Sunteți pe pagina 1din 29

Dreptul familiei

Curs1
Izvoarele dreptului familiei

1. Codul civil
2. Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
m.c.u.
3. Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei m.c.u.
4. Legea 119/1996 privind actele de stare civila m.c.u.
5. Legea 18/1990 prin care Romania ratifica Conventia din1989 privind
drepturile copilului , se adauga celei din 1959 a ONU privind
drepturile copilului

Bibliografie:

1. Alexandru Bacaci , Codruta Hageanu , Viorica Dumitrache ,” Dreptul


familiei” , ed. C.H.Beck (>2011)
2. Emese Florian , “Dreptul familiei”, ed. C.H.Beck
3. Teodor Bodoasca “Tratat de dreptul familiei “, ed C.H.Beck
4. Andreea Draghici, Ramona Duminica “Obligatia legala de intretinere”
ed. U.J. 2014
5. Andreea Draghici “Protectia juridica a drepturilor copilului” ed. U.J.
2013

Casatoria
Casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie
incheiata in concordanta cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei
familii si reglementata prin norme imperative ale legii.

Caractere:
-caracterul laic(civil)-doar casatoria incheiata civil produce efecte juridice
-casatoria este incheiata in scopul intemeierii unei familii(caracter fictiv)
-caracterul solemn al casatoriei

(Seminar: principii, obiect , casatoria , conditii)


Curs2

Conditii de valabilitate la incheierea casatoriei

Pentru incheierea valabila a casatoriei , legiuitorul a reglementat ca


obligatorii anumite conditii de fond , a prevazut respectarea anumitor
conditii de forma , dupa cum in prezenta anumitor imprejurari expres
determinate de lege a interzis incheierea casatoriei.
In literatura de specialitate se face distinctia intre conditii de fond si forma
si impedimente la casatorie.
Astfel sunt conditii de fond acele imprejurari care trebuie sa existe in
momentul incheierii casatoriei pentru ca aceasta sa produca valabil efecte
juridice.
Sunt impedimente, acele imprejurari a caror prezenta la incheierea
casatoriei nu permite ofiterului de stare civila incheierea acesteia .
In doctrina , impedimentele la casatorie mai sunt denumite si conditii de
fond negative . Sunt impedimente la casatorie: bigamia, alienatia sau
debilitatea mintala, lipsa vremelnica a consimtamantului , tutela si rudenia in
grad prohibit de lege , inclusiv cea rezultata din adoptie.

Codul civil prevede in mod expres 3 conditii de fond la incheierea


casatoriei :
- varsta matrimoniala art.72 C. civ.
- consimtamantul la casatorie art. 271 C. Civ.
- diferenta sexuala art. 277 al 1 C. civ.
De asemena NCC nu recunoaste pe teritoriul Romaniei casatoria incheiata
in strainatate intre persoane de acelasi sex .
Conditiile de fond se impart in 2 mari categorii in functie de natura juridica a
normei care le reglementeaza precum si de sanctiunile aplicabile in cazul
nerespectarii acestora.
De asemena , in functie de criterii care privesc morala, fizicul sau psihicul
uman, ele pot fi clasificate in conditii de ordin fizic sau psihic si conditii de
ordin moral.
In functie de criteriul normei care le reglementeaza , conditiile de fond se
impart in :
- conditii dirimante
- conditii prohibitive
Sunt dirimante acele conditii de fond a caror incalcare atrage nulitatea
absoluta a casatoriei si sunt prohibitive acele condtitii edictate prin norme cu
caracter dispozitiv , a caror incalcare nu atrage nulitatea casatoriei , ci doar
sanctiunea disciplinara aplicabila functionarului care a incalcat dispozitiile
generale.

Varsta matrimoniala

Stabilirea unei varste minime de la care se poate incheia casatoria este


determinata de ratiuni de ordin biologic si oral, urmarind a se asigura
incheierea casatoriei intre persoane apte sa intretina relatii sexuale normale
si care sa inteleaga insemnatatea actului pe care il realizeaza.
Potrivit art. 172 al 2 C. civ. “Casatoria se poate incheia numai daca viitorii
soti au implinit varsta de 18 ani. Pentru motive temeinice , minorul care a
implinit varsta de 16 ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical , cu
incuviintarea parintilor si sau dupa caz a tutorelui si cu autorizarea instantei
de tutela de la domiciliul minorului.
In cazul in care unul dintre parinti refuza sa isi dea consimtamantul , se va
pronunta instanta de tutela asupra acestei divergente tinand cont de interesul
superior al copilului.
Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitatea obiectiva
de a-si da consimtamantul , incuviintarea celuilalt parinte este suficienta.
Daca nu exista nici parinti , nici tutore , este necesara incuviintarea
persoanei sau autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti.

Legea nu stabileste nicio diferenta maxima de varsta intre soti, de unde si


concluzia ca o casatorie poate fi incheiata indiferent de diferentele de varsta
intre viitorii soti , dar si de varsta acestora , dupa cum legea nu stabileste
nicio limita maxima , casatoria putand fi incheiata in extremis , chiar in
ultimul moment de viata.

Se apreciaza insa ca o diferenta prea mare de varsta intre viitorii soti , ar


constitui un indiciu pentru o casatorie fictiva.

Consimtamantul la casatorie

Consimtamantul valabil exprimat la incheierea casatoriei este o conditie de


fond dirimanta asa cum rezulta din dispozitiile art, 258 C. civ. si art.271 ,
importanta acestei conditii rezulta si din aceea ca este inserata in Declaratia
Universala a Drepturilor Omului care stipuleaza :”casatoria nu poate fi
incheiata decat cu consimtamantul liber al viitorilor soti.
Consimtamantul la casatorie trebuie aiba la baza relatii de ordin afectiv ,
personal si de incredere.
Consimtamantul se exprima in diferite forme in fata ofiterului de stare civila
care are indatorirea de a constata ca nu este viciat.

Lipsa consimtamantului la casatorie , adica absenta materiala a


consimtamantului al viitorilor soti este greu de imaginat , pentru ca ar
insemna ca ofiterul de stare civila sa incheie casatoria , desi una sau ambele
persoane aflate in fata acestuia declara ca nu vor sa se casatoreasca sau nu
raspund in niciun fel.
Situatia este mai complexa atunci cand chiar daca persoanele in cauza
exprima consimtamantul la incheierea casatoriei, deci el exista material,
acesta nu exista din punct de vedere psihic , este cazul alineatilor si debililor
mintali precum si acelor lipsiti vremelnic de discernamant .
Astfel , potrivit C. civ. sunt opriti sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul
mintal si cel care este lipsit vremelnic de discernamant .
Alienatii si debilii mintali nu se pot casatori nici in momentul in care s-ar
dovedi ca ar fi lucizi , deoarece legiuitorul impiedica aceasta casatorie nu
numai pentru ca nu exprima un consimtamant valabil, ci din ratiuni de ordin
biologic , pentru a evita in felul acesta o descendenta nesanatoasa.
Cei lipsiti vremelnic de discernamant sunt opriti sa se casatoreasca in aceste
momente , interdictia in cazul acestora fiind relativa. Ex.:cei in stare de
ebrietate, cei hipnotizati.

Sanctiunea aplicata incheierii casatoriei de catre alienatii sau debilii mintali


este nulitatea absoluta a casatoriei. Ea poate fi invocata de orice persoana
interesata. Actiunea este imprescriptibila.
In cazul celui vremelnic lipsit de discernamant , nulitatea este relativa si
poate fi invocata de cel indus in eroare pe calea unei actiuni in anulare in
termenul de 6 luni art. 301 C. civ.

Pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa fie neviciat , sa fie actual , sa


fie dat simultan , personal si public si constatat de ofiterul de stare civila.

Consimtamantul neviciat
Fiind vorba de un act juridic care se incheie cu acordul de vointa al
viitorilor soti , consimtamantul nu va fi valabil daca este viciat prin eroare ,
dol sau violenta . O astfel de casatorie , potrivit dispozitiilor art. 298 C. civ.
fiind lovit de nulitate.
Consimtamantul trebuie sa fie actual , prin acesta se intelege necesitatea
consimtamantului in momentul celebrarii casatoriei in public in fata
ofiterului de stare civila.

