FOTO - Misterul Faraonilor și a Egiptenilor Antici care

erau Blonzi sau cu Părul Roșcat sau mai degrabă Una dintre
Marile Mistificări Istorice ale Progresiștilor care ne-au
îndoctrinat de mici, cu teoria că Vechii Egipteni erau de rasă
negroidă
Diodor din Sicilia: "Ei (n.red. Etiopienii - de rasă neagră), spun, de asemenea, că
Egiptenii sunt coloniști (etiopieni) trimiși de Etiopieni, Osiris fiind conducătorul
coloniei.
2. Căci, vorbind în general, ceea ce este acum Egiptul, ei susțin că (Egiptul) nu
era o țară, ci o mare, când l-a început s-a format universul; dar după aceea Nilul,
în timpul inundării sale, a purtat noroiul din Etiopia, și el a fost treptat care a
construit pământ din acest depozit. De asemenea, afirmația că toată țara
egiptenilor este un nămol aluvionar depozitat de râu primește cea mai clară
dovadă, după părerea lor, din ceea ce are loc la vărsarea Nilului; 3. pentru că, în
fiecare an, se strânge continuu noroi nou la gurile râului, marea se observă că e
împinsă de lunca depusă și de pământul care primește creșterea.
Și cea mai mare parte a obiceiurilor egiptenilor sunt etiopiene, coloniștii
(egipteni) își păstrează încă manierele antice (etiopiene)

Așadar Diodor din Sicilia (n. cca. 80 î.Hr. — d. 21 î.Hr., un istoric roman de
origine greacă), ne spune că potrivit spuselor și tradițiilor chiar a Etiopienilor
(care sunt de rasă neagră), aceștia ar fi colonizat Egiptul la un moment dat. O
parte din ei, au migrat din Etiopia spre Egipt, sub conducerea legendarului
erou/zeu Osiris. Ei mai afirmă că în momentul migrației lor, în Egipt "nu era
nimeni", acolo fiind anterior un golf "al mării". Desigur afirmația e falsă. Un
imens golf marin de mărimea Egiptului se umple în milioane de ani. Întrebarea
care se pune este : cine trăia în Egipt în momentul migrării Etiopienilor spre
nord?

Foto: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II care a domnit în Egipt

între 1.279 și 1.213 î.Hr.
Foto: Reconstrucția facială computerizată a marelui faraon Ramsses/Ramesses
II care a domnit în Egipt între 1.279 și 1.213 î.Hr.
Misterul Faraonilor și a Egiptenilor Antici
care erau Blonzi, Șateni deschis sau cu Părul
Roșcat
Foto: Regina Hatshepsut, soția faraonului Thutmosis II. A condus Egiptul după
moartea Thutmosis care a avut loc în anul 1520 î.Hr. Regina avea un păr lung
blond-roșcat spre șaten deschis.
.

Vom vorbi în acest articol despre ceea ce unii oameni ar putea considera un subiect controversat,
dar și unul demn de a fi studiat.

Pe scurt, întrebarea e următoarea: Oare chiar știm, din punct de vedere genetic, de unde
proveneau vechii egipteni?

Când încercăm să ne imaginăm cum arăta Egiptul Antic, unii dintre noi își imaginează imediat o
civilizație populată de cetățeni cu părul și cu pielea întunecată ce proveneau de pe continentul
african.

Cât de adevărat este însă acest lucru?

În momentul în care au fost descoperite mormintele egiptene, morminte ce păstrau mumiile

egiptene, acum cu mai mult de o sută de ani în urmă, așteptarea generală era că egiptenii timpurii
au fost de origine negroidă.

În epoca noastră însă, mai luminată și mai avansată din punct de vedere tehnologic, când avem
capacități mult îmbunătățite în știința criminalistică, au apărut câteva descoperiri și dovezi
arheologice, care nu susțin cu exactitate faptul că egiptenii dinastici erau exclusivi Negroizi de
Origine africană.

Toate nuanțele părului s-au găsit în jurul civilizației Egiptului Antic - de la brun la blond, chiar și
roșu și roșu-aprins. Astăzi, aceste culori de păr se găsesc printre oamenii din Europa de Nord și
din America de Nord și sunt indicii pentru originea caucaziană (albă) a acelor oameni.

