Sunteți pe pagina 1din 25

1.

Descrierea

1.1 Titlu: “O şansă pentru toţi copiii”


1.2 Locul de desfăşurare: oraşul Iaşi
1.3 Suma totală a proiectului
Euro % din suma totală
Contribuţia partenerilor 12530 87,32 %
Contribuţia solicitată 86265 12,68 %
Total 98795 100 %

1.4 Rezumat
Acest proiect de intervenţie este destinat unui număr de 15 tineri, băieti şi fete, cu
vârsta intre 14-18 ani, tineri care trăiesc pe străzi şi ale căror preocupări imediate sunt
asigurarea hranei şi adăpostului.Tinerilor li se oferă sprijin material (hrană, îmbrăcăminte
şi încălţăminte) şi cazare pe o perioadă de 9 luni, în acest timp fiind pregătiţi în vederea
întegrării profesionale a acestora.Proiectul are ca obiective:
 crearea unor condiţii decente de locuit pentru copiii care provin din stradă;
 ameliorarea imaginii de sine;
 prevenirea sau limitarea comportamentelor deviante (consumul de aurolac,
săvârşirea de infracţiuni şi prostituţie infantilă);
 socializarea şi formarea deprinderilor practice necesare autonomiei şi
independenţei personale ale tinerilor străzii;
 integrarea profesională a tinerilor.
Activităţile principale care se desfăşoară în cadrul proiectului se referă la:
- internarea tinerilor străzii în Centrul de îngrijire de zi;
- formarea autonomiei tinerilor în gospodărire, igiena spaţiilor, autogospodărire şi
igiena personală;
- sprijinirea integrării tinerilor în comunitate: organizarea de spectacole, serbări cu
ocazia diferitelor evenimente,vizitarea obiectivelor socio-culturale şi religioase:
muzee, mănăstiri,case memoriale, vor merge la teatru;
- pregătirea tinerilor într-un atelier de formare profesională: băieţii vor fi instruiţi de
un maistru în domeniul tâmplăriei, iar fetele vor împleti fulare, pulovere, vor
croşeta mileuri.

1.5 Obiective
Nr.crt. Obiectiv
1 Crearea unor condiţii decente de locuit pentru copii străzii.
2 Ameliorarea imaginii de sine.
3 Prevenirea sau limitarea comportamentelor deviante (consumul de
aurolac, săvârşirea de infracţiuni şi prostituţie infantilă).
4 Socializarea şi formarea deprinderilor practice necesare autonomiei si
independenţei personale ale tinerilor străzii.
5 Integrarea profesională a tinerilor.

1.5 Justificare
Un număr tot mai mare de copii din familii dezorganizate sau din centre de
plasament ajung in stradă. Fenomenul “copii străzii” a devenit un peisaj comun pentru
imaginea marilor oraşe. Aceşti copii pot fi întâlniţi în centrele marilor oraşe, în locurile
aglomerate, în gări sau alte staţii de transport în comun.
În general, oamenii nu manifestă interes pentru comunicarea cu copii aflaţi în
stradă, singura formă de relaţionare cu aceştia constând într-un mic ajutor bănesc. Ei sunt
catalogaţi de societate ca fiind un grup cu toate aspectele lui negative, nefiind tratati ca
persoane care au nevoie de protecţie, de o familie, de o educaţie adecvată pentru a se
comporta ca atare.
Conform definiţiei adoptate de diverse organisme nonguvernamentale
internaţionale, “copilul străzii este orice băiat sau fată care nu este suficient protejat,
controlat sau îndrumat de adulţi responsabili şi pentru care strada a devenit locuinţa
obişnuită sau mijlocul său de existenţă. Copii străzii permanenţi sau ocazionali sunt
minorii cuprinşi intre 3 si 18 ani, cu sau fără părinţi, fără un climat familial, de stat ori
privat şi care nu mai are legături cu şcoala.”
Mi-am ales un proiect de intervenţie privind problematica copiilor străzii deoarece
cred că se pot lua măsuri ce vor avea succes în rândul acestei categorii de persoane.
Aceşti copii nu pot fi lăsaţi să supravieţuiască în stradă, având în vedere riscurile sumbre
la care sunt supuşi: dependenţa de substanţe toxice (mai ales aurolac), promiscuitate,
înclinaţie spre delincvenţă (furt, vagabondaj, prostituţie, cerşit), obişnuinţa cu anumite
libertăţi, lipsa de obligaţii, de responsabilităţi.

1.7 Prezentarea problemei

1.7.1. Identificarea cauzelor care au dus la apariţia problemei


Copiii străzii provin în special din familii sărace, dezorganizate, cu un număr
mare de membri, caracterizate prin violenţă, alcoolism, care nu sunt educate şi capabile
să-şi protejeze copiii, iar mediul de origine este agresiv, marcând cu brutalitate viata
copiilor.
Climatul familiar are caracteristici specifice: relaţii emoţionale tensionate sau
insuficiente pe fondul unor agresiuni de natură psihică sau fizică, relaţii de agresivitate
între părinţi pe fondul consumului de alcool, frustrări resimţite permanent în familie,
modele simbolice agresive oferite de mass-media, adăugate la sărăcie, neajunsuri în
satisfacerea necesitaţilor de bază, condiţii de locuit precare sunt factori care conduc la
fuga de acasă şi începerea unei noi vieţi în stradă.
Relaţia dintre soţi, gesturile şi manifestările, viciile şi comportamentele acestora,
toleranţa sau intoleranţa, care poate fi mai gravă sau mai blândă faţă de opiniile, opţiunile
şi convingerile copiilor, neglijenţa sau severitatea exagerată în educaţie sunt considerente
deseori constatate statistic sau social.
S-a constatat prin studii de specialitate că minorii cu probleme de comportament,
doar într-o proporţie limitată au avut părinţi căsătoriţi legal şi care, parţial, îşi îndeplinesc
sistemul de funcţii interne şi externe ce decurg din statutul de familie.În afară de această
situaţie se disting alte două: minorii ce au provenit din stările de concubinaj, iar cel mai
mare procent aparţine grupului de minori înglobat în familii dezorganizate, dezmembrate,
chiar dacă uneori acestea sunt constituite legal. Aceşti părinţi nu-şi îndeplinesc obligaţiile
ce le revin; ei prezintă vicii, au antecedente penale, duc o viaţă imorală, realizează
venituri instabile.
S-a evidenţiat cu pregnanţă existenţa unor corelaţii puternice între viaţa de
familie alterată şi comportamentul adolescenţilor.

