Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei


D.P.I.P.P./ CREDIS

PORTOFOLIU

PEDAGOGII ALTERNATIVE

Prof. Georgeta IORDACHE

Student:
Niţă Alexandra- Livia

Anul III
2017/ 2018
CUPRINS

1. Alternativele pedagogice în societatea românească între necesotate şi actualitate


1.1. Alternative educaţionale în România
1.2. Alternativele pedagogice apărute în România după 1990 (descrierea pe scurt a cel
puţin două alternative)
1.3. Punctul de vedere personal, privind necesitatea şi actualitatea în sistemul de
învăţământ românesc

2. Faceţi o scurtă comparaţie între două alternative educaţionale existente în


România
2.1. Precizaţi caracteristicile fiecărei alternative
2.2. Realizaţi un tabel comparativ cu asemănări şi deosebiri

2
ALTERNATIVELE PEDAGOGICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ
ÎNTRE NECESITATE ŞI ACTUALITATE

1.1. Alternative educaţionale în România


Alternativele educaţionale din România reprezintă variante de organizare şcolară, care
propun soluţii de modificare a anumitor aspect legate de formele oficiale de organizare a
activităţii instructiv-educative.
Proiectarea şi realizarea alternativelor educaţionale reprezintă acţiuni care se realizează
prin raportare la finalităţile educaţionale formulate la nivel macro, al idealului şi al scopurilor
educaţionale şi la nivel micro, al obiectivelor educaţionale care direcţionează procesul de
învăţământ.
Spre deosebire de învăţământul tradiţional care pregăteşte copilul pentru viaţă,
învăţământul alternative este parte integrantă din viaţa acestuia, cunoştinţele fiind descoperite de
către copil.
Astfel, există o altă modalitate de abordare a procesului educaţional, anume aceea a
pedagogiei de reformă care are atenţia centrată pe copil, pe progresele sale. Tot pedagogia de
reformă introduce ideea învăţării prin acţiune, învăţarea autonomă şi individualizarea
programului educaţional.
În România, alternativele educaţionale reprezintă o abordare care preocupa din ce în ce
mai mult părinţii dar şi cadrele didactice. Sistemul tradiţional de învăţământ care presupune
reguli, norme şi dogme clare, precise, prestabilite a început să nu mai aibă atât de mulţi adepţi în
rândul părinţilor cu vederi moderne. Privite la început cu reticenţă, aceste iniţiative private au
ajuns astăzi a fi apreciate de cei mai mulţi dintre cei implicaţi în actul educaţional. Dacă pentru
pedagogia tradiţionala centrul este în profesor, în manual, pentru pedagogiile alternative acest
centru este reprezentat de copil. Copilul este acceptat ca fiind autonom, capabil de autoconducere
şi este pus în situaţii concrete de viaţă.
În cazul acestor alternative, rolul cadrului didactic este acela de observator atent care
dirijează şi coordonează activităţilor elevilor săi.
Educaţia trebuie să vină în ajutorul omului prin orientarea şcolii spre o modalitate nouă
de învăţare care să îi asigure individului posibilitatea de a răspunde unor evenimente
neprevăzute. Pentru acest lucru, învăţarea trebuie să fie inovatoare prin participare –

3
conştientizarea drepturilor şi responsabilităţilor fiecărui individ, precum şi prin cultivarea
capacităţii de comunicare, de cooperare şi de empatie - şi antiparticipare – capacitatea individului
de a răspunde adecvat în faţa unor evenimente pe care societatea le va genera.

1.2. Alternativele educaţionale apărute în România după 1990


În cadrul sistemului de învăţământ românesc, prin iniţiativele realizate la nivel central,
territorial şi local, după anul 1990, au fost instituţionalizate următoarele alternative educaţionale,
aplicabile în învăţământul preprimary şi primar, cu deschidere spre învăţământul secundar:
Pedagogia Waldorf (1990), Pedagogia Montesori (1993), Pedagogia Freinet (1995), Alternativa
Step by Step (1996) şi Planul Jena (1996).

