MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

„ION NANUTI”CALARASI
JUDETUL DOLJ

PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICAREA PROFESIONALA:ASISTENT
MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR:
Medic:TAPURIN IORDACHE DOINA
Asistent Medical:CIOLACU DANIELA

ABSOLVENT:
MAROGA MARIETA

2018

1
 MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE
SCOALA POSTLICEALA SANITARA
„ION NANUTI”CALARASI
JUDETUL DOLJ

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL DE

CERTIFICARE

INGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI CU

HIPERTENSIUNE ARTERIALA

2018

2
 Motto:

“Sănătatea e unitatea ce dă valoare

tuturor zerourilor vieţii. “

Bernard de Fontenelle
CUPRINS
 ARGUMENT

Este cunoscut - chiar şi de marele public - că în ţările din America de

Nord, Europa (printre care şi România) , Japonia şi Australia, principalele
cauze de deces sunt reprezentate de bolile degenerative cardiovasculare şi
cancer.
Dintre bolile cardiovasculare, două îşi dispută întâietatea :
hipertensiunea arterială şi cardiopatia ischemică.
Profitând poate mai mult decât oricare altă specialitate a medicinei
interne de introducerea noilor tehnici, a electronicii în special, metodele de
investigaţie sângerândă (cateterismul cardiac) tind a fi înlocuite cu metode
nesângerânde, fiabile, uşor acceptate de bolnavi, reproductibile
(ecosonografia, scintigrafia miocardică etc). prelucrarea automată a datelor,
cu ajutorul computerelor, a spijinit mult aceste progrese.
Nu numai stimularea electrică a inimii şi-a ocupat un loc important în
tratamentul (şi diagnosticul) unor afecţiuni cardiace, dar chirurgia
cardiovasculară a devenit şi mai curajoasă, atacând astfel cu succes - pe lângă
valvulopatiile câştigate sau malformaţiile congenitale ale inimii şi marilor
vase - direct coronarele, în angina pectorală şi uneori chiar în infarctul
miocardic acut. Aceasta fară a aminti spectaculosul transplant de inimă şi, de
dată recentă, chiar grefa unei inimi artificiale.
Tendinţa va rămâne totuşi, în principal, de a combate factorii de risc
coronarian (cei 3 majori - HTA, alimentaţia iraţională şi tutunul), infecţiile
streptococice (dar şi de alt gen), aplicarea corectă a medicaţiei
antihipertensive, evitarea toxicelor miocardice (alcool, droguri) măsuri care
în asociere cu promovarea unui mediu de viaţă corespunzător, să asigure cât
mai mult posibil prevenţia îmbolnăvirilor cardiovasculare.
 CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA INIMII

1.1.Notiuni de anatomie
Cordul este un organ cavitar situat în etajul inferior al mediastinului,
are forma unui con turtit, orientat cu vârful la stânga, în jos şi înainte şi cu
baza în sus la dreapta şi înapoi, cu rol de pompă aspiro-
respingătoare.Dimensiunile şi capacitatea variază în funcţie de individ, sex şi
vârstă. Inima are o greutate medie de 300 grame şi o capacitate medie de 500
cm .
Poziţia inimii este variabilă după conformaţia toracelui, tipul
constituţional şi diferitele stări fiziologice.
Din punct de vedere anatomic, fiziologic şi patologic se deosebesc un
cord stâng şi un cord drept. Inima stângă este alcătuită din atriul stâng (AS)
şi ventriculul stâng (VS) separate prin orificiul atrio-ventricuIar(0 AV). AS
primeşte sânge arterial care vine din plămân prin cele patru vene pulmonare.
OAVS sau mitral este prevăzut cu două valve care îl închid în timpul sistolei
şi-l lasă deschis în timpul diastolei. VS primeşte în diastolă sânge care vine
din AS, iar în sistolă îl evacuează în artera aortă prin orificiul aortic, prevăzut
cu trei valve de aspect semilunar.
Orificiul mitral şi cel aortic constituie sediul de elecţie al cardiopatiilor
reumatismale (SM şi LA). Cordul drept este alcătuit din atriul drept şi
ventriculul drept, separate prin orificiul atri- ventricular drept. (O AVD).
Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie prin orificiul venei
cave superioare şi ale venei cave inferioare. OAVD sau orificiul tricuspid
este prevăzut cu trei valve care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în
diastolă. VD primeşte sânge din atriul drept în timpul diastolei şi îl evacuează
în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar prevăzut cu trei
valve de aspect semilunar. Cordul drept este motorul micii circulaţii. Există
deci o mare circulaţie sau circulaţie sistemică şi o mică circulaţie sau
circulaţie pulmonară. Atriul drept primeşte sângele din întreg organismul
prin venele cave şi îl împinge în ' ventriculul drept , de unde prin arterele
pulmonare, ajunge în atriul stâng de unde trece în ventriculul stâng şi de aici,
prin artera aortă este distribuit în toate ţesuUirile şi organele.
Cordul are trei feţe:
- una anterioară sau stemo-costală
- una inferioară sau diafragmatică
-una pulmonară, o bază si un vârf
Cordul este alcătuit din trei tunici: endocardul sau tunica internă ce
căptuşeşte interiorul inimii, iar pliurile sale formează aparatele valvulare,
miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuită din
miocardul propriu-zis sau miocardul contractil şi din ţesut specific sau
excitoconductor; pericardul care este tunica externă a cordului, o seroasă ce
cuprinde două foiţe, una viscerală care acoperă miocardul şi una parietală
care vine în contact cu organele din vecinătate.
Vascularizatia cordului. Organ musculo-cavitar, cordul are o bogată
vascularizaţie arterială, venoasă şi limfatică. Circulaţia arterială este
asigurata de arterele coronare stângă şi dreaptă. Circulaţia venoasă de
întoarcere a sângelui de la elementele sale componente este asigurată de
venele superficiale şi profunde, majoritatea adunate de colectorul venos
principal al inimii, sinusul coronar ce se deschide în AD, iar circulaţia
limfatică de întoarcere a limfei de la elementele componente cardiace este
reprezentată de vasele limfatice subepicardice, care primesc colectoare
limfatice şi de la endocard, mergând în ganglionii mediastinali.
Inervaţia cordului se face prin fibrele nervoase cardio-sensitive,
cardio- moderatoare, cardio-acceleratoare şi vaso-motoare care sunt
vegetative, grupate în nervi cardiaci, ramuri ale parasimpaticului vagal şi ale
simpaticului cervical, ce formează plexul cardiac.
1.2.Noţiuni de fiziologie
Revoluţia cardiacă: Trecerea sângelui din atrii în ventricule şi apoi în
arborele vascular împreună cu fenomene care determină şi însoţesc această
deplasare de sânge, poartă numele de revoluţie cardiacă.
Activitatea de pompă a inimii constă dintr-o succesiune alternativă de
contracţii numitte sistole şi de relaxări numite diastole. Ansamblul format
dintr-o sistolă şi o diastolă ce-i urmează reprezintă revoluţia cardiacă, (ciclul
cardiac).
In cursul fiecărui ciclu cardiac, atriile şi ventriculele se contractă
asincron. Mai întâi se contractă cele două atrii, în timp ce ventriculii sunt în
diastolă. Apoi se contractă cei doi ventriculi iar atriile se relaxează.
Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde contracţia atrială
sau sistola atrială, care durează 0,1 secunde. Urmează diastola atrială ce
durează 0,7 sec.. La
începutul diastolei atriale are loc sistola ventriculară ce dureazză 0,3
sec. Sistola ventriculară începe când ventriculii sunt plini de sânge.
Valvulele semilunare de la originea arterelor pulmonară şi aortă sunt
închise. Prin intrarea în contracţie a miocardului presiunea
intraventriculară creşte. Valvulele atrio-ventriculare se închid, oprind
întoarcerea sângelui spre atrii. Ventriculul este acum o cavitate închisă.
Presiunea intraventriculară continuă să crească foarte mult,
depăşeşte presiunea din sistemul arterial, moment în care valvulele
semilunare se deschid şi sângele este expulzat din VD în trunchiul
arterei pulmonare şi din VS în artera aortă. Urmează diastola
ventriculară ce durează 0,5 sec. în acest timp ventriculii relaxându-se,
presiunea din interiorul lor scade. Sângele din aortă şi artera pulmonară
nu se poate întoarce în inimă datorită închiderii valvulelor semilunare.
Presiunea din ventricul scade rapid ajungând sub nivelul presiunii din
 cele două atrii, moment în care valvulele A-V se deschid şi sângele trece
din atrii în ventricule.
Diastola ventriculară coincide parţial cu diastola atrială. Timp de
0,4 secunde toate cavităţile inimii sunt în diastolă. Aceasta este diastola
generală a inimii. La sârşitul diastolei generale se produce sistola atrială
a ciclului cardiac următor.
La adultul sănătos au Ioc 70-80 revoluţii/ minut, care reprezintă
de fapt bătăile inimii. Contracţiile cardiace sunt sub dependenţa a două
mecanisme reglatoare - unul intracardiac, altul extracardiac.
Mecanismul intracardiac este datorat ţesutului specific.
Se ştie că proprietăţile miocardului sunt:
1. Excitabilitatea sau funcţia Batmotropă, care este o proprietatea
miocardului de a răspunde la un stimul printr-un potenţial de acţiune
propagat. Inima nu este excitabilă în timpul contracţiei (sistolă), ci numai
în perioada de relaxare (diastolă).
2. Automatismul sau funcţia Cronotropă, adică posibilitatea de a-şi crea

singur stimuli excitatori. Activitatea automată a inimii se datoreşte

existenţei ţesutului nodal grupat în cei doi noduli (sino-atrial şi AV) situaţi
la nivelul atriilor şi în vetriculi.
3. Conductibilitatea sau funcţia Dromotropă este proprietatea de a conduce

stimuli în toată musculatura.

