Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

DAM BANI PE INCREDERE, DAR VERIFICAM


CAPACITATEA DE RAMBURSARE A CREDITULUI
Capitolul 9

Capitolul 4, intitulat “Dam bani pe incredere, dar verificam capacitatea de rambursare


a creditului”, aparţinând cărţii “Inteligenţa pieţelor”, de Michael Shermer aduce în prim-plan
conceptul filmului clasic regizat de John Ford, acesta datand din anul 1962 care aduce in
lumina reflectoarelor contrastul intre doua coduri morale, primul dintre ele fiind codul moral
al cowboy-ul, care presupune ca imcrederea se castiga prin curaj, loialitate si devotament
personal fata de prieteni si familie, iar disputele sunt rezolvate de catre indivizi care au luat
legea in propriile maini, mai ales prin forta armelor de foc, acesta fiind reprezentat de actorul
John Wayne, acesta interpretandu-l pe Tom Doniphon. De cealalta parte avem etica legii, care
presupune ca increderea este stabilita prin domnia transparenta si mutual acceptata a legii, iar
disputele sunt rezolvate si dreptatea se face intre toti membri societatii sa respecte regulile, ir
aceasta este reprezentata de actorul Jimmy Stewart, acesta jucand rolul unui avocat.

Acest capitol debutează prin a evidenţia modul în care bicicletele au evoluat. În 1979,
se utiliza pentru cursele cu bicicleta un model denumit Bianchi, care era o bicicletă italiană,
de import, al cărei cadru era realizat după un model celebru şi anume bicicleta Reznolds 531.
Această bicicleta prezenta o serie de avantaje, cum ar fi: componentele Super Record de la
Campagnolo, mânere pentru ghidon din piele autentică fiind cusute de mână, pneuri tubulare
ultrauşoare şi multe altele. În concepţia autorului aceasta era: “o maşinărie de vis, care
aluneca pe stradă, fără effort, perfect silenţioasă.”

La vremea respectivă nimeni nu şi-ar fi putut imagina ce imbunătăţiri puteau fi aduse


unor astfel de biciclete sau modul în care acestea vor evolua de-a lungul timpului, fiindcă
pentru cicliştii din vremea aceea bicicletele deţinute de ei erau perfecte din toate punctele de
vedere. Firmele Reynolds (şi Columbus) dominau piaţa pnurilor tubulare, Campagnolo
deţinea piaţa componentelor, iar piaţa mărcilor era controlată de produsele europene de
import.

Dar cu toate acestea, în jurul anilor ’80 situaţia s-a schimbat, fiindcă pe piaţă au
început să apară noi modele de biciclete mult mai performante decât cele de dinaninte. Spre
exemplu, acestea se caracterizau prin: existenţa cadrelor făcute din aluminiu, titan, fibră de
carbon sau chiar dintr-o combinaţie a celor trei, şaua grea din piele a fost treptat înlocuită cu
modele mult mai uşoare formate din materiale compozit, iar pedalele cu clape au fost
schimbate cu pedalele prin apăsare. În urma acestor modificări şi evoluţii compania Campy a
avut de suferit şi a supravieţuit destul de greu, deoaree firma japoneză Shimano a furnizat o
serie de imbunătăţiri tehnice în ceea ce priveşte modul de construcţie al bicicletelor si
designul lor. Ceea ce reiese în urma acestor evenimente reprezintă modul în care firmele
dominante pe piaţă la momentul respectiv au suferit un impact destul de mare atunci când s-au
ivit concurenti noi şi mult mai puternici.

1
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

Autorul Michael Shermer încearcă să desluşească o problemă destul de controversată


de-a lungul anilor şi anume modul în care s-au dezvoltat şi funcţionează pieţele, dacă ele sunt
conduse de o serie de evenimente neobişnuite, riscante, acccidentale sau dacă sunt create de
ineluctabilele forţe ale lumilor fizică, economică şi socială. De asemenea, el adresează o
intrebare care este destul de profundă, aproape imposibil de răspuns şi în acelaşi timp
depăşeşte cu mult orizontul economiei “Dacă am derula filmul istoriei economice şi l-am
pune din nou să se desfăşoare, am ajunge oare la un set de pieţe, industrii, afaceri şi produse
similare cu cele pe care le avem astăzi?”. Spre exemplu, existenţa umană pe acest Pământ este
un act care a avut loc in conformitate cu legiile naturii sau este pur şi simplu un accident al
istoriei. Ceea ce trebuie observat în esenţă este contrastul între ceea ce trebuie să se întămple,
fiind un element fundamental fără de care lumea nu ar putea funcţiona in mod normal sau un
accident care nu trebuia să se întample, dar acesta a fost inevitabil.

