Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Libera Circulatie A Serviciilor
Libera Circulatie A Serviciilor
Libera Circulatie A Serviciilor
Transporturile ocupa un loc de prim plan in masura in care este vorba de una din
marile politici comune originare (capitolul I), ca si serviciile financiare (capitolul 2), precum
si cele legate de dezvoltarea noilor tehnologii (capitolul 3).
1. Transporturile
Incluse in art. 74-84 (noile art. 70-79) TCE, transporturile au numeroase legaturi cu
agricultura. Ele prezinta dubla caracteristica comuna de a tine atat de integrarea negativa
(piata interioara), cat si de integrarea pozitiva (politicile comunitare), asa cum releva art. 74
(noul art. 70), conform caruia 'obiectivele tratatului sunt urmarite de statele membre in cadrul
unei politici comune in domeniul transporturilor'.
Liberalizarea sectorului transporturilor a fost facuta printr-o actiune comuna din cauza
marii diversitati (mijloace de transport, organizare juridica) existente. Dispozitiile Tratatului
se limiteaza la stabilirea marilor linii ale regimului general al transporturilor (b), a unui cadru
institutional si decizional foarte rigid (c) si a domeniului de aplicare (a).
Art. 84 (noul art. 80) distinge clar transporturile terestre, ele insele formate din
tripticul cai ferate, drumuri si ape navigabile de transporturile maritime si aeriene.
Regimul lor specific se explica inainte de toate prin dimensiunea mondiala a acestor
activitati caci este greu de distins o piata comunitara de una mondiala.
Spre deosebire de art. 39 (noul art. 33) privind agricultura sau 113 (noul art. 133)
privind comertul exterior, art. 75 (noul art. 71) prezinta generic obiectivele sau principiile
politicii comune a transporturilor, revenindu-i legiuitorului comunitar obligatia de a stabili
'reguli comune', care acopera cel putin regulile de concurenta, devreme ce acestea sunt
calificate astfel de art. 85-86 (noile art. 81-82). Totusi, art. 75 (noul art. 71) permite
Consiliului sa ia 'orice alte dispozitii utile'.
In domeniul concurentei, art. 77 (noul art. 73) admite un regim particular pentru
ajutoarele de Stat, intrucat sunt declarate compatibile cu tratatul, acelea care raspund
cerintelor de coordonare a transporturilor sau care corespund rambursarii anumitor prestatii
inerente notiunii de serviciu public.
Totodata, art. 75 (noul art. 71) acorda competenta Comunitatii pentru stabilirea
'conditiilor in care transportatorii nerezidenti pot sa efectueze servicii de transport intr-un alt
stat membru'. Este vorba de o versiune particulara a principiului egalitatii tratamentului sau
nediscriminarii a art. 6 (noul art. 12), destinata aplicarii doar in cadrul transporturilor
interioare ale unui stat membru. Transportatorii „comunitari”, cu acelasi titlu ca si omologii
lor nationali, au deci dreptul sa-si ofere serviciile in orice stat membru, dar sub rezerva
conditiilor stabilite de Consiliu. Aceasta dispozitie evoca indirect problema cabotajului, pe
care, in general, Statele au tendinta sa o rezerve propriilor cetateni.
Exista, insa, un aport al Tratatului de la Maastricht, art. 75 (noul art. 71) pct. c nou,
care lasa in competenta comunitara instituirea de 'masuri pentru ameliorarea securitatii
transporturilor'. Aceasta dispozitie permite depasirea perspectivei pur economice a politicii
transporturilor. Ea se inscrie in miscarea de deschidere catre preocupari extra-economice, cum
ar fi problema de a sti daca securitatea rutiera putea constitui un element al politicii comune a
transporturilor1[1].
Totodata, dispozitiile art. 81 (noul art. 77) evoca taxele sau redeventele percepute cu
ocazia trecerii frontierelor, care ingreuneaza trecerea frontierelor interne comunitare si, daca
nu ar fi regimul specific al transporturilor, ar fi calificate ca taxe cu efect echivalent taxelor
vamale. Tratatul invita statele membre sa le reduca treptat cuantumul, Comisia nedispunand
decat de o putere de recomandare pentru a actiona in acest sens.
