitatea) şi diferenţial
(diferenţa minimă care se poate detecta, de la un anumit nivel în sus).

Inputurile receptate devin senzaţii şi ele sunt selectate, filtrate în funcţie de factori externi
(culoare, contrast, mărime, poziţie, intensitate, mişcare). Senzaţiile selectate sunt organizate şi
grupate astfel încât atributele percepute sunt integrate în configuraţia senzaţiei şi stocate în
memorie, unele pe un termen scurt, altele în memoria de lungă durată ce le permite să declanşeze
un nou proces de cercetare a informaţiilor externe.

Consumatorul foloseşte informaţiile astfel obţinute pentru a alimenta reflecţiile sale şi pentru a
ajunge la o judecată asupra unui produs prelucrând informaţia în proces de reflecţie controlat sau
în procese semiautomate, care pot fi conştiente sau nu. Această activitate perceptivă are câteva
caracteristicib deosebit de semnificative pentru specialistul de marketing:

percepţia este selectivă, deci individul operează alegerea pentru stimuli, interpretându-i doar pe
aceia care se impun prin calitate (intensitate, diferenţă) şi pe aceia care corespund unei stări de
dezechilibru intern;

percepţia este distorsionată, deformată de o serie de factori ca: similaritatea, impresia iniţială,
stereotipia;

percepţia este subiectivă, la aceiaşi stimuli ea va putea fi diferită de la un individ la

altul.

Ca urmare, comportamentul individului va fi diferit, întrucât sensibilitatea informaţiilor depinde


de propriile scopuri, de aşteptările şi motivaţiile subiectului.

Învăţarea: reflectă o schimbare observabilă sau inobservabilă în comportamentul unui individ


datorită acumulării experienţei, care conduce la o creştere a posibilităţii ca un act să fie repetat.
Specialiştii apreciază că cea mai mare parte a comportamentului uman este învăţat. Pentru
explicarea procesului învăţării există deja mai multe tehnici, care sunt relevante şi pentru
activitatea de marketing:

17
tehnica învăţării prin condiţionarea clasică de tip pavlovian;

tehnica învăţării instrumentale;

tehnica învăţării cognitive.

Semnificaţia practică a teoriei învăţării pentru marketing este aceea, că unele principii se pot
aplica în conceperea politicii de marketing. Astfel se poate construi cererea pentru un produs prin
asocierea lui cu motive puternice, asigurând o întărire pozitivă. O nouă întreprindere, de
exemplu, poate intra pe piaţa apelând la aceleaşi motivaţii ca şi concurenţii ei, pentru că de
regulă cumpărătorii sunt mai dispuşi să-şi transfere loialitatea către o marcă similară, decât să
apeleze la alta.

Convingerile şi atitudinile: pe care oamenii le capătă în timp ce învaţă şi acţionează au


rezonanţă pentru cunoaşterea mecanismului comportamental al individului.

Convingerea este o cunoaştere descriptivă pe care o persoană o are despre ceva. Convingerile
conturează în mintea oamenilor imaginea despre un produs, iar oamenii acţionează conform
convingerilor. Numai convingerile determinate au rol în luarea deciziei, adică o decizie
importantă sau semnificativă în alegerea sau clasificare produselor, o decizie distinctivă (cum
sunt diferenţele percepute între mărci), o decizie frapantă (care iese în relief, în evidenţă în mod
deosebit).

Atitudinea reflectă predispoziţiile învăţate de a reacţiona cu consecvenţă faţă de un obiect într-un


mod favorabil sau defavorabil, este o evaluare cognitivă durabilă. Ea constituie o punte de
legătură între percepţia şi comportamentul manifest, se formează în timp şi de aceea este stabilă,
ceea ce face posibilă previzionarea ei. Este posibilă schimbarea, dar procesul este lent şi greoi.