a) Alternativa STEP BY STEP promovează modele educaţionale centrate pe elev şi pe


educaţia individuală şi susţine necesitatea de a-1 face pe copil conştient că tot ce se întâmplă în
viaţă este interdependent. De asemenea, pune accent pe colaborarea şcolii cu familiile elevilor,
pe implicarea părinţilor acestora în conceperea şi organizarea activităţilor din şcoală.
Activităţile didactice se bazează pe munca în grup şi îşi propun să îi înveţe pe copii să îşi
dezvolte un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, să coopereze, să se respecte unii pe alţii şi să se
integreze în comunitatea elevilor.
Metodologia didactică utilizată este activizantă, în primul rând datorită faptului că
vizează abordarea individualizată a elevilor clasei, ţinând cont de nivelul de dezvoltare al
fiecăruia. O cale eficientă de individualizare a învăţării este organizarea centrelor de activitate
care să reflecte interesele şi nevoile elevilor (de exemplu, centre de alfabetizare, de lectură, de
ştiinţe, de matematică, de arte, de teatru şi jocuri). Fiecare centru include activităţi pe mai multe
niveluri şi cu materiale diferite, organizate logic, în funcţie de cerinţele şi stilurile individuale de
învăţare. Activităţile elevilor sunt bazate pe cercetare, ei învaţă prin asocierea informaţiilor noi
cu cele asimilate şi a materialelor noi cu cele pe care le cunosc deja şi sunt evaluaţi prin
modalităţi specifice, cum sunt: scaunul evaluării, mapa de lucrări, caietul de evaluare.
În cadrul activităţilor desfăşurate în centrele de activitate, în conformitate cu obiective
comune prestabilite, elevii au ocazia să-şi dezvolte deprinderi, să împărtăşească din experienţa
proprie, să înveţe din experienţa celorlalţi, să-şi consolideze cunoştinţele, într-un climat pozitiv şi
într-o atmnosferă de încredere

4
b) Alternativa MONTESSORI îşi propune să înveţe copilul să gândească şi să
acţioneze independent, într-o manieră responsabilă.
Filosofia metodei de educaţie Montessori se bazează pe preocuparea de a oferi tuturor
copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potenţialul lor maxim şi libertatea de a găsi soluţii
pentru propriile lor probleme. Automotivarea fiind considerată cheia învăţării complete, copilul
şi învăţarea sunt situate pe primul loc, iar predarea şi programa de educaţie pe locul al doilea.
Educatorii Montessori pledează pentru conceperea unui mediu de instruire bazat pe
obiecte mici, uşor de manipulat şi detaliate din punct de vedere vizual. Metoda de educaţie este o
metodă ştiinţifică, bazată pe observarea obiectivă a copilului, pe pregătirea mediului de instruire
pe baza observaţiilor realizate şi pe conceperea programei de educaţie în mod creativ, în funcţie
de nevoile copilului.

c) Alternativa WALDORF urmăreşte să dezvolte personalitatea copilului ansamblul ei


şi să îşi orienteze oferta de predare în funcţie de particularităţile diferitelor trepte de vârstă ale
copiilor şi de cerinţele acestor trepte. Ea nu este orientată spre oferirea unei anumite pregătiri
profesionale înguste sau unei specializări.
Şcoala Waldorf a fost prima şcoală care a propus o alternativă sistemului educaţional
clasic. A fost întemeiată de Rudolf Steiner la Stuttgart, ca urmare a sugestiei date de
conducătorul fabricii de ţigarete Waldorf Astoria, pentru copiii salariaţilor. În România după
anul 1991 Ministerul Educaţiei şi Cercetării a aprobat introducerea pedagogiei Waldorf ca
alternativă educaţională.

1.3. Punctul de vedere personal, privind necesitatea şi actualitatea din sistemul de


învăţământ românesc
Consider că este cu adevărat necesar ca părinţii să aleagă aceste alternative educaţionale
pentru copii, în cazul în care aceştia au posibilitatea. Acest tip de învăţământ răspunde unor
opţiuni individuale pentru parcurgerea unui anume tip de educaţie, care este o educaţie cu un
specific aparte.
Personal aş alege una din aceste alternative educaţionale din nenumărate motive. În
primul rând baza materială este una foarte bună; acestea dispun de spaţii de învăţământ, spaţii de