4. Contractilitatea sau funcţia Inotropă, este proprietatea de a răspunde la

excitaţie prin contracţie., crescând presiunea în cavităţile inimii (se

scurtează fibrele musculare striate cardiace).
 CAPITOLUL II
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

2.1.Definiţie
Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creşterea
persistentă a presiunii sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale.
După O.M.S. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140-160
mmHg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar pentru minimă
90-95 mm Hg.
2.2.Clasificare
In funcţie de etiologie se deosebesc:
Hipertensiune arterială esenţială primară, în care nu se poate
evidenţia o cauză organică.
Hipertensiune arterială secundară sau simptomatică , în care este
dovedită cauza. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine,
neurogene şi cardiovasculare.
In funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O.M.S.:
Stadiul I- caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140-160/90-
95 mm Hg, iară atingeri vasculare sau viscerale.
Stadiul al-II-lea - caracterizat prin semne de hipertrofie
cardiovasculară. Hipertrofia ventricului stâng poate fi constatată clinic,
electrocardiografie, radiologie şi prin examenul fundului de ochi (angiopatie
hipertensivă).
Stadiul al-III-lea - caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace,
coronariene, cerebrale şi renale.
Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli.
Presiunea arterială poate creşte fie prin mărirea debitului, fie prin creşterea
rezistenţei. Cele mai multe hipertensiuni au la bază creşterea rezistenţei
periferice (hipertensiunea esenţială, renală etc). Iniţial procesul este
funcţional - vasoconstricţie -, ulterior apar leziuni organice care
permanentizează hipertensiunea arterială. în ceea ce priveşte factorii care
realizează vasoconstricţia arterială, se acordă un rol foarte
1. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENŢIALĂ - prin care se

înţelege orice sindrom clinic hipertensiv în care valorile presiunii arteriale

sunt crescute, în absenţa unei cauze organice. Se mai numeşte şi boală
hipertensivă. Este cea mai frecventă, reprezentând 80-90% din totalul
hipertensiunilor, şi apare de obiucei după 30 de ani cu un maximum de
frecvenţă între 40 şi 50 de ani. în absenţa unei etiologii certe o atenţie
deosebită se acordă factorilor de risc care ar putea interveni în producerea
bolii şi asupra cărora s-ar putea acţiona în vederea reducerii numărului de
bolnavi hipertensivi.
- Ereditatea - hipertensiunea prezentă la părinţi şi descendenţi direcţi, sau la
gemenii monozigoţi
- Sexul - incidenţa bolii este echilibrată între cele 2 sexe până la 50-60 ani,
după care creşte la femei. Până la menopauză incidenţa este mică datorită
relativei hipovolemii secundare pierderilor menstruale lunare.
- Vârsta - după 60 de ani se constată o creştere a TA cu 5-10 mm Hg/an
determinatăă de reducerea elasticităţii vaselor
- Rasa - incidenţa HTA creşte la rasa neagră care pentru o adaptare la clima
uscată şi călduroasă îşi diminuă excreţia de sodiu, ducând la hipovolemie.
- Aport alimentar de sare excesiv (> 10 g /24 ore)
- Obezitatea, sedentarismul, consum excesiv de carne de porc
- Consumul de alcool (mai ales bere şi vin), chiar moderat creşte valorile
tensionale
- Fumatul creşte riscul complicaţiilor cardio-vasculare şi cerebrale ale
HTA, ca şi evoluţia spre HTA malignă
- Consumul cronic de anticoncepţionale orale (mai ales cele care conţin
 estrogeni în cantitate mare)

2. HIPERTENSIUNILE ARTERIALE SIMPTOMATICE

De cauză renală. Din acest grup fac parte hipertensiunile

renovasculare (anomalii congenitale ale vaselor renale, stenoze
aterosclerotice, anevrisme, tromboze, embolii), hipertensiunile din bolile
parenchimului renal ( glomerulonefrită acută şi cronică, leziunile renale de
diabet, pielonefrite etc). în apariţia hipertensiunii renale, rolul principal este
deţinut de o enzimă care ia naştere în rinichiul ischemic ( cu circulaţia
insuficientă) şi care se numeşte renină. Aceasta se transformă în sânge într-o
substanţă numită angiotensină. E importantă precizarea etiologiei renale,
deoarece unele forme sunt susceptibile de o intervenţie chirurgicală (
hipertensiune renovasculară, unele pielonefrite). Tratamentul se adresează
atât bolii de bază, cât şi hipertensiunii arteriale.
De cauză endocrină. Din acest grup fac parte:
- feocromocitomul - o tumoare localizată în medulara glandei
suprarenale, caracterizată prin crize paroxistice de hipertensiune datorită
descărcării în circulaţie de catecolamine ( adrenalină şi noradrenalină),
după care tensiunea revine rapid la normal, fiind adesea urmată de
transpiraţii profiize şi diureză excesivă; .tratamentul este chirurgical -
rezecţia tumorii;
hiperaldosteronismulprimar (adenom corticosuprarenal cu
secreţie excesivă de aldosteron) care duce la retenţie de sodiu şi
hipertensiune prin expansiune de volum;
- sindrom Cushing- datorat unei tumori corticosuprarenale sau
hipofizare care se caracterizează prin hipertensiune, obezitate, vergeturi,
hirsutism şi creşterea eliminării urinare a 17-cetosteroiziior; tratamentul
este chirurgical-rezecţia tumorii.
- Hipertensiuni endocrine-niai apar în hipertiroidism şi in cursul
sarcinii: în cursul primei sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă,
recidivând eventual cu fiecare nouă sarcină; alteori graviditatea agravează
o hipertensiune arterială preexistentă, de altă natură
De cauză neurogena.. In boli traumatice, tumorale, inflamatorii ale
creierului care duc la o creştere a presiunii intracranienc sau în caz de leziuni
ale centrilor vasomotori se observă, uneori, o creştere a tensiunii arteriale.
De cauză cardiovasculară . Bolile însoţite de hipertensiune arterială
sunt:
- coarctaţia aortică - anomalie congenitală cu îngustarea lumenului
aortei, manifestându-se caracteristic prin HTA în amonte de stenoză
şi normo/hipotensiune în aval de stenoză (la nivelul membrelor
inferioare)
- blocul complet
- insuficienta aortică
- ateroscleroza

2.3.Etiopatogenie
Majoritatea autorilor acceptă astăzi concepţia nervistă, potrivit căreia
predispoziţia ereditară este de natură neurogenă, legată de o anumită structură
a personalităţii şi de o anumită modalitate de răspuns la situaţiile de stres:
durere, frică, supărare. Boala ar fi esenţial nervoasă, produsă de o tulburare în
activitate a centrilor nervoşi superiori. Diferiţi excitanţi din sfera psiho-
emoţională ( necazuri, griji, nesiguranţă), acţionând pe fondul unei
predispoziţii ereditare duc la apariţia unor focare de excitaţie permanentă la
nivelul scoarţei cerebrale determinând secundar o vasoconstricţie arterială.
Tot în lanţul patogenic al hipertensiunii mai intervin - prin intermediul
scoarţei - sistemul endocrin şi rinichiul.
Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt
vasoconstricţia arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi
sare. Mai târziu apar leziuni organice şi ateroscleroza, care grăbesc evoluţia
şi întunecă prognosticul prin complicaţii.

2.4.Simptomatologie
Clasic se deosebesc trei stadii:
Stadiui prehipertensiv - poate îl afirmat pe baza ascendenţei ereditare
hipertensive, apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care
stabilesc creşterea anormală a presiunii arteriale, comparativ cu normalul. Cel
mai cunoscut este testul presor la rece, care este pozitiv când, introducând
mâna în apă la 4 °, valorile TA cresc cu peste 40 mmHg.
Stadiul de hipertensiune intermitentă - caracterizat prin perioade de
hipertensiune, fără alte semne clinice, alternând cu perioade normale.
Stadiul de hipertensiune permanentă - în peste 90 % din cazuri,
hipertensiunea arterială este depistată în acest stadiu. După manifestări se
deosebesc:
• Forma benignă care evoluează progresiv şi se caracterizează prin: o

semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase şi rigide, puls bine
bătut o semne de fragilitate capilară; diverse manifestări hemoragice (
epistaxis, metroragii, uneori hematemeze, hemoragii retiniene)
o semne cerebrale: cefalee occipitală, de obicei dimineaţa, la trezire,
ameţeli, oboseală, astenie, insomnie, tulburări de memorie şi concentrare,
modificări de caracter, frecvent tulburări de vedere ( ” muşte zburătoare”,
vedere înceţoşată); cefalee cu caracter pulsatil, ameţeală, tulburări de vedere
şi tulburările trecătoare de conştientă şi de limbaj sunt cele mai frecvente
tulburări funcţionale comune tuturor formelor de hipertensiune o furnicături
la nivelul extremităţilor, ameţeli, senzaţia de ” deget mort” o examenul inimii
relevă subiectiv palpitaţii, dureri precordiale, diferite grade de dispnee, iar
obiectiv, semne de mărire a inimii stângi ( hipertrofie),radiografia,
elecrocardiografia, fundul de ochi şi probele funcţionale renale apreciază
gradul de evolutivitate a hipertensiunii arteriale.
în ultimul stadiu al formei benigne - care se instalează după mulţi ani
de evoluţie - apar complicaţii: insuficienţă cardiacă stângă sau totală,
cardiopatie ischemică, complicaţii cerebrale sau renale.
Forma malignă are evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată. Poate ii
malignă de la început sau se poate maligniza pe parcurs. Valorile tensionale
suni mari, în special cea diastolică depăşind 130 mmHg, rezistente la
tratament Starea generală este alterată rapid (astenie, slăbire, paloare, cefalee
intensă), fundul de ochi este grav şi precoce alterat, complicaţiile apar de
timpuriu, în special insuficienţa renală progresivă şi ireductibilă.