Aceasta discutie cu privire la geneza umanităţii a reprezentat o problemă controversată


de-a lungul anilor, care dateză încă de pe vremea lui Aristotel, dar cea mai recentă variantă a
ei a fost evidenţiată de Stephen Jay Gould, in volumul său din anul 1989, “Wonderful life”.
Gould sugera că dacă filmul vieţii ar fi dat înapoi cu 530 de milioane de ani, până la epoca
organismelor descoperite în aflorimentul canadian cunoscut şi sub numele de Burgess Shale,
şi ar fi reluat cu doar câteva accidente, introduse ici şi colo, e foarte probabil că oamenii nu ar
fi existat niciodată. De aceea, apariţia oamenilor depinde de foarte mulţi factori esenţiali şi de
foarte multe stări anterioare din trecutul nostru, iar fiecare moment, fiecare eveniment
petrecut de-a lungul vieţii are o cauză care poate schimba finalul în foarte multe moduri. De
asemenea, aceste evenimente petrecute pot contura viitorul nostru intr-o manieră cu totul şi cu
totul distinctă, iar finalul rămâne întotdeauna o enigmă datorită multitudinilor de momente
neprevăzute. Gould susţinea că o mică schimbare în fazele iniţiale produce în mod
considerabil efecte vizibile la nivelul fazelor finale.

“Nu mă refer la hazard (pentru ca faza E să apară, ca o consecinţă a evoluţiei de la faza


A la faza D), ci la principiul central al întregii istorii- evenimentul neprevăzut. O explicaţie
istorică nu se bazează pe deducţii directe care pornesc de la legile naturii, ci pe o succesiune
impredictibilă de stări predecesoare, unde orice schimbare majoră intr-o etapă a succesiunii ar
fi modificat rezultatul final. Acest rezultat final este din acest motiv dependent, sau
contingent, de tot ceea ce s-a întâmplat mai înainte.”

Un exemplu elocvent pe care Stephen Jay Gould l-a susţinut in ceea ce priveşte
evenimentele neprevăzute este cel cu degetul ursului panda, care se poate regăsi într-un eseu
intitulat “The Panda’s “ apărut în anul 1978. Gould a arătat că degetul opozabil al ursului
Panda nu este un efect al legilor naturale inevitabile, în ceea ce priveşte forma, ci o creaţie
improvizată apărută, la un anumit punct,în istoria sa evolutivă. Degetul opozabil al ursului
panda, este de fapt, un exemplu de organizare de sus în jos, produsul modificărilor succesive
din lucrarea evoluţiei. Gould susţine că un creator inteligent, ar fi lucrat mult mai elegant şi
mai eficient astfel încât, să realizeze un deget care să îi permită ursului panda să desfacă cu
uşurinţă frunzele de pe tulpinile tinere de bambus. În schimb, ciotul acela nu are nimic de-a
face cu un deget opozabil. Întrucât degetul folosit pentru recoltarea frunzelor se numeşte
“degetul mare”, dar în realitate este o extensie a osului sesamoid (al încheieturii). Laba

2
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

ursului panda are deja cele cinci degete tradiţionale, fiecare fixat la locul său de muşchi,
tendoane şi nervi proiectaţi de evoluţie pentru apucatul cu ghearele printr-o mişcare din faţă
în spate, ca la toţi urşii şi alte mamifere carnivore. Cu alte cuvinte, degetul suplimentar al
ursului panda nu este rezultatul unei creaţii inteligente, ci pur şi simplu este construit din acele
părţi care erau disponibile la un moment dat în istoria evoluţiei lui, adică este un os al
încheieturii transformat de împrejurimi. Comparativ cu degetul mare, opozabil, al omului,
degetul ursului panda poate părea greoi şi stângaci, dar este suficient de bun pentru a culege
cu el plantele de care ursul are nevoie, şi, astfel, selecţia naturală nu a avut nici un motiv sa
treacă la o reconstruire generală a intregii palme.

Un alt exemplu care aduce in prim-plan puterea evenimentelor neprevăzute este


realizat de către fizicianul Edward Lorentz în lucrarea sa intitulată “Previzibilitatea”. El
adresează o întrebare care in context general poate avea foarte multe sensuri şi anume “ Poate
bătaia din aripi a unui fluture din Brazilia să declanşeze o tornadă în Texas?”. Acest efect
produs de aripile fluturelui înseamnă că efortul continuu al oamenilor de ştiinţă de a gasi legi
si principii universale trebuie temperat de surprizele capricioase ale istoriei. Aceste
argumente cu privire la evenimentele neprevăzute care apar de-a lungul vieţii şi care
distorsionează situaţia reprezintă un efect vizibil al procesul evolutiv.

În ceea ce priveşte domeniul economic, procesul evolutiv este denumit dependenţă de


traseu sau stabilizare istorică, conceptul fiind introdus de economistul Paul David, de la
Universitatea Standford, al cărui articol din 1985,” Clio si economia QWERTY” a lansat
legenda tastaturilor PC. Dependenţa de traseu este definită de către Paul David “ o proprietate
a proceselor dinamice contingente şi ireversibile, incluzând o gamă largă de procese care pot
fi cel mai precis descrise drept,evoluţioniste.