1.7.2. Efectele nerezolvării problemei asupra grupului ţintă, asupra comunităţii, asupra
societăţii.
Acest fenomen social capătă proporţii substanţiale de la o zi la alta, deoarece un
număr tot mai mare de copii din familii dezorganizate sau din centre de plasament ajung
în stradă unde sunt victime ale abuzurilor fizice şi psihice, ceea ce îi conduce la
săvârşirea a diferite infracţiuni pentru a supravieţui.
Socializarea acestor copii continuă în stradă, percepând strada ca pe un refugiu.
Ei ajung să respingă valorile sociale pozitive (respectul, onestitatea, politeţea),
considerându-le inutile pentru o viaţă de stradă normală. Astfel adoptă numai valorile,
regulile, normele şi atitudinile grupului de copii ai străzii din care fac parte. El va învăţa
în primul rând să accepte sau să respingă agresivitatea celorlalţi copii, sau cu timpul să
şi-o impună pe a sa ca instrument esenţial pentru supravieţuire şi afirmare.
Strada le oferă tot ce este mai dăunător pentru ei: anturaj rău famat, predispoziţie
la droguri, la prostituţie şi la delincvenţe juvenile.Cerşetoria şi furtul sunt comportamente
frecvent întâlnite în rândul tinerilor străzii, ceea ce indică faptul că instituţiile statului nu
au control asupra situaţiei. Când nu spală maşini şi nu fură, copiii străzii au un
comportament sexual foarte activ. Vârsta primei experienţe sexuale diferă de la caz la
caz, începând de la 7 ani şi mergând până la 18.
Copii străzii nu frecventează şcoala, nu au o viaţă adecvată vârstei lor, nu sunt
incluşi într-un proces de educaţie. Toate informaţiile sunt asimilate din stradă, un mediu
impropriu al dezvoltării şi educării. Ei se găsesc într-o situaţie de criză şi nu au relaţii cu
copii “normali”, în consecinţă ajungând la o respingere a celorlalţi. Ei se autopercep ca
fiind diferiţi de ceilalţi şi încearcă să se asocieze cu persoane similare.
Riscuri la care sunt supuşi adolescenţii: promiscuitate, consum de drog,
prostituţie, lipsa de responsabilităţi, obisnuinţa cu anumite libertăţi, degradarea stării de
sănătate, imposibilitatea de a fi instruiţi în mediul şcolar / profesional, perspective sumbre
ca adulţi (cerşetori, boschetari, delincvenţi). În cea mai mare parte, aceşti copii provin din
familii abuzive, iar ei, ca răspuns la maltratările suferite, au dezvoltat comportamente
provocatoare, perturbătoare şi perturbante pentru ceilalţi: sunt agresivi- pentru ei bătaia
reprezinta o rutină, face parte din cotidian.
Manifestări particulare ne atrag atenţia, cum ar fi îmbrăcămintea, hoinăreala
fără ţintă, punga la gură şi nas, dormitul sub ochii trecătorilor. De asemenea, ei nu cunosc
legea, iar dacă vin în contact cu ea o percep ca pe ceva exterior, ameninţător şi nu o
respectă, ei fiind guvernaţi de “legile străzii”.
Minciuna, des folosită, are ca suport absenţa amintirilor şi este o reacţie
defensivă prin care copilul încearcă să spună ceea ce ar putea să-i aducă beneficii.
Societatea îi respinge, pe de o parte, pentru ca în acelasi timp să aibă o atitudine de
compasiune. Între copii şi lume apare un raport de “victimă – călău”.
Strada înseamnă pentru ei “drog, libertate, bani şi distracţie”, iar simbolul vieţii
îl constituie casa, căminul, spaţiul în care s-ar simţi în singuranţă.

1.7.3. Teorii care explică problema socială identificată


Interacţionismul simbolic este teoria care se bazează pe interacţiunile ce
generează un anumit tip de comportament. Activitatea socială este definită ca un
“comportament semnificativ orientat către celălalt”. Se vorbeşte de interacţiuni sociale
când li se alătură semnificaţii subiective interpretabile de către diferiţi actori, care le
permit să ţină seama de comportamentul celorlalţi şi eventual să şi-l modifice pe al lor.
Etichetarea este unul din conceptele utilizate de curentul interacţionist şi
reprezintă un proces prin care un individ sau un comportament este desemnat ca
transgresând o normă socială. Copii străzii primesc frecvent etichete ca: “aurolaci” şi
“boschetari” de către opinia publică sau mass media.
Stigmatizarea este un alt termen utilizat de curentul interacţionist şi reprezintă
marcarea unui individ de către instituţii sau grupuri, plecând de la practici interpretate ca
simptome de maladie sau devianta.Stigmatizarea intervine la capătul unui proces de
ostratizare, de abandon, de respingere. Interiorizarea represiunii şi sentimentul de
frustrare sunt însoţite de o retragere în afara lumii sociale. Interacţionismul simbolic
dezvoltă un demers inductiv care vizează studiul acţiunii colective. Este vorba de a
explica în ce fel se constituie categoriile vieţii sociale în ansambluri complexe de grupuri
de indivizi care cooperează sau se află în opozitie faţă de altele. Exemplul dezvoltat de
Becker arată în ce fel se modelează identităţile deviante. Devianta este “o proprietate nu a
comportamentului însuşi, ci a interacţiunii dintre persoană care comite actul şi cele care
reacţionează la acest act. Ea este produsul unei tranzacţii efectuate între un grup social şi
un individ care, în ochii grupului, a transgresat o normă”. Se asociază astfel un proces
progresiv de stigmatizare care influeţtează participarea individului la viaţa socială şi
evoluţia imaginii de sine. Se ajunge la o teorie a etichetării, în care se pune accentul pe
procesul de atribuire a identităţii. Conştientizarea şi acceptarea etichetei favorizează
sentimentul apartenenţei la grupul deviant. Construirea identităţii apare ca o construire a
imaginii de sine, sentimentul de excludere sau de participare la grupuri sociale mai mult
sau mai putin organizate, acceptare sau respingere a unor norme, valori sau semnificaţii.
Teoria habitusului face legatura dintre identitatea individuală şi cea de grup.
Spaţiul social, din perspectiva constructivismului stucturalist, este construit în aşa fel
încat agentii, individuali sau colectivi, posedă cu atât mai multe proprietăţi comune cu cât
sunt situaţi mai aproape unii de alţii şi cu atât mai puţin, cu cât sunt situaţi la distanţe mai
mari. Astfel sunt delimitate clase sociale, ansambluri de agenţi care poseda o serie de
proprietăţi comune. Clasele nu trebuie înţelese ca grupuri neschimbătoare, ci dimpotrivă,
ca unităţi aflate într-o dinamică permanentă. Habitusul exprimă raportul individului cu
corpul (ţinuta, gesturi, mimica), cu spaţiul fizic (utilizări ale obiectelor, deplasări printre
ele), cu limbajul (vocabular, intonaţie), cu timpul (conţinutul, lungimea şi succesiunea
duratelor), cu valorile. Habitusul de grup poate fi definit ca sistem subiectiv al structurilor
interiorizate, scheme ale percepţiei, al gândirii şi ale acţiunii comune membrilor unei
clase. Fiecare habitus individual, ca sistem de dispoziţii individuale care exprimă sau
reflectă clasa socială (sau grupul) este o variantă structurală a celorlalte; ”stilul personal”
nu este nimic altceva decât o îndepărtare mai mare sau mai mică de stilul grupului.