Consimtamantul sa fie dat personal si simultan de viitorii soti .


Legea nu ingaduie ca acesta sa fie dat prin intermediul unui reprezentant.
Prin simultaneitatea lui trebuie inteles faptul ca el urmeaza sa fie dat de catre
ambii soti la incheierea casatoriei , prin raspunsuri consecutive la intrebarea
ofiterului de stare civila.
Acesta va putea declara casatoria incheiata numai dupa ce va constata direct
ca viitorii soti si-au exprimat liber in fata sa consimtamantul , fie la serviciul
de stare civila , fie in afara acestuia , asa cum rezulta din art. 287 C. civ.

Diferenta de sex este o conditie prevazuta expres in art.277 C. civ.


Ea se dovedeste prin certificatul de nastere care atesta si sexul persoanei.
Incheierea casatoriei fara respectarea acestei conditii atrage nulitatea
absoluta a acesteia.

Curs 3
Impedimente la casatorie

Sunt prevazute in mod expres in art 273-276 C. civ, iar in prezenta lor ,
casatoria nu poate fi incheiata valabil.
Clasificarea impedimentelor se face dupa natura sanctiunii care intervine in
cazul incheierii casatoriei cu ignorarea lor, dar si in functie de persoanele
intre care este oprita casatoria .
In functie de primul criteriu distingem intre :
-impedimente dirimante
-impedimente prohibitive

In functie de cel de-al 2-llea criteriu , impedimentele sunt:


-absolute
-relative
Sunt absolute acele impedimente care opresc casatoria unei persoane cu
orice alta persoana. Ex bigamia, alienatia mintala, lipsa vremelnica a
facultatilor mintale.
Sunt relative acele impedimente care interzic casatoria unei persoane cu o
anumita categorie de persoane ex. rudenia fireasca , adoptia si tutela.
Bigamia
Impiedicarea casatoriei unei persoane casatorite este menita sa dea
consistenta principiului monogamiei ca principiu de baza a dreptului
familiei.
NCC, prevede in art273 ca este interzisa incheierea unei noi casatorii de
catre o prsoana care este déjà casatorita .
Sanctiunea care intervine pentru incalcarea acestui impediment este nulitatea
absoluta a celei de-a 2-a casatorii atragand insa si sanctiuni penale , fapta
constituind bigamie.
Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, iar actiunea
este imprescriptibila.
Desfacerea primei casatorii prin divort nu inlatura nulitatea celei de-a 2
casatorii in incalcarea impedimentului pe care il constituie calitatea de
persoana casatorita a unuia dintre soti . starea de persoana casatorita
intereseaza la momentul incheieirii celei de-a2-a casatorii.

Impedimentul izvorat din existenta unei casatorii anterioare este impus si


strainilor care ar dori sa se casatoreasca pe teritoriul tarii noastre chiar daca
dupa legea lor nationala se admite casatoria poligama , deoarece principiul
monogamiei este de ordine publica.
Persoanele casatorite cu mai multe persoane potrivit legii ex patriae, nu vor
fi considerati bigami in sensul legii noastre.

Rudenia
Legatura de rudenie este un impediment la incheierea casatoriei, din ratiuni
de ordin biologic deoarece descendenta din rude apropriate s-a constatat ca
nu este sanatoasa, din ratiuni din ordin moral deoarece astfel de relatii intre
rudele apropriate ar influenta in mod negativ familia.
Art 254 c civ.prevede ca este interzisa incheierea casatoriei intre rudele in
linie dreapta precum si intre cele in linie colaterala pana la al 4-lea grad
inclusiv.
Acest impediment este valabil atat pentru rudenia fireasca precum si pentru
rudenia rezultata prin adoptia.
Astfel in cazul adoptiei chiar daca inceteaza legaturile de rudenie, intre
adoptat si parintii sai firesti, casatoria este oprita in aceleasi conditii.
Interdictia este prevazuta in art 274 c civ.
Potrivit art274instanta de tutela in a carei circumscriptie isi are domiciliul
cel care formuleaza cererea , pentru motive temeinice poate autoriza
casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul 4. instanta se va putea
pronunta pe baza unui aviz medical.

Tutela
Impedimentul rezultat din tutela este prevazut in art 275 potrivit caruia
casatoria intre tutore si minor este interzisa .
Legiuitorul a inteles sa opreasca incheierea acestei casatori pentru ca ar
putea aduce prejudicii morale sau chiar materiale minorului.

Alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa temporara a


discernamantului , art 276 c civ. interzice casatoria debililor , alienatilor
mintali, iar art 299 opreste casatoria celor lipsiti vremelnic de discernamant .

Dovada impedimentelor la casatorie


Impedimentele la casatorie fiind impedimente care nu trebuie sa existe ,
pentru a se incheia valabil casatoria, viitorii soti au obligatia ca in temeiul
dispozitiilor art 281 c civ.sa precizeze in declaratia de casatorie ca nu exista
niciun impediment .
Tertele persoane sau ofiterul de stare civila din oficiu vor putea face insa
dovada existentei unor astfel de imprejurari.
Daca in urma verificarilor pe care ofiterul de stare civila este obligat sa le
faca , acesta va constata existenta unuia dintre impedimente, cererea de
incheierea casatoriei va fi respinsa.

Conditii de forma la incheierea casatoriei

Nu sunt un scop in sine , ci urmaresc asigurarea respectarii conditiilor de


fond si verificarea inexistentei impedimentelor la casatorie.
In literatura de specialitate se afirma ca impunerea unor conditii de forma
are drept scop recunoasterea publica a casatoriei si asigurarea unui mijloc
de dovada al acestuia.

Comunicarea reciproca a starii de sanatate


Potrivit 278 c civ., casatoria nu se incheie daca viitorii soti nu declara ca si
au comunicat reciproc starea sanatatii.
Considerentele reglementarii unei astfel de obligatii sunt nu numai de
protectia sotilor , ci si de ordin medical.
Prin aceste prevederi legale , legiuitorul lasa la latitudinea sotilor decizia
privind incheierea casatoriei in conditiile in care unul sufera de o anumita
boala realizand astfel un acest act in deplina cunostinta de cauza.
Comunicarea starii sanatatii se realizeaza prin intermediul certificatului
medical care constituie anexa la declaratia de casatorie.

Declaratia de casatorie
In conformitate cu art 280cciv. Cei care vor sa se casatoreasca trebuie sa
faca la primaria unde urmeaza a se incheia casatoria o declaratie de casatorie
, prin aceasta exprimandu-si vointa de a incheia casatoria .
Declaratia se face in scris si nu va putea fi data prin reprezentant , ci numai
personal.

Atributiile ofiterului de stare civila


La primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila atrage atentia
asupra sanctiunilor legale aplicabile celor care fac declaratii false.
Casatoria se poate incheia in 10 zile de la data la care a fost facuta declaratia
de casatorie.
Declaratia de casatorie, chiar inregistrata , desi exprima in scris ,vointa
declarantilor de a se casatori nu produce nicio consecinta juridica , deoarece
consimtamantul viitorilor soti trebuie exprimat verbal in fata ofiterului de
stare civila in momentul incheierii casatoriei.

Curs 4
Opozitia la casatorie

Incheierea casatoriei se poate realiza decat dupa trecerea unui termen de 10


zile de la data depunerii declaratiei cu exceptia cazului in care primarul
acorda dispensa.
In tot acest interval de timp potrivit dispozitiilor art. 285 c. civ., orice
persoana poate face opozitie la casatorie , fara a justifica un anumit interes ,
dat fiind interesul general al societatii de a asigura incheierea casatoriilor
fara ca acestea sa fie acceptate de vicii.
Opozitia sau opunerea la casatorie reprezinta actul prin care o persoana
aduce la cunistinta ofiterului de stare civila existenta unei piedici sau lipsa
indeplinirii anumitor conditii de fond.
Pentru a fi valabila, opozitia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie formulate in scris si semnata de catre cel care o
formuleaza
- sa precizeze dovezile pe care se intemeiaza .
Desi o opozitie care nu indeplineste conditiile anterioare nu are eficacitate
juridica. Totusi ea va putea avea valoarea unei informatii utile pentru ofiterul
de stare civila .
In urma verificarilor , ofiterul de stare civila poate constata ca opozitia nu
este intemeiata si atunci poate proceda la incheierea casatoriei sau
dimpotriva poate refuza incheierea casatoriei si potrivit dispozitiilor legii
119/1996, poate inainta dosarul judecatoriei competente sa se pronunte
asupra refuzului de a incheia casatoria.
Ofiterul de stare civila poate efectua verificari asupra indeplinirii conditiilor
de fond si lipsei impedimentelor la casatoriei chiar si din oficiu.