Să însemne acest lucru că au existat egipteni srăvechi, blonzi sau roșcați, înainte și în timpul
perioadelor dinastice ale Egiptului Actic?

Teoria că unii egipteni antici au fost de origine CAUCAZOIDĂ (albă) - e azi

confirmată

Există o teorie care sugerează că, înainte de anul 2000 î.Hr., egiptenii erau de etnie caucazoidă-
europeană. Această teorie este susținută de antropologia fizică a celor mai vechi mumii care au
fost găsite.

Busturile și statuile mai multor faraoni precum și a soțiile lor, picturile colorate de pe pereți
descoperite precum și descrierile furnizate de unele relatări istorice vin să confirme acest lucru.

Începând cu anul 5000 î.Hr., majoritatea ocupanților caucazoid-europeni din Egipt ar fi început
să abandoneze țara din ce în ce mai caldă și mai aridă și s-au îndreptat către climatul mai rece al
Europei. Apoi, după aproximativ 1500 î.en, populația din zonă a devenit din ce în ce mai
amestecată cu nubienii (etiopienii) din sudul Egiptului, ceea ce explică aspectul fizic tipic și
machiajul genetic al egiptenilor moderni.

Mărturii istorice despre migrație nubiană (etiopiană) spre nord, în Egipt, le avem (așa cum vedeți
mai sus), la Diodor din Sicilia și la alți istorici din antichitate.

Această teorie respinge cu fermitate ideile afrocentrismului prin prezentarea mai multor dovezi
arheologice, antropologice și istorice. Trei dintre aceste dovezi le vom discuta în continuare.

BRITISH MUSEUM - "GINGER" CEL

BLOND, UNA DIN MUMIILE PRE-
DINASTICE DIN GEBELEIN
Foto British Museum: Mumia lui "Ginger cel Blond" (Egipt, aprox. 3400 î.Hr)
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de mumii ale Egiptului Antic, care avea părul blond, este
una dintre mumiile pre-dinastice din Gebelein, găzduită la British Museum (Muzeul Britanic).

Mumia acestui strămoș din Egiptul antic (referită în mod obișnuit de curatorii muzeului și de
public sub numele de "Ginger"), a murit cu mai bine de cinci mii de ani în urmă, în perioada pre-
dinastică târzie, în jurul anului 3400 î.Hr. sau chir mai devreme.

Corpul său mumificat a fost găsit într-un cimitir la Gebelein, Egipt, cu degetele și mâna perfect
păstrate. I s-a dat porecla de "Ginger" din cauza părului său auriu, cret, care, interesant, arată
asemănător cu încuietoarea curată adesea văzută pe sculpturile grecești și romane. Și, deși trupul
său este pătat din cauză că a fost îngropat în nisip mai mult de 5.000 de ani, acest strămoș
egiptean ne arată totuți că avea o piele de culoare galben-albă.

Așadar "Ginger" cel cu părul blond a trăit undeva în jurul anului 3400 î.Hr. La acea vreme
primele triburi indo-europene năvăleau în Europa peste vechile popoare neolitice (Cucuteni.
Criș, etc.).

În Egipt, la 3400 î.Hr. ne aflam în perioada pre-dinastică târzie a Egiptului, o perioadă foarte
misterioasă din istoria țării.

Mumia bine conservată a acestui om, la care s-au păstrat la fel de bine conservate șuvițele de păr,
a fost excavată de Wallis Budge la sfârșitul secolului al XIX-lea. În zilele noastre, mumia este
expus al Bristish Museum (fotografia de mai sus e făcută chiar de British Museum deci nu poate
fi vorba în nici un caz despre o fotografie "fake-news").

Mumia a fost poreclită "Ginger", datorită culorii părului. Omul a fost mumificat în mod natural,
fără utilizarea natronului. A fost îngropat în necropola din deșert, din Gebelein, Egipt.

Mumia lui "Ginger" aruncă o lumină asupra istoriei foarte timpurii a Egiptului și sugerează că
oamenii care au creat civilizațiile egiptene ar fi putut să fie blonzi sau roșcați.