1.7.4. Posibile soluţii pentru rezolvarea problemei


Principalele măsuri pentru diminuarea fenomenului “copiii străzii”, pentru
scoaterea acestor copii din mizerie şi ignoranţă ar fi reinserţia prin educaţie, prin muncă.
O soluţie este înfiinţarea unui adăpost sau centru de zi pentru tinerii străzii, un
loc unde copiii pot să se spele, să gătească şi să doarmă, să primească asistenţă medicală,
să beneficieze de programe audio-vizuale, de jocuri şi, nu în ultimul rând, de sfaturi. Pe
lângă acest centru se va înfiinţa şi un atelier de formare profesională în care ei vor
desfăşura diferite activităţi, printre care: cusut, împletit, confecţionarea unor diferite
obiecte de lemn.
Accesul la câstigul bănesc este foarte important pentru copiii străzii, este un
reper care nu trebuie neglijat. Fiecare tânăr îsi permite la sfarşitul lunii “plata” în mână; el
realizează în acest mod importanţa muncii sale şi deci, propria sa valoare. Din această
sumă tânărul poate păstra o parte ca bani de buzunar. Astfel i se demonstrează încrederea
de care se bucură în faţa adulţilor. Condiţia impusă pentru ca ei să poată beneficia de
toate aceste servicii este să renunţe la aurolac sau alte substanţe toxice, la tutun, alcool şi
să nu mai aibă un comportament deviant.

1.7.5. Argumente pentru necesitatea intervenţiei


Lumea străzii prezintă pericolele sale, violenţa, lipsa de perspectivă, drog,
agresiuni şi exploatare sexuală, promiscuitate. Copiii străzii nu beneficiază de cele mai
elementare drepturi: dreptul la supravieţuire şi dezvoltare, dreptul la protecţie din partea
părinţilor şi statului, dreptul la educaţie şi instruire, dreptul de a se bucura de securitate
socială, dreptul de protecţie împotriva violenţei fizice şi psihice, împotriva maltratării,
dreptul la protecţie împotriva abuzului, agresiunilor şi exploatării sexuale etc., adoptate
de Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului.
Condiţiile de trai pe străzi, în locuri improprii (terenuri virane, clădiri părăsite
sau aflate în construcţie, gări, străduţe care traversează cartierele sărace şi periferiile),
alimentaţia deficitară, consumul exagerat de droguri , abuzurile şi agresiunile sexuale
înseamna o subrezire continuă a stării lor de sănătate fizică şi psihică. Ei devin
introvertiţi, fricoşi sau înclinaţi spre violenţă, au mari carenţe în educaţii şi deprinderi. Nu
ştiu să se spele, să mănânce, să stabilească relaţii cu ceilalţi. Din cauza absenţei oricărui
mijloc de protecţie, sarcinile nedorite şi pericolul contactării bolilor cu transmitere
sexuală sunt oricând posibile. Fumatul este un obicei al copiilor străzii, indiferent de
vârstă (şi cei mai mici, între 5 şi 7 ani fumează).
Ei au imposibilitatea de a fi instruiţi prin sistemul de învăţământ sau cel
profesional. Perspectivele sumbre pe care le pot avea ca adulţi sunt fie să devină cerşetori
fără adăpost, fie delincvenţi care devin clienţi permanenţi ai închisorilor.
1.7.6. Tipuri de intervenţie recomandate pentru rezolvarea problemei
Intervenţia recomandată pentru rezolvarea problemei este cea individualizată,
fiecare copil va fi monitorizat pe parcursul desfăşurării activităţilor din cadrul proiectului.

1.7.7. Prezentaţi demersurile pe care le-aţi întreprins pentru documentare şi sursele


bibliografice
În realizarea documentării pentru acest proiect am recurs atât la tehnica
observaţiei directe, cât şi la tehnica documentară.
În ceea ce priveşte tehnica documentară am utilizat următoarele surse: Valentin
Teclici - Vina de a fi copil al străzii, Elisabeta Stănciulescu – Teorii sociologice ale
educaţiei, Gilles Ferreol – Dicţionar de sociologie, Ştefan Cojocaru – Elaborarea
proiectelor. De asemenea am folosit informaţii obţinute de la locul de practică Adăpostul
de zi şi noapte pentru copii străzii “Popasul Speranţelor” din Iaşi.