Procedura incheierii casatoriei


Locul incheierii casatoriei.

Potrivit dipozitiilor 279 C.Civ. , localitatea unde se va incheia casatoria este


determinata de domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti. Prin
exceptie ea se poate incheia cu dispensa acordata de primar si in afara
acestor localitati cu obligativitatea instiintarii primariei de domiciliu sau
resedinta in vederea publicarii.
In ceea ce priveste locul incheierii casatoriei art.279 al 1 si 287 C. civ.
prevad ca sotii au obligativitatea de a se prezenta impreuna la sediul
primariei din localitatea determinate anterior.
Cu toate acestea in cazurile prevazute de lege, casatoria se poate incheia si in
afara sediului serviciului de stare civila.
In cazul cetatenilor romani aflati intr-o calatorie la bordul unei nave sub
pavilion romanesc in afara granitelor tarii art.8 din legea 119/1996 prevede
ca comandantul navei poate oficializa casatoria la bordul navei si in egala
masura poate acorda si dispensa de termen. La sosorea in tara comandantul
navei are obligatia de a transmite o copie certificate de pe inregistrarea
facuta prin capitania portului de inscriere a navei la organul local al
administratiei publice competente.
Casatoria nu se poate incheia la bordul unei aeronave. (deoarece calatoria cu
nava dureaza mai mult si se poate considera incheiata valabil casatoria , pe
cand calatoria cu aeronava dureaza mai scurt , iar incheierea casatoriei nu
poate fi certa.)

Atributiile ofiterului de stare civila


Potrivit c civ. numai csatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila
produce efecte juridice, iar ofiterul de stare civila competent este acela al
primariei in raza caruia domiciliaza sau isi au resedinta viitorii soti.
O persoana care nu are calitatea de ofiter de stare civila nu va putea incheia
valabil o casatorie. Casatoria astfel incheiata va fi lovita de nulitate.
In anumite situatii insa , legiuitorul inlatura efectele nulitatii unei astfel de
casatorii mentinuta valabilla. Este cazul reglementat de art. 7 din L119/1996
cand inregistrarea facuta in registrul de stare civila este valabila daca creeaza
convingerea generala ca acea persoana are calitatea sa instrumenteze .
Aceasta este de fapt o aplicatie a principiului error communis facit jus.(toata
lumea se afla in eroare comuna).

Momentul incheierii casatoriei potrivit dispozitiilor 289 c. civ.este acela in


care dupa ce se ia consimtamantul fiecaruia dintre viitorii soti, ofiterul de
stare civila ii declara casatoriti.
Inregistrarea casatoriei de catre ofiterul de stare civila reprezinta numai o
conditie de proba nefiind ceruta ad validitatem.
Dupa incheierea casatoriei ofiterul intocmeste actul de castorie care va fi
semnat de catre soti, martori si de catre ofiterul de stare civila. Acesta din
urma va face pe actul de casatorie mentiuni despre regimul matrimonial ales
de soti . El are obligatia ca din oficiu si de indata sa comunice la Registrul
National Notarial al Regimurilor Matrimoniale precum si notarului public
care a autentificat conventia matrimoniala, o copie de pe actul de casatorie .

Proba casatoriei
Potrivit art 292 c.civ. , casatoria se dovedeste cu actul de casatorie si cu
certificatul de casatorie eliberat pe baza acestuia.
Reconstituirea actului de casatorie nu se poate face potrivit 119/1996 decat
daca registrele de stare civila au fost distruse, pierdute sau daca actul a fost
intocmit in strainatate si nu poate fi procurat.

Efectele casatoriei
Incheierea casatoriei genereaza intre cei care o incheieie raporturi multiple
si complexe dintre care numai unele fac obiectul reglementarilor juridice.
Sunt supuse reglementarilor legale in special relatiile de natura
patrimoniala , dar si unele cu caracter personal nepatrimonial, stabilindu-se
drepturi si obligatii reciproce intre soti. Acestea din urma sunt relevante mai
ales in situatia in care intre soti se ivesc neintelegeri privind drepturile si
obligatiile ce le revin, dar si atunci cand se pune problema desfacerii
casatoriei prin divort.
Raporturile persoanle dintre soti
Numele sotilor
La completarea declaratiei de casatorie, sotii vor mentiona numele pe care il
vor purta in timpul casatorei.
Art. 282C. civ. permite urmatoarele posibilitati:
- sotii sa isi pastreze fiecare numele avut inainte de casatorie
- sa isi aleaga de comun acord un nume comun al unuia sau al
altuia dintre ei
- sa isi aleaga ca nume comun numele lor reunite
- un sot poate sa isi pastreze numele dinaintea casatoriei , iar
celalalt sa poarte numele lor reunite.
Optiunea sotilor trebuie facuta in cuprinsul declaratiei de casatorie si cel mai
tarziu in momentul incheierii casatoriei printr-un inscris separate care se va
anexa la declaratia la casatorie.
Odata numele comun declarat , sotii au obligatia sa-l poarte pe tot parcursul
casatoriei , schimbarea acestuia neputandu-se face decat cu consimtamantul
celuilalt sot .
In cazul in care fiecare sot si-a pastrat numele avut inainte de casatorie
schimbarea lui se poate face pe cale administrativa potrivit OG41/2003
(privind dobandirea si schimbarea numelui pe cale administrativa fara
consimtamantul celuilalt sot cu privire la numele caruia aceasta schimbare
nu are niciun efect).

Obligatia de respect si sprijin moral


Pornind de la faptul ca la baza relatiilor de familie stau prietenia si
afectiunea reciproca , prin dispozitiile art. 307 C. civ. este reimplementata
obligatia de respect si sprijin moral, legiuitorul stabilind astfel ca sotii sunt
datori sa-si acorde sprijin moral unul , altuia.
Obligatia de sprijin moral este detrminata doar generic , aceasta putand
imbraca in realitate o multitudine de forme .
Nerspectarea ei de catre oricare dintre soti poate constitui contraventie sau
dupa caz infractiune.

Obligatia de fidelitate
Sotii sunt datori ca dupa incheierea casatoriei sa intretina impreuna relatii
sexuale si in acelasi timp sa nu intretina relatii sexuale in afara familiei fiind
obligati sa fie fideli unul, altuia. Aceasta obligatie este reglementata expres
in art. 309C. civ. si este considerate o consecinta fireasca a casatoriei.
De altfel pe fidelitatea sotilor se intemeieaza si prezumtia de paternitate,
potrivit careia sotul mamei este tatal copilului nascut de aceasta.

Obligatia de coabitare sau obligatia de a trai impreuna


Pentru ca obligatiile de familie sa capete finalitate este necesar ca sotii sa
locuiasca impreuna. Fiind stabilit cu putere de principiu ca sotii decid
impreuna de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria rezulta ca tot
astfel ei vor putea hotara si cu privire la domiciliul pe care il vor avea.
Aceasta indatorire rezulta din art. 309 al 2 C. Civ . , care prevede ca” pentru
motive temeinice sotii pot hotara sa locuiasca separat”. De altfel o astfel de
ipoteza a fost avuta in vedere de catre legiuitor atinci cand a statuat asupra
drepturilor si obligatiilor parintilor fata de copiii lor minori aratandu-se ca
daca parintii nu locuiesc impreuna acestia vor stabili de comun acord
locuinta copilului.
Alungarea din locuinta comuna a unuia dintre soti de catre celalalt , precum
si parasirea acestuia, astfel incat sotul este supus la suferinte fizice si morale
constituie infractiune de abandon de familie.