Dependenţa de traseu este exemplificată în acest capitol, atât din punct de vedere
industrial, cât şi din punct de vedere al producţiei.

La modul general, cu privire la domeniul industrial, dependenţa de traseu conturează


ideea conform căreia, companiile intrate pe piaţă mai devreme deţin o serie de avantaje faţă
de concurenţii care vor veni mai târziu, iar acele avantaje sunt reprezentate de mai mulţi
factori.

În producţie, de exemplu, economia proporţiilor arată că unele costuri fixe se pot


distribui pe tot parcursul procesului de producţie, astfel încât, cu cât se produc cantităţi mai
mari din acelaşi produs, cu atât se pot reduce costurile produsului finit care ajunge la
consummator, acaparând astfel o cotă de piaţă mai mare.

În primul rând, acest proces produce un efect de atracţie către cel mai tare,
determinându-I pe consumatori să aleagă produsele despre care crede că au cele mai mari
şanse să devină rapid disponibile, ca urmare a evaluării preţului şi a convenienţei achiziţiei.

În al doilea rând, se mai creează un efect de reţea, atunci când producătorii si


comercianţii, care anticipiează efectul de atracţie a celui mai tare, produc şi stochează acele
produse despre care cred că vor fi cele mai cerute de consumatori. Întrucât se creează o buclă
de feedback, deoarece cu cât produsele devin mai populare, cu atât consumatorii sunt

3
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

încurajaţi să cumpere o cantitate şi mai mare din produsul respectiv, iar acest lucru determină
realizarea unei producţii şi mai mari.

Consumatorul reprezintă factorul cel mai important în jurul căruia gravitează întreg
procesul de producţie. De aceea, cu cât consumatorii folosesc mai mult un produs, cu atât ei
intră mai tare într-un tipar de comportament de consum care poate exclude folosirea altor
tehnologii, fie din cauza unei incompatibilităţi fizice, fie din cauza unui cost de transfer
prohibitiv. Spre exemplu, dacă Microsoft acaparează un procentaj destul de mare din piaţa
utilizatorilor sistemelor de operare Windows, iar în situaţia în care Windows exclude folosirea
altor sisteme de operare, atunci consumatorii vor utiliza doar acest sistem şi nu vor mai trebui
să se orienteze spre altul nou. Atunci când un număr cât mai mare de consumatori sunt
orientaţi către un singur producător şi în acelaşi timp îl utilizează destul de des, chiar dacă pe
piaţă va apărea un producător care aduce bunuri si servicii de o calitate superioară şi la un preţ
mult mai scăzut, noul produs va supravieţui mult mai greu, fiindcă toţi consumatorii vor fi
dependenţi de produsele primilor producători apăruţi pe piaţă. În acel punct, piaţa va atinge o
stare temporară de echilibru, optimizare şi stabilitate.

În situaţia în care consumatorii se axează şi pun foarte mult accent pe vechiile


tehnologii, acest aspect se asemănă foarte mult cu conceptul de Echilibru Nash, fiind un
concept identificat de matematicianul laureat al Premiului Nobel, John Nash. Matematicianul
descrie o situaţie în care doi sau mai mulţi jucători ating un echilibru când niciunul nu ar avea
ceva de câştigat dacă ar schimba, unilateral, strategia de joc. Dacă fiecare jucător a ales o
tactică astel încât, niciun jucător să nu poată beneficia dacă şi-ar schimba tactica, în timp ce
restul jucatorilor îşi menţin planurile iniţiale, atunci despre această combinaţie de alegeri
strategice se spune că a atins un punct de echilibru.

În economie există un concept care se asemănă oarecum cu Echilibrul Nash , acesta


fiind conceptul economistului italian Vilfredo Pareto, care susţine că schimbarea produselor
poate să nu fie eficientă.

De-a lungul timpul , Pareto a cercetat şi a încercat să obţină răspunsul la


întrebarea:”Sunt pieţele libere şi competitive eficiente în ceea ce priveşte optimizarea
produselor de cea mai bună calitate, care devin disponibile la cele mai mici preţuri?”. Pentru a
răspunde la această întrebare, Pareto a identificat patru tipuri de tranzactii realizate de oameni
în pieţe: câştig-câştig (ambii parteneri câştigă), câştig-pierdere zero (un partener câştigă,iar
celălalt nici nu pierde, dar nici nu câştigă), pierdere zero-pierdere (nimeni nu câştigă, dar
cineva pierde) şi câştig-pierdere (un partener câştigă, iar celălalt pierde). Teoria lui Pareto
susţine ca indivizii din piaţă se orientează de cele mai multe ori spre tranzacţii în care nici
unul să nu aibă de pierdut, fie tranzacţii câştig-câştig, fie tranzacţii câştig-pierdere zero. În
final pieţele vor atinge un punct de echilibru, moment în care se poate realiza un număr optim
de tranzacţii astfel încât, nimeni să nu piardă.

