Capitolul 7

170 POLITICI MACROECONOMICE.
TEORIE ªI
APLICAºII
CAPITOLUL IV
POLITICI ORIENTATE CÅTRE CERERE:

POLITICA FISCALÅ
Politicile orientate cåtre cerere sunt acele politici

macroeconomice care au drept obiectiv principal stimularea cererii
agregate pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor astfel încât oferta
agregatå så fie, la rândul såu, influen¡atå pentru a realiza un nou
echilibru la niveluri mai mari (sau mai mici) ale amândurora. Se
încearcå, în acest fel, atingerea ¿i men¡inerea ocupårii complete a
for¡ei de muncå ¿i a unui nivel stabil al pre¡urilor,altfel spus, a unui
nivel dorit al activitå¡ii economice.
Politicile fiscale sunt, în primul rând, instrumente ale

guvernului în influen¡area economiei, deci ele reflectå måsura în
care un guvern se implicå în orientarea proceselor
macroeconomice. Aplicarea politicilor fiscale constå, în esen¡å, în
determinarea mårimii cheltuielilor guvernamentale ¿i a impozitelor
¿i taxelor, a plå¡ilor transferabile sau a unei combina¡ii a acestora
care så ducå la realizarea scopurilor stabilite.
În alegerea politicii fiscale adecvate este importantå

eficien¡a acesteia, altfel spus mårimea efectului ce se ob¡ine în
condi¡iile date. Måsurarea acestor efecte se face utilizând
multiplicatorii politicii fiscale, defini¡i ca acele mårimi care aratå
cu cât se modificå mårimea outputului / venitului atunci când unul
dintre instrumentele politicii fiscale se modificå cu o unitate
valoricå.
Aplicarea unei politici fiscale determinå efecte imediate

asupra bugetului guvernamental. Cre¿terea cheltuielilor
guvernamentale sau a plå¡ilor transferabile duce la sporirea
deficitului guvernamental, în timp ce cre¿terea ratei fiscalitå¡ii
duce la reducerea acestuia. Din aceastå cauzå, proiectarea unei
171 POLITICI MACROECONOMICE.TEORIE ªI
APLICAºII
politici fiscale trebuie întotdeauna înso¡itå de o analizå a efectelor

acesteia asupra deficitului bugetar, a datoriei publice, în general.
4.1 INSTRUMENTELE ªI SCOPURILE POLITICII FISCALE
Orice analizå a unei politici macroeconomice are la bazå precizarea

scopurilor acesteia, precum ¿i a instrumentelor utilizate pentru atingerea
acestora.
Politica fiscalå înseamnå, în esen¡å, utilizarea cheltuielilor
guvernamentale ¿i a mijloacelor fiscale pentru a afecta cererea agregatå.
De¿i, la prima vedere, politica fiscalå pare relativ simplå, presupunând
luarea unor decizii privind mårimea cheltuielilor guvernamentale, a
transferurilor ¿i/sau a taxelor percepute într-o anumitå perioadå, în
realitate ea este deosebit de complexå.
Astfel, efectele politicii fiscale pe termen scurt diferå de efectele
pe termen lung. Chiar ¿i pe termen scurt, politici care se includ în aceea¿i
categorie pot afecta economia în moduri foarte diferite. Aceastå
complexitate deosebitå se datoreazå urmåtoarelor douå cauze.
În primul rând, orice schimbare în cheltuielile guvernamentale sau
în taxe trebuie så fie finan¡atå, deci trebuie så aibå o surså din care provin
fondurile prevåzute în bugetul de stat. Dar acest aspect al finan¡årii are ¿i
el efecte importante asupra economiei care se pot suprapune,
amplificându-le sau diminuându-le, peste efectele determinate de politica
fiscalå propriu-ziså.
În al doilea rând, înså¿i structura cheltuielilor guvernamentale ¿i a

taxelor poate exercita efecte importante asupra restului economiei. Astfel,
la nivelul fiecårui an, sumele alocate de la bugetul de stat pentru diferite
capitole de cheltuieli se modificå, uneori substan¡ial, în acord cu viziunea
guvernului privind încurajarea sau descurajarea anumitor sectoare ale
economiei. Aceste modificåri se observå ¿i în sistemul de impozite ¿i taxe,
atunci când fiscalitatea cre¿te sau scade în anumite sectoare.
Schimbårile respective au repercusiuni însemnate, atât pe termen scurt,
cât ¿i pe termen lung.
În forma sa ini¡ialå, teoria politicilor fiscale a fost dezvoltatå de

J.M.Keynes în anii ‘30 pentru a aråta modul în care guvernul poate
influen¡a, prin cheltuieli guvernamentale ¿i politici de taxare, atingerea
utilizårii complete a for¡ei de muncå. În aceastå etapå de dezvoltare,
teoria nu spunea nimic despre efectele derivate ale politicilor fiscale,
Politici orientate cåtre cerere: politica fiscalå 172
efecte care pot conduce la schimbåri dramatice în comportamentul

consumatorilor ¿i al investitorilor.
Principalul instrument al politicii fiscale, cheltuielile

guvernamentale, se poate împår¡i în douå mari categorii: cumpåråri
guvernamentale de bunuri ¿i servicii ¿i plå¡i transferabile.
Prima categorie, cumpårårile de bunuri ¿i servicii, include achizi¡iile
de produse destinate refacerii ¿oselelor na¡ionale, plå¡ile de salarii cåtre
sectorul bugetar, achizi¡ia de produse intermediare ¿i finale necesare
sectorului de apårare ¿.a.
A doua categorie de cheltuieli guvernamentale o reprezintå
transferurile de venit pentru care guvernul nu prime¿te nimic în schimb,
transferuri denumite plå¡i transferabile. Astfel, familiile cu venituri mici
primesc ajutoare sociale, elevii ¿i studen¡ii primesc burse de stat,
veteranii de råzboi primesc pensii ¿.a.
Toate aceste plå¡i transferabile, prin care se redistribuie venitul

na¡ional, nu au o contribu¡ie directå asupra restului economiei (sectorului
privat) dar îl pot influen¡a indirect datoritå efectului lor asupra cheltuielilor
de consum.
Pe lângå aceste douå instrumente, politica fiscalå mai utilizeazå ¿i

impozitele ¿i taxele datoritå influen¡ei acestora în formarea venitului
disponibil ¿i, de aici, în determinarea cheltuielilor de consum ¿i a cererii
agregate.
Så analizåm, pe rând, aceste trei instrumente, precum ¿i efectul lor

asupra economiei.
4.1.1 Cumpårårile guvernamentale de bunuri ¿i servicii
Cumpårårile de bunuri ¿i servicii efectuate de guvern pot afecta

direct cererea agregatå pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor. Orice achizi¡ie
guvernamentalå de bunuri se adaugå cererii de bunuri ¿i servicii, deci
cererea agregatå la nivelul întregii economii se amplificå.
În termenii modelului AD-AS, aceastå amplificare presupune
deplasarea curbei AD cåtre dreapta, ca în figura 4.1.
APLICAºII
Pe termen scurt, cre¿terea cererii agregate determinå cre¿terea

outputului real ¿i, dacå acesta depå¿e¿te nivelul såu poten¡ial, exercitå o
presiune crescåtoare asupra pre¡urilor ¿i salariilor.
Cre¿terea pre¡urilor P se explicå prin faptul cå existen¡a unei cereri

agregate în exces nu va fi imediat acoperitå de o ofertå agregatå la
acela¿i nivel. Produc¡ia are nevoie de un anumit timp pentru a se adapta la
schimbarea cererii agregate. Drept urmare, pre¡urile bunurilor ¿i serviciilor
pentru care existå o cerere în exces vor cre¿te.
Figura 4.1
Cre¿terea salariilor pe pia¡a for¡ei de muncå este datoratå cre¿terii

cererii de for¡å de muncå, cerere pe care sectorul productiv al economiei
o formuleazå ca urmare a dorin¡ei sale de a cre¿te oferta, pentru a
råspunde cre¿terii cererii de bunuri ¿i servicii. Crescând cererea de
muncå, salariile - deci pre¡ul for¡ei de muncå - tind ¿i ele så creascå.
Aceasta duce la cre¿terea ofertei de muncå, adicå la reducerea ¿omajului.
Ocuparea într-un grad mai înalt a for¡ei de muncå determinå, mai

departe, cre¿terea outputului, deci a ofertei de bunuri ¿i servicii, dar ¿i a
venitului disponibil, adicå a cererii agregate. Se manifestå, astfel, un
proces de tip multiplicator, proces care amplificå efectul ini¡ial (de impact)
al cre¿terii cumpårårilor guvernamentale de bunuri ¿i servicii.
Reducerea cumpårårilor guvenamentale de bunurii ¿i servicii

deplaseazå curba cererii agregate AD cåtre stânga, efectele declan¿ate de
o astfel de reducere fiind opuse celor prezentate anterior. A¿adar, în urma
unei astfel de politici, outputul, deci oferta agregatå de bunuri ¿i servicii,

se reduce, iar ocuparea for¡ei de muncå scade, crescând, în schimb,
¿omajul.
Am aråtat mai sus cå schimbårile în cumpårårile guvernamentale de
bunuri ¿i servicii pot duce la modificåri mai mari în cererea agregatå
datoritå efectului multiplicator.
În proiectarea unei politici fiscale este deosebit de importantå
cunoa¿terea efectelor unor astfel de procese multiplicatoare datoritå
faptului cå ele pot duce la cre¿teri ale cererii agregate mai mari decât
cele dorite ¿i care pot fi satisfåcute prin oferta agregatå corespunzåtoare.
O cerere în exces care nu este satisfåcutå face ca nivelul pre¡urilor så
creascå, deci determinå efecte infla¡ioniste greu de contracarat.
Cu toate acestea, mårimea efectelor determinate de procesul

multiplicator este limitatå de o serie de factori. Astfel, cheltuielile de
consum ale majoritå¡ii gospodåriilor depind de venitul permanent ¿i nu de
venitul curent al acestora. Drept urmare, consumul nu va fi afectat prea
mult dacå cheltuielile guvernamentale scad, cel pu¡in nu în prima etapå.
Plå¡ile transferabile asigurå completarea venitului gospodåriilor,
permi¡ându-le så påstreze cheltuielile de consum la un anumit nivel. Pe
måsurå ce venitul se reduce, taxele scad, afectând ¿i cheltuielile
guvernamentale, deci ¿i cumpårårile de bunuri ¿i servicii.
Reducerea acestora din urmå poate så ducå la scåderea ratei