1.8 Populaţia şi grupurile ţintă

1.8.1. Includeţi o listă a grupurilor ţintă anticipând numărul de beneficiari direcţi şi


indirecţi
Acest proiect de intervenţie are ca grup ţintă 15 copii ai străzii din Iaşi, cu vârsta
cuprinsă între 14 şi 18 ani, atât fete cât şi băieţi care nu beneficiază de o îngrijire şi
educaţie adecvată.
Beneficiarii direcţi sunt tinerii care trăiesc pe străzi şi ale căror preocupări
imediate sunt asigurarea adăpostului şi hranei, tineri care trăiesc separat de familiile lor şi
locuiesc în adăposturi temporare, tineri care rămân în contact cu familiile lor dar, datorită
sărăciei sau abuzurilor petrec majoritatea zilelor in strada.
Beneficiarii indirecţi sunt familiile copiilor şi comunitatea.

1.8.2. Menţionaţi criteriile de selecţie a grupurilor ţintă


Criteriile folosite în selecţia grupurilor ţintă sunt vârsta, starea fizică şi psihică a
copiilor (trebuie să fie apţi pentru a munci).
1.8.3. Menţionaţi motivele care au stat la baza alegerii grupurilor ţintă
Tinerii străzii se află într-o situaţie de criză, se află singuri pe stradă, neavând
nici un fel de protecţie sau sprijin din partea familiei, nu sunt incluşi într-un proces de
educaţie şi nu au o igiena adecvată pentru a se dezvolta în mod normal.
Reacţia comunităţii faţă de această categorie de minori se reduce la etichetare şi
stigmatizare. Tinerii sunt expusi riscurilor de devianţă / delincvenţă socială şi sunt
defavorizaţi în obţinerea unui loc de muncă. La aceşti copii există riscul mai mare de a
săvârşi acte delincvenţionale şi de a se droga. Aceştia se organizează de obicei în grupuri
(bande) , au un comportament predelincvenţional, respingând normele şi valorile unanim
acceptate de societate.

1.8.4. Importanţa proiectului pentru grupurile ţintă


Acest proiect este important pentru grupul ţintă deoarece le oferă un adăpost
unde pot să se spele, să gătească şi să doarmă şi le oferă ocazia pe plan profesional, să
muncească şi să câştige bani într-un mod cinstit pentru a-şi putea asigura un cămin
propriu.

1.9 Descrierea detaliată a activităţilor

1. Asigurarea unui spaţiu corespunzător desfăşurării activităţilor


Pentru desfăşurarea acestui proiect se vor pune la dispoziţie de către primăria
oraşului Iaşi două clădiri suficient de spaţioase pentru activităţile propuse de organizaţie.
Prima clădire va funcţiona ca un centru de zi pentru tinerii participanţi la proiect, unde
vor fi situate camerele acestora şi birourile personalului angajat la proiect.
Cea de-a doua clădire va funcţiona ca un atelier de formare profesională, unde tinerii vor
fi pregătiţi de către un personal calificat în domeniul tâmplăriei – pentru băieţi, şi în
croitorie – pentru fete.
Clădirile vor fi dotate cu tot ceea ce este necesar, asigurând un climat decent de
viaţă.
2. Selecţia şi pregătirea personalului care va lucra la proiect
În cadrul proiectului vor fi angajaţi: un coordonator de centru, doi educatori
specializaţi, un asistent social, o asistentă medicală, un psiholog, un paznic. Se va
organiza un concurs de selecţie a personalului care va fi mediatizat în mass-media locală.
Solicitanţii vor avea la dispoziţie o săptămână pentru a depune la sediul organizaţiei
C.U.-ul însoţit de o scrisoare de intenţie şi motivaţie şi două recomandări.
Se vor contacta persoane specializate în activităţile care se vor desfasura în
atelierul de formare profesională. Acestea pot fi profesori de la şcoli profesionale (maiştri
tâmplari) şi profesori de lucru manual.

3. Selectarea beneficiarilor proiectului


Pentru acest proiect sunt aleşi un număr de 15 tineri ai străzii din Iaşi, cu vârsta
cuprinsă între 14 şi 18 ani, atât fete cât şi băieţi.
Tinerii implicaţi în acest proiect sunt tineri care trăiesc pe străzi şi ale căror
preocupări imediate sunt asigurarea adăpostului şi hranei, tineri care trăiesc separat de
familiile lor şi locuiesc în adăposturi temporare, tineri care rămân în contact cu familiile
lor dar, datorită sărăciei sau abuzurilor petrec majoritatea zilelor în stradă. Aceştia vor fi
selectaţi în urma monitorizării zonelor frecventate de copiii străzii.

4. Discutarea şi semnarea contractului de participare la proiect între tineri şi


organizaţie
Fiecare tânăr care va participa la proiect va trebui să semneze un contract în
care sunt stipulate drepturile, îndatoririle părţilor şi sancţiunile aferente nerespectării lor.
Tânărului i se oferă sprijin material şi cazare pe o perioadă de 9 luni (din luna a doua
până în luna a zecea), are drepturi egale cu ceilalţi clienţi, are dreptul să utilizeze dotarea
centrului, participă la luarea deciziilor referitoare la propria persoană, poate renunţa la
proiect. Totodată, tânărul trebuie să respecte anumite îndatoriri şi regulamente de ordine
interioară: să folosească un limbaj civilizat cu toate persoanele cu care intră în contact, să
nu fumeze, să nu consume băuturi alcoolice sau substanţe toxice, să nu înstrăineze
bunurile din centru, să participe la întreţinerea curăţeniei etc.
În cazul nerespectării regulilor, tânărul va fi eliminat din proiect la trei
avertismente.

5. Stimularea capacităţii de comunicare a tinerilor


Aceasta se va realiza prin crearea unui cadru care tinde să se apropie cât mai
mult de cadrul de viaţă familial, prin crearea unui climat de încredere, de respect
reciproc, prin implicarea tinerilor în procesul de luare a deciziilor, de consultare în
stabilirea activităţilor.

6. Formarea autonomiei tinerilor în gospodărire, igiena spaţiilor, autogospodărire şi


igiena personală.
Tinerii vor fi învăţaţi să se gospodărească, fiecare din ei îndeplinind activităţi
gospodareşti precum curăţenie, spălatul vaselor, gătit etc.
Tinerii îşi vor forma şi consolida deprinderile pentru viaţa în societate
(relaţionarea cu prietenii, colegii), pentru munca individuală (gestionarea timpului:
munca, joc, odihna), folosirea şi întreţinerea bunurilor (aranjarea lucrurilor folosite şi
păstrarea curăţeniei în spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea).