Cunoscut este faptul că în teoria evoluţiei, aceste apecte privind echilibrul, eficienţa şi
optimizarea se regăsesc sub numele de strategii evolutive stabile sau mai bine spus sunt acele
strategii care în momentul în care sunt adoptate de oameni elimină strategiile alternative.

4
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

Putem lua în considerare exemplul anterior cu degetul ursului panda, acesta reprezentând o
strategie evolutivă stabilă sau exemplul ce va urma cu tastatura QWERTY.

În 1873, Christopher Latham Sholes a vândut drepturile asupra brevetului pentru


maşina de scris inventată de el, care includea tastatura QWERTY, iar in 1882, L.V. Longley a
fondat Institutul de stenografie si dactilografie din Cincinnati şi alege să adopte, dintre
numeroasele tipuri de tastatură care erau în perioada aceea în circulaţie, sistemul de tastatură
QWERTY. Pe măsură ce programul ei de predare a dactilografiei a început să aibă succes,
metodele ei didactice au fost adoptate şi de alte şcoli, până când acest tip de tastatură a
devenit standard, fiind adoptat chiar şi de Remington. In 1888 a fost organizat un concurs de
dactilografie în care se întreceau, metoda lui Longley şi cea a concurentului ei, Louis Taub,
care folosea o maşină de scris diferită decât cea cu tastatură QWERTY. Cel mai bun elev al
lui Longley, Frank McGurrin a cunoscut o victorie răsunătoare asupra concurenţei memorând
tastatura QWERTY. De asemenea, Frank McGurrin a folosit si o nouă metodă de tastare cu
totul şi cu totul diferită pentru acea perioadă şi anume o metodă fără privitul tastelor, ea
devenind metoda predilectă a dactilografilor în America. Tastatura QWERTY a devenit un
element indispensabil oamenilor, acestia utilizând-o destul de des, întrucât era nevoie de o
revoluţie a dactilografiei că să poată fi schimbată ordinea literelor de pe tastatură.

Un mic istoric al tastaturii QWERTY spune că ea a fost concepută pentru maşinile de


scris din secolul al-XIX-lea ale căror mecanisme de tastare erau prea lente comparativ cu
viteza degetelor umane. Modul în care tastatura este compusă este destul de abstract şi anume
faptul că toate vocalele de pe tastatura QWERTY nu sunt situate în poziţii preferenţiale pentru
tastare, iar în limba engleză majoritatea cuvintelor se compun cu literele DHIATENSOR, dar
cu toate acestea ele nu sunt situate în poziţii care să îi permită unei persoane să tasteze cu mai
multă uşurinţă. O problemă a acestei tastaturi este legată de organizarea în ordinea alfabetică a
tastelor de pe rândul central, deoarece lipsesc vocalele ,structura fiind: DFGHJKL. Vocalele
au fost eliminate pentru a reduce viteza tastării şi pentru a împiedica blocarea maşinii de scris.

Ceea ce vrea să aducă în prim-plan autorul cărţii, Michael Shermer, este că tastatura
QWERTY a ajuns până în zilele noastre printr-o serie de evenimente întâmplătoare şi
neobişnuite, iar din acest punct de vedere, istoria contează şi faptul că aranjamentul literelor
de pe această tastatură oferă posibilitatea oamenilor să îşi desfăşoare activitatea într-o manieră
mult mai rapidă şi mult mai eficientă, indiscutabil ca orice alt tip de tastatură. De aceea,
tastatura de tip QWERTY a devenit analoagă degetului autentic opozabil al omului şi nu
falsului deget opozabil al ursului panda.

De-a lungul timpului au existat foarte multe teste cu privire la conceptul de dependenţă
de traseu a tastaturii QWERTY, ea fiind deseori comparată cu tastatura Dvorak simplificată
(DSK), brevetată in 1936 de August Dvorak, despre care se spune că ar fi mai eficientă decât
ordinea tastelor din modelul QWERTY. Dar cu toate că această tastatură este considerată
eficientă ea nu deţine un loc pe piaţă şi tot tastatura QWERTY este cea mai bună opţiune
pentru a-ţi face treaba cu ea. Acest tip de tastatură a trecut peste obstacolele celorlalţi
competitori din piaţă, datorită performanţei sale superioare şi în acelaşi timp şi-a menţinut

5
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

nivelul ridicat la toate concursurile de dactilografie, fiindcă foarte multe persoane puteau tasta
fără a privi tastatura, acest lucru fiind un beneficiu adus de tastatura QWERTY. Economiştii
Stan Liebowitz şi Stephen Margolis au descoperit relatarea, in New York Times a unui
concurs care a avut loc in august 1888, la care un concurent pe nume May Orr a tastat 95,2
cuvinte pe minut, în timp ce alt concurent pe nume M. Grant a tastat 93,8 cuvinte pe minut.
La acest concurs a participat şi câştigătorul de la Cincinnati Frank McGurrin care a câştigat şi
de această dată cu 95,8 cuvinte pe minut.