dobânzii datoritå scåderii necesarului de împrumut al sectorului public. O
ratå scåzutå a dobânzii încurajeazå, înså, cumpårårile private de bunuri de
consum ¿i de investi¡ii, deci cre¿te cererea agregatå pe pia¡a bunurilor ¿i
serviciilor.
Toate aceste efecte se suprapun efectelor multiplicator ¿i fac ca, în

final, cre¿terea sau scåderea cererii agregate, ob¡inutå prin utilizarea
instrumentelor fiscale, så aibå o mårime dependentå nu numai de mårimea
politicii aplicate, dar ¿i de a factorilor care amplificå ¿i/sau reduce
efectele multiplicator. Se poate spune cå acest aspect se adaugå celor
men¡ionate mai sus ¿i face så sporeascå ¿i mai mult complexitatea
politicilor fiscale.
4.1.2 Plå¡ile transferabile
Cre¿terea sau descre¿terea plå¡ilor transferabile afecteazå mårimea

cre¿terii cererii agregate într-un mod oarecum diferit de modul în care
APLICAºII
aceasta se schimbå datoritå cumpårårilor guvernamentale de bunuri ¿i

servicii.
Prin plå¡ile transferabile are loc o redistribuire a veniturilor în cadrul
economiei, de la indivizi cu venituri mai mari la indivizi cu venituri mai
mici sau fårå venituri. De aceea, o schimbare în plå¡ile transferabile nu va
afecta direct cererea agregatå, ci o va afecta indirect prin intermediul
venitului disponibil ¿i, mai apoi, al cheltuielilor de consum.
Cele mai multe gospodårii î¿i formeazå cererea de bunuri de

consum pe baza venitului disponibil permanent. Schimbåri mici ¿i
întâmplåtoare în acest venit nu afecteazå prea mult consumul de bunuri ¿i
servicii al gospodåriilor. Dacå aceste schimbåri devin permanente, ele au
efecte însemnate asupra consumului, deci afecteazå cererea agregatå.
Pe lângå caracterul temporar sau permanent al modificårilor de

venit, în studiul efectelor plå¡ilor transferabile trebuie avut în vedere ¿i
comportamentul diferit al gospodåriilor în raport cu nivelul venitului
disponibil permanent pe care îl realizeazå.
Acele gospodårii care au un venit disponibil permanent mai mare
pot så-¿i men¡inå consumul la un nivel relativ constant, economisind
atunci când venitul lor cre¿te temporar ¿i luând cu împrumut atunci când
venitul lor scade temporar. Deci, aceste gospodårii sunt afectate doar de
schimbåri permanente în plå¡ile transferabile, schimbåri care le pot afecta
consumul ¿i deci, cererea de bunuri ¿i servicii.
Dar gospodåriile care au un venit disponibil permanent redus sunt în

imposibilitate de a economisi sau de a lua cu împrumut pentru a-¿i
men¡ine consumul, deci ¿i cererea de bunuri ¿i servicii, la un nivel
constant.
Atunci când venitul lor scade, astfel de gospodårii vor fi silite så
reducå consumul chiar dacå mic¿orarea venitului este temporarå. Plå¡ile
transferabile, cum ar fi ajutoarele de ¿omaj sau asisten¡a socialå, permit
acestor gospodårii så men¡inå consumul la un nivel relativ constant, lucru
care nu ar fi posibil în lipsa acestui venit suplimentar.
Deci efectul plå¡ilor transferabile asupra cererii agregate depinde,

în principal, de efectul schimbårii cheltuielilor de consum ale gospodåriilor
cu venituri reduse. De aceea, eficien¡a acestui instrument depinde de
alocarea plå¡ilor transferabile, în sensul cå cu cât acestea sunt orientate
mai mult cåtre gospodåriile cu venituri mici sau fårå venituri, cu atât
modificårile în cheltuielile de consum, deci în cererea agregatå de bunuri

¿i servicii, vor fi mai mari.
Ca ¿i cumpårårile guvernamentale de bunuri ¿i servicii, plå¡ile
transferabile pot genera efecte multiplicator. Datoritå cauzelor expuse mai
sus, multiplicatorul plå¡ilor transferabile are valoarea mai micå decât
multiplicatorul cumpårårilor guvernamentale de bunuri ¿i servicii,
deoarece primele nu afecteazå în mod direct cererea agregatå, ci prin
intermediul efectului lor asupra cheltuielilor de consum care, la rândul lor,
influen¡eazå cererea agregatå.
Deci, dacå primul instrument al politicii fiscale, cumpårårile

guvernamentale de bunuri ¿i servicii, este un instrument politic direct,
plå¡ile transferabile este un instrument politic indirect, fiind necesarå o
mårime (variabilå) intermediarå prin care efectul så se transmitå asupra
veriabilei scop, cererea agregatå de bunuri ¿i servicii. De regulå,
instrumentele politice indirecte exercitå efecte cu o intensitate mai
reduså asupra scopurilor decât instrumentele politice directe
(nemijlocite).
4.1.3 Taxele
Taxele afecteazå cererea agregatå pe douå cåi principale. Prima

cale este legatå de efectul acestora asupra venitului disponibil al
gospodåriilor, în timp ce a doua prive¿te efectul lor asupra profitului ¿i
costului bunurilor capitale ale firmelor. Deoarece mecanismele declan¿ate
de cele douå cåi sunt oarecum diferite, så analizåm separat efectul taxelor
mai întâi asupra indivizilor ¿i apoi asupra firmelor.
a) Taxele individuale
Taxele suportate de indivizii de la nivelul gospodåriilor le vom numi,

în continuare, taxe individuale. Ele sunt, de regulå, formate din impozitele
pe venit, plå¡ile pentru asiguråri sociale, ¿omaj ¿i contribu¡ii. Plå¡ile pentru
asiguråri sociale sunt utilizate pentru pensii ¿i ele nu sunt considerate
instrumente ale politicii fiscale.
Cea mai importantå surså de venituri guvernamentale o constituie
impozitele pe venit (salarii, dividende, alte venituri). Aceste impozite, de
regulå, sunt progresive, deci rata de impozitare cre¿te pe måsurå ce
individul realizeazå venituri mai mari. Existå, înså, atât un interval de
venituri care nu sunt impozitate, cât ¿i o limitå superioarå pânå la care
rata impozitului pe venit poate så creascå.
APLICAºII
Schimbårile în impozitul pe venit ac¡ioneazå prin efectele pe care le

au asupra venitului disponibil. Deci, ¿i în acest caz, este importantå
distinc¡ia dintre venitul curent ¿i venitul disponibil, precum ¿i dintre
schimbårile temporare ¿i cele permanente în mårimea venitului.
O schimbare în venitul curent (pe termen scurt) determinå doar o

micå modificare în cheltuielile de consum. Altfel spus, schimbåri
temporare ale ratei impozitului pe venit sunt ineficiente în ce prive¿te
restrângerea sau stimularea cererii agregate.
În schimb, schimbåri permanente (pe termen lung) ale ratei
impozitului pe venit au un efect mult mai mare asupra cheltuielilor de
consum ¿i, în consecin¡å, a cererii agregate.
De exemplu, dacå guvernul reduce rata impozitului pe venit ¿i
aceastå reducere este privitå de gospodårii ca având un caracter
permanent, atunci ele î¿i vor måri, în mod semnificativ, cheltuielile de
consum.
În figura 4.2 se prezintå efectul temporar ¿i efectul permanent ale

unei reduceri a ratei impozitului pe venit asupra curbei cererii agregate
AD. Se observå cå prima schimbare deplaseazå curba AD cåtre dreapta cu
o cantitate neglijabilå (ADT) în timp ce a doua schimbare, permanentå, o
deplaseazå tot cåtre dreapta, dar cu o cantitate semnificativå (AD P).
Figura 4.2
b) Taxele impuse firmelor
Dacå taxele individuale, dupå cum am våzut mai sus, afecteazå

cheltuielile de consum ale gospodåriilor, taxele impuse firmelor afecteazå
cheltuielile cu bunurile de investi¡ii. În general, aceste taxe se împart în

douå mari categorii: impozitul pe profit ¿i facilitå¡i (scutiri) de impozite
pentru investi¡ii.
Impozitul pe profitul firmei se aplicå profitului råmas dupå ce
firmele ¿i-au dedus costurile de produc¡ie din veniturile totale ob¡inute din
vânzåri. El influen¡eazå cheltuielile de investi¡ii care au ca surså principalå
profitul ob¡inut de cåtre firme. Multe firme cred cå este mai pu¡in
costisitor så finan¡eze propriile investi¡ii utilizând o parte din profitul
ob¡inut, decât så apeleze la credite bancare.
Deci, cu cât profitul råmas la dispozi¡ia firmelor este mai mare cu

atât cheltuielile de investi¡ii vor fi mai mari. Desigur cå o parte din profit
va merge la ac¡ionari sub formå de dividende, dar ace¿tia pot reinvesti
acest profit sau utiliza pentru a-¿i spori cheltuielile de consum.
Cheltuieli de investi¡ii mai mari înseamnå, înså, cumpåråri sporite

de bunuri de investi¡ii, deci o cerere agregatå mai mare.
Rezultå de aici cå o reducere a ratei impozitului pe profit determinå
cre¿terea cheltuielilor de investi¡ii ¿i deci cre¿terea cererii agregate, în
timp ce o cre¿tere a ratei impozitului pe profit are un efect opus, ducând la
reducerea cheltuielilor de investi¡ii ¿i deci a cererii agregate. Curba AD se
va deplasa deci cåtre dreapta în urma reducerii ratei impozitului pe profit
¿i cåtre stânga în urma cre¿terii ratei impozitului pe profit.
Deseori, guvernul acordå anumite scutiri de taxe pe perioade

determinate ¿i alte facilitå¡i pentru investi¡ii în sectoare importante ale
economiei. De exemplu, pentru atragerea investitorilor stråini se acordå
reduceri sau scutiri de impozit. Aceste facilitå¡i trebuie privite tot ca
instrumente ale politicii fiscale, deoarece ele au, în general, acelea¿i
efecte ca ¿i reducerile ratei de impozit pe profit.
Cu toate acestea, astfel de måsuri sunt privite ca având un caracter
temporar, întrucât perpetuarea lor poate duce la anumite distorsiuni pe
pia¡a bunurilor ¿i serviciilor datorate avantajelor fiscale de care se bucurå
unii producåtori.
Încå o datå apare deci importan¡a distinc¡iei dintre carcterul

temporar ¿i permanent al schimbårilor în ratele impozitelor ¿i taxelor. De
exemplu, dacå guvernul decide så acorde facilitå¡i investitorilor stråini
doar pentru un an, acest lucru va determina o cre¿tere a cererii agregate,
dar de dimensiuni mai mici. Cum anul urmåtor aceste facilitå¡i expirå,
firmele mixte sau stråine î¿i vor restrânge cheltuielile de investi¡ii, deci
cererea agregatå va reveni la nivelul ini¡ial.
APLICAºII
Din aceastå cauzå se spune cå o reducere temporarå a ratei de

impozitare poate încuraja cheltuielile de investi¡ii curente ¿i descuraja
cheltuielile de investi¡ii viitoare, în timp ce o reducere permanentå a
acestei rate încurajeazå cheltuielile de investi¡ii viitoare ¿i descurajeazå
cheltuielile de investi¡ii curente.
4.2 MULTIPLICATORI ªI EFECTE DE TRANSMISIE

