Lemnul este un material compozit natural de origine organică produs de plante, arbori, arbuşti etc.

Lemnul este o materie primă valoroasă pentru multe ramuri ale industriei şi economiei, precum:
industria chimică (pentru obţinerea de celuloză, hârtie), industria textilă, industria mobilei, construcţii
etc. Utilizările multiple ale lemnului se datorează proprietăţilor sale specifice, respectiv rezistenţă
mecanică bună, conductibilitate electrică şi termică scăzută, masă specifică redusă, prelucrare uşoară.
Calitatea produselor din lemn depinde de structura, compoziţia chimică şi de proprietăţile acestuia.
Structura lemnului Structura lemnului reprezintă ansamblul componentelor macroscopice cât şi a
elementelor şi formaţiilor anatomice din care acesta este alcătuit. Toate acestea au anumite forme,
mărimi, proporţii şi moduri de asociere, fiind determinate de factorii genetici şi de mediu care îşi pun
amprenta asupra existenţei generale a arborilor. Lemnul are o structură fibroasă, formată din celule cu
membrane lignificate. Acestea formează ţesuturi specializate care conferă rezistenţă şi totodată servesc
la transportul apei cu substanţe minerale din sol şi a sevei elaborate de plantă. Datorită neomogenităţii,
structura, aspectul şi proprietăţile lemnului diferă în funcţie de cele trei secţiuni principale care se pot
executa prin trunchiul plantei: secţiunea transversală (făcută perpendicular pe axa longitudinală a
trunchiului), secţiunea radială sau longitudinală (care trece prin axa trunchiului) şi secţiunea tangenţială
(făcută perpendicular pe rază şi tangentă la inelul anual). Lemnul prezintă două tipuri de structuri (Fig.
CG.04.4) ierarhizate în mod specific (Fig. CG.04.5): - structura macroscopică - defineşte părţile
componente mari şi vizibile ale lemnului. Acestea sunt: coajă (scoarţă), floem, cambiu, alburn (lemnul
tânăr sau timpuriu), duramen (lemnul matur sau târziu) şi măduvă, precum şi inelele anuale, razele
medulare şi porii (vasele prin care circulă lichidele). Ea este pusă în evidenţă prin examinarea lemnului
cu ochiul liber sau cu microscopul optic; - structura microscopică (celulară) - defineşte elementele şi
formaţiile anatomice, respectiv celulele componente, diferenţiate prin formă şi dimensiuni diferite; este
stabilită prin examinare cu ajutorul microscopului electronic sau prin metode fizice (de exemplu,
röntgenografia) şi chimice speciale.