Prin intermediul acestor exemple putem observa că tastatura QWERTY a rezistat


destul de bine evenimentelor petrecute de-a lungul timpului, nu a fost considerată intotdeauna
o tastatură perfectă, dar cu toate acestea a oferit posibilitatea foarte multor oameni să îşi
desfăşoare activitatea într-un mod cât mai eficient şi o face şi în perioada actuală.

Studiile cu privire la dependenţa de traseu arată că în mod evident se produc şi


anumite evenimente neplăcute, precum faptul că pieţele sunt lăsate să evolueze singure, de jos
in sus şi făra control de deasupra, atunci ele devin ineficiente şi nu aleg cele mai bune
produse.

Întru-un articol din 1990 care a apărut în “Scientific American”, economistul Brian
Arthur evidenţia efectele negative ale dependenţei de traseu: “Odată ce evenimente
economice aleatorii selectează un anumit traseu, alegerea poate rămâne blocată, indiferent de
avantajele prezentate de ofertele alternative.” Iar în ceea ce priveste creatorul legendei
QWERTY, Paul David, aceesta susţine referitor la consecinţele modelului de tastatura
QWERTY: ”Concurenţa, în absenţa unor pieţe viitoare perfecte, a împins industria în mod
prematur la standardizarea unui sistem greşit, în care deciziile descentralizate au fost,
ulterior, suficiente pentru menţinerea sa pe piaţă.”

De asemenea, autorul Michel Shermer aduce un argument în privinţa acestui


raţionament spunând că dacă ”IBM intră prima pe piaţa calculatoarelor personale, atunci toţi
ceilalţi concurenţi vor fi ţinuti pe tuşă, pe nedrept.” El susţine ccă majoritatea oamenilor sunt
îndemnaţi să achiziţioneze un calculator de tip IBM datorită trend-ului care se întâlneşte în
perioada respectivă: “De ce îl folosiţi? Probabil pentru că toate cunoştiinţele dumneavoastră
au un calculator de tip IBM.” Dar cu toate acestea şi indiferent de ce motive îi determină pe
oameni sa realizeze diferite achiziţii, un aspect este fundamental privire la situaţia expusă
anterior şi anume faptul că stabilizarea istorică şi dependenţa de traseu contează şi sunt
fenomene reale. De pildă, cunoscuta tastatură QWERTY a avut o istorie destul de
controversată, ea menţinându-şi în acelaşi timp o poziţie dominantă pe piaţă. Dacă tastatura
Dvorak, sau un alt tip de tastatură ce va apărea pe piaţă în mod ulterior, este superioară, atunci
ea trebuie să depăşească nivelul impus de tastatura QWERTY, optimul Pareto şi să îşi
consolideze o strategie evolutivă stabilă. Sistemele tehnologice, precum şi cele biologice, îşi
fixează forma şi funcţia în urma unor combinaţii între eficienţă şi istorie. De aceea, “optim
versus suboptim nu este unicul factor de decizie.”

Un alt aspect fundamental, pe care autorul Michael Shermer nu ezită să-l enunţe
constă în faptul că realitatea QWERTY cu care ne confruntăm în perioada actuală nu elimină

6
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

conceptul de dependenţă de traseu, întrucât trebuie să se realizeze o corelaţie cu privire la


puterea arbitrarului şi puterea necesităţii. Echilibrul şi contextul reprezintă două elemente
cheie.

Douglas Puffert, profesor specializat în istoria economiei a dezvoltat un studiu privind


acest echilibru despre standardizarea ecartamentului la căile ferate. El susţine că distanţa
dintre două şine pare în mare măsură arbitrară, dar stabilirea unui standard la care diferitele
companii de cale ferată sau agenţii guvernamentali să adere ar determina o dezvoltare a
comerţului şi în acelaşi timp ar produce şi costuri mai mici, un serviciu de cale ferată mai bun
şi profituri mai mari. Teoria dependenţei de traseu, prezice, că în timp se poate ajunge la un
standard unic, dar cu toate acestea lucrurile nu stau chiar aşa. Douglas Puffert aduce
argumente conform cărora anumite ţări ale lumii sunt într-o oarecare măsură de partea
arbitrarului, spre exemplu Australia şi Argentina au, fiecare, trei etaloane diferite pentru
ecartamentul căilor ferate, desi această stare reduce profiturile tuturor jucătorilor,iar India,
Japonia, Chile şi alte ţări folosesc fiecare câte două etaloane diferite pe măsură. În contrast cu
aceste ţări se află: Statele Unite, Canada şi Marea Britanie, unde etaloanele multiple au
evoluat către un standard unic, care este folosit şi în perioada actuală, fiind de această dată de
partea necesităţii. Un factor esenţial, în cazul acestui echilibru îl constituie pieţele locale care
au condus la stabilirea dimensiunilor şi a diversităţii ecartamentelor, în funcţie de factorii
imprevizibili care ţin de modelele folosite iniţial şi de eficienţa ulterioară a acestor modele de
piaţă.