MUMIA CU PĂRUL ROȘCAT AL

MARELUI FARAON
RAMSSES/RAMESSES AL II care a domnit
între 1.279 și 1.213 î.Hr.
Foto-1: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II - vedere de detaliu
Foto-2: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II - vedere de
ansamblu
Al doilea caz de mumii egiptene cu părul roșcat sau blond, pe care îl vom discuta în acest articol,
este corpul bine conservat al faraonului Ramsses/Ramesses al II-lea, care este, probabil, cel mai
faimos dintre toți faraonii Egiptului Antic.

Ramesses al II-lea a condus Egiptul Antic, ca faraon al dinastiei 19, între anii 1.279 și 1.213 î.Hr.
și se crede că el este faraonul care a domnit atunci când copiii lui Israel au plecat din Egipt
conduși de profetul Moise, așa cum e descris în Vechiul Testament.

În 1975, guvernul egiptean i-a însărcinat pe unii oameni de știință francezi să încerce
conservarea mumiei lui Ramesses II.

Această operație a deschis atunci oportunitate pentru cercetători de a-i determina vârsta, starea
corpului, sănătatea, dieta și chiar afinitățile sale rasiale.

Au existat și pe atunci unii care erau de părere că Ramesses al II-lea era negroid sau în orice caz
întunecat la piele.

Cu toate acestea, potrivit studiului efectuat de profesorul P.F. Ceccaldi și echipa sa de cercetare,
inclusiv examinări microscopice ale rădăcinilor părului faraonului au arătat că părul lui avea
pigmenți roșii naturali, ceea ce înseamnă că în anii săi mai tineri, Ramesses al II-lea era roșcat.
Mai mult decât atât, s-a stabilit că Ramesses II avea părul ondulat, iar o combinație a acestor
trăsături păr roșcat ondulat în bucle, înseamnă foarte probabil că faraonul avea și pielea de
culoare deschis galbenă sau albă.

Cu alte cuvinte Ramses II, avea toate caracteristicile unui European.

Mumiile cu părul roșu din cimitirul antic de

la Fag el-Gamous din zona de sud a orașului
Cairo
Un alt exemplu de mumii descoperite cu părul roșu și blond, din Egiptul Antic sunt cele găsite
printre mii de alte mumii de un grup de arheologi în cimitirul antic, Fag el-Gamous din sudul
orașului Cairo.

Arheologii de la Universitatea Brigham Young din Provo, Utah, au excavat cimitirul Fag el-
Gamous timp de aproximativ 30 de ani și au stabilit că multe din mumiile pe care le-au găsit
datează încă din anul 30 î.Hr, adică coboară în jurul perioadei în care Imperiul Roman și mai
apoi cel Bizantin conducea Egiptul.

Cercetătorii au concluzionat că în acest cimitir au fost îngropate, de-a lungul timpului, mai mult
de un milion de cadavre și au arătat, de asemenea, că cimitirul Fag el-Gamous nu era destinat
pentru capetele încoronate, ci pentru poporul de rând.

Au fost făcute aici, multe descoperiri interesante.

Una dintre cele mai neașteptate descoperiri făcute în săpăturile din cimitir străvechi și din analiza
mumiilor găsite îngropate în zonă, a fost observația că mumiile par a fi grupate împreună, în
funcție de culoarea părului.
Au găsit mumii cu păr blond într-o anumită zonă, în timp ce o altă zonă era plină cu mumii cu
părul roșcat.

Acest lucru a dus la impresia de ansamblu că grupurile de mumii îngropate grupate după
culoarea părului în cimitir ar putea indica faptul că acești oameni au aparținut uneia și acelorași
grupuri de familie și, că prin urmare, au fost relaționate unele cu cealalte prin legături de rudenie
mai apropiate sau mai îndepărtate.

Acest lucru, de asemenea, vorbește despre posibilitatea, ca o mică, dar semnificativă parte a
populației egiptene antice ce avea părul roșu sau părul blond, să se fi păstrat până în vremuri
relativ recente adică până pe vremea Imperiului Roman.

