Rațiunea este metoda lentă și întortocheată prin care cei care nu cunosc

adevărul , îl descoperă
Bună ziua , stimat auditoriu ! V-ați întrebat vreodată cum ar fi să trăiești într-o lume
cuprinsă de atemporalitate , într-o lume unde ești limitat în dezvoltare și
exprimare , unde condiția existențială a omului este supusă unei agonii dramatice
lente , unde eventual modul în care te poți exprima nu trece de limitele imaginare
dictate de actualitate și putere în masă ? Cum ar fi să ne aflăm existența într-o lume
în care nu putem găsi nici măcar un raspuns logic la ceea ce ni se întâmplă ?
Complicată meditație , nu ? dar care însă rezumă cu pierderea identității pragmatice
, lipsa particularităților intelectuale distinctive și plasarea noastră într-un abis al
necunoașterii ce ne egalează ca spirit , ca individualitate , ca suflet . Cea care
impresionează însă prin oferirea unui spectru vast de conotații vietii , forță și
încredere debordantă este Rațiunea - cea care își are sediul în suprasensibil , în
cunoașterea bazată pe idei pure .

În baza rațiunii , care este universală , oamenii conștientizează comunitatea superioară

din care pot și trebuie până la urmă să facă parte , neglijând astfel necesitatea , rutina ,
raporturile neflexibile care structurează , înlănțuie și plasează fenomenele introduse .
Omul mereu se află la rascruci de drumuri , perindează intr-un mediu grotesc ,
metamorfozându-se într-un purtător de cunoștintă al gândurilor sale , prin asta
demonstrându-și abilitatea de a reflecta , după cum spunea Descartes : " Cogito , ergo
sum ! ( Cuget , deci exist ) . Însă oamenii se dezvoltă individual , cunosc tainele
universului în tempouri diferite , escaladează lumea în maniere deosebite întru
descoperirea adevărului , pentru că rațiunea este o metodă lentă și intortocheată de
cunoaștere a veridicului . Aceștia , odată cu actul de aflare a exactității , se descoperă pe
sine , se supun unei vaste cercetări interioare . Ființa umana , odată cu trecerea
irevocabilă a timpului , înmagazinează experientă și își dezvoltă rațiunea considerabil .
Cum ? Jertfindu-se în numele creației și a lecturii care îi vor marca viitorul ! Dacă ne axăm
pe filosofie , rațiunea , pentru filosofii greci , era cea mai nobilă facultate umană, pentru
că ea îți permitea să te ridici spre contemplarea divinului. De aceea, rațiunea era o
indrăzneală , o „a doua navigație” după cum o definește Platon in lucrarea sa "Phaidon".

Astfel , rațiunea poate fi comparată cu una din cele mai admirabile sculpturi ale
secolului trecut , austeră și perfect echilibrată : Coloana Infinitului , realizată de
Constantin Brâncusi . La fel cum coloana leagă cerul cu pamântul într-un univers
dinamic , așa și rațiunea plasează omul și adevărul într-o perfectă combinație . Fiind
niște ființe raționale , vă îndemn să contribuiți mereu la acte de creație , să tindeți
spre un apogeu bine stabilit și să adăugați câte un modul octoedric în coloana
voastră a infinitului prin prisma căreia urmați cunoașterea veridicului cu ajutorul
rațiunii !