ALE POLITICII FISCALE
Dupå ce am prezentat instrumentele politicii fiscale ¿i efectele ei

asupra scopului principal ¿i anume schimbarea cererii agregate, så
analizåm mai detaliat mecanismele economice prin intermediul cårora
aceste instrumente î¿i transmit efectele. Se poate spune cå fiecårui
instrument îi corespunde un anumit mecanism, care se pune în mi¿care în
momentul în care economia percepe o schimbare în mårimea
instrumentului respectiv.
4.2.1 Multiplicatori ai politicii fiscale
Efectul de ansamblu ce se ob¡ine în urma schimbårii mårimii unui

anumit instrument de politicå fiscalå se måsoarå cu ajutorul
multiplicatorului asociat instrumentului respectiv, în timp ce influen¡ele
care au loc la nivelul principalelor variabile macroeconomice ¿i care sunt
declan¿ate de modificarea valorii unui anumit instrument politic sunt
reprezentate prin intermediul efectului de transmisie asociat
instrumentului respectiv.
Pentru a introduce atât multiplicatorii, cât ¿i efectele de transmisie

asociate instrumentelor politicii fiscale vom considera urmåtorul model
macroeconomic al unei economii închise, care include un sector
guvernamental.
D=C+I+G (4.1)
C=C0+cyYD ; C0>0, 0<cy<1

(4.2)
YD=Y+TR-T (4.3)
T=T0+t yY ; 0ty1 (4.4)
psbr=G+TR-T (4.5)
Y=D (4.6)
Modelul, derivat din modelul de determinare a venitului de echilibru

prezentat în capitolul I, utilizeazå nota¡iile deja introduse, psbr
reprezentând necesarul de împrumut al sectorului public
(guvernamental).
Se observå cå, în acest model, se face distinc¡ie între cererea
guvernamentalå de bunuri ¿i servicii, G, ¿i plå¡ile transferabile TR. Suma
acestora determinå cheltuielile guvernamentale.
Dacå din cheltuielile guvernamentale, G+TR, scådem veniturile
guvernamentale ob¡inute din impozite ¿i taxe T, ob¡inem necesarul de
împrumut al sectorului public psbr. Acesta, cu semnul minus, reprezintå
deficitul bugetar guvernamental.
Modelul (4.1)-(4.6) permite determinarea, la un moment de timp dat,

a valorilor de echilibru a ¿ase variabile endogene, Y, D, C, Y D, T ¿i psbr, în
func¡ie de modificårile ce au loc în trei variabile exogene, G, I ¿i TR.
Logica modelului poate fi descriså în modul urmåtor:
Firmele utilizeazå factorii de produc¡ie (muncå, capital ¿.a.)
închiria¡i de la gospodårii pentru a realiza un produs omogen. Acest
produs este cerut, pentru consumul final, de cåtre gospodårii ¿i guvern ¿i
pentru consum intermediar (investi¡ii), de cåtre firme.
Singura componentå endogenå a cererii agregate este consumul

gospodåriilor, care depinde de venitul disponibil, deci acel venit care
råmâne la dispozi¡ia gospodåriilor dupå ce ele plåtesc impozitele ¿i taxele
¿i primesc transferurile guvernamentale. Vom considera cå firmele produc
ceea ce se cere la pre¡uri fixate (rigide).
Echilibrul pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor are loc atunci când
cererea agregatå este egalå cu oferta agregatå.
Guvernul taxeazå gospodåriile ¿i utilizeazå venitul astfel ob¡inut
pentru a cumpåra produsul realizat de firme ¿i a efectua plå¡i transferabile
cåtre gospodårii. El are un buget echilibrat când veniturile sunt egale cu
cheltuielile.
APLICAºII
Altfel, dacå cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, apare un

deficit bugetar care trebuie acoperit prin împrumuturi guvernamentale. În
caz contrar, existå un excedent bugetar, din care guvernul plåte¿te
dobânda la datoria publicå contractatå anterior sau chiar poate proceda la
reducerea nivelului datoriei publice.
Utilizând modelul (4.1)-(4.6), så determinåm multiplicatorii politicii

fiscale. Pentru aceasta, vom determina solu¡ia de echilibru, înlocuind în
rela¡ia de echilibru (4.6) celelalte ecua¡ii. Dupå înlocuiri ob¡inem:
1-cy(1-ty)Y=A
unde A = C0 + I + G + cyTR - cyT0 reprezintå cheltuielile autonome. Valoarea

de echilibru a venitului este deci datå de rela¡ia:
1
Y  A (4.7)
1  c y (1  ty )
Pentru valori cunoscute ale propensitå¡ii marginale pentru consum

cy ¿i ale ratei impozitelor ¿i taxelor t y, (4.7) permite determinarea nivelului
de ehilibru al venitului Y ca o func¡ie de cheltuielile autonome A.
Evident cå dacå una dintre componentele lui A se modificå, de

exemplu G sau I, ¿i venitul Y se va modifica. Mårimea acestei schimbåri
este datå de valoarea multiplicatorului. Astfel, presupunând cå se modificå
investi¡iile I, multiplicatorul investi¡ional va fi:
 Y 1
kI   0 (4.8)
I 1  cy (1  t y )
La fel, dacå se modificå cumpårårile guvernamentale de bunuri ¿i

servicii G, multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale este:
 Y 1
kG    kI  0
G 1  cy (1  t y )
(4.9)
Se observå cå, în acest caz, multiplicatorul k I ¿i kG sunt func¡ii

crescåtoare de cy ¿i descrescåtoare de ty. Dacå scriem:
k=k(cy, ty)
k k
atunci  0 ¿i  0 . Acest lucru implicå faptul cå, cu cât
c y ty
propensitatea marginalå pentru consum cy este mai mare ¿i cu cât rata
marginalå a impozitelor ¿i taxelor ty este mai micå, cu atât mai mare este
valoarea multiplicatorului k.
Multiplicatorul plå¡ilor transferabile TR este dat de rela¡ia:
 Y cy
k TR   0 (4.10)
TR 1  c y (1  t y )
La fel ca ¿i ceilal¡i doi multiplicatori, ¿i kTR aratå cå o modificare în

instrumentul politic TR determinå o schimbare în acela¿i sens în venitul Y.
Dar aceastå schimbare are o mårime mai micå, deoarece la numåråtorul
lui kTR se aflå parametrul cy care este subunitar pozitiv.
În sfâr¿it, multiplicatorul taxelor autonomeT0 se determinå cu

rela¡ia:
 Y  cy
k T0   0
T0 1  c y (1  t y )
(4.11)
Valoarea sa negativå exprimå faptul cå o modificare într-un sens a

lui T0 determinå o schimbare în sens contrar a lui Y. Se mai observå ¿i
faptul cå k T 0
=-kTR, cele douå valori ale multiplicatorului respectiv fiind
deci egale ¿i de sens contrar.
Ordonând, acum, valorile multiplicatorilor determina¡i prin rela¡iile
(4.8)-(4.11) avem:
kI = kG > kTR > k T0 (4.12)
Aceastå ordine define¿te ¿i eficien¡a cu care instrumentele cårora

le sunt asocia¡i multiplicatorii respectivi ac¡ioneazå în cadrul unei politici
fiscale.
Utilizând rela¡ia (4.5) de definire a psbr-ului, se pot ob¡ine efectele

pe care le au instrumentele politicii fiscale asupra acestuia. Astfel avem:
APLICAºII
psbr = G + TR -T = G +TR -TO -tyY (4.13)
Deci, o cre¿tere a lui G sau TR duce la cre¿terea psbr, deci la deficit

bugetar, în timp ce o cre¿tere a taxelor determinå o reducere a psbr sau
chiar un excedent bugetar. Cu toate acestea, taxele T nu pot cre¿te prea
mult fårå a afecta mårimea venitului Y, reducând astfel, în timp, veniturile
guvernamentale.
Så dåm, în continuare, o reprezentare graficå simplå a legåturii care

existå între solu¡ia modelului ¿i psbr (figura 4.3)
În partea de sus a figurii se aflå reprezentarea specificå modelelor
de determinare a venitului de echilibru. Linia de 45 o este o reprezentare a
condi¡iei de echilibru Y=D pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor.
Figura 4.3
Cererea agregatå este datå de curba D cu panta c y(1-ty)>0 ¿i

argumentul A. Cre¿terea lui G cu G determinå deplasarea curbei D în sus
într-o nouå pozi¡ie D1. Drept urmare, outputul de echilibru corespunzåtor
noului echilibru E1 va fi acum Y1, care este mai mare decât outputul de
echilibru ini¡ial Y0, ce corespundea punctului de echilibru E0.
În partea de jos a figurii se reprezintå curba psbr corespunzåtoare

fiecåreia dintre cele douå situa¡ii. Deoarece t y>0, panta curbei psbr este
negativå. În punctul de echilibru ini¡ial, curba psbr intersecteazå axa OY
exact în Y0 deci bugetul este echilibrat (psbr=0). Aceastå situa¡ie
APLICAºII
presupune deci cå cheltuielile guvernamentale (G+TR) sunt egale cu

veniturile guvernamentale ob¡inute din impozite ¿i taxe T=T 0+tyY0.
În urma cre¿terii lui G cu G ¿i curba psbr se deplaseazå într-o nouå

pozi¡ie, psbr1. De data aceasta, înså, apare un deficit bugetar egal cu
mårimea segmentului OB’ de pe axa psbr. Altfel spus, cre¿terea lui G
determinå o cre¿tere mai mare a cheltuielilor guvernamentale decât
venitul suplimentar ce se ob¡ine prin cre¿terea de output de la Y 0 la Y1. Så
aråtåm, în continuare, acest lucru.
Notåm cu psbr mårimea deficitului bugetar care apare în urma
cre¿terii lui G cu G. Evident cå:
psbr = G - tyY (4.14)
al doilea termen din partea dreaptå a acestei rela¡ii aråtând cre¿terea