5
joacă sau pentru activităţi sportive, biblioteci cu material de foarte bună calitate, sunt dotate cu
material didactice foarte bune care vin în sprijinul copiilor.
Clasele sunt formate încă de la început din copii care au ales alternativa educaţională
respectivă. De asemenea, cadrele didactice din aceste alternative este mult mai mare comparativ
cu învăţământul tradiţional iar calificarea acestora este foarte bună.
În al doilea rând consider necesare aceste alternative educaţionale datorită faptului că ele
vin în sprijinul copiilor. Aceştia sunt valorizaţi şi responsabilizaţi, îşi dezvoltă autonomia prin
acordarea libertăţii de exprimare a opiniilor, au libertate mare de mişcare, le sunt încurajate
iniţiativele personale prin participarea alături de cadrele didactice la alegerea temelor de discuţie
sau la organizarea activităţii. Un alt lucru important pentru copii este calitatea mediului
educaţional, modul de organizare al activităţilor, modul specific în care se realizează evaluarea.
Oferta educaţională este una foarte bogată şi cuprinde cursuri de limbi străine sau activităţi
opţionale potrivite pentru fiecare copil în parte.
Este relevant faptul că elementele aduse de aceste alternative educaţionale sunt valoroase
şi au făcut ca prin extinderea lor să se amelioreze activitatea din sistemul tradiţional de
învăţământ.

6
Faceţi o scurtă comparaţie între două alternative educaţionale existente în
România

2.1. Precizaţi caracteristicile fiecărei alternative

ALTERNATIVA WALDORF
 Are la bază principii pedagogice noi, care au în vedere arta educării, nu doar a omului
pământean, ci şi a omului sufletesc şi spiritual;
 Ţine cont de necesităţile şi capacităţile fiecărui individ;
 Conţinutul disciplinelor urmăreşte stimularea interesului copiilor pentru cunoaştere;
 Are ca obiective fundamentale dezvoltarea gândirii, simţirii, voinţei copilului;
 Funcţionează pe baza a 7 principii pedagogice:
 Principiul fundamental este abordarea integral a fiinţei umane conform
cu specificul vârstei şi având ca ţel dezvoltarea personalităţii copilului;
 Principiul educaţiei permanente se referă la faptul că ducaţia începe
odată cu naşterea copilului şi devine o dimensiune a existenţei sale pe
parcursul vieţii;
 Principiul organizării ritmice a situaţiei educaţionale presupune
planificarea pe “epoci de studiu”;
 Principiul creării unui ambient adecvat obiectivelor;
 Principiul asigurării unui echilibru între teorie şi practică are în vedere
obiectivul de a forma şi dezvolta elevul din punct de vedere cognitive
şi volitiv;
 Principiul predării artistice se referă la faptul că predarea este o artă;
 Principiul predării în imagini se referă la nevoia de “imagini vii” a
copilului de vârstă şcolară mică.
 Are concepţia pedagogic conform căreia numai printr-o predare corespunzătoare
necesităţilor interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o dezvoltare a omului în
sensul libertăţii;

7
 Un elev Waldorf petrece la şcoală între 4-5 ore/ yi la ciclul primar şi 6-7 ore zi la
gimnaziu şi liceu;
 Disciplinele sunt predate în epoci: limba română, matematică, istorie, geografie,
biologie, chimie, fizică, ştiinţe sociale, istoria artei;
 Cursul principal durează 110 minute şi se desfăşoară fără pauză; acesta are o structură
deosebită:
 Partea ritmică: recitări de poezii, scurte exerciţii muzicale, jocuri pe
cântec şi jocuri în cerc;
 Partea de conţinut: recompunerea amănunţită, cu ajutorul elevilor, a
lucrurilor discutate cu o zi în urmă şi continuarea cu noile conţinuturi;ţ
 Partea de exersare sau de lucru individual;
 Partea de teme: verificare şi temă pentru acasă;
 Partea de povestire.
 După ora principală, în orarul clasei se află discipline de învăţământ care se predau în
ritm săptămânal: limbi străine, educaţie muzicală, educaţie plastic, educaţie fizică, lucru
manual, religie, informatică;
 Evaluarea elevilor se realizează prin observarea sistematică;
 Metodele şi mijloacele folosite în evaluare sunt asemănătoare cu cele din sistemul
tradiţional, cu deosebirea că, atunci când se corectează o lucrare de control, dascălul nu
subliniază greşelile cu roşu;
 Părinţii şi cadrele didactice sunt membri ai asociaţiilor Waldorf; se organizează şcoli ale
părinţilor, serbări, târguri în care se vând produse lucrate de copii;
 Părinţii nu plătesc taxe şcolare, cid oar o cotizaţie lunară stabilită de fiecare asociaţie (3-6
euro).