2.5.Evoluţie

In forma benignă, cea mai obişnuită, boala durează ani sau chiar zeci
de ani. Sub influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni
importante. In forma malignă, evoluţia este foarte rapidă, etapele bolii fiind
parcurse în 1-3 ani.

Indiferent de etiologie, fiecare formă de hipertensiune arterială, în

raport cu caracterul său evolutiv, poate fi benignă sau malignă şi parcurge în
evoluţia sa, cele trei stadii din clasificarea propusă de O.M.S.
In stadiul al III lea apar complicaţii:
-la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă ventriculară stângă,
acută şi cronică, insuficienţă cardică globală, infarct miocardic, anevrism
disecant);
-la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă, tromboze
şi hemoragii cerebrale);
-la nivelul rinichiului ( tulburări variate, de la alterări funcţionale, până
la scleroză cu insuficienţă renală).
 2.6.Complicaţii
Apar la nivelul “organelor ţintă” (bogat vascularizate şi cu necesităţi
crescute în oxigen) cord, rinichi, ochi, creier.
Depind de forma clinică - benignă sau malignă . Astfel în
hipertensiunea benignă complicaţiile se datoresc aterosclerozei, cele mai
frecvente fiind tromboza cerebrală şi infarctul miocardic. în hipertensiunea
malignă domină degradarea arteriolară. Aici se întâlnesc frecvent
encefalopatia hipertensivă, hemoragia cerebrală, insuficienţa cardiacă şi
insuficienţa renală.

2.7.Prognostic
Depinde de forma clinică malignă sau benignă, de ereditate, de nivelul
tensiunii diastolice şi bazale, de vârstă (tinerii fac forme mai grave), de
respectarea tratamentului, de modul de viaţă recomandat şi în sfârşit de
apariţia complicaţiilor.
Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală, fiind mai
rezervat în stadiul al doilea şimai ales în al treilea. Moartea se datoreşte în deosebi complic
Sub influenţa tratamentului actual, prognosticul s-a îmbunătăţit.

2.8.Tratament
Trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea
valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări:
• explorarea trebuie bine făcută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază

de tratament chirurgical ( hipertensiunile renovasculare)

• tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos, etc

• tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator, nu de

spital
• drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi

mărite apoi progresiv până la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca

drogurile hipotensive să fie asociate şi la începutul tratamentului, asocierea să
cuprindă un hipotensiv cu un diuretic tiazidic.
• trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată, de aici ( mai ales Ia vârstnic)

decurgând prudenţă, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale,

coronariene şi periferice
(niciodată nu se va începe cu doze mari, brutale)
• deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate
aterosclerozei, regimul şi tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă. Se
vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile etc.
repaosul nu trebuie să fie absolut. Exerciţiile fizice, mersul pe jos şi
gimnastica medicală fac parte din tratament. Efortul fizic va fi dozat şi
adaptat posibilităţilor bolnavului.
sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare
• dieta va fi săracă în colesterol şi în grăsimi saturate

• este bine ca tratamentul să fie vasodilatator coronarian deaorece

asociaţia (cardiopatie ischemică - HTA) este foarte frecventă
• nu orice hipertensiune urmează să primească tratament hipotensiv, astfel

în formele labile de gradul I este suficient regimul dietetic, eventual

tranchilizante şi sedative.

Regimul de viată
Constă în limitarea eforturilor fizice cu lucru de 6-8 ore pe zi după
caz, cu respectarea orelor de somn şi a orelor de masă. Au mare importanţă
mijloacele psihoterapice, combaterea anxietăţii şi evitarea situaţiilor
conflictuale din mediul de viaţă sau de muncă. Vor fi căutate şi încurajate
elementele de satisfacţie din profesiunea bolnavului, vor fi cultivate
preocupările care produc relaxarea ( plimbări, lectură, muzică, teatru).
 Regimul alimentar
Regimul va fi echilibrat şi suficient, urmărindu-se menţinerea unei
greutăţi normale:
• în caz de obezitate va fi hipocaloric
• în caz de ateroscleroză , hipolipidic şi hipocaloric
• indiferent de bolile asociate va fi hipo- sau desodat

Regimul strict desodat ( orez, fructe, zahăr) cu mai puţin de 0.5 g sare
/zi, se aplică în formele severe, dar este greu de respectat.
Regimul relativ desodat (2-5 g sare/zi) este mai uşor de acceptat, fiind
utilizat în majoritatea hipertensiunilor.
Pentru aprecierea generală a conţinutului de sare se ia ca reper faptul
că raţia de Na CI consumată zilnic de un adult sănătos este de 10-!4g, din
care 2/5 provin din sarea folosită la pregătirea alimentelor şi cea pusă la
masă. 2/5 sunt furnizate de sarea din pâine şi 1/5 din sarea din lapte şi
derivatele sale, produse de mezelărie etc. Regimul desodat nu poate fi
standardizat, ci adaptat în funcţie de starea clinică.
Tratamentul medicamentos
*Sedative, hipnotice (barbiturice, Bromoval, Clordelazin,
tranchilizante - Xanax, Helex)
* Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (Captopril 25-150 mg/zi -

1-3 tb/zi,
Enalapril - tablete 5,10,20 mg -1-3 tb/zi)
* Diuretice

- tiazidice (Nefrix - 1,2 cp/zi - 1 cp = 25 mg)

- diuretice de ansă (Furosemid-1 cp=40 mg, Acid etacrinic -1 cp la 2 zile -

lcp=50 mg)
- diuretice economisitoare de K (Spironolactona, Aldolactona 1

cp = 25 mg, 1-3 cp/zi)

* Ganglioplegice (inhibitori adrenergici periferici) - ex. Guanetidina 1 cp =

10 mg
* Inhibitori adrenergici cu acţiune

centrală a Metildopa (Dopegyt) 1

cp = 250 mg Clonidina
(Catopusan) 1 cp = 100 mg
* Inhibitori adrenergici cu acţiune
centrală şi periferică Rezerpina
(Hipopresol) 1 cp = 0,25 mg
* α Blocante - Fentolanina (Regitină), Prozosin

* β Blocante Propanolol (MetroproloI, Atenolol)

* Miovascularorelaxante - Hidralazină (Hipopresol) 1 cp = 25 mg.

Tratamentul vizează normalizarea valorilor tensionale. Efectul este

atins dacă TA oscilează între 90/70 şi 130/90 mmHg în ortostatism şi nu
depăşesc 170/110 în decubit. O atenţie deosebită trebuie acordată scăderii TA
în cazul hipertensiunii cu insuficienţă renală sau cu tulburări de irigaţie
cerebrală sau coronariană.
Trebuie acceptată ideea că HTA este o boală cu evoluţie cronică care
necesită în permanenţă tratament şi regim igieno-dietetic.
Renunţarea la tratament, odată cu normalizarea valorilor TA duce la
creşterea valorilor tensionale până la valorile preterapeutice la peste 70% din
bolnavi în câteva luni. De aceea se recomandă continuarea medicaţiei în doze
mici. Hipertensivul trebuie să stie că renunţarea la un medicament sau la o
schemă de tratament nu se va face decât după 4-6 săptămâni.În cazul
efectelor secundare se va micşora doza sau va fi înlocuit cu un alt
medicament.Se vor folosi cât mai puţine medicamente(majoritatea bolnavilor
sunt controlaţi cu 1-2 medicamente.
 CAPITOLUL III
SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI ÎN
TIMPUL SPITALIZĂRII

3.1.Internarea Bolnavului
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa
bolnavului; el se desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la
ajutorul unor oameni străini.
Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul.
Acest prim contact este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui,
factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi
personalul de îngrijire.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de
familie. Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în
registrul de internări, unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu
datele de identitate ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă, care va
culege datele anamnestice de la bolnav sau însoţitor şi le va nota în foaia de
observaţie, stabilind diagnosticul prezumtiv, necesar şi din punctul de vedere
al dirijării bonavului în secţiile de spital.
In vederea examinării clinice, efectuată de medicul de gardă, asistenta
medicală ajută bolnavul să se dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în
secţie, asistenta medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace,
observă tegumentele şi fanerele (la nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută
să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare
unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci,
halat).
Hainele şi efectele bolnavului vor fl preluate şi înregistrate cu grijă în
vederea înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de
preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse deparazitării).
Aslfe! pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă
celorlalţi pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a
spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte
foaia de temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T°, pulsul,
T.A., iar datele obţinute le notează în foaia de temperatură.
Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului,
asigurându-i asupra îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în
spital, comunicându-le numărul salonului în care a fost internat bolnavul şi
orarul vizitelor.
Pacienţii cu hipertensiune arterială vor fi internaţi în secţia de
cardiologie sau în clinica medicală.
Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei,
reprezintă un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în
personalul medico-sanitar.