taxelor datoritå cre¿terii outputului/venitului cu Y.
Dar, pe de altå parte:
1
Y  G
1  c y (1  t y )
din rela¡ia multiplicatorului cumpårårilor guvernamentale de bunuri ¿i

servicii (4.9). Înlocuind Y în (4.14), se ob¡ine succesiv:
1  1 
 p s b r   G  ty  G   1   G
1  c y (1  ty )  1  c y (1  ty ) 
 ty  1  c y (1  ty )  ty
  1    G  G 
 1  c y (1  ty ) 1  c y (1  ty )
(1  ty ) (1  c y )
 G  O B '
1  c y (1  ty )
(1  ty ) (1  c y )
Dar  0 , deci psbr>0. Mårimea segmentului OB’ este datå
1  c y (1  ty )
deci de rela¡ia ob¡inutå mai sus, care aratå cå pentru orice varia¡ie pozitivå
a lui G se ob¡ine un deficit bugetar dacå economia se aflå, ini¡ial, la un
echilibru bugetar.
Vom reveni la rolul psbr în determinarea deficitului bugetar în

paragraful 4.4.
4.2.2 Efecte de transmisie ale instrumentelor politicii fiscale
În continuare, så utilizåm modelul introdus ¿i rela¡iile determinate

pentru diferi¡ii multiplicatori ai instrumentelor fiscale pentru a defini
efectele de transmisie asociate acestor instrumente.
În teoria politicilor macroeconomice, reprezentarea efectelor de
transmisie are rolul de a aråta, în mod sugestiv, modul în care se
deplaseazå în economie un efect determinat de o varia¡ie a valorii unui
instrument politic.
Vom considera, pe rând, patru diferite moduri de a afecta cererea
agregatå, deci ¿i nivelul de echilibru al venitului, ¿i anume: modificarea
nivelului cumpårårilor guvernamentale de bunuri ¿i servicii, G; schimbarea
cantitå¡ii de plå¡i transferabile, TR; varia¡ia taxelor autonome, T 0; ¿i a ratei
marginale a taxelor (fiscalitå¡ii), ty.
Orice ac¡iune sau decizie guvernamentalå de schimbare a valorilor

acestor instrumente constituie o implementare de politici fiscale. Evident,
guvernul poate schimba oricare dintre aceste instrumente sau pe toate în
orice combina¡ie posibilå (mix politic). Alegerea depinde de scopurile
stabilite la nivel guvernamental.
În func¡ie de direc¡ia în care se modificå valorile instrumentelor
enumerate mai sus, ob¡inem mai multe tipuri de politici fiscale.
Astfel, dacå are loc o cre¿tere a cumpårårilor guvernamentale, G

¿i/sau a plå¡ilor transferabile, TR, sau o descre¿tere a taxelor autonome, T 0
¿i/sau a ratei marginale a fiscalitå¡ii, t y, atunci spunem cå avem o politicå
fiscalå expansionistå sau u¿oarå.
Invers, dacå existå o descre¿tere a cumpårårilor guvernamentale, G

¿i/sau a plå¡ilor transferabile, TR, sau o cre¿tere a taxelor autonome, T0
¿i/sau a ratei marginale a fiscalitå¡ii, t y, politica fiscalå se nume¿te
restrictivå sau durå.
Aceste douå defini¡ii împart instrumentele fiscale în douå categorii,

în func¡ie de efectele lor asupra venitului de echilibru. Putem avea deci
instrumente fiscale expansioniste: cre¿terea lui G, cre¿terea lui TR,
reducerea lui T0 ¿i, respectiv, reducerea lui ty ¿i instrumente fiscale
APLICAºII
restrictive: scåderea lui G, scåderea lui TR, cre¿terea lui T 0 ¿i, respectiv,
cre¿terea lui ty.
Deoarece efectele celor douå categorii de instrumente sunt
simetrice este suficient så analizåm doar o categorie, de exemplu
instrumentele fiscale expansioniste, pentru cealaltå categorie efectele de
transmisie ob¡inându-se prin inversarea direc¡iei de modificare a mårimii
variabilelor implicate.
a) Efectul de transmisie al cre¿terii cumpårårilor guvernamentale

de bunuri ¿i servicii
Dupå cum se observå în figura 4.3, cre¿terea lui G determinå

deplasarea curbei D a cererii agregate în sus cu o mårime egalå cu cea a
cre¿terii G. În urma acestei deplasåri, apare o cerere de bunuri în exces
pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor.
Sectorul productiv al economiei (firmele) recunosc aceastå cerere
în exces ¿i råspund printr-o cre¿tere a outputului (produc¡iei). Dar aceastå
cre¿tere de output necesitå utilizarea unei cantitå¡i sporite de factori de
produc¡ie (muncå, capital, påmânt ¿.a.), ceea ce conduce la cre¿terea
veniturilor sectorului particular (gospodåriilor) care îi de¡in în proprietate.
Aceastå cre¿tere a veniturilor duce la o nouå cre¿tere a cererii
agregate, deoarece gospodåriile utilizeazå o parte din venitul suplimentar
ob¡inut pentru a face cheltuieli de consum.
Se închide, astfel, un ciclu corespunzåtor efectului multiplicator: o
cre¿tere a cererii guvernamentale de bunuri ¿i servicii, G, duce la
cre¿terea cererii agregate D care, printr-o cre¿tere de venit Y, conduce la
o nouå itera¡ie în cre¿terea cererii agregate ¿.a.m.d.
Din aceastå perspectivå, efectul multiplicator apare ca un proces
compus din cicluri repetate de cre¿tere a cererii agregate D ¿i venitului Y.
Procesul respectiv este convergent deoarece, la fiecare itera¡ie, cre¿terea
în cererea agregatå va fi mai micå decât cre¿terea de venit. Aceasta
deoarece gospodåriile nu cheltuiesc toatå cre¿terea de venit ob¡inutå doar
pentru consum, ci fac ¿i economii.
Putem, acum, så scriem efectul de transmisie al cre¿terii cererii

guvernamentale de bunuri ¿i servicii în modul urmåtor:
GDYYDCD
Deci, se porne¿te de la ipoteza cre¿terii lui G. Deoarece G este o

parte constitutivå a lui D, o cre¿tere în G va conduce la o cre¿tere în
cererea agregatå D (GD). Apare, acum, o cerere în exces (deci D-Y>0),

ceea ce face ca firmele så råspundå printr-o cre¿tere a outputului Y, deci a
venitului (DY).
Presupunând cå guvernul nu impoziteazå întreaga cre¿tere, deci cå

ty<1, atunci cre¿terea lui Y duce ¿i la o cre¿tere a venitului disponibil Y D
(YYD). Aceasta face ca cheltuielile de consum ale gospodåriilor så
creascå ¿i ele (YDC). În final, pentru a închide ciclul, ¿tim cå C este o
parte constitutivå a lui D, iar o cre¿tere a lui C va conduce la o cre¿tere a
lui D (CD).
Acest ciclu se va repeta atât timp cât existå o cerere agregatå în
exces, deci el se va stinge numai atunci când economia va atinge un nou
echilibru macroeconomic ¿i aceasta se va întâmpla când cererea agregatå
va egala oferta agregatå (Y=D).
b) Efectul de transmisie al cre¿terii plå¡ilor transferabile
Plå¡ile transferabile TR determinå, în economie, efecte oarecum

asemånåtoare cu cele produse de G. În figura 4.3, o cre¿tere a lui TR duce
la deplasarea în sus a curbei cererii agregate D, cu o mårime mai micå
decât cea a cre¿terii totale TR.
Aceasta deoarece nu toatå suma plå¡ilor transferabile este utilizatå
în scopul cre¿terii cererii agregate. De fapt, rela¡ia multiplicatorului k TR ,
datå de (4.10), aratå clar acest lucru. Doar o parte a lui TR este utilizatå
pentru cre¿terea cheltuielilor de consum.
Efectul de transmisie asociat cre¿terii plå¡ilor transferabile este

urmåtorul:
TR YD C DYYD
Se observå cå o cre¿tere a lui TR conduce la o cre¿tere a venitului

disponibil YD (TR YD). ªtim cå gospodåriile råspund la o cre¿tere a
venitului disponibil YD crescând cheltuielile de consum C (Y D C ).
Aceasta conduce, înså, ¿i la o cre¿tere a cererii agregate, a cårei
componentå este C (C D). Apare, astfel, o cerere în exces (D-Y>0) la
care firmele råspund prin cre¿terea produc¡iei deci ¿i a venitului Y
(DY).
Presupunând cå guvernul nu-¿i însu¿e¿te toatå cre¿terea de venit,

din nou, venitul disponibil va cre¿te (YYD), ceea ce închide ciclul
determinat de cre¿terea plå¡ilor transferabile. Acest ciclu se repetå, ca ¿i
APLICAºII
în cazul cererii guvernamentale de bunuri ¿i servicii G, pânå când

economia ajunge la un nou echilibru, caracterizat de un venit Y mai mare.
O compara¡ie a celor douå efecte de transmisie aratå cå cererea
guvernamentalå G are un impact mai mare asupra venitului Y decât plå¡ile
transferabile TR. G constituie o componentå a cererii agregate D ¿i, deci, o
cre¿tere a primei variabile conduce la o cre¿tere de mårime egalå în cea
de-a doua variabilå
În schimb, o cre¿tere a plå¡ilor transferabile TR conduce la o mai
micå cre¿tere a cererii agregate D, deoarece doar o frac¡ie din cre¿terea
transferurilor este alocatå pentru consum, restul fiind economisit.
c) Efectul de transmisie al scåderii taxelor autonome T0

Acest efect al scåderii lui T0 este relativ asemånåtor celui
determinat de cre¿terea transferurilor. Putem scrie:
T0 YD C DYYD
De fapt, o scådere a lui T0 reprezintå un transfer mascat, guvernul

låsând la dispozi¡ia gospodåriilor o parte mai mare din venitul disponibil,
pe care acestea îl pot utiliza fie pentru consum, fie pentru economii.
La fel ca ¿i în cazul transferurilor, scåderea taxelor autonome, ca
instrument politic, este mai pu¡in eficientå decât cre¿terea cererii
guvernamentale G.
d) Efectul de transmisie al reducerii ratei marginale a taxelor