2.3. Rolul jucat în luarea deciziei de cumpărare

Identificarea cumpărătorului se poate face cu uşurinţă ăn cazul multor produse. Astfel o persoană
poate îndeplini cinci roluri în cadrul procesului de luare a deciziei de cumpîrare:

Iniţiator: persoana care sugerează prima idee cumpărării unui anumit produs sau serviciu

Influent: persoana ale cărei păreri sau sfaturi influenţeză decizia

Decident: persoana care hotărăşte asupra componentelor deciziei de cumpărare – dacă să se


cumpere sau nu, ce, cum sau de unde să se cumpere

Cumpărător: persoana care efectuează achizăţia

Utilizator: persoana care consumă sau utilizează produsul sau serviciul

18
Firmele trebuie să identifice aceste roluri, deoarece ele au implicaţii asupra proiectării
produsului, elaborării mesajelor şi alocării bugetului promoţional.

2.4. Tipurile comportamentului de cumpărare

Decizia de consum diferă în funcţie de tipul deciziei de cumpărare. Există diferenţe majore între
cumpărarea diferitelor produse. Achiziţiile complexe şi de mai mare valoare implică un proces de
deliberare mai îndelungat şi existenţa mai multor participanţi. H.Assel a identificat patru tipuri
de comportament de cumpărare bazate pe gradul de implicare a cumpărătorului şi pe diferenţele
între mărci, aceste fiind: - Comportamentul complex de cumpărare

Comportamentul de cumpărare orientat spre diminuarea concordanţelor

Comportamentul de cumpărare obişnuit


Comportamentul de cumpărare orientat spre varietateta sortimentală

Comportamentul de cumpărare orientat spre diminuarea concordanţelor : Consumatorii


manifestă un astfel de comportament atunci când sunt profund implicaţi în procesul de
cumpărare şi conştienţi de diferenţele însemnate dintre mărci. Consumatorii se implică profund
ăn cazul în care produsul este scump, nu este achiziţionat în mod frecvent şi prezintă unele
riscuri. De regulă, consumatorul nu cunoaşte multe despre categoria de produs respectivă, având
nevoie de mai multe informaţii referitoare la aceasta.

Acest gen de cumpărător va trece print-un proces de învăţare, formându-şi întâi anumite
convingeri în legătură cu produsul, apoi atitudinile, pentru ca în final să aleagă în conştiinţă de
cauză produsul dorit. Marketerul trebuie să elaboreze strategii care să îl ajute pe client să
cunoască atributele produsului, importanţa lor şi superioritatea mărcii respective.

Comportamentul de cumpărare orientat spre diminuarea neconcordanţelor : Uneori


consumatorul se implică profund în procesul de cumpărare, dar observă puţine diferenţe între
mărci. Implicarea puternică este din nou determinată de faptul că achiziţionarea este costisitoare,
mai puţin frecventă şi riscantă. În acest caz, cumpărătorul va vizita mai multe magazine pentru a
vedea ce produse sunt disponibile, dar va cumpăra mult mai repede, deoarece diferenţele între
mărci nu sunt atât de pronunţate.

După achiziţionare, cumpărătorul se poate confrunta cu o serie de neconcordanţe, rezultate din


observarea unor caracteristici mai neplăcute la produsul respectiv. Utilizatorul va da importanţă
acelor informaţii care i-ar putea justifica alegerea făcută.

19
Comportamentul de cumpărare obişnuit : De multe ori, consumatorul se impică puţin în
cumpărarea produselor necesare, în situaţia în care nu există diferenţe semnificative între mărci.
Consumatorii nu îşi formează o atitudine fermă asupra unei mărci, ci o aleg deoarece aceasta le
este familiară. Marketerii care se ocupă cu acest tip de produse apelează la preţ şi la promovarea
vânzărilor pentru a stimula testarea produsului de către consumatori.

Reclama trebuie să pună accent numai pe câteva elemente-cheie. Elementele vizuale sunt foarte
importante, întrucât pot fi reţinute uşor şi asociate cu marca. Campania publicitară trebuie să fie
axată pe mesaje de scurtă durată, repetate frecvent. Televiziunea este mult mai eficientă din acest
punct de vedere decât presa scrisă.

Comportamentul de cumpărare orientat spre varietatea sortimentală : Consumatorul are unele


convingeri proprii, alege o marcă de pe piaţă fără o analiză îndelungată şi o apreciază în timp ce
o consumă. A doua oară, este posibil ca acelaş consumator să aleagă o altă marcă, fie pentru a
evita monotonia, fie pentru că vrea să încerce şi altceva.