Independenta sotilor
Potrivit art, 310 C.civ. un sot nu are voie sa cenzureze corespondenta,
relatiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt sot. Acest art, nu avea
corespondent in codul familiei fiind o reflectare pe plan social a extinderii
drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Desi tinuti la o viata in comun, la obligatia de sprijin moral si de fidelitate ,
sotii isi pastreaza independenta din punct de vedere personal , fiecare avand
dreptul la respectful vietii private si profesionale.
Ca urmare , incheierea casatoriei nu reprezinta disparitia unuia dintre soti
din viata sociala sau profesionala. Astfel principiul egalitatii a sotilor si
posibilitatea incheierii unei conventii matrimoniale garanteaza posibilitatea
fiecarui sot de a dispune liber de timpul sau , de a-si dezvolta relatiile umane
si de a-si alege cariera pe care si-o doreste.
Totusi libertatea individuala este supusa unor limitari pentru a nu se aduce
atingere obligatiilor izvorate din casatorie .

Curs 5

Regimul matrimonial
Definitiile date regimului matrimonial sunt multiple , ele vizeaza atat
intelesul restrans al notiunii care se refera la modul de impartire sau de
distribuire a puterilor, bunurilor si datoriilor rezultate din casatorie , cat si
sensul larg , acela care include nu numai relatiile dintre soti cu privire la
bunuri , dar si raporturile pecuniare dintre acestia si tertele persoane cu care
intra in contact.
In sens restrans, regimul matrimonial desemneaza un ansabmblu de norme
juridice care guverneaza raporturile dintre soti cu privire ls drepturile si
obligatiile patrimoniale specifice vietii conjugale , precum si relatiile care
privesc gestionarea acestora.

Data producerii efectelor regimului matrimonial


Efectele regimului matrimonial se produc numai din momentul incheierii
casatoriei, fapt ce demonstreaza caracterul accesoriu al acestuia .
Fata de terti , regimul matrimonial conventional este opozabil de la data
indeplinirii formalitatilor de publiciate prevazute de lege afara de cazul in
care acestia l-au cunoscut pe alta cale.
Buna credinta a tertilor constand in aceea ca nu au cunoscut existenta
conventiei matrimoniale se prezuma , sotii fiind cei care trebuie sa faca
dovada faptului ca acestia au cunoscut regimul matrimonial pe alta cale.
Regimul matrimonial legal este opozabil erga omnes de plin drept.

Modificarea regimului matrimonial


Modificarea conventionala

Inainte de incheierea casatoriei, sotii pot schimba conventia matrimoniala,


deoarece regimul matrimonial nu s-a nascut inca , inceputul sau fiind legat
de inceputul incheierii casatoriei.
Dupa ce ia nastere regimul matrimonial, sotii il pot schimba ori de cate ori
doresc acest lucru, putand sa-l modifice sau sa-l inlocuiasca cu un alt regim
matrimonial.
Pentru a fi posibila modificarea trebuie indeplinite 2 conditii:

- sa fi trecut cel putin 1 an de la incheierea casatoriei (in Franta


termenul este de 2 ani)
- sa fie indeplinite conditiile de fond, forma si publicitate
prevazute pentru incheierea conventiei matrimoniale

Publicitatea modificarii regimului matrimonial se realizeaza simetric cu


publicitatea necesara la incheierea conventiei initiale si implica urmatoarele
formalitati generale :
- mentionarea regimului matrimonial pe marginea actului de
casatorie
- inscrierea conventiei in RNNRM
In plus, in functie de natura bunurilor , conventia prin care se modifica
regimul matrimonial se poate inscrie in cartea funciara, in registrul
comertului si in alte register prevazute de lege.
In situatia in care , in urma modificarii se trece de la regimul conventional ,
la regimul separatiei de bunuri ,se va intocmi inventarul bunurilor mobile
care se anexeaza la conventie si despre existenta caruia se face mentiune pe
marginea actului de casatorie si in RNNRM.

Modificarea regimului matrimonial se poate realiza pe cale conventionala si


pe cale judiciara.
Modificarea conventionala presupune incheierea unei conventii
matrimoniale prin care se inlocuieste sau se modifica regimul matrimonial
sub care sotii s-au casatorit.
De mentionat ca in privinta consimtamantului , pentru incheierea conventiei
matrimoniale initiale art.330 C. Civ. solicita consimtamantul tuturor
partilor, ceea ce presupune si participarea altor persoane decat sotii , cum ar
fi parinti sau ocrotitori legali, ordonatarii unor bunuri in favoarea unuia
dintre soti sau in favoarea ambilor soti.
La modificarea regimului matrimonial nu este necesar consimtamantul altor
persoane, chiar daca acestea au participat la incheierea conventiei initiale.

Forma conventiei matrimoniale prin care se modifica regimul matrimonial


este forma scrisa, autentificarea ei de catre notarul public fiind ceruta ad
validitatem.
Efectele modificarii regimului matrimonial se produc intre soti de la data
incheierii conventiei matrimoniale ,iar fata de terti , de la data indeplinirii
formalitatilor de publicitate.
In cazul creditorilor prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea regimului
matrimonial, acestia pot formula actiune revocatorie in termen de 1 an de la
data la care au fost indeplinite formalitatile de publicitate sau dupa caz de
cand au luat cunostinta de aceste imprejurari pe alta cale.

Modificarea judiciara
Separatia judiciara de bunuri
Modificarea regimului matrimonial poate surveni ca urmare a vointei sotilor
pe cale conventionala sau ca urmare a culpei unuia dintre ei pe cale
judiciara.
Modificara judiciara a regimului matrimonial presupune indeplinirea mai
multor conditii:
- sotii sa fie casatoriti sub regimul matrimonial conventional sau
legal , pentru ca numai acestea presupun o gestiune comuna a
bunurilor care ar putea sa puna in pericol interesele familiei
- unul dintre soti sa incheie acte care pun in pericol interesele
patrimoniale ale familiei , aceasta chestiune este una de fapt
care trebuie apreciata de instanta in concret pentru fiecare caz in
parte
- sa existe o cerere a sotului nevinovat in aceasta materie,
instanta neputand sa se sesizeze din oficiu , textul legal acorda
acest drept numai sotului , prin urmare separatia nu poate fi
solicitata de catre creditori , dar ei pot interveni in cauza
In acelasi timp cu separatia judiciara , instanta va proceda si la lichidarea
comunitatii efectuand partajul bunurilor comune.
Acesta operatiune este fireasca, regimul comunitatii legale sau conventionale
sub care sotii s- au casatorit inceteaza si pentru viitor li se va aplica regimul
separatiei de bunuri, prin urmare masa bunurilor comune trebuie partajata ,
deoarece o astfel de categorie de bunuri nu va mai exista in noul regim
matrimonial aplicabil sotilor.
In cazul modificarii judiciare a regimului matrimonial este necesara
indeplinirea formalitatilor de publicitate si efectuarea inventarului bunurilor
mobile .
Efectele separatiei se produc de la data formularii cererii de separare
judiciara de catre unul dintre soti cu exceptia situatiei in care instanta
dispune ca efectele sa se produca de la data despartirii in fapt.
Pentru a aplica retroactive aceste efecte trebuie sa existe o cerere in acest
sens , ea putand fi formulate de oricare dintre soti, prin urmare si de catre
sotul vinovat.

Masura separatiei judiciare este definitiva, instanta neputand reveni asupra ei


, insa nimic nu –i opreste pe soti sa modifice regimul conventional si sa
revina la comunitate cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute
de lege.

Efecte fata de terti , in ceea cfe priveste tertii de conventia matrimoniala ,


codul se refera la creditori care sunt cei mai interesati de regimul
matrimonial sub care sunt casatoriti sotul, ca si alte persoane interesate care
pot fi afectate prin modificarea regimului matrimonial.
Creditorii nu pot cere separatia de bunuri, dar ei pot cere partajul in timpul
comunitatii, in situatia in care datoria proprie a unuia dintre soti nu poate fi
acoperita din bunurile acestuia , ci se impune inclusive impartirea bunurilor
comune.
Faptul ca creditorii nu pot cere separarea judiciara se explica prin protejarea
intereselor familiei.