De-a lungul întregului proces apar, indiscutabil, factori imprevizibili care ocupă un loc
important în primele etape ale unei bucle istorice, dar ulterior sunt înlăturaţi de forţele
necesităţii care se impun în mod vizibil la nivelul dependenţei de traseu. Întrucât, prin
intermediul acestor forţe ale necesităţii punctele de echilibru,optimizare şi stabilitate ale
dependenţei de traseu se consolidează mult mai bine, dar există situaţii când pot fi uşor date
peste cap, iar situaţia de această dată se schimbă în mod inevitabil.

“Imaginaţi-vă pieţele ca nişte panglici care oscilează trecând din când în când prin văi
şi prin piscuri, când se ating puncte înalte de echilibru,optimizare şi stabilitate, doar pentru a
fi dărâmate de pe piedestal de forţele rivale ale arbitrarului si necesităţii.”

Michael Shermer, autorul cărţii “Inteligenţa pieţelor” arealizat o descriere a


paralelismului dintre evoluţie şi economie, iar în capitolul 4, intitulat “Despre urşi panda,
produse şi oameni” susţine că acest paralelism se află într-o strânsă legatură cu opoziţia
istoriei culturale şi istoriei evoluţiei vieţii. În timp ce speciile biologice sunt definite prin
capacitatea lor de reproducere în cadrul specie, fiind incapabile să aibă urmaşi cu membrii
altor specii, indivizii din “speciile ” de artefacte şi din cele ideologice pot şi chiar se
perpetuează prin încrucişarea cu indivizi din alte specii, de tipuri radical diferite. Copacul
artefactelor permite ramificaţiilor să se unească din nou, după ce s-au despărţit, generând noi
specii tehnologice. Schimbarea biologică este darwiniană, deoarecere se bazează pe
transmiterea moştenirii genetice de la o generaţie la alta. Schimbarea culturală este
lamarckiană, fiindcă se bazează pe transmiterea caracteristicilor dobândite în cadrul unei
generaţii. Corespondenţa dintre sistemul tehnologic şi cel evolutionist nu este perfecta, unu-
la-unu, deoarece sistemele biologice sunt fixate în propria istorie de programe genetice relativ

7
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

stabile, în timp ce sistemle tehnologice sunt fixate în propria istorie de programe culturale
relativ fluide.

Conceptul de schimbare evolutivă care se poate aplica şi asupra schimbărilor


tehnologice a fost foarte mult timp cercetat de Stephen Jay Gould, el identificând un nou
concept denumit- exaptare- conform căruia o trăsătură care a evoluat iniţial pentru un scop
este ulterior cooptată pentru un scop diferit. În sprijinul acestei idei se aduc foarte multe
argumente, precum exemplul cu aripile păsărilor, faptul că oamenii din ţările din lumea a treia
sunt de cele mai multe ori obligaţi să exapteze tehnologii adaptate iniţial pentru alte scopuri,
doar din necesităţi economice, exemplul cu căştile de protecţie şi nu în ultimul rând exaptarea
tehnologică care poate fi observată la mănuşi şi la şei, în cazul cicliştilor.

Referitor la exemplul de exaptare tehnologică care poate fi observat la mănuşi şi la şei


acestea fiind cele doua elemente esenţiale de contact, care în trecut au creat discofort între
utilizator şi maşinărie. În secolul trecut, pielea reprezenta materialul de bază în cazul acestor
tehnologii, dar din păcate aceasta a creat şi foarte multe probleme cicliştilor, fiind un material
destul de rigid şi care ii împiedica să-şi desfăşoare activitatea în mod normal. Un exemplu
elocvent, îl poate susţine cursa Race Across America, din 1982, unde toţi cicliştii au suferit
foarte tare din cauza sindromului de tunel carpian, care producea afecţiuni grave, cum ar fi:
paralizia parţială a degetelor, amorţirea mâinilor, răni produse de frecarea cu şaua, după foarte
multe ore de contact direct, piele pe piele, etc. În acel an cursa a fost televizată în cadrul
programului Wide World of Sports de pe ABC, unde un medic pe nume Wayman Spence, a
urmarit-o cu foarte mare interes, fiindcă şi-a dat seama că poate soluţiona această problemă
destul de delicată a cicliştilor. Întrucat, Dr. Spence şi o croitoreasă au realizat mănuşi şi şei de
bicicletă care conţineau gel, astfel încât întregul proces să se desfăşoare conform aşteptărilor.
Prin urmare noile mănuşi arătau la fel ca cele din vechea generaţie, doar ca acestea ofereau
destul de multe beneficii cicliştilor prin faptul că se comportau la fel ca echipamentele
medicale pe bază de gel.