Ca să păstreze minciuna "Teoriei Egiptului Negru", Progresiștii au scos pseudo-

teoria care afirmă că "părul blond și roșcat al unor mumii nu este culoarea
naturală a părului acelor oameni ci este o culoare rezultaă din procesul de
mumificare". Minciuna a fost demontată definitiv de dr. Janet Davey de la
Institutul Victorian de Medicină Legală din Australia

Cercetările noi arată că unii egipteni antici erau în mod natural blonzi sau roșcați

Potrivit dr. Janet Davey de la Institutul Victorian de Medicină Legală din Australia, unii egipteni
vechi au fost natural blonzi sau cu părul roșu. Cercetarea ei a adus un răspuns la o întrebare
intrigantă legată de mumiile egiptene și de efectele procesului de mumificare.

Un articol publicat recent de Sydney Morning Herald spune că misterul părului roșu sau blond
descoperit pe unele mumii egiptene antice ar putea fi rezolvat în cele din urmă: Părul blond sau
roșcat al mumiile egiptene e chiar culoarea naturală a părului acelor oameni și nu o schimbare de
culoare datorată procedurii de mumificare.

Noua cercetare a fost necesară pentru a verifica percepția comună de azi (n.red. generată d
eprogresiști), conform căreia nici un egiptean antic nu avea păr blond sau roșcat și că toi aveau
părul de culoare maro închis sau neagră.

Deși mumille egiptene cu păr blond și roșcat au fost descoperite acum mai bine de 100 de ani,
mistificarea a fost și este atât de mare, înct până în prezent, cei mai mulți cercetători (n.red.
progresiști) au susținut și susțin că diferitele culori ale părului mumiilor e rezultatul procesului de
mumificare și nicidecum culoarea părului natiural al acelor oameni.

Dar Dr. Davey, din Australia, a decis să facă experimente inovatoare, pe care le-a realizat cu
sprijinul prietenului ei, și al unui chimist industrial pensionat pe nume Alan Elliot. Au pregătit o
cantitate de natron sintetic și au folosit-o pe 16 mostre de păr. Natron a fost un fel de sare care a
fost folosită în timpul procesului de mumificare pentru a usca resturile. Substanța a fost adesea
legată de teoria acre afirma că atr fi generat o presupusă "schimbare" a culorii părului.
Davey și Elliot au acoperit mostre în praful sărat timp de 40 de zile. Se crede că această perioadă
e aceeași ca durată cu perioadă de timp care a fost necesară în timpurile antice pentru a usca
cadavrele. Donatorii de păr au fost bărbați și femei în vârstă de 4 până la 92 de ani. Majoritatea
probelor au fost de păr întunecat la culoare (negru, șaten sau maro închis), o probă a fost cu păr
gri, una cu păr blond și una cu păr roșcat (henna), pentru comparare în caz că probele de păr
închis și-ar fi schimbat culoarea.

După 40 de zile, toate mostrele de păr au fost scos din pulberea de sare și culoarea tuturor
mostrelor de păr a rămas neschimbată. Analiza microscopică nu a arătat nici ea, vreo schimbare a
părului.

Concluzii

Este această descoperire care ne arată că părul rămâne neschimbat în urma procesului de
mumificare, suficient de convingătoare? Pentru oricine pune adevărul mai presus de orice,
bineînțeles că da.

Va schimba acest lucru percepția încetățenită astăzi, aceea a unui Egipt Antic complet african?

Depinde din ce punct de vedere ideologic analizează "alții" lucrurile. Căci există "Alții" pe care
nu-i interesează adevărurile istorice și științifice ci doar propagarea ideologiei lor
multiculturaliste și neomarxiste.

Rămâne faptul, că majoritatea egiptenilor de astăzi sunt cu părul brun și cu pielea întunecată.

Aceste dovezi arheologice, antropologice și medico-legale atestă însă o altă realitate a Egiptul
Antic, mai ales a celui timpuriu, realitate conform căreia, în istoria antică a Egiptului, exista o
bună parte din poporul Egiptului Antic, care era roșcat, blond și cu pielea deschisă la culoare.
Care era deci, de origine Europeană.

În lumea noastră modernă, indivizi de rasă și de etnii diferite se întâlnesc și se amestecă între ei
ca un obicei natural. În unele zone ale globului acest lucru e chiar o necesitate inevitabilă.