2.5. Etapele procesului de luare a deciziei de cumpărare

În figura 2.5.1. ne sunt prezentate etapele procesului de cumpărare. Consumatorul parcurge astfel
cinci etape : identificarea problemei, informarea, evaluarea alternativelor, alegerea şi evaluarea
post-cumpărare.

20
Figura 2.5.1. Etapele procesului de cumpărare

1). Identificarea problemei este prima fază a deciziei de cumpărare, în care consumatorul
sesizează existenţa unei diferenţe perceptibile (suficient de mari) între modul în care îi este
satisfăcută o nevoie şi modul în care el ar dori satisfacerea acelei nevoi, deci deosebire între
starea actuală şi starea dorită.

Această dorinţă nesatisfăcută poate să apară ca urmare a unor stimuli interni sau externi, ce pot fi
de natură: demo-economică, psihologică, sociologică, de marketing mix (produs, preţ, distribuţie,
promovare).

În mod frecvent apariţia nevoilor nesatisfăcute este rezultatul: apariţiei unor noi tehnologii,
epuizării stocurilor de produse, modificării structurii necesităţilor, apariţiei unor dezechilibre la
consumator între produsele asociate în consum, dar şi a situaţiei financiare a individului din
trecut şi din prezent.

2). Căutarea informaţiei şi identificarea alternativelor este etapa următoare recunoaşterii


existenţei unei nevoi nesatisfăcute. De obicei, dacă motivul este puternic şi obiectul ce satisface
nevoia se află la îndemâna sa, cumpărătorul va fi tentat să-l cumpere imediat. Dacă motivaţia
este slabă, consumatorul stochează nevoia în memorie, ea

21
urmând să fie reactivată când informaţiile procurate vor permite delimitarea unor alternative de
satisfacere a ei.

Cercetarea începe cu căutarea internă de informaţii, care reprezintă procesul mental de regăsire
în memoria consumatorului a unor informaţii stocate în trecut şi care-i pot servi la fundamentarea
deciziei de cumpărare.

Căutarea externă înseamnă achiziţionarea de informaţii din surse din afara memoriei sale, care
pot fi:

surse personale: familie, prieteni, cunoscuţi, vecini, colegi.

surse de marketing: publicitate, ambalare, promovarea vânzărilor.

surse publice: mass-media, organisme guvernamentale, instituite de cercetări.

surse experimentale: examinarea şi utilizarea produsului.

Influenţa acestor surse de informaţii variază în funcţie de categoria de produse şi servicii şi de


particularităţile cumpărătorului. Cele mai multe informaţii, în genere, consumatorul le obţine din
surse comerciale, care sunt dominate de ofertanţi, dar cele mai eficiente provin de la sursele
(contactele) personale, de aceea este vital pentru întreprindere să asigure optimizarea comunicării
ei cu piaţa.

3). Evaluarea alternativelor, a soluţiilor posibile, ca rezultat al căutării informaţiilor, reprezintă,


baza deciziei de cumpărare. Setul de alternative pe care consumatorul le obţine este evaluat
mental, filtrându-se informaţiile achiziţionate prin prisma structurii proprii de valori şi
convingeri. Reacţia faţă de informaţiile dobândite poate fi diferită, pentru că ele: pot fi integrate
de consumator aşa cum sunt, pot fi distorsionate sau pur şi simplu ignorate.

4). Alegerea şi adoptarea deciziei sunt rezultanta evaluării şi se concretizează în cumpărarea


propriu-zisă. Evaluarea alternativelor se soldează fie cu alegerea uneia dintre ele, fie cu
respingerea tuturor şi întoarcerea la faza precedentă pentru căutarea de informaţii suplimentare şi
reluarea procesului de la acea etapă.

Alegerea unei alternative conduce la formularea intenţiei de cumpărare, ce exprimă de fapt


speranţa cumpărătorului că el va cumpăra un produs sau serviciu într-o anumită perioadă de
timp.