Ideile şi artefactele, la fel ca speciile, se pot dezvolta nu numai prin evoluţie, care este
o schimbare treptată şi gradată, ci şi prin revoluţie, care reprezintă o schimbare bruscă şi
dramatică. Oamenii au fost întotdeauna obişnuiţi să se bazeze pe gândurile, ideile şi
afirmaţiile celor de dinainte ducând astfel din generaţie-n generaţie conceptele lor mai
departe. Întrucât ideile şi artefactele prezintă un proces de evoluţie la fel ca şi speciile şi
anume prin descendenţă, unele făcând paşi mari, iar altele evoluează în salturi discontinue.

“Continuitatea este o conexiune contiguă cu trecutul, reprezentând o transformare


graduală în timp.” În general, schimbarea apare foarte lent şi este imperceptibilă, la fel ca în
cazul bicicletei moderne de curse între anii 1960 şi 1980.

“Discontinuitatea este o ruptură discontinuă cu trecutul, care se produce brusc şi


dramatic într-un interval de timp.” De cele mai multe ori, discontinuitatea este o schimbare
destul de vizibilă, având în vedere trecerea bruscă de la un lucru la altul, de pildă cazul
revoluţiei bicicletei de curse între anii 1980 şi 2000.
Atunci când ne gândim la evoluţia bicicletei din perioada anilor 1960 şi1980 putem
spune că aceasta s-a desfăşurat într-un mod progresiv, schimbarea fiind continuă. În ceea ce

8
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

priveşte, evoluţia bicicletei dintre anii 1980-2000 se poate observa o diferenţă majoră,
schimbările venind în acest caz dinspre alte industrii şi nu dinspre zona ciclismului. Să luăm
în considerare, prima evoluţie aceasta a cunoscut o dezvoltare a eficienţei sistemelor existente
de transmisie şi de frânare, metale mai uşoare folosite în construcţia componentelor, metode
şi materiale de fabricare a cadrului mai rezistente, pneuri mai uşoare şi mai durabile ş.a.m.d.
Dar dacă punem în evidenţă şi cea de-a doua perioadă memorabilă din istoria evoluţiei
bicicletelor, vom observa modificări considerabile din punct de vedere al tehnologiei, precum:
un lanţ de transmisie cu totul şi cu totul nou, viteze pe butuci, materiale complet diferite de
fabricare a cadrului, forme aerodinamice, pedale fără clipsuri, căşti de protecţie cu exterior
dur şi interior din polistiren, mănuşi şi şei cu gel ş.a.m.d. În aceste situaţii, atât
“continuitatea”, cât şi “discontinuitatea” redau cu precizie schimbările suferite de bicicletă,
dar rolurile relative ale arbitrarului şi necesităţii depind de condiţiile specifice de mediu
prezente în momentul schimbării.

Dacă modelul de bază al bicicletei care era caracterizată prin cadrul


triunghiular,sistemul de transmisie pe lanţ şi poziţia verticală a biciclistului ar rămâne
neschimbată de-a lungul secolului XX, putem spune că a avut loc o convergenţă care a
determinat apariţia discontinuităţii. Michael Shermer susţine că bicicletele au evoluat într-un
mod destul de vizibil, dat fiind că bicicleta din anul 1959 era mai slabă din punct de vedere
calitativ decât cea din anul 1979, întrucât s-a realizat destul de repede o trecere de la
schimbarea continuă la cea discontinuă. Cu privire, la deceniul următor au avut loc o serie de
evenimente care au declanşat trecerea de la schimbarea continuă la schimbarea discontinuă.
• Criza petrolieră din 1979 a produs o vânzare semnificativă de bicilete, într-un singur an.

• Intrarea japonezilor pe piaţa americană de biciclete a determinat o surclasare rapidă a unor


companii, precum Campagnolo.

• Ciclistul Bryan Allan a pedalat pe bicicleta zburătoare a lui Paul MacCready, traversând
Canalul Mânecii şi ajungând pe prima pagină a ziarelor din toată lumea.

• Patinatorul de viteză, Eric Heiden, a câştigat cinci medalii de aur la Olimpiada de iarnă din
1980, susţinând că acest fapt se datoreză succeselor curselor cicliste.

• Sothland Corporation, proprietarii lanţului de magazine de mare succes, l-a angajat pe


Heiden şi a adunat o echipă de ciclişti de talie mondială, investiind milioane de dolari în acest
sport, inclusiv prin construirea a doua velodromuri olimpice şi prin promovarea ciclismului ca
un sport accesibil pentru toată lumea.

• Fostul prinzător de la Los Angeles Dodger, John Marino, şi-a accidentat spatele şi s-a
apucat de ciclism pentru recupare, ulterior şi-a dat seama că acest sport îi place foarte mult,
încât vrea să doboare recordul transcontinental, traversând America pe bicicletă în numai 12
zile.