Deci, nu este chiar atât de surprinzător faptul că peste o populație europeană străveche, în
Egiptul Antic s-ar fi suprapus treptat-treptat, o populație negroidă, populație care a migrat din
centrul Africii (din Sudanul de astăzi).

Astfel treptat, treptat, Egiptul Antic a devenit un amestec al acestor populații foarte diferite,
pentru ca într-un final să ajungă astăzi complet dominat de oameni cu părul brun și cu pielea
întunecată.

Același lucru vedem că se-ntâmplă și în Europa de azi. Peste alte 5.000 de ani se vor găsi în
Europa, mporminte cu indivizii cu părul blond și roșu iar ărogresiștii de atunci vor spune că așa
ceva n-a existat și că aceste culori ciudate ale părului sunt generate de procedurile de
îmbălsămare folosite de europenii de acum 5.000 de ani.

Foto: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II care a domnit în Egipt

între 1.279 și 1.213 î.Hr.

Foto: Reconstrucția facială computerizată a marelui faraon Ramsses/Ramesses

II care a domnit în Egipt între 1.279 și 1.213 î.Hr.
Altă listă cu dovezi ale importantei prezențe
caucazoide (albe ) în Egiptul Antic (engleză)
THE PREDYNASTIC AND MOST EARLY DYNASTIC EGYPTIANS WERE
CAUCASOID-EUROPEANS

Prior to 2000-BC especially, Egyptians were of Caucasoid-European ethnicity. This is evidenced

by the physical anthropology of oldest mummies found, as well as busts or statues of the
Pharaohs and their wives, coloured wall paintings and descriptions in historical accounts.
Beyond about 1500 BC the population became increasingly mixed with Nubians from the South
of Egypt and present day Egyptians stem from this latter era admixture. The last few Pharaohs of
Egypt were Nubians. Shabaka (721 to 706 BC) consolidated the Nubian Kingdom's control over
all of Egypt from Nubia down to the Delta region.

The majority of the Caucasoid-European occupants of Egypt began to exodus the increasingly
arid country as early as 5000 BC, preferring the verdant climes of Europe which had shed it's
glaciers and was becoming increasingly more habitable over vast regions. The migrants left
waymark trails out of Egypt, all along the seacoast of North Africa to the Pillars of Hercules,
where they crossed the thin strip of water into Europe. They left their waymark trails up the coast
of Spain and Portugal towards France and Scandinavia and these survived intact into the late
19th century. Those coming out of Egypt brought their harps, bagpipes, plinn rhythms,
mathematics, measurements, astronomical knowledge, navigational knowledge and even the
venerable Oak tree with them.

The same measurements that were used to build the Pyramids were also in use within Europe
prior to 5000 BC. The thousands of large menhirs (obelisks) erected at Carnac and other areas of
Brittany in France represent a huge library of mathematical information from Egypt. These
French obelisk sites were built from as early as 5000 BC and contain the same information and
using the same modus operandi (by way of distance and angle from hubstone positions to
individual outer-marker components), as one finds at sites like Nazca in Peru.

In his book, The Innocents Abroad (1869) Mark Twain passed on the claim that the fuel for
Egyptian trains “is composed of mummies three thousand years old, purchased by the ton or
by the graveyard for that purpose'. This is also stated by A.J. Goldfinch & P.W.B. Semmens
in their book, How Steam Locomotives Really Work, who claim that mummies were used for
this purpose in Egypt during the 1850s. If this is so, then conceivably a huge amount of valuable
anthropological information went up in flames with them.

Consider the following:

The mummy of the wife of King Tutankhamen has auburn hair.

A mummy with red hair, red mustache and red beard was found
by the pyramids at Saqqara.

Red-haired mummies were found in the crocodile-caverns of Aboufaida.

The book History of the Egyptian Mummies, mentions a mummy with reddish-brown hair.

The mummies of Rameses II and Prince Yuaa have fine silky yellow hair. The
mummy of another pharaoh, Thothmes II, has light chestnut-colored hair.