5). Evaluarea post cumpărare este etapa în care consumatorul, după achiziţionarea produsului va
manifesta un anumit grad de satisfacţiesau nesatisfacţie. Satisfacerea consumatorului depinde de
măsura în care performanţele produsului corespund aşteptărilor consumatorului. În cazul în care
performanţele produsului corespund aşteptărilor sale, acesta va fi mulţumit, satisfăcut. În cazul în
care performanţele produsului vor depăşi aşteptările consumatorului, acesta va fi încântat, foarte
mulţumit,

22
iar în cazul în care performanţele produsului nu corespund aşteptărilor consumatorului, el va fi
nemulţumit.

2.6. Urmărirea şi satisfacerea nevoilor clientului

Instrumentele utilizate pentru a urmări şi măsura satisfacţia clientului sunt extrem de diverse.
Cele mai utilizate sunt:

Sugestii şi reclamaţii: - o firmă orientată spre client le dă acestora posibilitatea de aşi exprima
părerile şi nemulţumirile. Aceste procedee, nu numai că ajută companiile să acţioneze mult mai
rapid pentru a rezolva problemele, dar oferă firmelor multe idei pentru aşi îmbunătăţi produsele.

Analiza satisfacţiei clientului: - firmele responsabile sunt preocupate de analiza permanentă a


satisfacţiei clientului prin intermediul studiilor pe care le fac. Ele trimit chestionare sau
telefonează unui eşantion de clienţi care au achiziţionat recent produse, pentru a afla care sunt
reacţiile lor legate de performanţe.

Testul cumpărătorilor fictive – firma angajează oameni care să joace rolul de cumpărători ai unui
produs şi apoi să-şi expună opiniile în legătură cu achiziţia.

Satisfacţia clientului nu trebuie să fie doar un obiectiv, ci şi un factor esenţial al succesului.


23
CAPITOLUL III

Studiu de caz

3.1. Analiză SWOT

SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte forte),
„Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, Şanse) şi „Threats”
(Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două
privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.

Probleme de urmărit în analiza firmei:

A. Cu privire la „Punctele forte” esenţiale:

suficienţa resurselor financiare disponibile;

existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile:

managerial;

organizatoric;

cercetare-dezvoltare;

calităţii produselor şi/sau serviciilor;

pregătirii personalului,

costurilor;

comercial, etc.

posedarea unor brevete de invenţii de produse şi /sau tehnologii care conferă firmei avantaj
competitiv;
posedarea unor abilităţi deosebite în materie de inovare a produselor şi/sau tehnologiilor;
deţinerea poziţiei de lider sau de vârf de piaţă;

posedarea unor abilităţi comerciale deosebite;

existenţa unei imagini favorabile despre firmă;

posibilitatea de a practica economia de scară;

24
existenţa unui sistem bine organizat şi eficace de planificare strategică;

viteza de reacţie decizională la modificările produse în mediul intern sau extern,

calitatea culturii de întreprindere B. Cu privire la „Punctele slabe” potenţiale:


inexistenţa unei direcţii strategice clare;

lipsa unor abilităţi sau competenţe deosebite;

existenţa unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral;

lipsa competenţei manageriale;

deteriorarea continuă a poziţiei competitive;

erodarea imaginii firmei în percepţia deţinătorilor de interese;

vulnerabilitatea la presiunile concurenţei;

reducerea ponderii pe piaţă;

existenţa unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate);

menţinerea unui nomenclator inadecvat de produse şi/sau servicii (prea larg sau prea îngust);
atenţie precumpănitoare dată problemelor curente în detrimentul celor de perspectivă.
Probleme de urmărit la analiza mediului: A. Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale:

creşterea rapidă a pieţei;

posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse şi/sau servicii;

existenţa cererii de noi produse şi/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe

noi;

existenţa cererii pe noi pieţe a produselor şi/sau serviciilor existente;

posibilităţi de integrare verticală;

-manifestarea unei stări de stagnare sau regres la firmele concurente;

-posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase;

-posibilităţi de încheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising.