• Un film despre cursele cicliste premiat cu Oscar- Breaking Awaz-a prezentat Americii
detaliile de culise ale acestui sport.

9
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

• Mişcarea ecologistă i-a împins pe oameni să exploreze ciclismul ca mijloc viabil de


transport şi ca alternativă pentru consumul de combustibil fosil.

• Câştigătorul a trei competiţii cicliste de la Jocurile Olimpice, John Howard, a câştigat


triatlonul Hawaian Ironman şi a apărut în emisiunea postului ABC Wide World of Sports.

• Asociaţia internaţională a vehiculelor cu propulsie umană a organizat curse cu biciclete-


proiectil şi cu biciclete dotate cu ecrane de protecţie aerodinamice, doborând toate recordurile
anterioare de viteză, fiindcă regulamentul permitea utilizarea oricărei inovaţii tehnologice.

• John Howard a intrat în Cartea Recordurilor, fiindcă a pedalat pe o bicicletă în spatele unei
maşini de curse cu o viteză de 244,6 km pe oră.

• Franceso Moser, un ciclist italian utlizând un echipament aerodinamic special, a reuşit să


doboare marele record de distanţă pe durată de o oră a lui Eddy Merckx, atrăgând astfel
atenţia asupra cercetărilor legate de echipament, de antrenament şi asupra substanţelor care
cresc performanţa fizică a atleţilor.

• Federaţia de Ciclism a SUA l-a angajat pe Dr. Chester Kyle, împreună cu alţi oameni de
ştiinţă, pentru a crea cea mai performantă bicicletă uşoară şi anume, high-tech, pentru Jocurile
Olimpice de Vară din anul 1984, organizate la Los Angeles.

• Mountain bike-urile au facut ciclismul mai confortabil şi mai accesibil, deschizând în


acelaşi timp pentru acest sport o nouă zonă geografică.

• Jonathan “ Jock ”Boyer a devenit primul american care a participat la prestigiosul Tour de
France, încheind cursa pe locul 12.

• Greg LeMonde, un ciclist american, a devenit primul American care a câştigat Campionatul
mondial de ciclism pe şosea şi Tour de France, de trei ori, reuşind astfel să apară pe coperta
revistei Sports Illustrated ca “atlet al anului”.
• Revistele de ciclism au promovat fiecare detaliu semnificativ al sportului şi al mecanicii
bicicletei, iar în fiecare an apăreau din ce în ce mai multe instrumente performante, de care
niciun ciclist nu se putea lipsi.

Dacă luăm în calcul diferenţa dintre evoluţie şi tehnologie putem observa un adevăr
mult mai profund cu privire la schimbările culturale. Atât arborele schimbărilor biologice, cât
şi arborele schimbărilor culturale prezintă o serie de impulsuri la baza sistemelor, care permit
diferenţierea între ele. Speciile biologice se caracterizează în primul rând prin nevoia de
supravieţuire, care constă în: nevoia de hrană, de apă, de reproducere, de adăpost în faţa
obstacolelor naturii, etc. Oamenii, ca specie biologică au toate aceste nevoi şi multe altele, de
aceea mult timp s-a pus în discuţie problema creeări de invenţii care să satisfacă nevoile
oamenilor, cu toate că în trecut ei işi desfaşurau activităţile lor zilnice şi fără aceste lucruri.
Nevoile noastre fundamentale erau şi înainte satisfăcute, dar realizarea acestor inventii a fost
pur şi simplu o dorinţă a oamenilor.

“Iată cum merg lucrurile: în evoluţie, genotipurile generează fenotipuri de o mare


diversitate, asupra cărora acţionează selecţia natural; altfel spus, variaţia genetică produce o

10
ACADEMIA DE STUDI ECONOMICE BUCURESTI

gamă larga de variaţii fizice, iar natura le selectează pe cele mai potrivite pentru supravieţuire,
testate prin capacitatea de transmitere a genelor respective generaţiei următoare, echivalentă
cu succesul reproductiv atestat prin naşterea urmaşilor.” Ceea ce îşi doreşte Michael Shermer
să expună constă în faptul că oamenii sunt construiţi în aşa fel, încât să ia decizii în favoarea
lor şi a celor apropiaţi lor, iar acelaşi lucru se petrece frecvent şi în economie, adică
consumatorii selectează produsele pe care le consideră cele mai potrivite pentru a supravieţui.
Acest sistem este pus în mişcare de dorinţa şi nevoia oamenilor de a duce o viaţă cât mai bună
şi îmbelşugată din toate punctele de vedere. Întrucât putem spune că această dorinţă este un
factor fundamental ce caracterizează umanitatea, iar bunurile pe care noi le realizăm nu
reprezintă neapărat o necesitate a oamenilor, ci pur şi simplu o aspiraţie, o dorinţă.

11