An article in a leading British anthropological journal states that many mummies have dark
reddish-brownhair. Professor Vacher De Lapouge described a blond mummy found at Al Amrah,
which he says has the face and skull measurements of a typical Gaul or Saxon.
A blond mummy was found at Kawamil along with many
chestnut-colored ones.

Chestnut-haired mummies have been found at Silsileh.

The mummy of Queen Tiy has "wavy brown hair."

Unfortunately, only the mummies of a very few pharaohs have survived to

the 20th century, but a large proportion of these are blond.

The Egyptians have left us many paintings and statues of blondes and redheads. Amenhotep III's
tomb painting shows him as having light red hair. Also, his features are quite caucasian

A farm scene from around 2000 B.C. in the tomb of the nobleman
Meketre shows redheads.

An Egyptian scribe named Kay at Sakkarah around 2500 B.C. has blue eyes.

The tomb of Menna (18th Dynasty) at West Thebes shows blond girls.
The god Horus is usually depicted as white. He is very white in the Papyrus Book of the Dead of
Lady Cheritwebeshet (21st Dynasty), found in the Egyptian Museum in Cairo.

A very striking painting of a yellow-haired man hunting from a chariot can be found in the tomb
of Userhet, Royal Scribe of Amenophis II. The yellow-haired man is Userhet. The same tomb
has paintings of blond soldiers. The tomb of Menna also has a wall painting showing a blond
man supervising two
dark-haired workers scooping grain.

The Funerary stele (inscribed stone slab)of Priest Remi clearly shows him as having red hair,

The eye of Horus, the so-called Wedjat Eye. is always blue.

A very attractive painting is found on the wall of a private tomb in West Thebes from the 18th
Dynasty. The two deceased parents are white people with black hair. Mourning them are two
pretty fair-skinned girls with light blond hair and their red-haired older brother.

Queen Thi is painted as having a rosy complexion, blue eyes and blond hair. She was co-ruler
with her husband Amenhotep III and it has been said of their rule. "The reign of Amenhotep III
was the culminating point in Egyptian history, for never again, in spite of the exalted effort of the
Ramessides, did Egypt
occupy so exalted a place among the nations of the world as she had in
his time."

Amenhotep III looks northern European in his statues.

Paintings of people with red hair and blue eyes were found at the tomb of Bagt in Beni Hassan.
Many other tombs at Beni Hassan have paintings of individuals with blond and red hair as well
as blue eyes.

Paintings of blonds and redheads have been found among the tombs at
Thebes.

Blond hair and blue eyes were painted at the tomb of

Pharaoh Menphtah in the valley of the Kings.

Paintings from the

Third Dynasty show native Egyptians with red hair and blue eyes.
They are shepherds, workers and bricklayers.

A blond woman was painted at the tomb of Djeser-ka-ra-seneb in Thebes.

A model of a ship from about 2500 B.C. is manned by five blond sailors.

The god Nuit was painted as white and blond.

A painting at the tomb of Meresankh III at Giza, from about 2485 B.C., shows white skin and red
hair.

Two statues from about 2570 B.C., found in the tombs at Medum, show Prince Rahotep and his
wife Nofret. He has light green stones for eyes. She has
violet-blue stones.

A painting from Iteti's tomb at Saqqara shows a very Nordic-looking man with blond hair.

Grafton Smith mentions the distinctly red hair of the 18th Dynasty mummy Henutmehet.

Harvard Professor Carleton Coon, in his book THE RACES OF EUROPE, tells us that "many of
the officials, courtiers, and priests, representing the upper class of Egyptian society but not the
royalty, looked strikingly like modern Europeans, especially long-headed ones." (Note: Nordics
are long-headed.) Long-headed Europeans are most common in Britain, Scandinavia, the
Netherlands, and northern Germany.

Time-Life books put out a volume called RAMESES II THE GREAT. It has a
good picture of the blond mummy of Rameses II. Another picture can be
found in the book X-RAYING THE PHARAOHS, especially the picture on the
jacket cover. It shows his yellow hair.