8
ALTERNATIVA MONTESSORI
 Aceasta urmăreşte:
 Promovarea drepturilor copilului;
 Extinderea şi intensificarea educaţiei timpurii şi educarea părinţilor;
 Formarea deprinderilor de activitate intelectuală intensă şi continuă, de
adaptabilitate şi de asumare a schimbărilor;
 Creşterea rolului mediului educative în ansamblul educaţiei, în familie
şi în comunitate;
 Educaţia cosmic şi cea ecologică care pregătesc generaţiile următoare
pentru extinderea relaţiilor cu universal fizic şi pentru asumarea unor
responsabilităţi de care poate să depindă chiar viaţa umanităţii;
 Educaţia pentru libertate, pace, pentru schimbări positive asumate
responsabil.
 Elevii nu sunt împărţiţi în clase de studiu, la fel ca în sistemul tradiţional, nu există
clasa pregătitoare, clasa a 4-a şi clasele de liceu;
 Ciclurile didactice reunesc grupuri de copii de diverse vârste: 0-3 ani, 3-6 ani, 6-12
ani, 12-18 ani;
 Materialele prezente în clasă se află la dispoziţia tuturor copiilor;
 Nu există note şi calificative;
 Copiii de grădiniţă au program asemănător cu cei de la grădiniţele cu program
prelungit;
 Educatorii şi învăţătorii au rolul să observe, să asculte şi să respecte fiecare copil în
parte;
 Nu sunt prevăzute teme sau meditaţii şi pune accentual pe colaborarea cu familia şi pe
contactul cu lumea înconjurătoare.
 Părinţii şi copiii lucrează împreună;
 Evaluarea nu se realizează pe un principiu competitiv: copiii fac alegeri independente,
îşi construiesc singuri cunoaşterea, înţelegerea noţiunilor morale de bine şi rău;

9
aceştia nu sunt certaţi iar evaluarea are scopul de a îmbunătăţi activităţile şi
stimularea copilului;

2.2. Realizaţi un tabel comparativ cu asemănări şi deosebiri

Montessori şi Waldorf sunt unele dintre cele mai populare şi appreciate sisteme
educaţionale neconvenţionale din lume. Aceste metode de învăţământ au luat amploare şi au
atras rapid interesul tot mai multor institutii sau părinţi pentru educaţia primară a copiilor lor.
Deşi ambele tipuri de şcoli, prima întemeiată de Maria Montessori şi a doua de Rudolf
Steiner, au o mulţime de caracteristici şi lucruri în comun, filosofiile lor diferă într-o mulţime de
privinţe.

ALTERNATIVA MONTESSORI (M) ŞI ALTERNATIVA WALDORF (W)


ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI
 Activităţi de învăţare:  Stilurile de învăţare:
Ambele sisteme educaţionale folosesc metode M: şcoala crede în copil şi în abilitatea lui de
neconvenţionale pentru asimilarea informaţiilor a şti ce doreşte de la el şi de la viaţă şi îl lasă
şi nu se bazează pe note sau testări. să aleagă ceea ce vrea să studieze,
Cele două şcoli se bazează pe acelaşi principiu profesorului fiindu-i ghid în procesul
în ceea ce priveşte activităţile de învăţare: cunoaşterii.
respectarea nevoii copilului pentru un anumit W: foloseşte o abordare direcţionată spre
ritm sau ordine de învăţare în rutina zilnică. professor în sala de clasă, care îndrumă
copilul spre dobândirea cunoştinţelor şi
aprofundarea materiei; el este cel care predă,
copilul supunându-se materiilor impuse.
 Curriculumul:  Spiritualitate:
Ambele şcoli folosesc curriculumuri adecvate M: nu are un model de spiritualitate
nivelului de dezvoltare a copilului şi cred atât în prestabilit; este un system educaţional flexibil
abordarea practică, cât şi teoretică în procesul şi deschis, care se adaptează nevoilor şi
de învăţare, desfăşurate concomitant pe credinţelor fiecăruia în parte.