(fiscalitå¡ii)
O scådere a ratei fiscalitå¡ii t y, de¿i determinå un efect de

transmisie asemånåtor cre¿terii plå¡ilor transferabile TR sau descre¿terii
taxelor autonome T0, are anumite particularitå¡i care influen¡eazå eficien¡a
instrumentului politic respectiv.
Så descriem efectul reducerii ratei marginale a fiscalitå¡ii t y cu
ajutorul figurii 4.4
Dacå guvernul decide så reducå rata marginalå a fiscalitå¡ii t y la ty’

aceasta are ca efect rota¡ia curbei D ¿i a curbei psbr în jurul punctelor de
intersec¡ie cu axa ordonatelor, la D 1 ¿i psbr1 respectiv. Noul echilibru se
stabile¿te la E1, intersec¡ia noii curbe a cererii agregate D 1 cu linia de 45O.
Venitul cre¿te de la Y0 la Y1.
Cre¿terea venitului Y în aceastå situa¡ie se poate explica în modul

urmåtor: Scåderea fiscalitå¡ii ty implicå faptul cå venitul disponibil YD
cre¿te, determinând gorpodåriile så creascå cererea de consum C.
Aceasta, fiind o componentå a cererii agregate, face ca ¿i D så
creascå cu aceea¿i cantitate. Firmele recunosc aceastå cre¿tere ¿i
råspund printr-o cre¿tere a outputului care så acopere cererea agregatå în
exces.
Aceasta determinå o cre¿tere echivalentå de venit, ob¡inutå de
gospodårii prin închirierea serviciilor factorilor de produc¡ie. Noua
cre¿tere de venit conduce la o cre¿tere suplimentarå a venitului real
disponibil.
În acest fel, ciclul declan¿at de scåderea ratei marginale a

fiscalitå¡ii este complet ¿i el se desfå¿oarå pânå când economia ajunge în
noul punct de echilibru E1.
Convergen¡a procesului este garantatå dacå ty<1, ceea ce înseamnå
cå, la fiecare itera¡ie, guvernul î¿i însu¿e¿te o frac¡ie t y din cre¿terea de
venit, pentru venitul disponibil fiind alocat doar 1-t y dintr-o unitate
suplimentarå de venit. Dar nici aceastå parte, care revine venitului
disponibil, nu este utilizatå în întregime pentru consum, unele gospodårii
preferând ¿i så economiseascå.
APLICAºII
Figura 4.4
Corespunzåtor noului nivel de echilibru al venitului Y', psbr are

mårimea egalå cu OB’>0, deci existå un deficit bugetar.
Scåderea ratei marginale a fiscalitå¡ii este înså par¡ial

autofinan¡atå. Pentru nivelul de venit ini¡ial, Y0, psbr ar fi egal cu OA’>OB’.
Totu¿i, economia fiind stimulatå, sunt generate taxe în sumå totalå
mai mare, astfel cå psbr se reduce, råmânând, în final, egal cu OB’.
Segmentul A’B’ reprezintå, deci, mårimea autofinan¡årii rezultatå prin
scåderea ratei marginale a fiscalitå¡ii ty.
Efectul de transmisie corespunzåtor acestui proces este, atunci,

urmåtorul:
ty YD C DYYD
Implica¡iile fiecårei dependen¡e sunt, acum, u¿or de dedus pornind

de la efectele de transmisie ale lui TR ¿i T 0 cu care efectul de transmisie
al lui ty este asemånåtor.
4.3 EFICIENºA ªI FLEXIBILITATEA POLITICILOR FISCALE
Diferitele instrumente ale politicilor fiscale, prezentate anterior, se

deosebesc nu numai prin caracterul temporar sau permanent al ac¡iunilor
sau prin efectele de transmisie pe care le declan¿eazå, dar ¿i prin
eficien¡a ¿i flexibilitatea pe care o au în aplicarea lor în practicå.
Eficien¡a unui instrument de politicå macroeconomicå reprezintå, în
esen¡å, måsura efectului determinat în scopul sau scopurile urmårite,
raportat la mårimea schimbårii ce are loc în instrumentul sau
instrumentele politice utilizate.
Pentru a determina eficien¡a instrumentelor politicilor fiscale vom
utiliza, în principal, modelul IS-LM ¿i legåtura care existå între schimbårile
în cererea agregatå D ¿i deplasårile curbei IS.
Se ¿tie faptul cå curba IS reprezintå locul geometric al punctelor (Y,
r) pentru care pia¡a bunurilor ¿i serviciilor se aflå la echilibru, deci pentru
care cererea agregatå D este egalå cu oferta agregatå Y.
Schimbårile care au loc în cererea agregatå D datoritå influen¡ei
politicii fiscale fac ca echilibrul macroeconomic ini¡ial så fie perturbat,
apårând un nou echilibru, cåtre care economia va avea tendin¡a så se
deplaseze.
Aceasta înseamnå cå ¿i venitul Y se deplaseazå în direc¡ia noului
venit de echilibru. Drept urmare, în condi¡iile în care masa monetarå realå
(M/P) råmâne neschimbatå, curba IS se va deplasa de-a lungul curbei LM
pentru a restabili echilibrul pe pia¡a bunurilor ¿i serviciilor.
În condi¡iile unei politici fiscale expansioniste, deci ale unor

schimbåri în instrumentele politicii fiscale care determinå cre¿terea
cererii agregate, deplasarea curbei IS se va face cåtre dreapta sus, în
timp ce în condi¡iile unei politici fiscale restrictive, deci ale unor schimbåri
în instrumentul politicii fiscale care determinå restrângerea cererii
agregate, deplasarea curbei respective va fi cåtre stânga jos.
În figura 4.5 se reprezintå deplasårile curbei IS în condi¡iile unor

politici fiscale expansioniste, respectiv restrictive.
APLICAºII
Se observå cå, în condi¡iile unei politici fiscale expansioniste,

cre¿terea lui Y este înso¡itå de o cre¿tere a ratei dobânzii, în timp ce în
condi¡iile unei politici fiscale restrictive, scåderea lui Y are loc împreunå
cu o scådere a ratei dobânzii.
Figura 4.5
De aici rezultå cå måsurarea eficien¡ei unei politici fiscale se face

¡inând cont nu numai de raportul dintre efectul produs asupra venitului Y
de modificarea ce a avut loc în instrumentul politic utilizat, dar ¿i de
celelalte efecte pe care le declan¿eazå respectiva modificare în cadrul
economiei.
De exemplu, cre¿terea ratei dobânzii de la r 0 la r1’’ determinatå de o
politicå fiscalå expansionistå (de pildå, cre¿terea cererii guvernamentale
G de bunuri ¿i servicii) în condi¡iile men¡inerii relativ constante a nivelului
masei monetare reale face ca nivelul cererii de investi¡ii så se reducå,
ceea ce tinde så compenseze par¡ial cre¿terea de venit datoratå cre¿terii
cererii guvernamentale G de bunuri ¿i servicii .
Deci, atât în ceea ce prive¿te cererea guvernamentalå de bunuri ¿i

servicii, cât ¿i celelalte instrumente ale politicii fiscale, determinarea
eficien¡ei presupune luarea în considerare a douå aspecte:
a) care instrument de politicå fiscalå determinå cea mai mare

modificare a nivelului venitului Y în condi¡ii economice similare;
¿i
b) în ce condi¡ii economice, politica fiscalå este mai eficientå.
Compararea diferitelor instrumente de politicå fiscalå în ceea ce

prive¿te eficien¡a se face pornind de la multiplicatorii asocia¡i fiecårui
instrument. Am våzut cå valorile acestor multiplicatori sunt diferite, ceea
ce înseamnå cå impactul lor asupra venitului Y diferå. Rela¡ia (4.12) dådea
chiar ordinea în care ace¿ti multiplicatori influen¡eazå cre¿terea venitului
Y.
Singura problemå care se poate pune este aceea a raportului dintre

multiplicatorul cererii guvernamentale de produse ¿i servicii k G ¿i
multiplicatorul taxelor kT.
Ace¿tia au semne diferite, ceea ce exprimå faptul cå o cre¿tere a
lui G sau o scådere a lui T conduce la acela¿i efect de cre¿tere a lui Y. Så
rescriem ace¿ti doi multiplicatori:
1
kG=
1  c y (1  ty )
 cy Y
kT=
1  c y (1  t y )
Presupunând acum cå G cre¿te ¿i T scade în aceea¿i propor¡ie, deci

G=-T, ob¡inem:
1
Y= G
1  c y (1  ty )
¿i
c y Y
Y= - T
1  c y (1  t y )
de unde avem:
1 c y  Y
Y= G= G=Y
1  c y (1  ty ) 1  c y (1  ty )
deci
APLICAºII
1=cyY
Altfel spus, pentru:
1
Y=
c y
eficien¡a celor doi multiplicatori este aceea¿i.
1
Dacå Y> atunci multiplicatorul kT al impozitelor ¿i taxelor este
c y
mai eficient, altfel spus scåderea impozitelor ¿i taxelor cu o unitate

monetarå determinå o cre¿tere a venitului Y mai mare decât cre¿terea
cererii guvernamentale de bunuri ¿i servicii cu o unitate.
1
În cazul în care Y< lucrurile stau invers, deci cre¿terea cererii
c y
guvernamentale cu o unitate determinå o cre¿tere mai mare a venitului

decât scåderea cu aceea¿i unitate monetarå a impozitelor ¿i taxelor.
Se cunoa¿te cå, atât o cre¿tere a cererii guvernamentale G, cât ¿i
o reducere a impozitelor ¿i taxelor determinå apari¡ia unui deficit bugetar.
O problemå pe care guvernul trebuie så o rezolve, în acest caz, este aceea
a cantitå¡ii cu care el trebuie så creascå taxele (veniturile) pentru a
acoperi cheltuielile suplimentare.
Så presupunem cå guvernul decide ca acoperirea deficitului bugetar

astfel creat så se facå prin mårirea taxelor autonome T0.
Efectul total asupra venitului Y al cre¿terii, atât a cererii
guvernamentale G, cât ¿i a taxelor autonome T0 se ob¡ine cu ajutorul
rela¡iei:
1  c y
Y= G+ T0
1  c y (1  ty ) 1  c y (1  ty )
(4.15)
Dacå taxele autonome To cresc cu aceea¿i sumå ca ¿i cererea

guvernamentalå G (deci dacå G=T0), se va înregistra un surplus bugetar.
Explica¡ia este aceea cå cu cât este generat un venit Y mai mare, cu atât
taxele totale sunt mai mari. Schimbarea în taxele autonome va produce o
schimbare în venitul total ob¡inut din taxe egal cu:
T=T0 + tyY (4.16)
care se ob¡ine diferen¡iind total rela¡ia (4.4) din model. Altfel spus,
cre¿terea taxelor autonome ¿i a cererii guvernamentale cu aceea¿i
cantitate determinå un surplus în buget egal cu tyY.
Pentru a determina cât trebuie så creascå taxele autonome T0 astfel