A book called CHRONICLE OF THE PHARAOHS was recently published showing paintings,
sculptures and mummies of 189 pharaohs and leading personalities of Ancient Egypt. Of these,
102 appear European, 13 look Black, and the rest are hard to classify. All nine mummies look
like our Europeans.
The very first pharaoh, Narmer, also known as Menes, looks very Caucasion

The same can be said for Khufu's cousin Hemon, who designed the Great Pyramid of Giza, with
help from Imhotep. A computer-generated reconstruction of the face of the Sphinx shows a
European-looking face.
It was once painted sunburned red. The Egyptians often painted
upper class men as red and upper class women as white; this is because
the men became sun-burned or tanned while outside under the burning Egyptian sun. The
women, however, usually stayed inside.

In 1902, E. A. Wallis Budge, the renowned Egyptologist, described the pre-dynastic Egyptians
thus:

"The predynastic Egyptians, that is to say, that stratum of them which was indigenous to North
Africa, belonged to a white or light-skinned race with fair hair, who in many particulars
resembled the Libyans, who in later historical times lived very near the western bank of the
Nile." [E. A. W. Budge, Egypt in the Neolithic and Archaic Periods (London: Kegan Paul,
Trench & Trübner, 1902), p. 49.]

Later, in the same book, Budge referred to a pre-dynastic statuette that: "has eyes inlaid with
lapis-lazuli, by which we are probably intended to understand that the woman here represented
had blue eyes." [Ibid., p. 51.]

In 1925, the Oxford don L. H. Dudley Buxton, wrote the following concerning ancient Egyptian
crania:

"Among the ancient crania from the Thebaid in the collection in the Department of Human
Anatomy in Oxford, there are specimens which must unhesitatingly be considered to be those of
Nordic type. [L. H. D. Buxton, The Peoples of Asia (London: Kegan Paul, Trench & Trübner,
1925), p. 50.]

The Scottish physical anthropologist Robert Gayre has written, that in his considered opinion:

"Ancient Egypt, for instance, was essentially a penetration of Caucasoid racial elements into
Africa . . . This civilisation grew out of the settlement of Mediterraneans, Armenoids, even
Nordics, and Atlantics in North Africa . . ." [R. Gayre of Gayre, Miscellaneous Racial Studies,
1943-1972 (Edinburgh: Armorial, 1972), p. 85.]

When English archaeologist Howard Carter excavated the tomb of Tutankhamen in 1922, he
discovered in the Treasury a small wooden sarcophagus. Within it lay a memento of
Tutankhamen's beloved grandmother, Queen Tiye: "a curl of her auburn hair." [C. Desroches-
Noblecourt, Tutankhamen: Life and Death of a Pharaoh (Harmondsworth: Penguin Books,
1972), p. 65.] (See mummy picture)

Queen Tiye (18th Dynasty), was the daughter of Thuya, a Priestess of the God Amun. Thuya's
mummy, which was found in 1905, has long, red-blonde hair. Examinations of Tiye's mummy
proved that she bore a striking resemblance to her mother. [B. Adams, Egyptian Mummies
(Aylesbury: Shire Publications, 1988), p. 39.] (See mummy picture)

A painting of the mother of Pharaoh Amenhotep IV (18th Dynasty), reveals that she had blonde
hair, blue eyes and a rosy complexion. [W. Sieglin, Die blonden Haare der indogermanischen
Völker des Altertums (Munich: J. F. Lehmanns Verlag, 1935), p. 132.]

Princess Ranofri, a daughter of Pharaoh Tuthmosis III (18th Dynasty), is depicted as a blonde in
a wall painting that was recorded in the 19th century, by the Italian Egyptologist Ippolito
Rosellini. [Ibid., p. 132.]

In 1929 archaeologists discovered the mummy of fifty year-old Queen Meryet-Amun (another
daughter of Tuthmosis III); the mummy has wavy, light-brown hair. [R. B. Partridge, Faces of
Pharaohs (London: Rubicon Press, 1994), p. 91.]

American Egyptologist Donald P. Ryan excavated tomb KV 60, in the Valley of the Kings,
during the course of 1989. Inside, he found the mummy of a royal female, which he believes to
be the long-lost remains of the great Queen Hatshepsut (18th Dynasty). Ryan describes the
mummy as follows:

"The mummy was mostly unwrapped and on its back. Strands of reddish-blond hair lay on the
floor beneath the bald head." [Ibid., p. 87.]