10
parcursul mai multor cicluri educaţionale. W: chiar dacă Steiner nu a vrut să adere la
nici o religie, şcoala lui este înrădăcinată în
antroposofie, o filosofie de viaţă care consider
că oamenii trebuie să aibă mai întâi o
înţelegere a umanităţii înainte de a înţelege
mecanismul de funcţionare a universului.
 Perspectiva asupra naturii:  Modul în care jucăriile facilitează
Ambele tipuri de şcoli au meritul de a pune procesul de învăţare:
accentual pe importanţa stilului de viaţă eco şi M: copilul trebuie să se joace cu acele jucării
pe respectul pentru natură. care îl ajută să înţeleagă conceptele şi să
Atât în sistemul Montessori, cât şi în Waldorf, înveţe lucruri noi; este vorba de jucăriile
copiii învaţă o mulţime de lucruri despre lumea educative.
înconjurătoare. W: încurajează copilul să-şi pună la lucru
Reciclarea şi protecţia mediului sunt două părţi imaginaţia şi să-şi confecţioneze propriile
importante în curriculumul ambelor şcoli. jucării, din materialele pe care le are la
îndemână; metoda Steiner pune accentual pe
creativitate în procesul de învăţare a copilului.

11
 Introducerea gadgeturilor în procesul  Arte şi creativitate:
educaţional: M: exploatează arta şi creativitatea, dar
Ambele şcoli consider că gadgeturile limitează educatorii consider că cei mici învaţă şi se
dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei copiilor dezvoltă cel mai mult dacă se concentrează pe
chiar dacă una pune mai mult accentual pe partea pragmatică; cunoaşterea este iniţiată
aceste abilităţi decât cealaltă. prin experienţa şi contactul cu lumea
înconjurătoare în toată splendorea ei.
W: sistemului nu agreează concepţia
Montessori şi consider că dezvoltarea
creativităţii de la vârste mici este esenţială
pentru dezvoltarea pe termen lung a copilului
(arta, muzica, jocurile de rol) dar şi cele care
pun imaginaţia la lucru sunt integrate constant
în orele de clasă.

 Întroducerea gadgeturilor în
procesul educaţional:
M: lasă la latitudinea părinţilor să decidă cât
şi cum anume trebuie folosite dispozitivele
electronice în educaţia copilului, deşi
recomandă limitarea televizorului,
telefoanelor mobile, calculatorului sau mp3
playerului în activităţile din programul
obişnuit.
W: este rigidă în ceea ce priveşte expunerea la
gadgeturi şi surse media modern. Filosofia
şcolii urmăreşte ca cel mic să-şi creeze
propria lume, prin prisma imaginaţiei şi să nu
se lase influenţat de aceste surse moderne.

12
Calculatoarele sunt introduce în procesul de
învăţare la orele de clasă abia târziu, în clasele
superioare.

13
 Perspectiva asupra muncii sau
activităţilor extracurriculare:
M: vede munca în afara scolii şi activităţile
extracurriculare, din care copilul învaţă să
devină responsabil, independent, ca pe o
plîăcere, din care-şi dezvoltă în mod natural
instinctul de a ajuta şi învaţă lucruri noi. Nu
impune activităţile domestice şi ajutorul dat
părinţilor la curăţenie, cumpărături etc. în
programul şcolii, dar încurajează înclinaţia
copiilor pentru a oferi suport atunci când este
nevoie, pentru a deprinde lecţii de viaţă şi
educaţionale importante din ele.
W: consideră că aceste activităţi
extracurriculare "fură" din bucuria de a fi
copil şi umbresc copilăria celui mic; merge pe
principiul ca un copil trebuie să fie copil şi să
experimenteze activităţile specifice vârstei:
joacă, veselie, bucurie prin metode distractive
şi amuzante.

14
 Aptitudini şcolare sau de învăţare:
M: introduce programa şcolară devreme, încă
de la vârsta preşcolară. Copiii învaţă să
citească încă din anii de grădiniţă.
W: introduce programa şcolară de la 7 ani sau
mai târziu. În preşcolaritate, educatorii
accentuează mai mult activităţile copilăriei,
încurjează imaginaţia şi creativitatea copiilor.
Se concentrează pe dezvoltarea şi dobândirea
aptitudinilor de scris şi citit abia în primii ani
de şcoală.

15
BIBLIOGRAFIE:

1) Iordache Georgeta, Pedagogii alternative


2) Montessori Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1977
3) http://www.suntparinte.ro/alternativa-educationala-waldorf
4) http://www.montessori.org.ro/documents/CeEsteEducatiaMontessori.pdf

16