7. Sprijinirea integrării tinerilor în comunitate


Tinerii îşi vor dezvolta relaţiile cu comunitatea prin organizarea de vizite,
împreună cu voluntarii şi asistentul social, pentru cunoaşterea localităţii (muzee, case
memoriale, mânăstiri), desfăşurarea şi participarea la programe şi spectacole culturale,
sportive, artistice, religioase etc.,organizarea de serbări şi zile festive; stimularea
activităţilor în comun ale copiilor din centru cu cele ale copiilor din comunitate.
Pentru dezvoltarea comportamentului social, tânărul trebuie susţinut în
contactele cu serviciile publice (primărie, poliţie, magazie).

8. Pregătirea tinerilor în vederea integrării profesionale ale acestora


În atelierul de formare profesională adolescenţii vor fi pregatiţi de un personal
calificat (maistru tâmplar şi un profesor de lucru manual) în domeniul tâmplăriei – pentru
băieţi şi în croitorie – pentru fete.
Băieţii vor realiza în atelierul de tâmplărie diferite obiecte de lemn (vase,
scăunele, măsuţe, funduri de lemn), iar fetele vor împleti pulovere şi fulare, vor croseta
mileuri, vor coase goblenuri şi vor coase la maşina. Obiectele confecţionate vor fi
vândute pentru a asigura autofinanţarea proiectului.

9. Includerea unor parteneri în cadrul proiectului


Se vor semna contracte de parteneriat cu diverse firme care vor asigura la preţ
redus diverse materiale necesare funcţionării corespunzătoare a organizaţiei: firma de
construcţii, firma de mobilă, firma de electricitate, firma de consumabile şi papetărie,
firma de cherestea, scule, unelte şi alte accesorii, firma de confecţii din textile şi
mercerie, firma de panificaţie, fructe şi lactate.

1.10 Durata şi planul de acţiune

1.10.1. Durata de derulare a proiectului va fi de 10 luni.


1.10.2. Planul de acţiune
Activitatea Luna

1.Asigurarea unui spaţiu corespunzător desfăşurării


activităţilor
2.Selecţia şi pregătirea personalului care va lucra la
proiect
3.Selectarea beneficiarilor proiectului

4.Discutarea şi semnarea contractului de participare la


proiect între tineri şi organizaţie
5.Stimularea capacităţii de comunicare a tinerilor

6.Formarea autonomiei tinerilor în gospodărire, igiena


spaţiilor, autogospodărire şi igiena personală
7.Sprijinirea integrării tinerilor în comunitate

8.Pregătirea tinerilor în vederea integrării profesionale


a acestora
9.Includerea unor parteneri în cadrul proiectului

10.Evaluarea proiectului de intervenţie


2. Rezultatele anticipate
2.1. Impactul estimat asupra grupurilor ţintă
Proiectul a urmărit formarea copiilor ce reprezintă grupul ţintă astfel încât să
devină în viitor persoane educate, independente, active şi încrezătoare în propriile
forţe, capabile să se autoîntreţină şi să-şi depăşească astfel statutul de persoane
defavorizate. Educaţia pe care o primesc în această organizaţie, precum şi munca în
echipă în cadrul atelierelor formează caractere, iar multe din efectele acestora se simt
pe termen lung.
Activităţile incluse în acest proiect îi vor motiva pe copii să îşi însuşească
valorile morale care îi vor ghida în viaţă şi care îi vor împiedica să adopte un
comportament antisocial şi delincvenţional.
Prin activităţile desfăşurate în ateliere li se va forma caracterul, vor fi
responsabilizaţi, realizând importanţa muncii lor. Produsele pe care le vor obţine în
atelier vor fi vândute şi vor acoperi o parte din cheltuielile organizaţiei; totodată, vor
asigura o sumă mică de bani pentru fiecare beneficiar în parte care va avea astfel
ocazia să-i strângă pentru viitorul său.
Această refacere şi integrare va favoriza sănătatea, respectul de sine şi
demnitatea copilului. Copiii găsesc în această organizaţie înţelegere, afectivitate,
condiţii de existenţă superioare celor de acasă şi mai ales de pe stradă, având
posibilitatea, prin practicarea diferitelor activităţi, de a fructifica unele oportunităţi
care le pot schimba destinul de copil al străzii.

2.2. Factori de risc în obţinerea rezultatelor


Factorii de risc care ar putea influenţa desfăşurarea proiectului sunt:
- dificultatea de adoptare la un program şi o viaţă bazată pe reguli, deoarece ei
provin dintr-un mediu unde nu aveau responsabilităţi şi control social, familial,
erau împinşi tot mai mult la marginea societăţii;
- manifestarea unui comportament antisocial precum lipsa de interes pentru
activităţile desfăşurate, neimplicare şi necooperare alături de ceilalţi colegi;
- neîncrederea în ei înşişi, refuzul de a comunica;
- tendinţa copiilor de a abandona proiectul, deoarece nu au suficientă forţă de a
renunţa la substanţele toxice şi la libertatea unui program de voie, stabilit după
bunul plac;
- lipsa de colaborare între angajaţi.