Manetho, a Graeco-Egyptian priest who flourished in the 3rd century BC, wrote in his Egyptian
History, that the last ruler of the 6th Dynasty was a woman by the name of Queen Nitocris. He
has this to say about her:

"There was a queen Nitocris, braver than all the men of her time, the most beautiful of all the
women, blonde-haired with rosy cheeks. By her, it is said, the third pyramid was reared, with the
aspect of a mountain." [W. G. Waddell, Manetho (London: William Heinemann, 1980), p. 57.]

According to the Graeco-Roman authors Pliny the Elder, Strabo and Diodorus Siculus, the Third
Pyramid was built by a woman named Rhodopis. When translated from the original Greek, her
name means "rosy-cheeked". [G. A. Wainwright, The Sky-Religion in Egypt (Cambridge:
University Press, 1938), p. 42.]

We may also note that a tomb painting recorded by the German Egyptologist C. R. Lepsius in the
1840s, depicts a blonde woman by the name of Hetepheres (circa 5th Dynasty). The German
scholar Alexander Scharff, observed that she was described as being a Priestess of the Goddess
Neith, a deity who was sacred to the blond-haired Libyans of the Delta region. He goes on to
state that her name is precisely the same as that of Queen Hetepheres II, who is also shown as
fair-haired, in a painting on the wall of Queen Meresankh III's tomb. He deduced from all of this,
that the two women may well have been related, and he suggested that Egypt during the Age of
the Pyramids, was dominated by an elite of blonde women. [A. Scharff, "Ein Beitrag zur
Chronologie der 4. ägyptischen Dynastie." Orientalistische Literaturzeitung XXXI (1928) pp. 73-
81.]
The twentieth prayer of the 141st chapter of the ancient Egyptian Book of the Dead, is dedicated
"to the Goddess greatly beloved, with red hair." [E. A. W. Budge, The Book of the Dead
(London: Kegan Paul, Trench & Trübner, 1901), p. 430.] In the tomb of Pharaoh Merenptah
(19th Dynasty), there are depictions of red-haired goddesses. [N. Reeves & R. H. Wilkinson, The
Complete Valley of the Kings (London: Thames & Hudson, 1997), p. 149.]

In the Book of the Dead, the eyes of the god Horus are described as "shining," or "brilliant,"
whilst another passage refers more explicitly to "Horus of the blue eyes". [Budge, op. cit., pp.
421 & 602.] The rubric to the 140th chapter of said book, states that the amulet known as the
"Eye of Horus," (used to ward-off the "Evil Eye"), must always be made from lapis-lazuli, a
mineral which is blue in colour. [Ibid., p. 427.] It should be noted that the Goddess Wadjet, who
symbolised the Divine Eye of Horus, was represented by a snake (a hooded cobra to be precise),
and her name, when translated from the original Egyptian, means "blue-green". [A. F. Alford,
The Phoenix Solution (London: Hodder & Stoughton, 1998), pp. 266-268.] Interestingly, the
ancient Scandanavians claimed that anyone who was blue-eyed (and therefore possessed the
power of the Evil Eye), had "a snake in the eye," and blue eyes were frequently compared to the
eyes of a serpent. [F. B. Gummere, Germanic Origins (London: David Nutt, 1892), pp. 58, 62.]

In the ancient Pyramid Texts, the Gods are said to have blue and green eyes. [Alford, op. cit., p.
232.] The Graeco-Roman author Diodorus Siculus (I, 12), says that the Egyptians thought the
goddess Neith had blue eyes. [C. H. Oldfather, Diodorus of Sicily (London: William Heinemann,
1968), p. 45.]

A text from the mammisi of Isis at Denderah, declares that the goddess was given birth to in the
form of a "ruddy woman". [J. G. Griffiths, De Iside et Osiride (Cardiff: University of Wales
Press, 1970), p. 451.] Finally, the Greek author Plutarch, in the 22nd chapter of his De Iside et
Osiride, states that the Egyptians thought Horus to be fair-skinned, and the god Seth to be of a
ruddy complexion. [Ibid., p. 151.]