3.2.Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Scopul spitalizării bolnavilor este, în cea mai mare parte a cazurilor,

vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie să se creeze condiţii prielnice
necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterea
de sub influenţa nocivă a mediului înconjurător. Regimul terapeutic de
protecţie are scopul de a izola bolnavul de condiţiile negative ale mediului
extern, care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza scoarţa cerebrală şi
de a forma un anturaj plăcut, cu acţiune favorabilă asupra SNC şi deci asupra
organismului.
Bolnavii cu afecţiuni cardiace necesită de obicei tratamente mai
îndelungate. Ei trebuie amplasaţi în saloane călduroase, cu umiditate scăzută,
luminoase.
Se vor evita saloanele mari, aglomerate, pentru a reduce posibilitatea
de a contacta alte boli. Aranjarea patului şi asigurarea poziţiei adecvate a
bolnavului în pat. constituie una dintre sarcinile de îngrijire.

3.3.Asigurarea igienei corporale

Igiena bolnavului are drept scop menţinerea tegumentelor într-o stare
perfectă de curăţenie în vederea evitării unor complicaţii cutanate, pentru
stimularea funcţiilor pielii, ce are un rol important în apărarea organismului,
şi pentru asigurarea unei stări de confort necesară pacientului.
Igiena corporală se poate asigura prin baia parţială la patul
bolonavului, baia generală la cadă şi la duş.
Pacienţii cu hipertensiune arterială pot să-şi efectueze singuri atât baia
parţială (în fiecare zi), cât şi baia generală ( la 2-3 zile). Doar în cazurile cu
valori tensionale foarte ridicate există riscul incapacităţii de autoîngrijire prin
interzicerea depunerii oricărui efort fizic. în acest caz toaleta bolnavului se va
asigura prin baia parţială la patul bolnavului.
Lenjeria de corp se va schimba zilnic.

3.4.Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale organismului este
obligatorie în cursul oricărei boli deoarece modificarea lor reflectă în mare
măsură starea generală a bolnavului, precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de
care suferă.
Totalizarea observaţiilor asupra funcţiilor vitale şi vegetative se
notează în foaia de temperatură a bolnavului.
 PULSUL - Reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se
comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul ia
naştere din conflictul între sângele existent în sistemul arterial şi cel împins
în timpul sistolei, conflict ce se exteriorizează prin destinderea ritmică a
arterei.
Pulsul poate fi măsurat pe oricare arteră accesibilă palpării, care poate
fi comprimată pe un plan osos: temporală, carotidă, humerală, radială,
femurală, poplitee, pedioasă.
La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaos fizic şi psihic
cel puţin de 5 - 10 minute înainte de numărătoare.
Palparea arterei se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar de
mâna la dreaptă şi se exercită o uşoară presiune a peretelui arterial până la
perceperea zvâcnirilor fine ale pulsului.
Pulsul se va măsura, la bolnavii spitalizaţi, de două ori pe zi, iar
frecvenţa lui se va nota în foaia de temperatură cu cerneală sau creion roşu.
La măsurarea pulsului se va ţine cont de frecvenţă, ritmicitate, volum ,
tensiune şi celeritate. Frecvenţa pulsului la adultul sănătos este de 70-80
băt/minut. în mod constant frecvenţa pulsului creşte cu temperatura.
TENSIUNEA ARTERIALĂ - Reprezintă presiunea exercitată de
sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Valoarea ei este determinată de
forţa de contracţie inimii, de rezistenţa întîmpinată de sânge şi de
vâscozitatea sângelui.
Valoarea normală a TA !a adultul sănătos este de 115-140 mmHg
pentruTA sistolică şi de 75 - 90 mmHg pentru TA diastolică.
Pentru diagnosticul corect al HTA este necesară obţinerea a minimum
3 seturi de valori tensionale crescute peste normal, determinate la interval de
cel puţin o săptămână, s
Pentru bolnavii spitalizaţi, TA se măsoară zilnic iar la indicaţia
medicului se pot efectua măsurători de mai multe ori pe zi. Se va face în
prealabil pregătirea psihică a pacientului şi se va asigura repaus fizic şi psihic
minim 15 minute înainte de măsurarea TA.
Se va aplica manşeta pneumatică pe braţul bolnavului, sprijit şi în
extensie. Cu mâna stângă se fixează membrana stetoscopului pe artera
humerală, sub marginea inferioară a manşetei şi se introduc olivele
stetoscopului în urechi. Cu mâna dreaptă se pompează aer în manşeta
pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia a zgomotelor
pulsatile. Privind manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manşetă,
cu ajutorul ventilului până când se percepe primul zgomot arterial- TA s -
continuând decomprimarea până la dispariţia zgomotelor - TAA (minima).
Se memorează cele două valori şi se notează în foaia de temperatură cu
culoarea roşie.
In caz de suspiciune se repetă măsurarea (eventual de mai multe ori) şi
se vor nota valorile obţinute la ultima măsurătoare.
3.5.Alimentatia bolnavului
Una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului este
alimentaţia.
Asigurarea aportului caloric necesar, pentru susţinerea forţelor fizice
ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea
condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau
artificială constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat
sau tratat la domiciliu.
Alimentaţia raţională constituie un factor terapeutic important care
poate influenţa tabloul clinic al majorităţii bolilor, caracterul procesului
patologic şi ritmul evoluţiei acestuia. Alimentaţia bolnavului depinde de
boala de care acesta suferă şi de starea sa generală. Astfel, alimentaţia poate
fi efectuată în trei feluri:
-alimentaţia activă bolnavii mănâncă singuri, tară ajutor
-alimentaţia pasivă- starea generală a bolnavului nu îi permite să se
alimenteze singur, trebuind să lle ajutat.
- alimentaţia artificială - prin sondă gastrică, duodenală, intestinală, prin

fistulă stomacala sau parenteral,atunci când alimentaţia trebuie introdusă în

organism artificial.
Bolnavii cu HTA vor avea o alimentaţie activă, normocalorică,
- -odată sau desodată, bogată în proteine şi vitamine, care să asigure aportul ::

'. necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului.

Regimul dietetic al bolnavilor trebuie astfel alcătuit încât să satisfacă
atât necesităţile cantitative cât şi cele calitative ale organismului.

3.6. Administrarea medicamentelor

Administrarea medicamentelor este una din sarcinile cele mai
importante ale asistentei medicale.
Medicamentele sunt produse de origine animală, vegetală, minerală
sau chimică, transformate într-o formă de administrare prescrisă de medic.
Scopul administrării medicamentelor este de a preveni îmbolnăvirea,
de ameliorare a bolii sau de vindecare a acesteia. Medicamentele acţionează
local sau asupra întregului organism.
Introducerea medicamentului în organism se face pe mai multe căi:
- calea digestivă-orală, sublinguală, intestinală, rectală;

- local - pe tegumente şi mucoase

- calea respiratorie

- calea urinară

- parenteral - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate,

intramusculare, intravenoase, intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene,
intraosoase.
Calea de administrare a medicamentelor este aleasă de medic, în
funcţie de scopul urmărit, capacitatea de absorbţie a căii respective, acţiunea
medicamentelor asupra mucoaselor, necesitatea unei acţiuni mai lente sau
mai rapide, toleranţa organismului faţă de medicament, particularităţile
anatomice.fîziologice ale bolnavului
Reguli generale de administrare a medicamentelor
Deoarece administrarea medicamentelor este o muncă de mare
răspundere -«entru evitarea erorilor care pot fi fatale pentru pacient, asistenta
medicală va respecta următoarele reguli:
0. Respectă medicamentul prescris de medic

1. Identifică medicamentul prescris după etichetă, formă de

prezentare,culoare, miros. consistentă.
2. Verifică şi calitatea medicamentelor

3. Respectă căile de administrare prescrise de medic.

 4. Respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor.

5. Respectă doza de medicament prescrisă.

6. Respectă somnul fiziologic al pacientului.

7. Evită incompatibilităţile medicamentoase.

8. Serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru

administrarea pe cale orală.

10.Respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor:
pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează
ovule vaginale, supozitoare.
11.Informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce
priveşte efectul urmărit şi efectele secundare.
12.Anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea
medicamentelor legate de doză, calea şi tehnica de administrare.
13.Administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole,
flacoane.
14.Respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru a preveni infecţiile
nozocomiale.
15.Administrarea medicamentelor se face doar în prezenţa asistentei
medicale in cazul bolnavilor cu H.T.A administrarea medicamentelor
se face pe următoarele căi:
- calea orală

- calea parenterală

18
 3.7.Participarea asistentei medicale la efectuarea examenelor
paraclinice şi de laborator
Colaborarea la examinarea _parciclinică a bolanvului este una din
sarcinile mportante ale asistentei medicale.
Ajutorul acordat medicului şi bolnavului în cursul examinărilor
paraclinice :egrevează bolnavul de eforturi fizice, îi previne o serie de
suferinţe inutile,
:ontnbuie la crearea unui climat favorabil între bolnav şi medic, face
accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-1
şi cu instrumentarul eAesar. toate acestea intervenind pentru scurtarea
timpului expunerii bolnavului la traumatismul examinărilor.
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asistarea unui examen
paraclinic sunt:
-pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
-adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar
-dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului
-aducerea bolnavului în poziţiile necesare examinării
-desenarea medicului cu instrumentarul necesar
-ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală
-îngrijirea bolnavului după tehnică
-însoţirea bolnavului la pat şi aşezarea acestuia în pat.
Dintre examenele paraclinice ce se efectuează bolnavului cu H.T.A.
amintim:
• explorarea vaselor periferice
• explorarea sistemului nervos
• electrocardiogamă
• examenul fundului de ochi
• examenul radiologie al cordului şi vaselor