Incetarea regimului matrimonial


Regimul matrimonial inceteaza cand casatoria nu mai rezista.
Disolutia casatoriei are loc prin:
- desfiintare prin constatarea nulitatii sau anulare pentru cauze de
nulitate relative( produce efecte retroactive) efecte anterioare
sau cel mult concomitente
- desfacere prin divort pentru cauze ulterioare incheierii
casatoriei
- prin incetare ca urmare a decesului unuia dintre soti

Curs 6

Regimul matrimonial primar este compus dintr-un minim de norme


imperative care reflecta conceptia sotului asupra familiei si casatoriei si se
impune tuturor persoanelor casatorite indiferent de regimul matrimonial ales.
Acest regim se impune tuturor cuplurilor fara nicio exceptie, normele care
compun sunt de ordine publica , sotii nu pot deroga de la aceste norme , nici
prin conventie matrimoniala , nici pe alta cale.

Aceste reguli tin insa seama de conceptia pe care legiuitorul a reglementat-o


in privinta fiecarui regim matrimonial in parte .
Trasaturile regimului primar imperativ:
- este de aplicatie generala
- este fundamental cuprinzand norme cu valoare de principiu care
stau la baza oricarui regim matrimonial fara a constitui in sine
un regim matrimonial
- este imperativ fiind alcatuit doar din norme obligatorii

Regimul matrimonial primar cuprinde reguli cu privire la puterile sotilor in


legatura cu exercitarea drepturilor pe care le au potrivit regimului
patrimonial , reguli cu privire la cheltuielile casatoriei, reguli cu privire la
folosinta locuintei de familie, precum si drepturile sotilor asupra acesteia si
asupra bunurilor mobile care o mobileaza , alte dispozitii cu privire la munca
in gospodarie , veniturile din profesie si dreptul la compensatie .

Mandatul conventional si mandatul judiciar


Mandatul conventional pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca conditiile
prevazute de art.314 si 209 C. Civ.
El poate fi incheiat verbal sau in scris , prin inscris authentic sau sub
semnatura privata.
Mandatul dat pentru un anumit act juridic care este supus unor formalitati
prevazute expres de lege trebuie sa respecte acea forma sub sanctiunea
nulitatii aplicabila actului.
Astfel , pentru incheierea unei donatii sau vanzarea unui imobil este necesar
un mandat necesar dat in forma unui inscris autentic.
Acordarea mandatului conventional este facultativ, iar daca unul dintre soti a
dat un astfel demandat, el il poate revoca oricand.
In lipsa revocarii exprese sau tacite , mandatul este valabil timp de 3 ani de
la data incheierii lui .
Daca procura este autentica , revocarea trebuie facuta prin acelasi inscris ,
notarul avand obligatia de a transmite revocarea si la Registrul National
Notarial.

In situatia in care unul dintre soti se afla in situatia obiectiva de a-si


manifesta vointa, deci nu poate da mandate conventional si nici nu-si poate
exercita drepturile, celalalt sot poate cere instantei de tutela incuviintarea de
a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului
matrimonial.
Prin hotararea judecatoareasca se stabilesc conditiile, limitele si perioada de
valabilitate.
In situatia in care pentru unul dintre soti s-a instituit tutela sau curatela ,
curatorul sau tutorele poate sa incheie acte de administrare pentru persoana
pusa sub protectie si in egala masura sa se opuna la incheierea actelor
juridice incheiate de catre celalalt sot.
In literatura juridica s-a exprimat si opinia ca instanta ar avea posibilitatea ca
in situatia in care constata ca exista interese contrare intre soti sa se respinga
cererea de acordare a mandatului judiciar si sa se procedeze la numirea unui
tutore sau curator dupa caz pentru reprezentarea intereselor sotului aflat in
imposibilitate de asi manifesta vointa.

Mandatul judiciar inceteaza la expirarea termenului pentru care a fost dat


prin hotarare judecatoreasca si atunci cand sotul reprezentat nu se mai afla
in imposibilitate de a-si manifesta vointa , ori in situatia in care a fost
numimt un tutore sau curator.
In situatii exceptionale , de criza un sot poate sa paralizeze, actele prin care
celalalt sot pune in pericol grav interesele familiei printr-o actiune introdusa
la instanta de tutela , actiune pentru adminisbilitatea careia trebuiesc
indeplinite anunmite conditii:
1 sa existe un act sau mai multe acte incheiate déjà de catre sotul parat
2 actele incheiate sa puna grav in pericol interesele familiei
3 pericolul trebuie sa fie de o gravitate deosebita pentru a justifica aceasta
masura exceptionala

Admitand actiunea, instanta va decide ca anumite acte juridice, vizand


anumite bunuri sa fie incheiate numai cu consimtamantul expres al celor 2
soti.
Hotararea judecatoreasca va trebui sa prevada si durata pentru care se va
aplica aceasta masura care ulterior va putea fi prelungita fara insa a depasi 2
ani.
Hotararea de incuviintare a masurii se comunica in vederea efectuarii
formaliattilor de publicitate imobiliara sau mobiliara dupa caz.
Actele incheiate cu nerespectarea hotararii judecatoresti sunt lovite de
nulitate relative. Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an care
incepe sacurga de la data cand sotul vatamat a luat cunostinta pe orice cale
de existenta actului .
Termenul de un an este un termen special de prescriptie mai scurt decat cel
de drept comun si are ca scop protejarea intereselor tertilor cu care sotul
parat a contractat.

Independenta patrimoniala a sotilor este un concept nou nereglementat de


Codul familiei si care trebuie inteles in corelatie deplina cu unitatea si
interdependenta specifica cuplului conjugal. Astfel daca prin lege nu se
prevede altfel fiecare sot poate sa incheie acte juridice cu celalalt sot sau cu
tertele persoane. Aceasta inseamna ca sotii pot incheia intre ei contracte de
vanzare cumparare , de donatie , de societate , de munca, de imprumut etc.

Prezumtia bancara si obligatia de informare


Art.317 C. civ. intituie prezumtia bancara potrivit careia fiecare dintre soti
poate sa faca singuri fara consimtamantul celuilalt sot, depozite bancare ,
precum si orice operatiuni in legatura cu acestea.
In raport cu societatea bancara, sotul titular al contului, are chiar si dupa
desfacerea casatoriei dreptul de a dispune de fondurile depuse daca prin
hotarare judecatoreasca nu se prevede altfel.
Prezumtia presupune ca fieare soti poate sa deschida singur sau cu sotul sau
sau cu orice persoana, orice cont bancar si sa efectueze toate operatiunile cu
privire la acesta.
El nu va avea nevoie de consimtamantul celuilalt sot indiferent de regimul
matrimonial ales.
Banca nu are dreptul sa dea informatii celuilalt sot asupra conturilor si nici
nu ii poate elibera sumele de bani depuse de catre clientul sau, deoarece
incalca secretul profesional.
In schimb in relatiile dintre soti, aceasta prezumtie are un caracter relativ ,
deoarece sotul titularului de cont poate dovedi ca dreptul de propietate
asupra sumelor de bani depuse in cont ii apartin si poate apela la justitie
pentru recuperarea lor.
Fiecare sot poate sa ceara celuilalt sot sa-l informeze cu privire la veniturile
si datoriile sale, iar in caz de refuz nejustificat se poate adresa instantei de
tutela.
Atunci cand informatiile solicitate de un sot nu sunt puse la dispizitia sa de
catre celalalt , refuzul nejustificat poate da nastere prezumtiei relative ca
sustinerile sotului reclamant sunt adevarate.
Prin urmare independenta fiecaruia dintre soti in legatura cu operatiunile
bancare este supusa unei limitari care presupune dreptul la informare a
celuilalt sot.