2.3. Parteneri
Partenerii incluşi în derularea proiectului au fost cooptaţi pentru cooperare şi
colaborare pentru că îndeplinesc obiectivele urmărite de către organizaţie. Aceşti
parteneri sunt următorii:
1) Primăria Iaşi va coordona şi supraveghea desfăşurarea acestui proiect, va
pune la dispoziţie clădirile şi va suporta o parte din cheltuieli.
2) Firma de construcţii va furniza o parte din materialele de construcţie pentru
renovarea clădirilor.
3) Firma de mobilă va furniza mobilierul necesar pentru amenajarea centrului şi
pentru a suporta o parte din cheltuieli.
4) Firma de electricitate a fost cooptată pentru a subvenţiona o parte din
cheltuielile pentru electricitate.
5) Firma de consumabile şi papetărie va furniza consumabile pentru birouri
pentru care va suporta toate cheltuielile.
6) Firma de cherestea, scule, unelte şi alte accesorii va asigura necesarul de
cherestea şi unelte pentru atelierul băieţilor şi va suporta o parte din cheltuieli.
7) Firma de confecţii din textile şi mercerie va asigura articolele necesare pentru
atelierul fetelor şi va suporta o parte din cheltuieli.
8) Firma de panificaţie, fructe şi lactate va furniza necesarul de produse pentru
organizaţie.
2.4 Resurse umane necesare
2.4.1.Prezentaţi echipa propusă pentru punerea în practică a proiectului
Succesul unei organizaţii depinde în mare măsură de angajaţii pe care îi are.
Echipa propusă pentru punerea în practică a proiectului include următoarele posturi: un
coordonator de centru, doi educatori specializaţi, un asistent social, o asistentă medicală,
un psiholog, un supraveghetor noapte, un profesor de lucru manual, un maistru tâmplar.
2.4.2. Prezentaţi fişele de post pentru fiecare poziţie pe care o propuneţi în cadrul
proiectului
Fişa de post: coordonator de centru
Atribuţii şi sarcini:
- planifică, recrutează, selectează şi plasează personalul organizaţiei pe diferite
posturi;
- stabileşte atribuţiile compartimentelor funcţionale din structura organizatorică a
centrului, întocmeşte fişele de posturi în conformitate cu serviciul
compartimentului;
- propune măsuri administrative de natură să conducă la desfăşurarea în bune
condiţii a activităţii centrului;
- propune calificative pentru activitatea profesională desfăşurată de salariaţii
centrului;
- identifică şi stabileşte parteneriate;
- monitorizează cheltuielile realizate în centru.
- răspunde de corectitudinea actelor şi documentelor emise;
- asigură confidenţialitate datelor de personal cu care operează;
- respectă prevederile legale în ceea ce priveşte activităţile de gestiune a
personalului;
- menţine legătura cu partenerii;
- promovează relaţiile pozitive cu autorităţile locale;
- întocmeşte şi modifică regulamentul de ordine interioară;
Cerinţe pentru exercitare: capacitate de întelegere şi rezolvare a problemelor, spirit de
observaţie, flexibilitate în gândire, sociabilitate, asumarea responsabilităţilor, echilibru
emoţional, autocontrol, punctualitate, limbaj expresiv şi coerent.

Fişa de post: educator specializat


Responsabilităţi:
- concepe şi desfăşoară un proiect pedagogic individualizat în vederea respectării,
formării şi afirmării personalităţii copilului;
- organizează activităţi de grup, funcţie de propunerile şi preferinţele personale ale
copiilor, stimulând libera exprimare a opiniei, contribuind la educarea spiritului
de echipă, la promovarea întrajutorării, a comunicării între copii;
- organizează şi animă activităţile de timp liber: sportive, culturale, gospodăreşti,
turistice, jocuri etc.;
- identifică şi stimulează individualizat aptitudinile fiecărui copil;
- sprijină asistentul social şi psihologul în stabilirea celor mai adecvate măsuri
educative pentru dezvoltarea morală a copiilor, pentru corectarea devierilor de
conduită şi restabilirea echilibrului psihic al acestora;
- cunoaşte istoria personală a fiecărui copil;
- urmăreşte să formeze autocontrolul comportamentului la copil, să dezvolte
aptitudinile de comunicare şi aptitudini referitoare la luarea deciziilor necesare
rezolvării unor probleme specifice;
- participă la amenajarea spaţiului de locuit, ţinând cont de preferinţele copiilor;
- formează autonomia tinerilor în gospodărire, igiena ;
- stimulează şi ajută copilul să menţină legătura cu familia sa, încurajând formarea
unor atitudini pozitive în relaţia cu familia;
- organizează vizite în localitate pentru cunoaşterea acesteia, însoţeşte copii la
spectacole, manifestări culturale, sportive, distractive organizate în comunitate;
- răspunde de dotarea tinerilor cu echipament şi înzestrarea lor cu rechizite şi alte
articole necesare;
- supraveghează pregătirea profesională a tinerilor;
- participă la întâlniri de lucru, reuniuni, conferinţe, sedinţe periodice;
- colaborează cu toate celelalte categorii de personal ale instituţiei, cu ceilalţi
profesionişti la elaborarea proiectelor individualizate de protecţie a copiilor,
programele educative şi de socializare, planificarea timpului liber.
Cerinţe pentru exercitare: capacitate de înţelegere şi rezolvare a problemelor, spirit de
observaţie, flexibilitate în gândire, sociabilitate, asumarea responsabilităţilor, echilibru
emoţional, autocontrol, punctualitate, limbaj expresiv şi coerent, respect faţă de persoană
şi empatie.
Fişa de post: psiholog
Atribuţii şi sarcini ale postului:
- evaluarea psihologica a tinerilor; stabilirea nivelului de dezvoltare psihică şi a
particularităţilor de personalitate a acestora;
- oferă consultanţă psihologică şi consiliere copiilor şi diverselor categorii de
personal din centru;
- concepe şi organizează programe psihoterapeutice pentru copii cu probleme (în
funcţie de solicitări);
- cooperează cu educatorii specializaţi în activitatea de corectare a defectelor de
vorbire şi în cea de dezvoltare a limbajului;
- colaborează cu educatorii specializaţi în scopul cunoaşterii şi îmbunătăţirii
activităţii instructiv-educative a acestora;
- consiliază personalul în legatură cu proiectele personalizate ale copiilor, incluzând
relaţia cu familia;
- realizează fişa psihopedagogică a fiecărui copil, asigurând valorificarea
constatărilor în perspectiva evoluţiei generale a copiilor;
- identifică opinia copilului referitoare la informaţiile menţionate anterior;
- furnizează tânărului explicaţii referitoare la consecinţele eventualei puneri în
aplicare a opiniei sale, precum şi a aplicării proiectului propus;
- dezbate cu ceilalţi specialişti din centru cazurile mai dificile şi face o analiză
obiectivă pentru luarea unor decizii corecte în interesul şi beneficiul tânărului;
- respectă caracterul confidenţial al informaţiilor profesionale;
- face propuneri privind îmbunătăţirea activităţii centrului în care lucrează.