1
c. Procesul decizional
Curtea a pronuntat o solutie nuantata, din care rezulta, in principal, ca desi tratatul
stabileste cadrul si marile linii ale politicii comune a transporturilor, marja de actiune a
legiuitorului comunitar este de asa natura incat inactiunea sa se dovedeste greu de condamnat
prin intermediul recursului in carenta. In privinta Consiliului, Curtea constata, totusi, ca n-a
adoptat masurile necesare realizarii liberei prestatii a serviciilor in materie de transporturi.
Ori, aceasta libertate fundamentala a pietei comune, aplicabila in acest sector gratie art. 61
(noul art. 51) implica eliminarea oricarei discriminari pe motiv de nationalitate sau de loc de
domiciliu fata de prestatarii de servicii.
a. Transportul rutier
Libertatea de stabilire in acest sector, atat pentru transportul de marfuri cat si pentru
cel de calatori, a fost reglementata prin Directiva din 12 noiembrie 1974 4[4], completata de
cea din 12 decembrie 1977, relativa la recunoasterea diplomelor 5[5]. Aceste texte, completate
si modificate de mai multe ori, au fost codificate printr-o noua Directiva din 29 aprilie
19966[6]. Ansamblul reglementarii armonizeaza recunoasterea capacitatilor profesionale si
financiare ca si a diplomelor si titlurilor. Mai mult, conditiile de acordare a unei 'licente unice'
eliberata de statul de rezidenta si valabila pe intreg teritoriul comunitar au fost adoptate
printr-un Regulament din 26 martie 19927[7].
2
3
4
5
6
7
Perspectiva deschiderii pietei interioare a antrenat accelerarea miscarii de liberalizare.
Un Regulament din 21 iunie 19888[8] prevede eliminarea oricarei restrictii cantitative
incepand cu 21 iunie 1993, si o largire rapida a contingentului comunitar. De la aceasta data
nu mai ramane decat un sistem de licente comunitare acordate pe baza de criterii pur
profesionale (capacitate profesionala, situatie financiara, diplome, onorabilitate)9[9]
Transportul fluvial ocupa un loc relativ modest - aproximativ 9% din total - in cadrul
transportului de marfuri si cunoaste un fenomen de supracapacitare structurala. Pe langa
reglementarea comunitara, materia este guvernata de diferite conventii internationale si, in
particular, cea de la Mannheim, privind Rinul.
8
9
10
11
12
13
Totusi, recent, legiuitorul european a adoptat Directiva din 29 iulie 1991 14[14] care
consacra o anumita deschidere spre concurenta a transporturilor feroviare.
a. Tarife si trafic
Regulamentele din 1987 permit companiilor aeriene sa stabileasca tarife reduse (intre
65 si 80%), chiar foarte reduse (45-65%) prin raport cu tarifele oficiale, datorita luptei
impotriva concurentei americane.
b. Reguli de securitate
14
15
16
17
Procedurile de certificare ale aeronavelor fac obiectul unui Regulament din 16
decembrie 199118[18] relativ la armonizarea regulilor tehnice si a procedurilor administrative,
privind, in special, conceperea, fabricarea, exploatarea si intretinerea aeronavelor.
c. Competenta externa
Din anul 1970, situatia flotelor de marfuri cunoaste o involutie accentuata, astfel ca in
1993, flota comunitara nu reprezenta mai mult de 13% din tonajul mondial, cu toate ca
traficul mondial maritim descreste in mod sistematic, declinul flotei europene este mult mai
pronuntat.
18
19
20
doar pentru navele apartinand nationalilor, stabilind conditii excesive de rezidenta sau de
compunere a echipajului navelor21[21]. Totusi, Curtea, conform regulilor generale din dreptul
international public (Conventia de la Montego Bay din 10 decembrie 1982) nu a refuzat
aplicarea regulii legaturii substantiale ce trebuie sa existe intre nava si statul de pavilion22[22].
21
22
23
24
25