19
 Examenul de laborator exprimă prin metode obiective modificările
survenite în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului.
Examenele de laborator completează simptomatologia bolii cu
elemente obiective confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia
bolii şi eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea, semnalează apariţia
unor complicaţii, permit evidenţierea agentului etiologic al bolii şi depistarea
persoanelor sănătoase purtătoare de germeni patogeni.
Produsele recoltate pentru examenele de laborator pot fi produse
biologice (sânge, urină, LCR) sau patologice (puroi, exudate, secreţii din
plagă).
Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor pentru examene de
laborator este major, aceasta trebuind să respecte următoarele reguli:
- norme speciale de protecţia muncii, pentru a evita contactarea unor

infecţii;
- orarul recoltărilor

- pregătirea psihică a pacientului - informarea pacientului

- pregătirea fizică - regim alimentar, repaus la pat, aşezarea pacientului

în poziţii corespunzătoare în funcţie de recoltare

- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării

- efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionalism şi recoltării

cantităţilor de produse necesare analizelor cerute

- completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză

- etichetarea produsului prin scriere directă pe recipient sau pe etichete

bine fixate
-expedierea şi transportul produselor recoltate astfel încât să ajungă la
laborator în starea în care au fost prelevate din organism
- expedierea imediată a probelor la laborator pentru a evita alterarea

produselor.
indicaţia pentru recoltarea produselor pentru examenele de laborator

20
este dată de medic; totuşi asistenta medicală trebuie să cunoască esenţa
analizelor care se cer, având în vedere că unele recoltări se execută, în
întregime, de asistenta medicală, iar alieie de medic, cu ajutorul acestuia

3.8.Investigatii necesare în diagnosticul hipertensiunii arteriale

De rutină (obligatorii)
* examen urină - densitate, albumină, glucoză, sediment, testul Addis

Hamburger pielonefrite cronice, pentru HTA reno-parenchimatoasă

(proteinurie)
* sânge:

- hematocrit - obligatoriu la hipertensivii pletorici

- VSH

- creatinină, uree, clereance de creatinină- informaţii despre funcţia renală

(HTA esenţială cu nefroangioscleroză)

-glicemie acid uric, colesterol, TG - evaluarea HTA peste 40 de ani, la
hipertensivii cu antecedente personale sau heredofamiliale
- rezerva alcalină

- ionogramă (Na, K, Ca) - folositoare pentru terapia antihipertensivă

ulterioară
Speciale (complementare)
- dozare AVM (acid vanii - mandelic); metanefrine, catecolamine
urinare şi plasmatice —> pentru feocromocitom (se demonstrează excesul
de catecolamine)
- dozarea ARP (activitatea reninei plasmatice) în sânge venos periferic şi

în sângele din venele renale —> pentru hipertensiunea renalo-vasculară

- dozarea aldosteronului în urină şi în sânge — pentru hiperaldosteronismul

primar
- dozarea cortizol în plasmă (seric şi urinar) — pentru sindrom Cushing 2.

21
Examene paraclinice
Explorări de rutină:
- examen fundului de ochi - apreciază severitatea şi durata HTA

- EKG - hipertrofie AS sau VS, modificări ischemice, aritmii

- ecocardiografie - sensibilitate mare în depistarea hipertrofiei VS

- radiografie toracică - mărimea inimii ( alungire, cardiomegalie)

Explorări complementare:
- urografie i titravenoasă standard

- puncţie biopsie - renală

- echografie renală

Explorările complementare sunt necesare la un grup limitat de

hipertensivi, care necesită o evaluare specială:
- pacienţi la care istoricul, examinarea fizică sau datele de laborator
sugerează o cauză de HTA secundară
- HTA stabilă la tineri (sub 35-40 ani) sau adolescenţi la care prevalenţa
HTA secundară este mare
- HTA cu răspuns slab sau rezistenţă la tratamentul corect
- HTA cu evoluţie accelerată sau care se agravează brusc

MODIFICĂRILE FUNDULUI DE OCHI ÎN HTA.

STADIUL I. - îngustarea arteriolelor retiniene “în fir de cupru”, venule uşor
lărgite, spiralate
- semnul Salus- Gunn gradul I;

STADIUL II. - artere scleroase, cu calibru neregulat, vene dilatate, semnul

încrucişării arterio- venoase (Salus-Gunn gradul II- III);
- îngustarea generală sau circumscrisă a areterelor.

STADIUL III. - aceleaşi modificări vasculare, plus exudate şi hemoragii “în

flacără” determinate de ruptura vaselor mici
STADIUL IV. - edem papilar, combinat cu modificări ale F.O întâlnite în

22
stadiul III (exudate extinse, hemoragii “în pânză”).
- leziune caracteristică necroză arterială fibrinoidă.

3.9.Recoltarea produselor biologice şi patologice

Reprezintă una din sarcinile asistentei medicale.
In acest scop asistenta medicală trebuie să respecte regulile de
recoltare (prezentate în cap. 11.7) , tehnica şi esenţa analizelor, deoarece
unele recoltări sunt efectuate în întregime de asistenta medicală.
Pentru buna reuşită a examenelor de laborator, bolnavul trebuie să lie
pregătit psihic şi fizic pentru recoltare.
Pregătirea psihică a bolnavului constă în explicarea necesităţii
examenului şi a tehnicii de recoltare, liniştind bolnavul şi convingându-i că
este în interesul lui, obţinând astfel colaborarea perfectă cu acesta.
Majoritatea recoltărilor se fac dimineaţa, pe nemâncate, până la
ridicarea bolnavului din pat.
RECOLTAREA SÂNGELUI
Sângele se recoltează pentru examene hematologice,
biochimice,bacteriologice,virusologice, parazitologice şi serologice.
Recoltarea se face prin înţepare, puncţie venoasă sau arterială.
Scopul, pentru care se face recoltarea hotărăşte locul unde se face,
felul instrumentului şi materialele necesare pentru recoltare.
Pentru examenul hematologic - sângelese recoltează prin puncţie venoasă
şi prin înţeparea pulpei degetului (la adulţi) şi a feţei plantare a halucelui
şi a călcâiului(la copii), pe anticoagulant (EDTA, citrat Na 3,8%).
Exemplu: Pentru HL - se recoltează 2-5 ml sânge venos pe cristale
de EDTA - 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare.Pentru VSH se recoltează
1,6 ml sânge venos, fară stază, cu 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.
Pentru examenul biochimic al sângelui recoltarea se efectuează prin
puncţie venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind "a jeune". Se recoltează 5-10

23
ml sânge simplu sau pe anticoagulant (heparină, fluorură de Na, citrat de
Na 3,8 %, oxalat de K).
Pentru examenul sérologie al sângelui se recoltează 5-10 ml sânge
venos fară anticoagulant,în eprubete uscate, sterile, prevăzute cu dopuri de
vată.
RECOLTAREA URINII are scop explorator, informând asupra
stării funcţionale a rinichilor şi a întregului organism.
Examenul fizic al urmii necesită urina din 24 h, determinându-se
cantitatea, aspectul, culoarea, densitatea.
Pentru examenul sumar se recoltează 100-150 ml din urina de
dimineaţă, determinâdu-se albuminuria, glicozuria, sedimentul urinar.
Pentru urocultură se recoltează din urina de dimineaţă 5-10 ml urină
într-o eprubetă sterilă, după o prealabilă toaletă a organelor genitale externe.
Recoltarea urinii se poate efectua şi prin sondaj vezical şi prin puncţie
vezicală.

3.10. Tehnici de îngrijire impuse de H.T.A.

Pregătirea şi înregistrarea electrocardiogramei
Electrocardiograma = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor
bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
E.K.G. - este o înregistrare extrem de pretenţioasă în diagnosticul unei
cardiopatii în general, în suferinţele miocardocoronariene în special, şi
totodată este o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează
clinic, latent, când se efectuează E.K.G -ul de effort.
Ea este interpretată întotdeauna de medic, în lumina datelor clinice.
Legătura dintre aparat şi bolnav se face printr-un cablu-bolnav. La
extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăcuţele metalice - electrozii, în
număr de 10, necesari pentru înregistrarea a 3 derivaţii bipolare, 3unipolare
şi 6 precordiale (VrV6).

24
Etape si timpi de execuţie a E.K.G.
1. Pregătirea bolnavului:

-se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic

-se transportă în sala de înregistrare cu căruciorul, cu 15 minute
înainte de înregistrare -se aclimatizează bolnavul cu sala de
înregistrare
-bolnavul va fi culcat comod pe masa de consultaţii şi va fi rugat să-şi
relaxeze musculatura
2. Montarea electrozilor pe bolnav:

-se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile electrozilor -sub placa
de metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de
electrolit (o lingură de sare la un pahar dc apă) sau pastă specială pentru
electrozi Cei 10 electrozi - 4 pentru membre şi 6 precordiali - se fixează pe
bolnavi.
3. Pregătirea aparatului

-aparatul va fi legat la priza de împământare

4,. Verificarea poziţiei corecte a butoanelor şi clapelor
5. Punerea în funcţiune a aparatului

6. Testarea aparatului (înregistrarea testului etalon)

7. înregistrarea electrocardiogramei, înregistrarea derivaţiilor unipolare,

bipolare precordiale
8. Terminarea înregistrării

9. Notarea electrocardiogramei - asistenta notează pe electrocardiogramă

numele, prenumele, vârsta, înălţimea, greutatea pacientului, menţionează

medicaţia folosită, data şi ora înregistrării, viteza de derulare, semnătura celui
care a înregistrat.

Măsurarea tensiunii arteriale (T.A.)