B. Cu privire la „Ameninţări” potenţiale:

adoptarea unor reglementări legislative sau normative restrictive cu impact nefavorabil;

25
intrarea intr-o perioadă de recesiune economică la nivel naţional sau internaţional;
schimbări demografice nefavorabile;

schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor;

creştere mai lentă, stagnare sau chiar recesiune a pieţei;

intrarea unor noi competitori pe piaţă;

cererea crescândă pentru produse de substituţie;

presiunea crescândă a concurenţei;

puterea crescândă de negociere a furnizorilor şi/sau a clienţilor;

vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri.

Analiza SWOT se poate desfăşura la scara ansamblului firmei sau, pentru adâncirea investigaţiei
şi conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor funcţionale din cadrul firmei:
marketing, vânzări şi distribuţie, cercetare- dezvoltare, producţie, financiar şi personal - relaţii de
muncă.
Analiza SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea unui diagnostic asupra
condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei funcţionale, pe baza răspunsurilor la
problemele menţionate anterior, conturându-se perspectivele de evoluţie pe termen lung ale
firmei şi ale domeniilor respective.
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a
aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea
unei firme, prin care se identifica punctele forte, punctele slabe, oportunităţile, ameninţările şi
cauzele care le generează şi/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau
diminuare a aspectelor negative şi /sau de valorificare a celor pozitive.

26
3.2. Etica, cea mai bună etichetă în afaceri

Coca-Cola România şi Junior Achievement România premiază etica tinerilor, prin intermediul
programului de comunicare: "Etica cea mai bună etichetă în afaceri”.

Despre program

"Etica cea mai bună etichetă în afaceri” se derulează în România de 4 ani şi


se adresează tuturor studenţilor din sistemul de învăţământ românesc, având ca obiectiv educarea
acestora ca viitori parteneri de afaceri, angajaţi sau clienţi prin prezentarea deciziilor etice ca
fiind cele mai bune în oricare moment.

De asemenea, potrivit reprezentanţilor, programul încurajează dezvoltarea şi utilizarea


principiilor şi practicilor etice utilizate în cadrul unei economii libere.

De altfel, focusul programului sunt dialogul şi dezbaterea ca metode de învăţare moderne precum
şi ca obiceiuri de comunicare utile.

Potrivit reprezentanţilor companiei, Coca-Cola România doreşte să fie parte activă a procesului
de dezvoltare durabilă a comunităţii, de aceea, prin acest program, angajaţii săi împărtăşesc
tinerei generaţii din experinţa vasta pe care au acumulat-o de-a lungul anilor şi beneficiile
respectării unui cod etic în domeniul afacerilor.

Obiectivele programului

Potrivit reprezentanţilor, programul îşi propune să formeze studenţii ca viitori parteneri de


afaceri şi angajaţi, prin prezentarea eticii ca cea mai bună practică de afaceri, încurajând totodată
dezvoltarea şi aplicarea standardelor şi practicilor de etică în funcţionarea economiei de piaţă
româneşti.

Aşadar, JA România este de părere că un astfel de program completează strategia educaţionala


globala a Junior Achievement pentru a ajuta tânara generaţie să îşi recapete încrederea într-o
economie de piaţă bazată pe competiţie.

De asemenea, reiterarea responsabilităţii pe care Compania Coca-Cola o are faţă de


îmbunătăţirea calităţii vieţii clienţilor şi angajaţilor ei, şi a comunităţii în care îşi desfăşoara
activitatea.

Astfel, unul din cele mai importante obiective ale acestui program educaţional este să îi facă pe
tineri să înţeleagă modul în care trebuie luate deciziile de business etice şi responsabile şi să
conştientizeze responsabilităţile pe care le au faţă de comunitate şi societate în general.

Descrierea programului

Programul este destinat tuturor studenţilor din învăţământul universitar românesc cu vârste
cuprinse între 18 şi 23 de ani.Toţi participanţii primesc un Ghid al programului
27
cu studii de caz, se întalnesc o dată pe săptămână pentru a dezbate cazurile prezentate şi pentru a
scrie eseuri despre modul în care ei ar acţiona în situaţiile date, iar aceştia lucrează în echipe,
simulând departamentul unei companii.