încât bugetul så råmânå echilibrat (deci G=T), deducem pe T0 din
(4.16) ¿i îl înlocuim în (4.15). Avem:
T0=T-tyY
¿i, de aici:
1  c y
Y= G+ (G-tyY)
1  c y (1  ty ) 1  c y (1  ty )
¡inând cont cå T0=G.
Rezolvând pentru Y, ob¡inem:
t y  c y  Y 1  cy
Y   G 
1  cy (1  t y ) 1  cy (1  t y )
Y  cy Y  cy t y Y  c y t y Y 1  cy
 G 
1  c y (1  t y ) 1  cy (1  t y )
(1  cy ) Y (1  c y ) G

1  cy (1  t y ) 1  cy (1  t y )
¿i se observå cå Y =G.
¥n concluzie, venitul va cre¿te în aceea¿i cantitate ca ¿i cererea

guvernamentalå ¿i bugetul va ajunge la un nou echilibru.
Cu alte cuvinte, multiplicatorul bugetului echilibrat este, în acest

caz, unitar. Aceastå valoare unitarå este rezultatul ipotezelor particulare
fåcute asupra modelului. În practicå, înså, multiplicatorul bugetului
echilibrat este, în general, pozitiv, dar mai mic decât unitatea.
Un al doilea aspect legat de eficien¡a politicilor fiscale spuneam

cå îl reprezintå cel legat de condi¡iile economice generale în care aceste
politici sunt aplicate. Så consideråm, astfel, reprezentarea din figura 4.6.
APLICAºII
Rezultå clar, de aici, cå mårimea multiplicatorului politicii fiscale sau, mai

general, eficien¡a politicii fiscale, depinde de faptul cå politica fiscalå este
ini¡iatå la un nivel mai scåzut sau mai ridicat al outputului.
Figura 4.6
Astfel, dacå consideråm aceea¿i schimbare în G, efectul acesteia

asupra lui Y depinde de zona curbei LM în care se declan¿eazå politica
respectivå.
Pentru un nivel de echilibru ini¡ial în punctul A, caracterizat de

venitul Y0, în care curba LM este relativ platå, deci panta acesteia tinde
cåtre zero, cre¿terea lui Y este mare, ob¡inându-se, o datå cu trecerea
economiei cåtre noul punct de echilibru B, o cre¿tere a lui Y apropiatå de
cea maxim posibilå.
Altfel spus, în aceastå zonå a curbei LM, multiplicatorul politicii
fiscale este foarte mare, el nefiind afectat de pia¡a financiarå (rata
dobânzii aproape nu se modificå).
În schimb, în cazul în care punctul de echilibru ini¡ial este C, aflat pe

curba LM, într-o zonå în care panta acesteia este rapid ascendentå, ¿i
caracterizat de un venit Y2 mai mare decât Y0, aplicându-se aceea¿i
politicå fiscalå, efectul ei va fi o cre¿tere mult mai micå a venitului, la Y3.
Deci multiplicatorul politicii fiscale este foarte mic, apropiat de

zero, aråtând o puternicå influen¡å a pie¡ei financiare, caracterizatå
printr-o cre¿tere însemnatå a ratei dobânzii.
În concluzie, mårimea multiplicatorului politicii fiscale depinde de

panta curbei LM în punctul de echilibru ini¡ial. O cre¿tere datå a lui G ¿i
deplasarea curbei IS determinatå de aceastå cre¿tere vor conduce la o
cre¿tere mai mare a venitului Y, dacå economia se aflå într-un punct
caracterizat de subutilizarea for¡ei de muncå ¿i de o ratå scåzutå a
dobânzii pe pia¡a financiarå.
Dar dacå cre¿terea lui G are loc într-o economie cu ¿omaj scåzut ¿i
o ratå a dobânzii mare, politica fiscalå respectivå va avea un efect mai
mic asupra lui Y, dar un efect mai mare asupra lui r, care va cre¿te ¿i mai
mult cu consecin¡e asupra investi¡iilor, care vor scådea cu o valoare
aproape egalå cu cre¿terea lui G.
Acest ultim aspect, cunoscut sub numele de efectul de crowding
out, va fi analizat mai pe larg în paragraful urmåtor.
Flexibilitatea politicii fiscale se referå la relativa rapiditate cu care

efectele schimbårilor în instrumentele acestei politici î¿i fac apari¡ia.
Procesul decizional care stå la baza oricårei politici fiscale este destul de
lung ¿i complicat.
El include perioada necesarå elaborårii bugetului guvernamental ¿i
aprobårii lui în Parlament. Dupå aprobare, acest buget este transpus în
realitate de o mul¡ime de institu¡ii guvernamentale. Toate acestea fac ca o
schimbare în impozite ¿i taxe, de exemplu, så necesite un timp destul de
îndelungat pânå când efectele dorite se resimt la nivelul întregii economii.
Aceastå aparentå lipså de flexibilitate a politicii fiscale este, în

parte, compensatå de existen¡a stabilizatorilor automa¡i, la care ne vom
referi mai pe larg în capitolul VII.
Flexibilitatea automatå este atinså atunci când schimbåri în taxe ¿i
cererea guvernamentalå apar automat, prompt ¿i în direc¡ia necesarå
pentru a determina un efect de stabilizare asupra cererii agregate.
Aici automat înseamnå cå nu este necesarå o decizie explicitå a
guvernului pentru aceasta; prompt presupune cå existå doar un mic
decalaj între schimbårile care apar în cererea agregatå ¿i schimbårile în
instrumentele de politicå fiscalå, iar direc¡ia necesarå indicå faptul cå o
descre¿tere în cererea agregatå atrage dupå sine o cre¿tere a cererii
guvernamentale ¿i o reducere a taxelor, în timp ce o cre¿tere a cererii
APLICAºII
agregate determinå o scådere a cererii guvernamentale ¿i o cre¿tere a

taxelor.
În general, când cererea agregatå ¿i, în consecin¡å, ¿i venitul cresc,

cre¿terea automatå ¿i promptå a taxelor ¿i scåderea plå¡ilor transferabile
tind så tempereze aceastå cre¿tere; când cererea agregatå ¿i venitul
descresc, descre¿terea automatå ¿i promptå a taxelor ¿i cre¿terea plå¡ilor
transferabile tind så opreascå aceastå descre¿tere.
Aceste efecte ale stabilizatorilor automa¡i fac ca venitul disponibil
så creascå sau så scadå mai pu¡in decât venitul na¡ional total. Astfel, în
cazul unei recesiuni, în care venitul na¡ional scade semnificativ, venitul
disponibil este protejat oarecum, deoarece taxele se reduc automat, iar
plå¡ile transferabile cresc automat.
Datoritå acestui fapt, cheltuielile pentru consum vor scådea mai
pu¡in, ceea ce va face ca înså¿i cererea agregatå så se reducå mai pu¡in
decât în cazul în care ace¿ti stabilizatori automa¡i nu ar func¡iona.
În unele cazuri, înså, unii stabilizatori automa¡i se pot transforma în

destabilizatori automa¡i care ac¡ioneazå într-un mod contrar, deci, dacå
cererea agregatå este într-un proces de scådere, ei accentueazå acest
proces, la sfâr¿it scåderea înregistratå fiind ¿i mai însemnatå decât dacå
ei nu ar fi func¡ionat; la fel, atunci când cererea agregatå cre¿te, ace¿ti
destabilizatori automa¡i accentueazå acest proces de cre¿tere.
De regulå, astfel de efecte apar datoritå lipsei de flexibilitate a

sistemelor de impozite ¿i taxe existente sau barierelor birocratice în ce
prive¿te alocarea transferurilor.
Chiar ¿i în cazul în care stabilizatorii automa¡i ac¡ioneazå în
concordan¡å cu cele prezentate mai înainte, efectul contrar evolu¡iei
cererii agregate pe care îl au face ca politica fiscalå så fie mai pu¡in
flexibilå. Deci, în proiectarea oricårei politici fiscale trebuie så se ¡inå
seama ¿i de existen¡a acestor stabilizatori care limiteazå flexibilitatea
politicii respective.
4.4 DEFICITUL GUVERNAMENTAL ªI FINANºAREA POLITICII

FISCALE
Atunci când aplicå o politicå fiscalå, guvernul ia decizii nu numai în

privin¡a mårimii cererii guvernamentale de bunuri ¿i servicii G, a
transferurilor TR sau a ratei fiscalitå¡ii ty, dar ¿i a modului în care politica

fiscalå respectivå va fi finan¡atå.
Aceasta deoarece, dupå cum am mai aråtat, orice cheltuialå

guvernamentalå trebuie så fie finan¡atå, deci trebuie så existe o surså de
venit alocatå în vederea suportårii cheltuielii respective. Existen¡a acestei
restric¡ii bugetare guvernamentale este asemånåtoare restric¡iilor
bugetare pe care orice gospodårie sau firmå le are.
Cu toate acestea, guvernul are anumite facilitå¡i de finan¡are de

care nu orice gospodårie sau firmå dispune. Una dintre aceste facilitå¡i
este aceea cå el este cel care stabile¿te impozitele ¿i taxele, deci el poate
så introducå taxe suplimentare pentru a-¿i finan¡a propriile cheltuieli.
O altå facilitate este posibilitatea pe care o are ca, împreunå cu

Banca Centralå, så-¿i finan¡eze cheltuielile prin lårgirea bazei monetare,
deci prin tipårirea de bani. Aceastå bazå monetarå nou creatå poate fi
utilizatå pentru efectuarea de plå¡i provocate de o anumitå politicå fiscalå
aplicatå.
Putem scrie, atunci, urmåtoarea restric¡ie de buget a guvernului:
T   M 0  p s b r  G  T R  d  o b
       U tiliz a r i
(4.17)
S u rs e
Aici T reprezintå venituri ob¡inute din impozite ¿i taxe, M0 -

schimbarea în baza monetarå, psbr -necesarul de împrumut al guvernului,
G ¿i TR sunt cheltuielile guvernamentale, iar dob reprezintå dobânda
plåtitå la datoria publicå.
Scåzând pe T din ambele pår¡i ale rela¡iei (4.17) ¿i rearanjând
termenii ob¡inem:
G + TR + dob -T = M0 + psbr (4.18)
care aratå cå deficitul bugetar guvernamental poate fi, în general, finan¡at

fie prin cre¿terea bazei monetare M0, fie prin împrumuturi guvernamentale
pe pia¡a financiarå.
Aceste douå modalitå¡i de finan¡are nu sunt, totu¿i, utilizate în
aceea¿i måsurå pentru a finan¡a deficitul guvernamental.
Monetizarea deficitului bugetar, cum se nume¿te cre¿terea bazei

monetare pentru a acoperi o parte din deficit, reprezintå, de regulå, o micå
APLICAºII
parte din finan¡area totalå, deoarece ea duce la existen¡a pe pia¡a

monetarå a unei cantitå¡i mai mari de bani, deci la cre¿terea infla¡iei.
Deficitul bugetar este, în consecin¡å acoperit în cea mai mare parte
prin împrumuturi guvernamentale pe pia¡a financiarå. Guvernul vinde, în
acest scop, bonuri de tezaur (împrumuturi pe termen scurt) sau obliga¡iuni
guvernamentale (împrumuturi pe termen lung).
Båncile comerciale sau chiar Banca Centralå pot cumpåra aceste

bonuri ¿i obliga¡iuni prin opera¡iuni pe pia¡a deschiså, crescând, astfel,
baza monetarå ¿i crescând fondurile la dispozi¡ia guvernului.
Desigur cå o astfel de modalitate de finan¡are duce la cre¿terea
nivelului datoriei publice, deci la o dobândå tot mai mare, pe care guvernul
trebuie så o plåteascå pentru împrumuturile efectuate.
Efectul pe care îl are finan¡area cheltuielilor guvernamentale prin