Scop - evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii,

25
rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor)
Elemente de evaluat - tensiunea arterială sistolică (maxima), tensiunea
arterială diastolică (minima).
Materiale necesare - aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale ( cu
mercur Riva Rocci, cu manometru, oscilometru Pachon, stetoscop
biauricular, tampon de vată, alcool, creion roşu)
Metoda de determinare -palpatorie, ascultatorie
A. METODA ASCULTATORIE:
-pregătirea psihică a pacientului
-asigurarea repaosului fizic şi psihic timp de 15 minute în decubit dorsal
sau sezând -fară consum de cafea în ora precedentă examinării şi iară
fumat cu minimum 15 minute anterior examinării -spălarea pe mâini
-se aplică manşeta pneumatică pe braţul clientului,sprijinit şi în extensie

26
-se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară
a manşetei
-se introduc olivele stetoscopului în urechi
-se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile (până la o presiune cu 30 mmHg deasupra
TAS).
-se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până
când se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii
arteriale maxime) -se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul
manometrului, pentru a fi consemnată
-se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice -se
reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în
momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială
minimă
-se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
-se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezulat
-în alte documente medicale se înregistrează cifric: valoarea normală după OMS
este de 65-90 tensiunea minimă şi 115-140 tensiunea maximă
-se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool
B.METODA PALPATORIE
-determinarea se face prin palparea arterei radiale
-nu se foloseşte stetoscopul biauricular
-etapele sunt identice metodei ascultătorii
-are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea, palparea
pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii
exterioare.
 Ecocardiografia
Este metoda de explorare bazată pe înregistrarea ultrasunetelor străbătute
şi reflectate la nivelul cordului.
Depistează existenţa hipertrofiei VS, HVs (anatomice), a tipului său
echografic (concentrică, asimetrică de sept ventricular sau excentrică) precum şi
aprecierea neinvazivă a performanţei diastolice şi sistolei VS.

3.11.Educaţia pentru sănătate a bolnavilor cu H. T.A.

Profilaxia hipertensiunii arteriale urmăreşte educarea în vederea unui
comportament adecvat de viaţă, chiar orientarea profesională a descendenţilor
din părinţi hipertensivi, a bolnavilor în stadiul prehipertensiv, deci a persoanelor
susceptibile de a face boala. Foarte importantă este profilaxia complicaţiilor ,
realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi prin recomandări ferme şi
judicioase.
Asistenta are rolul de a obţine colaborarea bolnavului cu cadrele medicale
şi respectarea de către acesta atât a regimului dietetic cât şi a tratamentului
medicamentos.
Se va avea grijă ca în timpul spitalizării bolnavul să-şi însuşească corect
modul de administrare a medicamentelor şi cunoaşterea restricţiilor alimentare
(sare).
La unii bolnavi asistenta trebuie să depună eforturi mari educative. In
perioada de spitalizare bolnavul trebuie deprins cu noul mod de viaţă şi
activitate pe care trebuie să-l continue şi acasă, pentru ca odată cu părăsirea
spitalului acesta să aibă cunoştinţele necesare pentru a preveni o nouă
decompensare.
Educarea bolnavilor în vederea autocontrolului valorilor tensionale,
ameliorarea relaţiei pacient - medic-asistentă în sensul creşterii încrederii
pacientului în capacitatea medicului de a-i trata boala, precum şi angrenarea
cadrelor medii în supravegherea tratamentului antihipertensiv, constituie
mijloace menite să crească aderenţa pacienţilor la programul terapeutic, ţinând
cont că cea mai grea şi încă nerezolvată problemă a tratamentului cronic al HTA
este nerespectarea indicaţiilor terapeutice primite la depistarea bolii lor
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

CAZUL I
Culegerea datelor
DATE GENERALE
Iniţiale: H.S.;
Vârsta: 56 ani;
Sex: F;
Stare civilă: căsătorită;
Nr. copii: 3;
Religie: ortodoxă;
Naţionalitate: română;
Lb. vorbită: română;
Ocupaţia: pensionară;

DIAGNOSTICUL: HTA ESENŢIALĂ stadiul III

OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

alcool, tutun, cafea: nu consumă
greutate: 72 kg; înălţime: 1,52 cm; TA = 240 / 130; puls = 77 bătăi / min.;
resp. = 20 r / min.; tº = 36,5 ºC.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU:
-orientat temporo-spaţial.
 MOTIVELE INTERNĂRII:
-valori tensionale = 230 / 130 mm Hg;
-cefalee (predominant occipitală);
-vertij;
-dureri precordiale.
ANAMNEZA:
Antecedente heredo-colaterale: mama = HTA;
Antecedente personale:- PM = 14 ani, UM = 51 ani, S = 5, A = 2, N = 3
- 1954 (9 ani): HVA (hepatită virală acută)
- 1982 (37 ani): astm bronşic alergic;
- 1987 (42 ani): HTA ESENŢIALĂ.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

- stare generală relativ bună. Afebrilă;
- tegumente şi mucoase normal colorate;
- ţesut celular subcutanat: bine reprezentat;
(T = 1,52 cm; G = 72 kg: OBEZITATE gr.II)
 ANALIZA DATELOR
Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are
perturbate următoarele nevoi:
Nr. Nevoi perturbate Probleme rezultate din Manifestări
crt. nevoile perturbate
1. A respira şi a avea - circulaţie şi respiraţie Valori crescute ale
o bună circulaţie inadecvată tensiunii arteriale
2. A se mişca şi a - poziţie antalgică Dificultate în a se
avea o bună deplasa şi în modificări
postură de postură
3. Nevoia de a dormi - dificultatea de a se - ore insuficiente de
şi a se odihni odihni somn
4 – 5ore /noapte
4. Nevoia de a învăţa - cunoştinţe insuficiente - cunoştinţe insuficiente
asupra bolii.

SURSE DE DIFICULTATE:
- de ordin biofizic: vârsta, sexul, organismul predispus, alimentaţie;
- de ordin psihologic: stres, nelinişte faţă de diagnostic;
- de ordin sociologic: schimbarea modului de viaţă, imposibilitatea de a
urma dieta;
- lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre boală şi complicaţiile în
cazul nerespectării regimului igieno-dietetic.
DIAGNOSTIC DE NURSING:
1. HTA manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitaţii.
Pericol de AVC dacă nu se intervine pentru scăderea tensiunii arteriale;
 2. Pacienta prezintă circulaţie şi respiraţie deficitară cauzată de vârstă,
moştenire genetică;
3. Dificultatea de a se odihni, cauzată de dureri precordiale, manifestată prin
ore insuficiente de somn 4-5 ore /noapte.
DIAGNOSTIC POSIBIL:
Dacă pacienta nu respectă regimul şi tratamentul medicamentos boala poate
avea complicaţii grave (AVC)
Plan de ingrijire
Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii Evaluare
perturbată manifestări autonome şi parţială
delegate
Nevoia de a Pacienta nu Pacienta să Asigur repaos in În urma
avea o bună respiră respire poziţie semişezândă, administrării
circulaţie şi corespunzăto normal, să nu înregistrez funcţiile tratamentulu
respiraţie r, prezintă mai prezinte vitale, administrez i, TA a mai
dispnee, sete de aer, tratament scăzut. Nu
polipnee, să nu mai medicamentos mai prezintă
circulţie aibă dureri (Aspacardin,Nifedipi dureri şi
sangvină precordiale, n), asigur confortul palpitaţii.
perturbată, palpitaţii, fizic şi psihic, o
Nevoia de a dureri cefalee, pregătesc pt EKG.
se odihni precordiale, ameţeli, să Fac toaleta cavităţii
palpitaţii, prezinte TA bucale, tratez rănile
sufocări, in limite de la nivelul
cefalee, normale. gingiilor, ajut
pacienta să se
Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii Evaluare
perturbată manifestări autonome şi parţială
delegate
tulburări de alimenteze,
vedere şi de înregistrez funcţiile
echilibru. vitale, administrez
Pacienta tratamentul
prezintă medicamentos, fac
durere in educaţie sanitară.
regiunea
retrosternală,
cefalee,
disconfort,
este anxioasă
Nevoia de a Pacienta Pacienta să Pacienta a
se alimenta prezintă fie înţeles
şi hidrata inapetenţă, echilibrată importanţa
are anumite hidroelectroli informaţiilor
Nevoia de a leziuni la tic, să nu mai în ceea ce
comunica nivelul prezinte răni priveşte
gingiilor. E la nivelul alimentaţia
irascibilă, cavităţii şi urmează
anxioasă, nu bucale. cu stricteţe
doreşte să se regimul
alimenteze. alimentar.
 EVALUARE FINALĂ
Pacienta H.S. în vârsta de 56 de ani, s-a prezentat pe data de 23.01.2018 la
Serviciul de Urgenţă unde, în urma consultului, s-a decis internarea în Secţia
Cardiologie cu diagnosticul clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III, prezentând
următoarele manifestări de dependenţă: valori tensionale = 230 / 130 mm Hg,
cefalee (predominant occipitală), vertij, dureri precordiale.
După investigaţiile efectuate i s-a administrat tratamentul medicamentos
constând în: antihipertensive, analgezice, sedative precum şi regim de hiposodat;
starea pacientei s-a îmbunătăţit, tensiunea arterială a revenit la normal, respectă
regimul alimentar neconsumând alimentele interzise; anxietatea pacientei s-a
diminuat.
Pacienta rămâne în continuare internată urmând tratamentul prescris.
Aportul asistentei medicale – a recoltat sânge pentru examenele de laborator,
urină, a înregistrat funcţiile vitale şi vegetative;
- a comunicat cu pacienta ajutând-o să se acomodeze la mediul spitalicesc;
- a pregătit pacienta fizic şi psihic în vederea efectuarii examenului
endoscopic;
- a administrat delegat medicaţia prescrisă de medic;
- a ajutat pacienta să-şi învingă teama, să nu mai fie anxioasă şi neliniştită,
să respecte regimul alimentar de cruţare gastrică.
- a creat un microclimat favorabil prin aerisirea salonului şi schimbarea
lenjeriei de pat.
Tehnică de lucru: ÎNREGISTRAREA TENSIUNII ARTERIALE
Definiţie: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant
asupra pereţilor arteriali.
Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90
mmHg.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare, sistolice (maxima) şi diastolice
(minima)
Pregătirea materialului: - tensiometru cu manometru, stetoscop biauricular,
tampon de vată, alcool, pix albastru, foaia de temperatură a pacientei.
Pregătirea psihică a pacientei: - se anunţă pacienta şi I se explică tehnica, I se
cere acordul.
Pregătirea fizică a pacientei: - repaus de 15 minute înainte de măsurare, se rogă
pacienta să se aşeze în decubit dorsal, cu braţul stâng în extensie, se verifică
integritatea tegumentului.
Tehnică.
Asistenta medicala:
- se spălă pe mâini cu apă şi săpun;
- dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului cu un tampon de vată îmbibat
în alcool sanitar, aplică manşeta tensiometrului pe braţul pacientei, fixează
membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea inferioară a manşetei,
introduce olivele stetoscopului în urechi, pompează aer în manşeta pneumatică
cu ajutorul perei de cauciuc, până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
- decomprimă progresiv aerul din manşetă, prin deschiderea supapei, până când
percepe zgomotul arterial (TA maximă), reţine valoarea indicată de acul
manometrului, în momentul când zgomotele dispar, acestea reprezintă TA
minimă;
- se ocupă de pacientă şi o învelește.
Reorganizarea locului de muncă:
- notează pe foaia de temperatură valoarea obţinută 115/70mmHg;
- dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului după care se spală pe mâini.