Fişa de post: asistent medical


Atribuţii şi sarcini ale postului:
- asigură asistenţă şi îngrijire medicală adolescenţilor şi angajaţilor din centru;
- asigură o stare de confort permanentă a copiilor;
- completează fişele privind starea de sănătate pentru fiecare individ în parte;
- completează formulare privind necesarul instrumental;
- argumentează achiziţionarea şi modul de utilizare a necesarului de medicamente
pentru desfăşurarea optimă a activităţilor specifice domeniului;
- efectuează consultanţă de specialitate întregului personal.
Responsabilităţi:
- respectă regulamentul de ordine interioară,
- respectă prevederile legale; răspunde de îndeplinirea sarcinilor de lucru (asistenţă
şi îngrijire medicală acordată copiilor, atitudinea pozitivă în relaţionarea cu
aceştia);
- răspunde de corectitudinea actelor emise;
- asigură deplina confidenţialitate a datelor cu care operează;
- răspunde de corectitudinea tratamentului aplicat.

Fişa de post: supraveghetor noapte


Atribuţii:
- răspunde de copii pe timpul nopţii, în intervalul cuprins de la predarea lor de către
educator până a doua zi la predarea lor educatorului de serviciu;
- ţine legătura cu asistentul social şi educatorul căruia îi va comunica observaţiile
asupra comportării şi situaţiei copiilor, manifestările deosebite ale acestora în
timpul nopţii;
- supraveghează şi îndruma copii în efectuarea toaletei de seară şi dimineaţa,
urmăreşte consolidarea deprinderilor igienico-sanitare, stinge lumina în
dormitoare şi trezeste copii dimineaţa la orele fixate prin regimul zilnic al unităţii;
- se îngrijeşte de aerisirea şi încălzirea dormitoarelor;
- supravegheză programul de dimineaţă al copiilor, scuturatul aşternutului,
aranjarea paturilor, aerisirea aşternutului, îmbrăcarea copiilor şi predarea acestora
educatorului de serviciu;
- răspunde de păstrarea bunurilor de inventar din unitate;
- gestionează echipamentul aflat asupra copiilor şi cazarmamentul aflat în
dormitoare, asigurând schimbarea saptămânală a lenjeriei de corp şi de pat;
- nu are voie să înstrăineze obiectele de inventar ale unităţii;
- în timpul nopţii răspunde de securitatea unităţii; nu are voie să primească
persoane străine în unitate;
- are obligaţia să anunţe, în cazul unui incident, poliţia şi şeful de centru;
- nu are voie să vină la serviciu în stare de ebrietate sau să consume băuturi
alcoolice în timpul serviciului;
- nu are voie să părăsească unitatea decât în caz de urgenţă, dupa ce anunţă şeful de
centru motivul acestei deplasări;
- îndeplineşte orice alte sarcini trasate de către conducerea unităţii.

Fişa de post: profesor de lucru manual


Responsabilităţi:
- formarea şi orientarea copiilor spre activităţi creative şi constructive (lucru
manual);
- să facă posibilă fructificarea acelor cunostinţe dobândite de copii în aşa fel încât
să fie puse în valoare atât teoria, însuşirile native ale copilului, cât şi abilităţile
sale de îndemânare;
- să le prezinte copiilor norme de protecţie a muncii pentru a evita micile
accidente;
- să facă copiii să aprecieze lucrul manual ca artă şi mijloc de existenţă, dar şi ca
mod util şi practic de a aplica cunostinţele în domeniu şi de a transforma ceva brut
în ceva finit;
- să-i înveţe pe tineri să folosească ustensilele specifice fiecărei activităţi în parte:
cum să utilizeze acele, aţa, lana, croseta, pânza, foarfecele, pentru a coase
goblenuri, a împleti şi a croseta;
- are autoritatea de a cere coordonatorului de centru informaţii şi materialele
necesare activităţii pe care o întreprinde;
- semnalează şefului ierarhic cazuri de nerespectare a regulamentului de ordine
interioară;
- monitorizează şi supervizează, îndruma tinerii în realizarea activităţilor din
ateliere.
Fişa de post: maistru tâmplar
Responsabilităţi:
- formarea şi orientarea copiilor spre activităţile creative şi constructive
(meşteşugirea unor obiecte de lemn);
- să le prezinte copiilor normele de protecţie a muncii pentru a evita micile
accidente;
- să faca posibilă funcţionarea acelor cunosţinte dobândite de copii în aşa fel încât
să fie puse în valoare atât teoria, însuşirile native ale copilului şi abilităţile sale
specifice acestei activităţi;
- sa exploateze înclinaţiile native ale copiilor şi de a-l forma cu drag de muncă;
- să-i înveţe pe tineri să foloseacă ustensilele şi sculele specifice fiecărei activităţi
în parte: trebuie să le explice cum să utilizeze fierăstrăul, ciocanul, dalta, cuiele,
aparatul de pitogravură pentru a realiza diferite obiecte din lemn (măsuţe,
scăunele, funduri de lemn);
- să arate detaliat fiecărui copil în parte cum trebuie realizate obiectele, de câte ori
este necesar, astfel iîncât să fie convins că aceştia au înţeles şi pot pune în practică
cele învăţate;
- are autoritatea de a cere şefului de centru informaţii şi materialele necesare
activităţii pe care o întreprinde;
- semnalează şefului ierarhic cazuri de nerespectare a regulamentului de ordine
interioară;
- monitorizează şi supervizează, îndruma tinerii în realizarea activităţilor din
ateliere.
Cerinţe pentru exercitare: capacitate de comunicare, spirit de observaţie, flexibilitate în
gândire, sociabilitate, asumarea responsabilităţilor, echilibru emoţional, punctualitate,
limbaj expresiv şi coerent, respect faţă de persoană, empatie, blândeţea specifică
profesorului, să fie calm şi răbdător pentru a face din acel copil care este mai puţin
receptiv un viitor bun meseriaş.