Locuinta familiei

Este locuinta comuna a sotilor sau in cazul in care sotii sunt separati,
indiferent de motiv, locuinta familiei este locuinta sotului la care se afla
copiii.
Locuinta familiei se poate afla in orice imobil , indiferent de titilul in care
unul sau ambii detin locuinta. Astfel, imobilul poate fi propietatea exclusiva
a unui sot sau propietatea comuna devalmasa , ori pe cote-parti a sotilor,
poate fi detinuta in temeiul unui contract de inchiriere incheiat de ambii soti
sau doar de unul dintre acestia putand fi un contract incheiat inainte de
casatorie.
Oricare dintre soti poate cere noatrea in cartea funciara in conditiile legii a
unui imobil ca locuinta a familiei chiar daca nu e ste propietarul imobilului.
In vederea asigurarii locuintei familiale , legiuitorul a prevazut necesitatea
consimtamantului ambilor soti pentru incheierea actelor prin care se dispune
de drepturi asupra locuintei de familie si a celor care le este afectata
locuinta.
Se au in vedere actele de dispozitie, actele de administrare si actele de
folosinta.
Protectia speciala insituita asupra locuintei familiei se intinde si asupra
bunurilor ce o mobileaza sau o decoreaza . Astfel ca un sot nu poate deplasa
bunul din locuinta si nu poate dispune de acestea fara consimtamantul scris
al celuilalt sot.
Codul civil prevede 2 mijloace procesuale prin care sotul care nu a participat
la actele juridice care vizeaza bunurile care vizeaza locuinta isi poate proteja
interesele.
In primul rand, sunt anulabile actele de dipozitie prin acre un sot
instraineaza sau afecteaza folosinta locuintei familiei fara a avea
consimtamantul scris al celuilalt sot cu conditia ca destinatia de locuinta
familiala a imobilului sa fi fost notat in cartea funciara.
Anularea va putea fi ceruta si in lipsa notarii in cartea funciara cu conditia ca
tertul contractant sa fi stiut de opozitia sotului neparticipant. Termenul de
prescriptie este de un an.
De asemenea , al 2 lea mijloc procesul are in vedere posibilitatea obtinerii
daunelor interese in cazul in care unul dintre soti a fost prejudiciat prin
incheierea de catre celalalt sot a unor acte juridice cu carater dispozitiv
asupra bunurilor care mobileaza locuinta familiei.
Dovada si cuantificarea daunelor interese se poate face in conditiile
dreptului comun.

Cursul 7
Dreptul la compensare
Potrivit 328 NCC sotul care a participat activ la activitatea profesionala a
celuilalt sot are dreptul la compensatie in masura in care participarea sa a
depasit limitele obligatiei de sprijin material si a obligatiei de a contribui la
cheltuielile casatoriei .
Art 328 NCC constituie o aplicatie speciala a imbogatirii fara justa cauza.
Analizand textul legal se poate conluziona ca pt admisibilitatea unei actiuni
avand ca obiect compensatia pt participarea la activitatea profesionala a
celuilalt sot, trebuie indeplinite urm conditii:
1. Sotul reclamant sa fi participat efectiv la activitatea profesionala a
celuilalt sot prin desfasurarea de activitati specifice profesiunii
acestuia
2. Contribtia sa sa depaseasca limitele obligatiei de sprijin material si a
obligatiei de a participa la cheltuielile casatoriei, in caz contrar ea
reprezentand doar indeplinirea unei obligatii legale.
3. Sa nu existe un raport juridic in baza caruia sa se fi prestat contributia
si care sa presupuna obtinerea de catre sotul reclamant a unei
contraprestatii in schimbul activitatii sale.

Conventia matrimoniala reprezinta actul juridic solem prin care viitori soti
sau sotii aleg sau modifica regimul matrimonial aplicabil pe toata durata
casatoriei
Caractere:
- Conventia matrimoniala este un act sinalagmatic.
- Are caracter solemn, pt a fi valabila ea trebuie sa imbrace forma unui
inscris autentifcat de notarul public. Nerespectarea acestei forme
atrage nulitatea absoluta
- Are caracter accesoriu, determinat de faptul ca existenta si durata sa
depind de casatoria partilor
- Este un act supus unor forme de publicitate speciala pentru a fi
opozabila tertilor
- Are caracter facultativ

Clauza de preciput
Preciputul rep acea disp din conventia matrimoniala prin care se stipuleaza
ca sotul supravietuitor preia fara plata inainte de partajul mostenirii unul sau
mai multe din bunurile comune detinute in devalmasie sau in coproprietate.
Obiectul preciputului il consttuie un bun sau mai multe bunuri comune,
legiuitorul nu a dorit ca preciputul sa vizeze o universalitate sau o cota parte
din bunurile comune. Prin urmare clauza preciputara trebuie sa se refere la
bunuri privite ut singuli pe care sotii trebie sa le individualizeze prin
conventia matrimoniala sau cel putin sa prevada criteriul cu ajutorul carora
sa poata fi individualizate la executarea preciputului. Bunurile care fac
obiectul acestei cauze trebuie sa faca parte din masa bunurilor comune
putad fi detinute in devalmasie sau coproprietate.
In cadrul unei conventii matrimoniale aceasta clauza poate fi prevazuta in
beneficiul unui singur sot sau reciproc in beneficiul fiecaruia dintre ei.
Numai sotii pot fi beneficiarii preciputului pt ca acesta este un avantaj
gratuit si deci cu caracter intuitu personae pe care sotii inteleg sa si-l creeze
in fata altor mostenitori.
Clauza de preciput nu este supusa raportului donatiilor ci numai reductiunii
liberalitatilor excesive.
Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de
a urmari chiar inainte de incetarea comunitatii bunurile care fac obiectuui
cauzei
Creditorii personali a unui sot nu pot urmarii aceste bunuri intrucat ei sunt
obligati sa urmareasca mai intai bunurile proprii ale sotului debitor chiar
daca acestea sunt insuficiente sa ceara partajul ori prin incetarea comunitatii
in timpul vietii sotilor , preciputul devine caduc.
Bunurile care fac obicetul preciputului nu sunt indisponibilizate, ,ele pot fi
urmarite pe toata durata casatoriei. Clauza de preciput devine caduca atunci
cand comunitatea inceteaza in timpul vietii sotilor cand sotul beneficiar
decedeaza inaintea sotului dispunator, ori cand acestia au decedat in acelasi
timp, sau cand bunurile care fac obiectul ei au fost vandute la cererea
creditorilor comuni.
Executarea clauzei de preciput se face in natura iar daca acest lucru nu este
posibil se face prin echivalent.

Inopozabilitatea conventiei matrimoniale


Potrivit art 333NCC conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu
privire la actele incheiate de acestia cu unul dintre soti decat daca au fost
indeplinite formalitatile de publicitate, de asemenea conventia matrimoniala
nu poate fi opusa tertilor cu privire la actele incheiate de oricare dintre soti,
inainte de incheierea casatoriei.
Inopozabilitatea este limitata la actele incheiate in aceste conditii, si este un
beneficiu instituit in favoarea tertilor de buna credinta, care intra in raporturi
juridice cu sotii.
Ea nu poate fi invocata de tertul care a cunoscut pe orice cale existenta
conventiei matrimoniale nepublice si nici de catre soti unul impotriva
celuilalt sau impotriva tertilor.
Desfiintarea conventiei matrimoniale indiferent daca este vorba denulitate
relativa sau absoluta face ca intre soti sa se aplice regimul matrimonial de
drept comun.
In vederea protejarii drepturilor tertilor si a asigurarii securitatii circuitului
civil, drepturile dobandite de terti inainte de ramanerea definitva a hotararii
judecatoresti de desfiintare nu sunt afectate.

Regimul comunitatii legale


Potrivit NCC este regimul matrimonial de drept comun care se aplica in urm
situatii:
1. Daca sotii nu au incheiat o conventie matrimoniala prin care sa aleaga
alt regim matrimonial
2. Daca sotii au incheiat o conevntie matrimoniala prin care au ales sa li
se aplice pe durata casatoriei acest regim chiar daca prin conventie au
introdus si alte clauze care nu-l transforma in regim conventional
3. In raporturile cu tertii de buna credinta cu care sotii au contractat
daca s-a incheiat o conventie matrimoniala prin care s-a ales alt regim
dar nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate.

Regimul comunitatii legale prezinta urmatoarele caracterisitici:


1. Sub regimul counitatii sotii dobandesc 2 categorii de bunuri : bunuri
proprii ale fiecaruia si bunuri comune in devalmasie.
2. Este un regim facultativ
3. Este un regim legal imperativ, orice conventie contrara acestui regim
fiind lovita de nulitate absoluta. Poate fi modificat oricand si de cate
ori doresc soti dupa trecerea a cel putin un an de la data incheierii
casatoriei.