Tehnică de lucru: PREGĂTIREA PACIENTEI HS PENTRU EKG

Scop: explorator. Ajut bolnava în vederea efectuării electrocardiogramei.

Îi cer permisiunea şi îi explic necesitatea efectuării acestei înregistrări. Conduc
bolnava cu căruciorul rulant în camera unde se fac explorarile funcţionale cu 15
minute înainte pentru a se acomoda cu sala de înregistrare.
Pregătesc bolnava din punct de vedere psihic pentru a-i înlătura factorii
emoţionali. Pacienta a mai făcut EKG şi cunoaşte etapele tehnicii. Ajut bolnava
să se dezbrace, să se aşeze în decubit dorsal pe pat şi o rog să stea relaxată.
După terminarea examenului electrocardiografic, ajut pacienta să se
îmbrace şi o conduc înapoi la salon pe căruciorul rulant.
 CAZUL II
Culegerea datelor
DATE GENERALE
Iniţiale: U.E. ;
Vârsta: 72 ani;
Sex: M;
Stare civilă: căsătorit;
Nr. copii: 1;
Religie: ortodoxă;
Naţionalitate: română;
Lb. vorbită: română;
Ocupaţia: pensionar;
Gr. Sangvin AII, RH (+). Alergic la penicilină.
Data internării: 7.04.2018 (prin Urgenţă)
DIAGNOSTIC: HTA stadiul III
MOTIVELE INTERNĂRII:
dureri precordiale, vertij, cefalee, dispnee.
MOD DE COMUNICARE:
comunicare verbală eficientă. Poate da toate relaţiile necesare.
SEMNE SUBIECTIVE:
dureri precordiale, sufocare, ameţeli, cefalee.
SEMNE OBIECTIVE:
TA=180/100 mmHg, stare generală alterată, tegumente palide, edeme
gambiere.
 ANTECEDENTE PERSONALE:
HTA din 1977
Angor instalat din 1995
Bypass coronarian 1996
Diabet zaharat tip II 1995 (tratament cu insulină din 2002)
Fibrilaţie atrială 2006
AVC embolic 2006
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE
Mama decedată la 55 ani de cancer gastric.
Tatăl decedat la 42 de ani.
Condiţii de viaţă: locuieşte la bloc într-un apartament cu 2 camere cu soţia în
condiţii bune.
Comportament: nu a fumat niciodată. Consumă cafea şi a renunţat acum 8 ani la
alcool.
Obişnuinţe alimentare: regim hipoglucidic şi hiposodat.
Aspect fizic: T=1,67m, G=80kg

ISTORICUL BOLII:
Pacientul suferă de HTA din 1997, este anginos, diabetic şi cu obstrucţie
obliterantă din 1995 cu bypass aorto-coronarian, în fibrilaţie atrială cronică din
2006 cu un AVC emolic din 2006 cu severe decompensări cardiace în ultimii 2
ani, cu crize anginoase prelungite. Se internează în 7.04.2018 prezentând dispnee
de decubit, durere precordială, ameţeli, cefalee. Are şi o viroză respiratorie.
 ANALIZA DATELOR
Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientului am constatat că acesta are
perturbate următoarele nevoi:
Nr. Probleme rezultate din
Nevoi perturbate Manifestări
crt. nevoile perturbate
1. De a evita Circulaţie şi respiraţie Valori crescute ale TA,
pericolele inadecvată glicemiei
De a avea o bună
2. Circulaţie deficitară, Vertij, cefalee, oboseală,
respiraţie şi
HTA dispnee
circulaţie
3. De a elimina Eliminare deficitară Edeme ale gambelor
De a se deplasa şi Dureri la nivelul
4. a avea o bună Circulaţie inadecvată membrelor inferioare,
postură deplasare îngreunată

5. De a se alimenta Regim hiposdat Inapetenţă

Surse de dificultate:
- de ordin biofizic: vârsta, sexul, organism predispus, efort fizic,
alimentaţie, boli preexistente, retenţie de apă în organism;
- de ordin socio-cultural: lipsa cunoaşterii;
- de ordin psihologic: stress, situaţie de criză.
= Diagnostic de nursing =
1. a. Actual
HTA cauzată de efortul fizic manifestată prin dureri precordiale, dispnee,
cefalee, palpitaţii.
b. Potenţial
Pericol de şoc respirator, AVC dacă nu se intervine pentru scăderea TA.
2. a.Actual
Dificultatea de a-şi păstra sănătatea cauzată de cresterea glicemiei peste
valorile normale şi HTA manifestate prin vertij, cefalee, oboseală,
hiperglicemie
.b.Potenţial
Pericol de comă diabetică dacă nu se intervine pentru scăderea glicemiei.
 Plan de ingrijire
Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii Evaluare
perturbată manifestări autonome şi parţială
delegate
Nevoia de Circulaţie Pacientul să Asigur repaos În urma
a avea o deficitară, prezinte TA în in poziţie administrării
bună HTA limite normale. semişezândă, tratamentului,
circulaţie şi manifestată Pacientul să înregistrez TA a mai
respiraţie prin cefalee, aiba o respiraţie funcţiile scăzut. Nu
Nevoia de vertij, dureri normală. vitale, mai prezintă
a evita precordiale, Pacientul să administrez dureri şi
pericolele palpitaţii. prezinte tratament palpitaţii,
Nevoia de Dificultatea glicemia in medicamentos, pacientul stă
a elimina de a-şi păstra limite normale asigur în poziţie
sănătatea Pacientul să nu confortul fizic semişezândă.
manifestată mai prezinte şi psihic Persistă
prin valori edeme şi dureri Tratez rănile edemele.
crescute ale de la nivelul
TA şi gambelor, ajut
glicemiei. pacientul să se
alimenteze,
ajut la crearea
unui regim
 Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii Evaluare
perturbată manifestări autonome şi parţială
delegate
Eliminare corespunzător,
deficitară înregistrez
manifestată funcţiile
prin edeme, vitale,
dureri la administrez
nivelul tratamentul
membrelor medicamentos,
inferioare. fac educaţie
sanitară cu
pacientul.
Nevoia de Dificultate în Pacientul a
a se a se alimenta înţeles
alimenta şi manifestată importanţa
hidrata prin Pacientul să fie informaţiilor
inapetenţă. echilibrat în ceea ce
hidroelectrolitic, priveşte
Nevoia de Circulaţie să nu mai alimentaţia.
a avea o inadecvată prezinte răni la Prezintă FV
bună manifestată nivelul în limite
postură prin edeme şi gambelor. normale.
dureri ale TA=13/8,
membrelor P=66, R=17
inferioare.
 EVALUARE FINALĂ
S-a urmărit evoluţia pacientului începând din data de 8.04.2018 până pe
11.04.2018. În urma tratamentului medicamentos şi a intervenţiilor specifice
pacientul prezintă stare ameliorată stabilă. Edemele s-au diminuat, durerile s-au
estompat.
Pacientul ramâne internat pentru tratament şi supraveghere medicală.
Aportul asistentei medicale:
- înregistrarea funcţiilor vitale;
- administrarea tratamentului medicamentos;
- însoţirea pacientului la examene paraclinice;
- recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
- educaţia sanitară a pacientului;
- alimentaţia pacientului;
- supravegherea pacientului.
- reprezintă modul de tratare al pacientului prin alimente corespunzătoare,
care favorizează procesul de vindecare şi cu rol în prevenirea complicaţiilor.

