Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Povestea creionului
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, a întrebat:
– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
− E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu
care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul, intrigat, privi creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
− Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă
reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

2 Lecţia
Trăiau odată două vrăbiuţe: Cip şi Cip-Cirip.
Într-o zi Cip a găsit o ladă plină cu grăunţe (зерна) şi le-a mîncat singur.
În ladă au mai rămas vreo zece grăunţe. Le-a găsit Cip-Cirip. S-a bucurat şi a alergat la
prietenul său Cip.
– Salut, Cip! Am găsit zece grăunţe! Hai să le împărţim!
– Nu vreau-u-u... Tu le-ai găsit, tu mănîncă-le.
– Nu pot să mănînc singur. Doar sîntem prieteni, Cip.
– Da-a-a...
Îi era tare ruşine lui Cip... A luat cinci grăunţe şi a zis:
– Mulţumesc, Cip-Cirip. Şi pentru grăunţe, şi pentru ... lecţie.

3.
S-au copt căpşunele. Bunica împreună cu nepoţica Nadia şi-au luat cîte o ceaşcă şi s-au
dus în grădină. Bunica punea căpşunele în ceaşcă, dar Nadia – în gură. Cînd s-au întors
acasă, ceaşca bunicii era plină, dar ceaşca nepoatei era goală. Nadia nu a putut să-l
servească pe bunicul. A roşit nepoţica. A doua zi Nadia iarăşi s-a dus după căpşune. Nu a
mîncat nici o căpşună. Le-a pus pe toate în ceaşcă. A venit acasă şi-i spune bunicului:
– Mănîncă, bunicule!
– Dar tu?
– Eu am mîncat ieri.
– Ieri a fost ieri, dar azi este azi, a spus bunicul. Hai să mîncăm împreună.

4.
Olga şi Lidia s-au dus în pădure. Ele au mers mult şi au obosit.S-au aşezat să mănînce.
Au scos din geantă pîine, unt, ouă, roşii. După ce au mîncat, au auzit o privighetoare
(соловей) care cînta frumos. Fetele o ascultau сu mare atenţie. Apoi s-a făcut linişte.
Olga a strîns resturile (oстатки) de mîncare, hîrtiile şi le-a aruncat sub un copac. Lidia a
strîns tot gunoiul într-o gazetă şi l-a pus în geantă.
– De ce iei cu tine gunoiul? a întrebat Olga. Aruncă-l sub copac.
Sîntem în pădure. Nu ne vede nimeni.
– Mi-i ruşine de păsări, a răspuns Lidia încet.