Aşadar, programul a fost astfel conceput încât studenţii să aibă posibilitatea de a interacţiona,
discuta şi analiza diverse dileme etice, de a-şi lărgi cunoştintele având o perspectiva globală
asupra conceptelor etice, înţelegându-i aspectele şi implicaţiile multiculturale.

De asemenea, metoda utilizată de program este tip “learning by doing”, metodă folosită, potrivit
reprezentanţilor, de toate programele Junior Achievement. Aceasta presupune prezenţa în clasa,
pe lângă profesori, a oamenilor de afaceri de succes şi a voluntarilor, care vor servi ca mentori
pentru studenţi. Grupele de tineri primesc anumite subiecte selectate, pentru a le discuta şi
analiza.

Astfel, seria de întâlniri cu studenţii “Să vorbim despre etică la Coca-Cola” reprezintă o
componentă a programului în care manageri de top din cadrul Sistemului Coca-Cola prezintă
studii de caz în faţa participanţilor, care apoi sunt dezbătute împreună, spun reprezentanţii. Încă
de la începutul programului, aceste prezentări s-au desfăşurat pe parcursul a 15 road-show-uri în
Braşov, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Oradea şi Timişoara. Aşadar, peste 3000
de studenţi au avut oportunitatea să facă cunoştinţă cu comunitatea de afaceri şi să discute
împreună subiecte ale eticii în afaceri.

Competiţia

Programul de etică în afaceri include şi o parte competiţională care începe în al doilea semestru
al anului universitar şi constă în şase studii de caz care sunt propuse spre dezbatere on-line.

De asemenea, în fiecare an numărul de participanţi a fost foarte mare.


Astfel, potrivit reprezentanţilor, anul trecut au participat 55 de echipe din 13 oraşe, faţă de anul
acesta unde au fost implicaţi peste 300 de studenţi din 40 de oraşe.

În plus, în fiecare an, Coca-Cola România oferă echipei câştigătoare marele premiu. Pentru trei
ani consecutiv (2003-2006), marele premiu a fost o bursă “Platinum Junior Achiver”, constând în
participarea câştigătorului la Conferinţa de Leadership GTI, desfăşurată la Chicago, USA, iar în
2007, câştigătorul marelui premiu a beneficiat de o bursă “Platinum Junior Achiver” la
Conferinţa Naţională “Time for Talents” ce a avut loc în luna iulie la Berlin, Germania.

Facts&Figures

Potrivit reprezentanţilor agenţiei, în cei 4 ani de desfăşurare, peste 200 de profesori şi oameni de
afaceri din cadrul Sistemului Coca-Cola i-au ajutat pe tineri să înţeleagă mai bine etica şi modul
ei de aplicare în afaceri şi în viaţa de zi cu zi.

Aşadar, în 2007, peste 5500 de studenţi din 50 de oraşe au participat la

28
program. Peste 80 de şcoli şi universitati din întreaga ţară au implementat programul “Etica în
Afaceri”.
De asemenea, în cadrul Galei “Best for Better”, organizată de JA România, Coca-Cola România
a primit premiul “Sponsor of the Year Award 2007”.

De altfel, testele post-evaluare au arătat că studenţii au o mai bună înţelegere a conceptelor şi


valorilor etice şi toţi cei implicaţi şi-au exprimat dorinţa de a continua acest program. În plus,
alte universităţi în afară de cele implicate şi-au manifestat interesul pentru a beneficia de acest
program. De asemenea, toate universităţile participante au dorit să participle la dezbaterile
iniţiate de top managerii din cadrul Sistemului Coca-Cola.
Secţia de Etică din cadrul Universităţii Bucureşti şi-a exprimat dorinţa de a dezvolta o secţie
specializată de Etică în Afaceri pornind de la acest program.

Potrivit reprezentanţilor, pentru anul universitar 2004-2005, JA a dezvoltat o versiune


internaţională a acestui program, iar studenţii români au putut astfel participa la un program
internaţional de Etica în Afaceri, intrând în discuţii şi dezbateri cu studenţi din 16 ţări. De
asemenea, pentru anul universitar 2007 – 2008, JA a lansat o versiune îmbunătăţită a acestui
program.