Tehnică de lucru: ÎNREGISTRAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiţie: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant
asupra pereţilor arteriali.
Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90
mmHg.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare, sistolice (maxima) şi diastolice
(minima).
Reorganizarea locului de muncă:
- notez pe foaia de temperatură valoarea obţinută 115/70mmHg;
- dezinfectez olivele şi membrana stetoscopului după care mă spăl pe mâini.
Accidente şi incidente:
- întreruperea circulaţiei prin strângerea prea tare a manşetei;
-dacă pacienta este agitată şi nu stă în repaus duce la modificarea reală a valorii.
 CAZUL III
Culegerea datelor
DATE GENERALE
Iniţiale: N.C.; Vârsta: 79 ani; Sex: F;
Stare civilă: căsătorită; Nr. copii: 2;
Religie: ortodoxă; Naţionalitate: română;
Lb. vorbită: română;
Ocupaţia: pensionară;
DIAGNOSTICUL: HTA ESENŢIALĂ stadiul II
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:
- alcool: neagă consumul de alcool;
- cafea: nu consumă;
- tutun: nefumătoare.
greutate: 85 kg; înălţime: 1,51 cm; TA = 160 / 120; puls = 74 bătăi / min.;
resp. = 18 r / min.; tº = 36,6 ºC
MOTIVELE INTERNĂRII:
- dispnee la eforturi mici;
- ortopnee;
- tuse seacă;
- durere la nivelul membrelor inferioare;
- ameţeală.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
mama = decedată la 90 ani – nu ştie cauza;
tata = decedat la 62 ani – afecţiuni cardiace ;
o soră: 66 ani – afecţiuni cardiace ;
2 copii aparent sănătoşi.
 ANTECEDENTE PERSONALE:
- PM = 14 ani, UM = 46 ani, S = 3, A = 1, N = 2
- 1938 (16 ani): apendicectomie
- 1962 (40 ani): HTA
- 1985 (63 ani): varice membrele inferioare
- 1990 (68 ani): HTA ESENŢIALĂ, angină pectorală
- 2013 (79 ani): HTA ESENŢIALĂ hipercolesterolemie, obezitate gr.III

ISTORICUL BOLII:
Pacienta în vârstă de 79 ani cu antecedente heredo-colaterale
cardiovasculare patologice şi diagnosticată cu HTA de aproximativ 40 ani; în
ultima vreme prezintă dispnee la eforturi mici, ortopnee, tuse seacă, durere la
nivelul membrelor inferioare şi ameţeli până la pierderea cunoştinţei, motiv
pentru care a solicitat consultaţia medicală.
 ANALIZA DATELOR
Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are
perturbate următoarele nevoi:
Nr. Nevoi perturbate Probleme rezultate din Manifestări
crt. nevoile perturbate
1. A respira şi a avea - circulaţie şi respiraţie Valori crescute ale
o bună circulaţie deficitară, HTA tensiunii arteriale
2. De a evita - dificultatea de a-şi Posibilitatea apariţiei
pericolele păstra sănătatea complicaţiilor
3. Nevoia de a dormi - insomnie, agitaţie, - Odihna insuficientă
şi a se odihni nelinişte calitativ şi cantitativ
4. Nevoia de a învăţa - cunoştinţe insuficiente - Cunoştinţe insuficiente
asupra bolii.

SURSE DE DIFICULTATE:
- de ordin biofizic: vârsta, sexul, organismul predispus, alimentaţie;
- de ordin psihologic: stres, nelinişte situaţia materială, familia;
- de ordin sociologic: schimbarea modului de viaţă, imposibilitatea de a
urma dieta;
- lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre boală şi complicaţiile ei.
 Plan de ingrijire
Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii Evaluare
perturbată manifestări autonome şi parţială
delegate
Nevoia de Circulaţie Pacienta să Înregistrez În urma
a avea o deficitară, HTA prezinte TA funcţiile tratamentului
bună manifestată prin în limite vitale. medicamentos
circulaţie şi ameţeli, dureri normale. Administrez tensiunea
respiraţie precordiale. Pacienta să medicaţia arterială a
aibă o prescrisă pacientei a
Nevoia de Dificultatea de respiraţie famotidin, revenit în
a evita a-şi păstra normală. tertensif, limite
pericolele sănătatea Pacienta să cradil, normale.
manifestată prin prezinte atenolol).
valori crescute glicemia in Pregătesc
ale TA şi limite pacienta
obezitate. normale. pentru
Pacienta să efectuarea
nu mai EKG-ului.
prezinte Însoţesc
edeme şi pacienta la
dureri. plimbari, la
 Nevoia Probleme şi Obiective Intervenţii Evaluare
perturbată manifestări autonome şi parţială
delegate

Nevoia de Deplasare Pacienta să sala de mese, Pacientul a

a se greoaie şi încerce să urmăresc înţeles
deplasa şi a postură mai modul de informaţiile
avea o inadecvată slăbească şi alimentare şi cu privire la
bună manifestată prin să-şi respectarea alimentaţie şi
postură dureri la nivelul respecte regimului. prezintă
Nevoia de gambelor. regimul Sfătuiesc interes pentru
a fi curat şi pentru a pacienta să se sfaturile
îngrijit avea o acomodeze cu primite.
deplasare mediul
mai bună spitalicesc,
ajut la crearea
unui mediu de
siguranţă.
Alcătuiesc un
regim adecvat
afecţiunii.
 EVALUARE FINALĂ
Pacienta NC în vârstă de 79 de ani a fost internată in 7.05.2018 prin
serviciul Urgenţă prezentând dispnee, ortopnee, tuse seacă, durere la nivelul
membrelor inferioare şi ameţeli.
Este cunoscută cu cu antecedente heredo-colaterale cardiovasculare
patologice şi diagnosticată cu HTA de aproximativ 40 ani.
Se internează pentru diagnostic şi conduită terapeutică.
S-a urmărit evoluţia pacientei începând din data de 8.05.2018până pe
10.05.2018. În urma tratamentului medicamentos şi a intervenţiilor specifice
starea pacientei s-a îmbunătăţit. Pacienta se externează urmând să se prezinte
la control după 21 de zile timp în care ea va urma tratament şi regim igieno-
dietetic.
Aport personal:
- înregistrarea funcţiilor vitale;
- adminstrarea tratamentului medicamentos;
- însoţirea pacientei la examenele paraclinice;
- recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
- educaţia sanitară a pacientei;
- alimentaţia pacientei;
- supravegherea pacientei;

49
Tehnică de lucru: ÎNREGISTRAREA NR DE RESPIRAŢII PE MINUT
Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientei.

Tehnică de lucru: ÎNREGISTRAREA TEMPERATURII CORPORALE

Scop: aflarea temperaturii corporale a pacientului comprataiv cu valoarea
normală a temperaturii..

Tehnică de lucru: MASURAREA ŞI NOTAREA DIUREZEI

Definite: Diureza este cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, cu valori

cuprinse între 1200-1800 ml. Peste 1800 ml se numeste poliurie.
Se va urmări: aspectul, culoarea, cantitatea, densitatea, pH, numărul de
micţiuni.
Scopul:
-determinarea cantităţii de urină din 24 ore pentru a vedea dacă pacienta este
echilibrată hidroelectrolitic.
Notarea diurezei:
-notarea grafica: pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură; se
socotesc 100 ml urină.
-se notează grafic cu pixul cu albastru sub formă de coloană ce are haşurată
numai partea superioară ce corespunde cantităţii de urină a zilei respective.
 CONCLUZII

Am început lucrarea cu noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatului

cardiovascular. în primul capitol, am prezentat date descriptive privind
Hipertensiunea arterială
In capitolul II am descris îngrijirea bolnavilor în timpul spitalizării (în
general) cu referiri la pacienţii hipertensivi . în subcapitolul II.9 am descris
trei tehnici de îngrijire aplicate în planul de îngrijire a bolnavilor şi în 11.10
am descris câteva măsuri de educaţie pentru sănătate ce trebuiesc luate faţă
de bolnavi.
Capitolul III cuprinde îngrijirea a trei bolnavi hipertensiune arterială
pe care i- am urmărit pe tot timpul spitalizării şi la îngrijirea cărora am
contribuit personal.
Cei trei bolnavi cu hipertensiune arterială au fost supuşi îngrijirilor
medicale, conform atribuţiilor asistentei medicale, bolnavii părăsind spitalul
cu o stare ameliorată şi cu indicaţii privind măsurile pe care trebuie să le
respecte, măsuri ce au fost consemnate în lucrare.
Lucrarea se încheie cu concluziile şi bibliografia consultată pentru
elaborarea lucrării “îngrijirea bolnavilor cu hipertensiune arterială” .
 BIBLIOGRAFIE

1. M. Chiriac, dr. M. Zamfir, dr. D, Antohe, - Anatomia trunchiului voii I,

UMF Iaşi - 1995

2. C. Borundel -Manual de medicină internă pt. cadre medii, Ed. ALL, Buc.

1997
3. R. Păun - Terapeutica medicală, Ed. Medicală Bucureşti 1982 ~

4. Stanciu şi colaboratorii - Semiologie medicală de bază, Ed. Junimea Iaşi

1989
5. Dr. G, Popa - Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne, IMF Iaşi 1989

6. Prof.dr.V. Roman, prof.dr. C. Dudea - Diagnosticul bolilor

cardiovasculare, Ed. Medicală, Bucureşti 1979

7. G. Ungureanu, M. Covic - Terapeutica medicală, Ed Symposion, Iaşi

1993
8. L. Gherasim, Medicină internă - Bolile cardio-vasculare, voi. II

9. Radu Păun, Tratat de Medicină internă, Bolile cardio-vasculare, Partea II

10. Baltă G, Stănescu M. O, Kyowski A, Titircă L - Tehnici speciale de

îngrijire a bolnavilor, Editura medicală. Bucureşti 1998

ANEXE