2.5 Evaluarea proiectului


2.5.1.Precizaţi metodele pe care le veţi folosi pentru evaluarea impactului asupra
grupului ţintă
Pentru evaluarea impactului asupra grupului ţintă se vor folosi tehnici care
permit obţinerea unor date şi informaţii relevante cu privire la gradul de atingere a
obiectivelor propuse.
Observaţia directă constituie tehnica principală de investigaţie sociologică
întrucât oferă informaţii cu valoare de fapte. Prin observaţie se înregistrează
comportamentul efectiv al grupului ţintă, ceea ce realmente ei fac. Comportamentul
indivizilor este studiat în contextul natural, adică este surprinsă munţimea de factori ce
determină şi condiţionează acţiunile şi interacţiunile umane.
Psihodrama se aplică pentru a pune în lumină personalitatea individului.
Sociograma se aplică pentru a studia raporturile dintre indivizi, relaţiile lor sociale şi
psihosociale. Sociograma şi psihograma permit să ne completăm informaţiile cu privire la
o anumită colectivitate, şi mai ales să ajungem la cauzele profunde, latente ale unor
opinii, atitudini şi conduite.
Şedinţele psihoterapeutice vor fi realizate de către asistentul social împreună
cu beneficiarii direcţi ai proiectului. Acesta va alege tema de discuţie, precum şi forma de
desfăşurare a acestei şedinţe.
Focus-grupul presupune interacţiunea participanţilor, schimbul de replici, de
opinii şi idei, pe marginea unor întrebări deschise. Este indicat să se realizeze convorbiri
libere supra subiectului ce se va discuta. Scopul acestor convorbiri este de a induce o
relaţie de încredere şi stimă reciprocă, de a debloca persoana intervievată şi de a facilita
exprimarea opiniilor sale în cursul reuniunii. Grupul ţintă va avea ocazia să-şi exprime
opiniile despre un anumit subiect care îi priveşte într-un mod deschis şi fără inhibiţii.

3. Bugetul proiectului
Cheltuieli Unitatea Nr. de Valoare Total pe
unităţi unitară proiect
(Euro)
1. Resurse umane
1.1 Salarii
1.1.1 Personal full time
- Coordonator centru lună 10 300 3000
- Asistent social lună 10 230 2300
- Educator specializat lună 10 190x2 3800
- Supraveghetor noapte lună 10 135 1350
1.1.2 Personal part time
- Profesor de lucru manual lună 10 120 1200
- Maistru tâmplar lună 10 120 1200
- Asistent medical lună 10 120 1200
- Psiholog lună 10 120 1200
1.2 Diurne
Subtotal Resurse umane 15250
2. Transport
2.1 Transport benzină, deplasări 450
Subtotal Transport 450
3. Echipamente şi accesorii
3.1 Închiriere de autovehicule zi 40 7 280
3.2 Mobilier, calculatoare
- birouri buc. 4 50 200
- corp bibliotecă buc. 2 90 180
- dulapuri pentru ateliere buc. 5 35 175
- dulapuri pentru dormitoare buc 6 40 240

- paturi buc 15 95 1425


- mese mari pentru bucătărie buc 2 55 110
- mese pentru ateliere buc 8 20 160
- masă pentru camera de zi buc 1 25 25
- scaune simple buc 25 7 175
- scaune ergonomice buc 3 35 105
- canapea buc 2 155 310
- fotoliu buc 2 80 160
- frigider buc 1 200 200
- aragaz buc 1 150 150
- maşină de spălat buc 1 270 270
- televizor buc 1 115 115
- telefon buc 1 20 20
- calculator + imprimantă buc 2 550 1100
3.3 Altele
- ustensile pentru bucătărie set 4 75 300
- obiecte sanitare
scaun toaletă buc 5 20 100
chiuvetă buc 5 20 100
oglinzi buc 7 4 28
baterie chiuvetă buc 5 14 70
duşuri buc 5 50 250
- gresie şi faianţă 300 300
- mochetă 300 300
- jaluzele 315 315
- neoane 95 95
Subtotal Echipamente şi accesorii 7260
4. Sediu/costuri strict aferente proiectului
4.1 Chiria pentru sediu lună 10 50 500
4.2 Consumabile
Consumabile pentru birou 75 75
- foi de scris
- foi xerox
- folii plastic
- dosare
-pixuri
- agrafe birou
- capsator
- perforator
- plicuri
Consumabile pentru atelierul de tâmplărie 3270 3270
- daltă buc 8
- ciocan buc 10
- fierăstrău buc 7
- cuie kg 15
- cherestea mc
- aparat de pitogravură buc 5
- vopsea kg 3
- lac de mobilă l 2
- şuruburi buc 750
- piuliţe buc 750
Consumabile pentru atelierul de croitorie 625 625
- ace set 10
- aţă buc 20
- goblenuri buc 30
- andrele buc 15
- lână
- croşetă buc 15
- macrame bobine 30
- foarfece buc 15
4.3 Alte servicii
Abonament telefon lună 10 6 60
Electricitate lună 10 25 250
Încălzire / gaz metan lună 10 14 140
Apă rece lună 10 10 100
Subtotal Sediu / costuri strict aferente 5020
proiectului
5. Imobile şi construcţii
5.1 Achiziţionări de teren
5.2 Achiziţionări de clădiri
5.3 Lucrări de construcţii, amenajări,
renovări
- mâna de lucru, manoperă zi 10 425 4250
- materiale necesare perntru renovare 1550 1550
ciment
var lavabil
vopsea
uşi lemn
rame ferestre
Subtotal Imobile şi construcţii 5800
6. Altele
6.1 Îmbrăcăminte, marochinărie copil 15 65 975
6.2 Alimente raţie/zi/p 275 1.5 61875
6.3 Ustensile medicale şi medicamente 80 80
6.4 Centrală termică buc 1 1350 1350
6.5 Costuri pentru excursii realizate de 485
copii
6.6 Cheltuieli pentru anunţuri mass-media săpt 40 1.5 60
Subtotal Altele 65015
7. Costuri totale 98795
Date de identificare
Nume şi prenume: STANCIU IULIANA ANGELICA
Facultatea: FILOSOFIE
Specializarea: ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Anul de studiu: II
Grupa: I
Semestrul: II