Curs 8
Art339C. civ. prevde ca bunurile dobandite in timpul comunitatii legale de
oricarfe dintre soti sunt de la data dobandirii lor bunuri comune in
devalmasie ale sotilor.
Bunurile proprii potrivit art.340 C, civ. nu sunt bunuri comune ci bunuri
proprii ale unuia dintre soti :
a)bunurile dobandite prin mostenire legala , legat sau donatie cu exceptia
cazului pentru care dispunatorul a prevazut in mod expes ca bunul sa fike
comun. Aceste bunuri sunt proprii datorita faptului ca ele fac obiectul unr
acte juridice intuitu personae(legatul sau donatia) sau al devolutiunii
succesorale legale care are la baza legatura dintre defunct si mostenitor.
Aceste bunuri sunt proprii datorita provenientei lor .
Referirea la mostenire vizeaza mostenirea legala in cadrul careia
devolutiunea arre in vedere clasele de mostenitori care vor culegge
mostenirea in ordinea si in cotele prevazute de lege, in vreme ce refferirea la
legat vizeaza toate tipurile de legate si anume:legatul universal , cu titlu
universal si cu titlu particular.
b)Bunurile de uz personal.Caracterul de bunuri propeii este dat in acearsa
situatie ded destinatia bunurilor respcetiv de uzul personal al fiecaruia
dintre soti. Doctrina a elaborate 2 conditii pe care trebuie sa le in deplineasca
bunul pentru a fi inclus in aceasta categorie:
1.bunul sa fie dobandit de unul dintre soti in scopul folosirii pentru uz
personal indifferent de provenienta sumelor cu care a fost achizitionat
bununl.
2.bunul sa aiba destinatia uzului personal sis a fie efectiv folosit de catre
unul dintre soti
c) bunurile exercitate profesiei unuia dintre soti daca nu sunt elemente ale
ununi fond de comert care nu face parte din comunitatea de bunuri.
Bunurile destinate efectiv exercitarii profesiei unuia dintre soti: uneltele
unui mestesugar, instgrumentele unui muzician sunt bunuri proprii ale
sotului care exercita profesia respective.
Daca bunul a fost achizitionat cu bani comuni sau provenind de la celalalt
sot, acesta va avea un drept de creanta pentru banii cu care a contribuit daca
nu se dovedeste ca a intentionat sa faca o liberaliate.
Bunurile din aceasta categorie isi pastreaza carcaterul propriu si dupa ce
sotul care si-a exercitat profesia respectica nu o mai practica , dar si in cazul
in care un sot prfactica mai multe profesiuni simultan sau succesiv.
In situatia in care schimbarea profesiei a unuia dintre soti intervine
nejustificat de des , iar bunurile destinate exercitarii profesiei sunt
valoaroase , bunurile destinate profesiilor abandonate trebuie considerate ca
facand parte din comunitatea de bunuri, fiind vorba de adevarate investitii
facute de catre soti.
Daca sotii au aceeasi profesie si folosesc impreuna bunurile destinate
profesiei, doctrina considera ca acesttea sunt buri detinute in copropietate de
catre cei 2 soti.

d)Drepturile patrimonuale de propietate intfelectuala asupra creantei si


asupra semnelor distinctive pe acre le-a inregistrat.
Tocmai caracterul exceptional al acestor activitati stric legate de capacitatea ,
de talentul deosebit al acelyia care creeaza pledeaza pentru a considera
contravaloarea baneasc a activitatii de cefatie, un bun propriu.
e)bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompense , manuscroisele ,
stiintele si proiectele artistice, proiectele de investitii si alte asemena bunuri.
Premiile si recompensele sunt considerate bunuri proprii pnetru ca snt
acordate pentru o refalizarfe deosebita sau pentru o fapta personala iesita din
comun. In aceatsa categorie nu sunt incluse primele sau premiile din cadrul
sistemului premial de salrizare care au acelasi regim ca si salariul si nunmnai
acelea care se acorda in mod exceptional.

f)indemnizatia de asigurare si dezpagubirile pentru orice prejudiciu material


sau moral adus unuia dintre soti . Textul legal are 2 ipoteze : prima estde
aceea in care a fost incheiata o asigurare de persoane in beneficiul unuia
dintre soti situatie in care indemnizatia de asigurare este bun propriu
indifferent cine sau cu ce bani a platit primele de asigurare. Aveste sume
sunt proprii atat ianinte de incasare cand se pezinta sub forma unor drepturi
de creanta cat si dupa incasarea lor datorita destinatiei pe cae o au de a
repara pagube exclusive personale si de a reface capacitatea de munca sau de
a asigura existenta persoanei care nu mai este capabila de a muncii. Daca
primele de asigurare au fost platite de Ctre celalat sot din banii comuni ,
sotul beneficiului asigurarii va avea un drept de creanta pentru sumele platite
cu acest titlu, dar nu si asupra despagubirii pentru evenimentul asigurat. Cea
de a2 a ipoteza se refera la despagubirile cuvinite sotului care a fost victima
unui delict indifferent daca prejudicul produs a fost unul material sau morfal.
Aveasta categorie de bunuri proprii nu se refera ;a asigurarile de bunuri in
casual carora sumele incasate vor fi comune sau proprii in dunctie de
categoria din care fac parte bunurile asigurate.
g) bunurile sumelor de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu
precvum si bnuri dobadite in schimbul acestuiia. Textul constituie I aplicatie
a subrogatiei reale cu titlu particulat si ii impiedice pe soti sa schimbe natura
juridca a bunurilor proprii sau comune pe care le detin in special ci scopil de
a fraiuda interesele tertelor persoaned
h) fructele bunurilor proprii. Avand in vedere consacrarea expresa a
caracterului propriu al acestor bunuri se impune pastrarea naturii juridice a
fructelor , sotul care a participat cu munca sa la obtinerea lor avand un drept
de despagubire intemeiat pe imbogatirea fara justa cauza.

Dovada bunurilor sotilor intemeiat pe art 343 C. Civ instituie prezumtia de


comunitate care ii scuteste pe soti de sarcina probelor in ceea ce priveste
bunurile comune , adica bunurile dobandite de acestia in timpul casatoriei ,
cu exceptia celor care se pot incadra in art. 340 C. civ.

Mandatul tacit reciproc

Prezumtia de mandat este definita in literatura de specialitate ca fiind acea


prezumtie, in temeiul careia, oricare dintre soti facand acte de administrare, folosinta,
conservare si dispozitie asupra bunurilor comune, se prezuma ca are si consimtamantul
celuilalt sot. Instituirea mandatului tacit reciproc a avut drept scop facilitatea si
securizarea circuitului civil care ar fi fost mult ingreunat daca intre soti ar fi existat regula
unanimitatii pentru toate actele juridice. De asemenea, s-a urmarit protejarea
intereselor tertilor de buna credinta.
Prezumtia de mandat il scuteste pe sotul care a incheiat actul juridic de obligatia
de a dovedi ca sotul sau a fost de acord, insa, aceasta prezumtie are un caracter relativ,
fapt ce presupune ca sotul care nu a participat la incheierea actului poate dovedi ca s-a
opus sau ca nu a fost de acord cu incheierea acestuia.
Astfel, un sot poate face singur acte de administrare si de dobandire a bunurilor
comune, dar si acte juridice de dispozitie cu titlu oneros avand ca obiect bunurile mobile
comune, a caror instrainare nu este supusa potrivit legii niciunei formalitati de
publicitate, precum si daruri obisnuite.
Pentru aprecierea darurilor obisnuite se au in vedere circumstantele in care darul
a fost primit, nivelul de trai al sotilor, veniturile si obiceiurile acestora, dar si relatiile
existente intre soti si donatori.
Limitele legale ale mandatului tacit reciproc are in vedere acele acte juridice pe care
niciun sot nu le poate face fara consimtamantul expres al celuilalt sot.
Potrivit NCC, este necesar acordul ambilor soti in privinta urmatoarelor acte juridice:
1. instrainarea sau grevarea cu drepturi reale a bunurilor comune imobile si a celor
mobile pentru instrainarea carora legea prevede formalitati de publicitate;
2. schimbarea destinatiei bunului comun;
3. actele de dispozitie care privesc folosinta locuintei familiei, precum si actele de
deplasare fizica sau de dispozitie juridica avand ca obiect bunurile ce mobileaza
sau decoreaza locuinta familiei.