împrumuturi pe pia¡a financiarå depinde, în principal, de doi factori: (1)
måsura în care împrumutul guvernamental afecteazå estima¡iile
consumatorilor privind mårimea venitului disponibil permanent; ¿i (2)
efectul pe care îl are împrumutul guvernamental asupra ratei dobânzii.
Desigur cå ac¡iunea exercitatå de ace¿ti doi factori nu poate fi

complet separatå, deoarece deciziile gospodåriilor privind economiile
realizate afecteazå oferta de credite pe pia¡a financiarå.
Pentru început, så presupunem cå gospodåriile nu percep legåtura
care existå între împrumuturile guvernamentale ¿i propriul lor venit
disponibil parmanent. Deci ele nu cred cå deficitele guvernamentale mai
mari le vor face så plåteascå taxe mai mari în viitor, deci le vor reduce
venitul disponibil permanent.
În acest caz, o cre¿tere a împrumuturilor guvernamentale nu are un

efect direct nici asupra consumului ¿i nici a economiilor realizate de
gospodårii. Acestea sunt, înså, afectate de modificarea ratei dobânzii.
În figura 4.7 se reprezintå efectul pe care îl are cre¿terea
împrumuturilor guvernamentale.
Curba cererii de credite CRD se deplaseazå de la CR0D la CR1D,
fåcând ca rata dobânzii så creascå de la r0 la r1.
Deoarece gospodåriile nu sunt afectate direct de cre¿terea cererii

de credite guvernamentale, curba ofertei de credite CR IS råmâne
sta¡ionarå.
Distan¡a pe orizontalå dintre cele douå curbe, CR 0D ¿i CR1D este

egalå cu cre¿terea cererii guvernamentale, G.
Dar cantitatea totalå a împrumuturilor pe pia¡a creditelor cre¿te
mai pu¡in decât G ¿i aceasta deoarece o parte din investitorii priva¡i care
ar fi contractat împrumuturi sunt alunga¡i de pe pia¡å (efectul de crowding
out). Acest efect apare când împrumutul guvernamental reduce cererea
privatå pentru bunurile produse intern în douå moduri: prin reducerea
cheltuielilor guvernamentale ¿i reducerea exporturilor nete.
Så consideråm, mai întâi, efectul de crowding out al cheltuielilor de

investi¡ii. Dacå împrumutul guvernamental determinå cre¿terea ratei
dobânzii, costul creditelor pentru investitorii priva¡i cre¿te. Unele proiecte
de investi¡ii, care ar fi fost profitabile pentru o ratå a dobânzii mai micå, nu
mai sunt profitabile în noile condi¡ii.
Dacå cheltuielile de investi¡ii sunt senzitive la rata (realå a)

dobânzii, atunci împrumuturile guvernamentale vor reduce cheltuielile de
investi¡ii, datoritå faptului cå ele duc la cre¿terea ratei dobânzii. Cu cât
cheltuielile de investi¡ii sunt mai senzitive la schimbarea în rata dobânzii,
cu atât efectul de crowding out este mai puternic.
Figura 4.7
Acest efect reduce efectul total determinat în economie de

cre¿terea cererii guvernamentale de bunuri ¿i servicii, G.
APLICAºII
În figura 4.8 se observå cå, fårå efectul de crowding out, curba

cererii agregate AD s-ar fi deplasat de la AD 0 la AD1. Dar scåderea
cheltuielilor de investi¡ii duce la reducerea cererii agregate, astfel încât
curba AD se deplaseazå doar pânå la AD 2. Drept urmare, efectul politicii
fiscale asupra outputului/venitului este mai mic.
Efectul de crowding out se manifestå nu numai prin cererea de

investi¡ii, dar ¿i prin intermediul exportului net. Se spune, în acest caz, cå
avem un efect de crowding out interna¡ional.
Figura 4.8
Dacå consideråm cå economia na¡ionalå este deschiså, atunci o

cre¿tere a ratei interne a dobânzii determinå un influx de capital stråin pe
pia¡a financiarå internå.
Acest influx reduce cre¿terea ratei dobânzii deoarece el modificå
panta curbei ofertei de credite, reprezentatå în figura 4.7. Noua situa¡ie
este aråtatå în figura 4.9.
Se observå cå influxul de capital stråin pe pia¡a financiarå internå

determinå o rota¡ie a curbei ofertei de cedite CRS de la CR0S la CR1S.
În urma cre¿terii împrumuturilor guvernamentale pe pia¡a internå a
creditelor, curba cererii de credite CRD se va deplasa de la CR0D la CR1D.
Noul punct de echilibru pe aceastå pia¡a nu va mai fi B ci B’ cåruia îi

corespunde o ratå a dobânzii r1’ mai mare decât rata ini¡ialå a dobânzii
r0,dar mai micå decât r1, rata dobânzii care ar fi fost pe pia¡å fårå existen¡a
efectului de crowding out interna¡ional.
Acest efect are urmåri nefavorabile asupra exporturilor nete. Så

consideråm, astfel, restric¡ia de buget la nivelul întregii economii:
I+G+NX=S+T (4.19)
Rearanjând termenii, ob¡inem:
(G-T)=(S-I)-NX (4.20)
Termenul din partea stângå a rela¡iei (4.20) reprezintå deficitul

bugetar guvernamental. În partea dreaptå exporturile nete negative (-NX)
reprezintå influxul de capital stråin.
Altfel spus, deficitul guvernamental se acoperå prin disponibilul de
împrumut (S-I) pe pia¡a internå a creditelor, la care se adaugå împrumuturi
pe pia¡a externå, deci influxurile de capital stråin.
Cre¿terea ratei dobânzii pe pia¡a internå a creditelor, determinatå
de cre¿terea împrumuturilor guvernamentale, face ca influxul de capital
stråin så creascå. Investitorii stråini sunt atra¿i de aceastå cre¿tere a
ratei dobânzii, ei putând ob¡ine un venit mai mare decât pe pia¡a financiarå
interna¡ionalå. Pentru a investi pe pia¡a internå, ace¿ti investitori stråini
cumpårå valuta internå, deci cererea de valutå internå cre¿te. Aceasta
face ca pre¡ul valutei interne, exprimat prin rata de schimb, så creascå.
Valuta internå devine mai scumpå, ceea ce face ca exporturile de

produse ¿i servicii så scadå ¿i importurile de produse ¿i servicii så
creascå. Drept urmare, exportul net se va reduce.
APLICAºII
Figura 4.9
Împrumuturile guvernamentale, deci cre¿terea datoriei publice, au,

în anumite cazuri, ¿i efecte pozitive, cum sunt cele asupra produc¡iei
(outputului). Se ¿tie cå cheltuielile de investi¡ii depind atât de nivelul
venitului Y cât ¿i de rata dobânzii r. Dacå venitul scade sub nivelul såu
poten¡ial ¿i cheltuielile de investi¡ii se vor reduce.
În consecin¡å, firmele nu vor mai investi în bunuri capitale, ele

neputând utiliza complet nici capitalul existent. Într-o astfel de situa¡ie,
cre¿terea cheltuielilor guvernamentale G care duce la sporirea datoriei
publice, are un efect adi¡ional asupra cheltuielilor de investi¡ii, efect
denumit crowding in. Så utilizåm reprezentarea din figura 4.10 pentru a
explicita acest efect.
Pentru început, se considerå cå economia se aflå în punctul A,

caracterizat de un venit Y0 mai mic decât cel poten¡ial Y*. Cre¿terea
cererii guvernamentale, G deplaseazå curba AD, din pozi¡ia sa ini¡ialå AD 0
într-o nouå pozi¡ie AD1.
Figura 4.10
Drept urmare, venitul cre¿te la Y1, ceea ce face ca utilizarea for¡ei

de muncå så sporeascå (reducând, în mod corespunzåtor, ¿omajul), iar
optimismul producåtorilor så creascå (ace¿tia începând så producå mai
mult). Cre¿terea produc¡iei atrage ¿i cre¿terea cheltuielilor de investi¡ii,
ceea ce determinå o nouå deplasare a curbei cererii agregate cåtre
dreapta, în pozi¡ia AD2.
Venitul cre¿te la Y2, deci economia este împinså cåtre nivelul såu
natural de echilibru aflat în punctul E, la intersec¡ia curbelor ofertei
agregate pe termen lung (LRAS) ¿i pe termen scurt (SRAS).
Pânå acum am presupus cå gospodåriile nu reac¡ioneazå la
cre¿terea datoriei guvernamentale, deoarece ele nu percep legåtura care
existå între cre¿terea împrumuturilor guvernamentale ¿i scåderea
venitului lor disponibil permanent.
Så consideråm, în continuare, situa¡ia alternativå în care

consumatorii se a¿teaptå ca cre¿terea împrumuturilor guvernamentale så
le afecteze venitul disponibil datoritå cre¿terii taxelor.
Dacå guvernul inten¡ioneazå så plåteascå ¿i o parte din datoria

publicå acumulatå, atunci taxele vor cre¿te în viitor ¿i mai mult. ¥n aceste
condi¡ii, consumatorii vor reac¡iona prin reducerea cheltuielilor de consum
¿i cre¿terea economiilor.
APLICAºII
Existen¡a unor economii suplimentare, atrase de acest

comportament al consumatorilor, va face ca curba ofertei de credite CR S
så se deplaseze ¿i ea cåtre dreapta (vezi figura 4.11)
Figura 4.11
¥n consecin¡å, o astfel de deplasare,care va men¡ine rata dobânzii

relativ constantå la nivelul ini¡ial r 0 ,va determina eliminarea efectelor de
crowding out atât asupra investi¡iilor, cât ¿i a exportului net.
Cu toate acestea, consumul curent va scådea, ceea ce are efecte

directe asupra cererii agregate, determinând reducerea acesteia pe
termen scurt. Apare,astfel,un alt tip de efect de crowding out, ¿i anume cel
exercitat prin intermediul cheltuielilor de consum.
4.5 EFECTELE GENERALE ALE POLITICILOR FISCALE
Din cele prezentate anterior am våzut cå politica finalå poate, în

anumite condi¡ii, så exercite efecte macroeconomice importante, mai ales
pe termen scurt. De¿i efectele modificårilor în G sau în t y asupra cererii
agregate ¿i,în consecin¡å, asupra venitului Y sunt asemånåtoare, existå
diferen¡e majore între schimbarea lui G ¿i a lui ty.
Mai întâi, existå o diferen¡å în ceea ce prive¿te structura noului

output de echilibru ce se ob¡ine.
Cre¿terea outputului (venitului) determinatå de schimbarea lui G va
determina cre¿terea ponderii sectorului public (guvernamental ) din
economie.
¥n schimb, scåderea ratei fiscalitå¡ii ty face ca venitul disponibil
permanent så creascå, ceea ce duce la cre¿terea cheltuielilor de consum,
deci la dezvoltarea sectorului privat al economiei.
Astfel, alegerea între reducerea taxelor sau cre¿terea cheltuielilor

guvernamentale, pentru a determina extinderea venitului (outputului) ¿i
reducerea ¿omajului, va fi dependentå de aprecierea privind beneficiile
sociale relative care se ob¡in printr-un consum mai mare sau mai multe
produse în servicii ce sunt orientate cåtre sectorul public.
O altå diferen¡å importantå între utilizarea lui G sau a lui t y constå în
faptul cå o reducere a ratei fiscalitå¡ii va afecta economia doar dacå
consumatorii vor utiliza cre¿terea venitului disponibil permanent rezultatå
pentru a cre¿te cheltuielile lor de consum.
Este posibil ca consumatorii så economiseascå sporul de venit
disponibil, ceea ce nu are un efect imediat asupra lui Y.
Aceastå problemå nu apare, înså, atunci când se schimbå G,
întreaga cantitate cu care se modificå regåsindu-se în cererea agregatå ¿i,
deci, în venit (output). ¥n concluzie, modificarea lui G are efecte mai certe
asupra lui Y decât modificarea lui ty.
¥n sfâr¿it, o a treia diferen¡å este legatå de caracterul permanent
sau temporar al modificårilor lui G sau ty.
Este mai probabil ca o schimbare permanentå în rata fiscalitå¡ii t y
så aibå un efect mai mare asupra venitului decât schimbåri temporare,
care pot foarte bine så fie compensate de fluctua¡iile economiei.
¥n schimb, modificårile temporare ale cererii guvernamentale de
bunuri ¿i servicii G au efect de impact mai mare decât dacå acestea ar
cåpåta un caracter permanent.
4.6 REZUMAT
1. Politicile fiscale reprezintå, în esen¡å, modalitå¡i prin care,

utilizând cheltuielile guvernamentale sau alte instrumente fiscale aflate la
dispozi¡ia guvernului, este încurajatå cererea agregatå de bunuri ¿i
servicii.
APLICAºII
2. Principalele instrumente ale politicilor fiscale sunt reprezentate

de: cumpårårile guvernamentale de bunuri ¿i servicii, plå¡ile transferabile
¿i taxele.
3. Fiecare dintre aceste instrumente are asociat un multiplicator

care exprimå mårimea cu care se modificå venitul ca urmare a modificårii
cu o unitate valoricå a instrumentului respectiv.
4. Efectele de transmisie asociate instrumentelor politicii fiscale

aratå succesiunea de modificåri ce au loc în principalele variabile
macroeconomice, declan¿atå de o modificare a instrumentului respectiv.
5. Eficien¡a instrumentelor politicii fiscale reprezintå o måsurå a

efectului determinat de scopul sau scopurile acestei politici, raportat la
mårimea schimbårii ce are loc într-un instrument politic utilizat.
6. Eficien¡a politicii fiscale depinde de douå aspecte, ¿i anume: a)

care instrument de politicå fiscalå determinå schimbarea cea mai mare a
nivelului venitului Y, celelalte condi¡ii economice fiind similare; ¿i b) în ce
condi¡ii economice, o politicå fiscalå este mai eficientå.
7. Flexibilitatea politicii fiscale exprimå rapiditatea cu care efectele

schimbårilor în instrumente î¿i fac apari¡ia în economie.
8. Aplicarea oricårei politici fiscale necesitå finan¡area acesteia,

de regulå, prin bugetul guvernamental. Acesta este supus unei restric¡ii
care face ca politica fiscalå så aibå un caracter limitat.
9. Pentru a finan¡a deficitul bugetar, guvernul poate împrumuta pe

pia¡a creditelor sau poate cre¿te baza monetarå prin tipårirea de bani.
10. În aplicarea diferitelor politici fiscale, trebuie så se ¡inå seama

de efectele generale ale acestora, care sunt distincte în raport cu
instrumentele politice utilizate.
4.7 CONCEPTE CHEIE
 cumpåråri guvernamentale de  plå¡i transferabile

bunuri ¿i servicii
 venit permanent
 efect de crowding in
 taxe
 multiplicatorii politicii fiscale
 deficit bugetar guvernamental
 cheltuieli autonome
 cheltuieli guvernamentale
 efecte de transmisie ale

politicii fiscale
 politica fiscalå expansionistå
 politica fiscalå restrictivå
 necesarul de împrumut al
sectorului public
 restric¡ia de buget
guvernamentalå
 eficien¡a politicii fiscale
 multiplicatorul bugetului
echilibrat
 efect de crowding out
 flexibilitatea politicii fiscale
 stabilizatori automa¡i
 destabilizatori automa¡i
 monetizarea deficitului
bugetar
 bonuri de tezaur
 obliga¡iuni guvernamentale
 efect de crowding out

interna¡ional

Capitolul 7

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

170 POLITICI MACROECONOMICE.

POLITICI ORIENTATE CÅTRE CERERE:

Politicile orientate cåtre cerere sunt acele politici

Politicile fiscale sunt, în primul rând, instrumente ale

În alegerea politicii fiscale adecvate este importantå

Aplicarea unei politici fiscale determinå efecte imediate

politici fiscale trebuie întotdeauna înso¡itå de o analizå a efectelor

4.1 INSTRUMENTELE ªI SCOPURILE POLITICII FISCALE

Orice analizå a unei politici macroeconomice are la bazå precizarea

În al doilea rând, înså¿i structura cheltuielilor guvernamentale ¿i a

În forma sa ini¡ialå, teoria politicilor fiscale a fost dezvoltatå de

efecte care pot conduce la schimbåri dramatice în comportamentul

Principalul instrument al politicii fiscale, cheltuielile

Toate aceste plå¡i transferabile, prin care se redistribuie venitul

Pe lângå aceste douå instrumente, politica fiscalå mai utilizeazå ¿i

Så analizåm, pe rând, aceste trei instrumente, precum ¿i efectul lor

4.1.1 Cumpårårile guvernamentale de bunuri ¿i servicii

Cumpårårile de bunuri ¿i servicii efectuate de guvern pot afecta

Pe termen scurt, cre¿terea cererii agregate determinå cre¿terea

Cre¿terea pre¡urilor P se explicå prin faptul cå existen¡a unei cereri

Cre¿terea salariilor pe pia¡a for¡ei de muncå este datoratå cre¿terii

Ocuparea într-un grad mai înalt a for¡ei de muncå determinå, mai

Reducerea cumpårårilor guvenamentale de bunurii ¿i servicii

unei astfel de politici, outputul, deci oferta agregatå de bunuri ¿i servicii,

Cu toate acestea, mårimea efectelor determinate de procesul

Reducerea acestora din urmå poate så ducå la scåderea ratei

Toate aceste efecte se suprapun efectelor multiplicator ¿i fac ca, în

4.1.2 Plå¡ile transferabile

Cre¿terea sau descre¿terea plå¡ilor transferabile afecteazå mårimea

aceasta se schimbå datoritå cumpårårilor guvernamentale de bunuri ¿i

Cele mai multe gospodårii î¿i formeazå cererea de bunuri de

Pe lângå caracterul temporar sau permanent al modificårilor de

Dar gospodåriile care au un venit disponibil permanent redus sunt în

Deci efectul plå¡ilor transferabile asupra cererii agregate depinde,

modificårile în cheltuielile de consum, deci în cererea agregatå de bunuri

Deci, dacå primul instrument al politicii fiscale, cumpårårile

Taxele afecteazå cererea agregatå pe douå cåi principale. Prima

Taxele suportate de indivizii de la nivelul gospodåriilor le vom numi,

Schimbårile în impozitul pe venit ac¡ioneazå prin efectele pe care le

O schimbare în venitul curent (pe termen scurt) determinå doar o

În figura 4.2 se prezintå efectul temporar ¿i efectul permanent ale

b) Taxele impuse firmelor

Dacå taxele individuale, dupå cum am våzut mai sus, afecteazå

cheltuielile cu bunurile de investi¡ii. În general, aceste taxe se împart în

Deci, cu cât profitul råmas la dispozi¡ia firmelor este mai mare cu

Cheltuieli de investi¡ii mai mari înseamnå, înså, cumpåråri sporite

Deseori, guvernul acordå anumite scutiri de taxe pe perioade

Încå o datå apare deci importan¡a distinc¡iei dintre carcterul

Din aceastå cauzå se spune cå o reducere temporarå a ratei de

4.2 MULTIPLICATORI ªI EFECTE DE TRANSMISIE

Dupå ce am prezentat instrumentele politicii fiscale ¿i efectele ei

4.2.1 Multiplicatori ai politicii fiscale

Efectul de ansamblu ce se ob¡ine în urma schimbårii mårimii unui

Pentru a introduce atât multiplicatorii, cât ¿i efectele de transmisie

C=C0+cyYD ; C0>0, 0<cy<1

T=T0+t yY ; 0ty1 (4.4)

Modelul, derivat din modelul de determinare a venitului de echilibru

Modelul (4.1)-(4.6) permite determinarea, la un moment de timp dat,

Singura componentå endogenå a cererii agregate este consumul

Altfel, dacå cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, apare un

Utilizând modelul (4.1)-(4.6), så determinåm multiplicatorii politicii

unde A = C0 + I + G + cyTR - cyT0 reprezintå cheltuielile autonome. Valoarea

Pentru valori cunoscute ale propensitå¡ii marginale pentru consum