3.3. Prezentare generală a ciclului de viaţă a familiei şi a comportamentlui de cumpărare

Ciclul de viaţă al familiei segmentareaeste un concept aplicat de specialişti pentru


gospodăriilor, în condiţiile structurii familiilor. producerii unor schimbări semnificative ale

Astfel, nevoile şi structura cheltuielilor unei familii sunt influenţate de numărul de membri (copii
şi adulţi), vârsta lor, gradul de ocupare. Modul de petrecere a timpului liber şi de utilizare a
resurselor financiare este influenţat de doi factori:existenţa sau inexistenţa copiilor; dacă femeia
are sau nu un loc de muncă.Odată cu înaintarea în vârstă preferinţele se schimbă, ceea ce
influenţează şi comportamentul de cumpărare.
Literatura de specialitate propune mai multe modele pentru descrierea etapelor ciclului de viaţă
al familiei dar multe dintre ele sunt depăşite pentru că nu au luat în considerare tendinţele
actuale, precum schimbarea rolului femeii în familie, amânarea naşterii primului copil,
schimbarea accelerată a stilurilor de viaţă, apariţia familiei cu un singur părinte.Pentru a reflecta
la aceste schimbări, modelul actual al ciclului de viaţă al familiei trebuie să ia în considerare
patru variabile: vârsta, situaţia familială,prezenţa sau absenţa copiilor, vârsta copiilor (când
aceştia există). În acest fel, pot fi identificate mult mai multe tipuri de familii (anexa nr.2 ):
familia tip I – cel mai mic copil are sub şase ani;
familia tip II – cel mai mic copil are peste şase ani;
familia tip III – cel mai mic copil are peste şase ani şi părinţii sunt de vârstă

29
mijlocie (35-64 ani);
familia tip IV – părinţii sunt de vârstă mijlocie, iar cel mai mic copil este sub şase ani.
Conform modelului, există mai multe categorii de consumatori, fiecare cu un comportament de
cumpărare specific.Celibatarii şi proaspăt căsătoriţii îşi orientează cheltuielile spre
divertisment.Familiile cu copii mici vor cheltui pentru produse alimentare naturale: fructe,
sucuri,iaurt şi alte produse de îngrijire a acestora.Cererea pentru produse de folosinţă îndelungată
este mai scăzută la celibatari şi părinţi singuri şi creşte pentru celelalte tipuri de familii. Cererea
pentru servicii este mai ridicată la cuplurile în vârstă şi la celibatari.
30
CAPITOLUL IV

Concluzii şi propuneri

Cunoaşterea nevoilor consumatorului şi a proceselor de cumpărare este esenţială pentru


elaborarea unor strategii de marketing eficiente.Înţelegând modul în care cumpărătorii identifică
propriile nevoi, cum se informează, cum evaluează alternativele, cum iau decizia de cumpărare şi
cum se comportă în etapa ulterioară cumpărării, marketerii pot şti cum să acţioneze în direcţia
satisfacerii nevoilor cumpărătorilor. Cunoscând toate componentele procesului de cumpărare şi
influenţa acestora asupra comportamentului de cumpărare, marketerii pot elabora cele mai
eficiente programe de marketing pentru pieţele pe care le vizează.
Una dintre cele mai importanet modalităţi de evidenşiere a unei întreprinderi o constituie
îmbunătăţirea continua a calităţii produselor/seviciilor, în comparaţie cu cele ale concurenţei.
Pentru a realiza acest lucru ea trebuie să realizeze produsele la nivelul dorit de consumatori şi
chiar să depăşească nivelul respectiv.
Aşteptările consumatorilor sunt determinate de:

experienţele lor anterioare


comunicaţiile în legătură cu produsul sau serviciul în cauză
publicitatea făcută de firma producătoare

Principalul beneficiar al calităţii este firma care o furnizează.

Percepţie Aşteptări = Încântare


Percepţie Aşteptări = Dezamăgire
Calitate = Client încântat

Costurile calităţii necorespunzătoare:

pierderea unor clienţi


refacerea produsului pentru a ajunge la varianta corespunzătoare
efecte interne, scăderea moralului

“O lucrare trebuie să fie făcută bine la timp, de prima dată şi de fiecare dată!”
31