Limitele conventionale ale mandatului tacit reciproc

Potrivit art. 314 NCC, sotii pot sa isi dea unul celuilalt mandat pentru exercitarea
drepturilor ce le revin potrivit regimului matrimonial. Acest lucru presupune insa ca forta
si importanta prezumtiei de mandat tacit reciproc scad atata vreme cat sotii pot sa ii
aduca limitari sub orice forma.
Astfel, prin intermediul mandatului conventional, sotii pot sa stabileasca necesitatea
acordului comun si pentru acte pe care, in mod firesc, un sot le poate incheia singur, fie
sa imputerniceasca un sot sa incheie acte juridice pentru care legea solicita
consimtamantul ambilor soti.

Datoriile comune ale sotilor


Potrivit NCC, sotii raspund cu bunurile comune pentru
a. obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea
bunurilor comune (ex: repararea);
b. obligatiile pe care sotii le-au contractat impreuna (orice fel de obligatii);
c. obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite
ale familiei;
d. repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a bunurilor
apartinand unui tert in masura in care prin aceasta au sporit bunurile comune ale
sotilor;
Regimul separatiei de bunuri

Regimul separatiei de bunuri poate avea ca sursa conventia in situatia in care prin
conventie matrimoniala incheiata inainte sau in timpul casatoriei, sotii au ales sa li se
aplice acest regim matrimonial si hotararea judecatoreasca motivata de atitudinea
culpabila a unuia dintre soti la cererea unui sot casatorit sub regimul comunitatii legale
sau conventionale daca celalalt sot pune in pericol interesele familiei.
Acest regim matrimonial nu creeaza nicio comunitate patrimoniala intre soti si este in
contradictie cu scopul ideal si moral al casatoriei, prezentand o serie de avantaje si
dezavantaje.

Regimul comunității convenționale


La încheierea căsătoriei sau ulterior, soții pot alege intre regimul comunității
legale care nu necesită încheierea unei convenții mateiminiae, regimul separației si
regimul comunității convenționale. Acesta din urmă este reglementat de doua articole ale
ncc , dispozițiile sale completandu-se cu dispozițiile referitoare la comunitatea legală.
Regimul comunității convenționale oferă soților posibilitatea de a stabili prin
conventia matrimoniala unul sau mai multe aspecte prevăzute expres si limitativ si care
se referă la compunerea maselor de bunuri, limitele în care se exercită actele referitoare la
bunurile soților, precum și lichidarea regimului convențional.
Prin urmare, dacă sotii se înțeleg să adopte regimul convențional, ei au libertatea
de a stabili prin convenție matrimoniala aspectele legate de masa bunurilor comune,
precum și aspecte legate de obligativitatea acordului ambilor soți la incheierea actelor de
administrare cu privire la bunurile din comunitate. Nu pot fi însă incluse în această
comunitate bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiei unuia dintre soți,
dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri.

Menținerea lor în afara comunității are drept scop păstrarea unui minim de
independența, în special profesionala si nu afectează existenta regimului comunității
universale.
În Convenția matrimoniala sotii pot prevedea obligativitatea acordului pt
încheierea anumitor acte de administrare, spre deosebire de regimul comunității legale.
Astfel, se poate deroga de la această dispoziție pt anumite acte de administrare,
identificate fie prin bunuri la care se referă, fie prin perioada în care ele se efectuează.
O astfel de limitare a gestiunii bunurilor comune nu poate fi însă convenită si in
privința bunurilor proprii. Prin urmare, pt a fi valabilă Convenția privind obligativitatea
acordului ambilor soți, trebuie să se indice actul sau actele pt care este necesară gestiunea
comuna sau să se individualizeze în alt mod aceste acte, spre exemplu prin indicarea unui
bun sau a unei perioade. Dacă unul dintre soți, încălcând obligativitatea gestiunii comune
încheie un act referitor la bunurile comune, fără acordul celuilalt soț, actul va fi lovit de
nulitate relativă. Sotii pot stabili prin convenție matrimonială inclusiv includerea clauzei
de preciput. De asemenea, Convenția matrimoniala poate să cuprindă modalități privind
lichidarea convenției matrimoniale. Un această categorie se include si clauza privind
lichidarea preciputului, pt ca acesta produce efecte tot cu ocazia lichidării comunității.
Regimul comunității matrimoniale convenționale este o specie a regimului
comunității legale, astfel că, în măsura în care în convenția matrimoniala nu s au
reglementat anumite aspecte privind drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților si se
va aplica regimul matrimonial comun, completat si cu dispozițiile care alcătuiesc statutul
matrimonial fundamental.

Căsătoria fictivă – ncc reglementează căsătoria fictivă în art 295 arătând că


această este încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie. În alin 2 însă se
prevede că nulitatea absoluta se acoperă dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești a intervenit conviețuirea soților, sotia a născut sau a rămas însărcinată, ori
au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei. Prin urmare, atunci când se urmăresc alte
scopuri decât întemeierea unei familii suntem în prezenta unei căsătorii fictive, părțile în
realitate nu doresc sa se căsătorească, să stabilească între ele raporturi personale și
patrimoniale specifice familiei, ci urmăresc să atingă anumite scopuri pe care altfel nu le-
ar fi atins. Adevăratele raporturi dintre ele sunt cele ascunse, astfel că din acest punct de
vedere, căsătoria fictivă se aseamănă cu simulatia. Prin simulatie se creează o aparență
de drept, adică aceea rezultată din actul aparent, care nu corespunde realității, fiind vorba
despre un act mincinos.
Pt a declara nulitatea căsătoriei, instanțele judecătorești trebuie să verifice
îndeplinirea cumulativa a anumitor condiții, fiind admise în această materie orice
mijloace de probă.
Căsătoria putativă – este ceea căreia legea îi păstrează efectele unei căsătorii
valabile chiar dacă ea este nulă sau anulabilă până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești pt sotul sau sotii care au fost de bună-credință la încheierea ei. Așa cum
rezultă din art 304 C Civ, pt a ne afla in prezenta unei căsătorii putative trebuie să fie
îndeplinite cumulativ 2 cînd:
- Existenta unei căsătorii nule sau anulabile
- Bună-credință a unuia sau ambilor soți
Buna credință trebuie să existe în momentul încheierii căsătoriei.
Efectele căsătoriei putative
– se regăsesc un prevederile 304 alin 2 c Civ, care consacră excepția de la regula
retroactivitatii nulitatilor în favoarea soțului de bună-credință. Dacă ambii soți au fost de
bună-credință, în vederea raporturilor personale dintre aceștia se disting următoarele
efecte:
- Până la rămânerea definitivă a hotărârii s-a pronunțat nulitatea, între soți a
existat obligația de sprijin moral și de fidelitate
- În privința numelui nu se vor aplica dispozițiile legale privitoare la divorț, art 304
alin 2 C Civ făcând trimitere la aceste dispoziții numai în privința raporturilor
patrimoniale. Astfel că soțul care și-a schimbat numele prin căsătorie va reveni la
numele anterior.
- Soțul care s-a căsătorit înainte de 18 ani isi va păstra capacitatea de exercițiu
daca era minor la data când căsătoria a fost anulată.În privința raporturilor
patrimoniale , lichidarea regimului matrimonial se face potrivit dispozițiilor
privitoare la divort. Tor astfel, obligația de întreținere a existat între soți și va
exista si in viitor.
- Dacă unul dintre soți a decedat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de
declarare a nulității căsătoriei, celălalt soț are drept la moștenire în calitate de soț
supraviețuitor.
- Dacă numai unul dintre soți a fost de bună-credință, raportat la relațiile
personale, numai acesta va beneficia de derogarea conferită de legiuitor.

Potrivit C Civ, divorțul poate avea loc


- prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unui a dintre soți, acceptată de
celălalt soț;
- atunci cand din cauza unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav
vatamate si continuarea căsătoriei nu mai poate fi posibilă;
- la cererea unuia dintre soți după separarea în fapt mai mare se 2 ani ;
- la cererea unuia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei.