ACTIVAREA LIMFOCITULUI

= momentul central al oricarui raspuns imun

Se realizeaza prin conditiile:

1. Pot fi activate doar de AG timodependente

2. Activarea LT are loc doar in organele limfoide secundare
3. Prin cooperarea cu APC a caror prezenta si activitate e necesara

LT

- NU are capacitatea de a capta direct Ag

- NU are receptori pt Complement si FcγR
- Poate recunoaste doar moleculele de pe APC- recunoasterea se realizeaza prin complexul
TCR-CD3
4. Cooperarea si activarea LT pt a conduce la un RI eficient este, de fapt, bidirectionala => 2
secvente de activare in cadrul cooperarii celulare:
a) Activare anterograda (APC->LT): in acelasi sens cu prezentarea si recunoasterea AG =>
activarea nedefinitiva a LT. Activarea LT este rezultatul a 2 stimuli:
 Calea TCR-CD3 datorita recunoasterii Ag in sine + calea CD4 SAU CD8
 Caile accesorii – CD28/CD80 (B7)
 Triplu rezultat:
1. Activarea LT
2. Expansiunea clonala a LT -> activare metabolica a LT
3. In cursul activarii, LT se matureaza functional
De exemplu, LT helper ajung sa produca interleukine, iar LT citotoxice produc citokine.
 b) Activare retrograda (LT->APC)
- E o activare suplimentara
- APC ajunge astfel la o activare completa in sens opus recunoasterii Ag
- Interleukina 4 si IFNγ sunt cele mai importante molecule ce activeaza APC prin:
 Cresterea sintezei si excretiei moleculelor MHC pe membrana APC => cresterea
capacitatii de prezentare a Ag -> APC transmite din nou semnale anterograde si ciclul
se repeta pana la declansarea PRAGULUI RASPUNSULUI IMUN

Atingerea pragului inseamna ca clona Ag specifica a suferit etape calitative si cantitative: activare,
expansiune clonala, completa maturare functionala

Activarea LT se desfasoara in 2 etape:

1. Ag nespecifica
2. Ag specifica

Activarea Ag NESPECIFICA

- Se refera la cooperarea celor 2 celule si intrarea in activitate a interleukinelor

- Premerge etapa de recunoastere antigenica
- Se realizeaza legaturi prin cupluri de adeziune intercelulara => cuplurile de adeziune:
 Linia I (CD2 pe membrana LT si LFA3 pe APC) – legaturile sunt stabile pe timp lung si
sunt foarte numeroase
 Linia II (LFA1 de pe membrana LT si ICAM pe APC) – legaturile sunt mai putin stabile,
cu o afinitate mai joasa si cuplurile sunt in numar mai mic
 Supraveghere a APC de catre LT indiferent daca APC prezinta sau nu epitopi -> se intampla
permanent in organele limfoide secundare

Prin adeziune e favorizata prezentarea antigenica si se intampla fenomenul de difuzie al moleculelor

de pe membrana celulara si ajung in inelul de adeziune, iar MHC va glisa aici

Recunoasterea Ag SPECIFICA = IMUNOLOGICA

- Presupune prezentarea si recunoasterea epitopului purtat pe moleculele MHC

- Recunoasterea este asociativa : intra- si interreceptoriala (prin CD4, CD8)
- CD4 leaga alpha2 MHC I
- CD8 leaga alpha3 MHC II
- Numai daca MHC are epitop
- Daca MHC nu are epitop sau are epitop specific(?), atunci TCR-CD3 nu transmite semnale
activatorii, ci inhibitorii. (astfel, se observa ca exista semnale activatorii si semnale
inhibitorii).

Semnalele INHIBITORII

- Pe calea CD4/CD8
- Daca MHC nu poarta epitopi sau poarta epitopi specifici
 - Transmise prin portiunile intracelulare lungi ale CD4/CD8 pana la protein-tirozin-kinazele
asociate (PTK56) -> modificari conformationale cu exteriorizarea tirozinei din pozitia 505 si se
autoforforileaza preluand un fosfat din citosol => inhibarea PTK56

Semnalele ACTIVATORII

- Pe calea TCR-CD3
- Calea „lunga” – stimulul activator este transmis din lant in lant alpha; beta TCR-alpha, beta
CD3 si in final prin lanturile zetta
- Calea „scurta” de la CD3 la CD45 -> functioneaza ca o protein tirozin fosfataza care va prelua
fosfatul de la nivelul PTK asociata CD4/CD8 care se va defosforila, devenind activa si
activandu-se, declanseaza o activare metabolica a LT.
- Pe calea „lunga” se ajunge la segmentul ITAM din profunzime, care devin capabile sa fixeze
ZAP70 care se activeaza si este capabila sa preia fosfatul de la CD45, sa-l transmita catre
fosfolipaza C din contactul cu membrana LT => fosforilarea fosfolipazei C si activarea PLC ce
va declansa cascada fosfatidilinozitolilor. Intre timp, are loc activarea pe cale accesorie ->
RAC MAPK (?) si in final vom ajunge la stimularea mitozei.

Pana atunci:

Cu ajutorul PLC, PIP2 este scindata in IP3 si DAG

IP3

- Compus hidrosolubil
- Vine in contact cu REN ce are pe membrana receptori pt IP3 care activeaza REN a.i. din
acesta se elibereaza in citosol cantitati crescute de Ca2+=>stimuleaza calcineurina care va
activa NF-AT, un polipeptid ce exista continuu in citosol si care cand e inactiv e fosforilat.
- Calciul impreuna cu calcineurina vor determina defosforilarea NF-AT, care poate patrunde in
nucleu, unde activeaza majoritatea genelor pt interleukine.

DAG

- Compus liposolubil
- Ramane pe membrana ca un activator local unde stimuleaza PKC, iar aceasta activeaza functii
nucleare prin NF-KB, polipeptid ce exista mereu in LB. NF-KB este inactiv cand este cuplat cu
un inhibitor proteic.
- PKC va fosforila inhibitorul si va activa NF-Kb si acesta trece in nucleu, unde activeaza gene pt
interleukine si citokine, in special IL2.

Din momentul in care are loc recunoasterea Ag, se stabileste un mod particular de legatura =>
SINAPSA IMUNA

- Reprezinta o forma speciala de contact intercelular care apare in cursul cooperarii dintre 2
celule
- Se constituie progresiv dupa aproximativ 15 min de la contactul TCR cu MHC-epitop
- Se realizeaza in 4 etape:
1. Adeziunea initiala ce se prelungeste mai mult de 1 ora
 2. Polarizare celulara sub actiunea IL
3. Formarea sinapsei propriu-zise
4. Maturizarea sinapsei
- Prima data se formeaza inelul de adeziune prin participarea citoscheletului celular si
favorizarea datorita formarii complexului MHC-epitop->TCR
- In cadrul acestui prim inel de adeziune sunt glisate noi molecule MHC-epitop si TCR-CD3 spre
centrul sinapsei, unde se aglomereaz si genereaza oligomeri ce stabilizeaza sinapsa si creeaza
un nou cluster = cSMAC (central supramolecular activation cluster) – o sa fie acompaniat de
alcatuirea unui buton primar al sinapsei -> sub membrana LT se vor aglomera PTK
- Sunt aduse noi molecule TCR-MHC => inel secundar
- Inelul primar si inelul secundar angajeaza minimum 60 legari MHC-CD3 => acest cluster e
stabil cel putin o ora
- Daca apare acest cluster + minimum 60 complexe TCR-epitop, atunci incep sa fie cuprinse in
sinapsa receptori cu rol accesor: CD45, CD28, CD80, CD40L => semnale activatorii accesorii ->
apar noi cupluri de adeziune, initial de linia a II-a care realizeaza un inel periferic ce vor fi
inconjurate apoi de un nou val de cupluri de adeziune de linia I, ce constituie inelul secundar
de adeziune intercelulara.
- In cadrul sinapsei imune astfel formate si maturate, complexul MHC-TCR poate fi internalizat
de LT
- Functiile sinapsei imune:
1. Produce modificari fizico-chimice in plutele lipidice membranare (microdomenii lipidice
care integreaza semnalele primite) alcatuite din glicosfingolipide, colesterol si proteine
2. Transductia semnalului spre interiorul LT
3. Intermalizarea complexului TCR-MHC-epitop
4. Activarea celulara metabolica+imuna

RAC-MAPK

= kinaze activate in cursul diviziunii celulare

-exista 2 puncte de control in ciclul mitotic:

1. G1->S: kinaze ciclin dependente (CDK) care sunt activate pe calea CD28

2. G2->M: (G1S, SG2, G2M): kinaze ciclin dependente activate prin stimulii ce apar pe calea CD3

Consecintele activarii morfofunctionale pt LT

CDK-CD28
G0->G1 S->G2

TCR-CD3

M -> expansiune clonala

LT va exprima noi TCR, noi CD4/CD8 => productia de IL, citokine si modificarea ap receptoriala

Urmeaza mitoza.

- Majoritatea limf rezultate vor participa la RI in desfasurare

- Un numar mic din ele vor trece in rezerva ca LT cu memorie
- Ele nu mai revin niciodata la G0, dar raman intre G1-S in stadiu de preactivare.

LIMFOCITELE B

- Sunt limfocite mici care se matureaza in maduva hematogena

- Pe suprafata au BCR care, de fapt, sunt Ig
- Majoritatea sunt Ig M/D
- Leaga direct Ag
- Au CD45 izoform cu GM crescuta
- Pe suprafata au CD40, receptorii pt Complement (CD19 pt CR I si CD21 pt CR II) si FcγR
- Poate functiona ca APC si exprima pe membrana moleculele MHC 2
- Exista LB1 si LB 2

LB1

- Majoritatea sunt CD5+

- Se diferentiaza tarziu in maduva hematogena unde alcauiesc aproximativ 5% din LB
- Au receptor specific BCR + receptori de adeziune intercelulara
- Ajung in:
1. Focare inflamatorii
2. Cavitatile seroase
3. Tunica submucoasa a tubului digestiv
4. Stratul subendotelial al organelor genitale
- Exista un subgrup CD5-care se pot multiplica spontan datorita IL10=>limfocite naive
- BCR lor pot recunoaste direct glucide cu MZ repetitive si secreta direct Ac sub forma de IgM
sau IgA care sunt Ac ai RIU primar care se desfasoara in anumite zone din organism (1->4)
- BCR nu are o specificitate atat de stricta si leaga o cantitate crescuta de Ag, iar Ac produsi au
o specificitate mai mica
- Aceste Ig sintetizate la nivel tisular se numesc Ac NATURALI
- Unele LB1 se pot transforma in LB2 care exista doar in organele limfoide secundare
- LB1 au o varietate ce recunoaste structuri proteice proprii degradate => Ac cu specificitate si
afinitate mica implicate in toleranta imunologica => RIU local – nu necesita cooperarea LTh pt
activare