CHESTIONAR pentru examenul EXPERTIZA PSIHOLOGICĂ

JUDICIARĂ:

1. Denifiți conceptul de expertiză psihologic-judiciară. Istoricul dezvoltării

acesteia.
2. Expertiză psihologic-judiciară (EPJ) în plan mondial și național. Aplicarea
EPJ.
3. Scopul și obiectivele EPJ.
4. Tipurile de expertiza psihologica judiciara.
5. Notiuni generale despre EPJ in procedura penala ş I civila: obiecte ş I
obiective, importanţ a
6. Ce este obiectul expertizei psihologice judiciare, enumerați și exemplificați.
7. Realizarea expertizei judiciare este reglamentata de legislaţ ia cu privire la
procedura penala

8. Enumerați Competenţ ele expertizei psihologice judiciare.

9. Etapele realizarii EPJ.

10.Condiţ iile de ordonarea EPJ încadrulprocesului penal.

11.Ordonanța pentru executare EPJ: definiți și exemplificați.
12.Notiunea de discernământ în EPJ.

13.Expertiza starilor affective complexe in procesul penal

14.Tipurile de dosare unde se recomanda efectuarea expertizei psihologice
judiciare.
15.Modele de intrebări adresate expertizei psihologice judiciare pe diferite
tipuri de dosare
16.Concluziile specialistului psiholog (model structural) fixate.

17.Cerintele faţ a de documentul final al EPJ.

18.Drepturile ş i obligaţ iile expertului psiholog în EPJ.
1)Definiti conceptual de expertiza psihologica judiciara. Istoricul dezvoltarii
acesteia.
Expertiza psihologic-judiciara actualmente are statut de domeniu aplicat autonom
al psihologiei in general ş i al psihologiei judiciare in particular. In dezvoltarea
acestui institut juridic pot fi remarcate citeva perioade.Prima jumătate a secolului
XIX. C. Lavater (1751- 1801) elaboreaza teoria despre fizionomie (fiziognomica),
incercind sa explice dependenţ a dintre calităţ ile exteriorului ş i cele interne. Apare
ş i un curent psihologic de stabilire a caracterului ş i trăsăturilor de personalitate pe
baza reliefului exterior al craniului – frenologia. Iniţ ial aceasta teorie a fost
promovata de Fr. J. Gall (1758-1828), care a elaborat o harta a creierului, indicind
zonele ş i funcţ iile lor.La aceasta teorie a aderat mai tirziu ş i C. Lombroso, care a
emis ideea despre decodificarea calităţ ilor psihice dezoltate sau atrofiate dupa
forma craniului - Teoria frenologicaTot de aceasta perioada ţ in incercările de
diagnosticare a comportamentului infractorului prin aplicarea metodei
observaţ iei.Prin inregistrarea ş i decidificarea mimicii, gesturilor, altor conduite
expresive, manifestate de către inculpat in timpul dezbaterilor judecătoreş ti,
psihologii cercetau schimbările pe care le produc acţ iunile din timpul judecăţ ii in
comportamentul subiectului ş i explicau semnificaţ ia lor.In cea de a doua jumătate a
secolului XIX - inceputul secolului XX,are loc dezvoltarea ş i afirmarea psihologiei
in calitate de ş tiinţ a autonoma.Sint realizate un ş ir de cercetări empirice care pot fi
considerate pe drept cuvint expertize psihologice ale fenomenului criminalităţ ii, ale
mărturiei, victimei: A. Binet, W. Stern, C. Marbe. In Rusia V. M. Bechterev creaza
in 1902 la Sankt Peterburg Institutul de Psihoneurologie, unde pentru prima dată se
ţ ine un curs de expertiza psihologic-judiciara.Pe parcursul secolului XX expertiza
psihologic- judiciara s-a afirmat in ţ ările lumii.Astăzi expertiza psihologic-
judiciara are un statut inalt in procesul penal ş i civil in majoritatea ţ ărilor din lume.
Ea ş i-a format cadrul său conceptual, metodologic, a adaptat metodele psihologice
cerinţ elor cercetării juridice. Concluziile expertului-psiholog sint recunoscute in
calitate de probe. In diverse state din lume, Austria, Cehia, Germania, Polonia,
Slovacia, Suedia, Ungaria, expertiza psihologic-judiciara se realizeaza nu numai in
procesul penal, ci ş i in cel civil.

2.Expertiză psihologic-judiciară (EPJ) în plan mondial și național. Aplicarea

EPJ.
Astăzi exper'za psihologic-judiciara are un statut inalt in procesul penal şi civil in
majoritatea ţărilor din lume. • Ea şi-a format cadrul său conceptual, metodologic, a
adaptat metodele psihologice cerinţelor cercetării juridice. • Concluziile expertului-
psiholog sint recunoscute in calitate de probe. • In diverse state din lume, Austria,
Cehia, Germania, Polonia, Slovacia, Suedia, Ungaria, exper'za psihologic-judiciara
se realizeaza nu numai in procesul penal, ci şi in cel civil.
Expertiza este aplicata in judecarea litigiilor cu diverse subiecte: • - declararea
capacităţii de exerciţiu limitate sau a incapacităţii totale, • - adoptarea infierii, • -
li'giile provocate de transmiterea dreptului de proprietate sau mai larg, • - de
certificarea greşita a unor documente de transmitere şi altele.
In Republica Moldova expertiza psihologic-judiciara nu se bucura inca de
popularitate. Cauzele sint diverse:- lipsa unor laboratoare specializate ş i birouri,
unde ar putea fi solicitaţ i experţ ii- psihologi, - cunoş tinţ ele psihologice limitate ale
specialiş tilor din organele de ancheta ş i a judecătorilor.

3) Scopul si obiectivele EPJ.

Scopul :
aprecierea prin aplicarea unor cunoş tinţ e teoretice ş i abilităţ i practice a stării de
responsabilitate a persoanei cercetate, sau,
- a capacităţ ii ei de a conş tientiza actele sale, de a prevedea consecinţ ele lor ş i de a
le dirija in momentul comiterii infracţ iunii, in cadrul cercetării penale ş i anchetei
preliminare sau a ş edinţ ei de judecata,
fapt care-i ofera EPJ caracterul de metoda juridica folosita pentru stabilirea
adevărului in procesul penal sau civil.
Obiectivele:
•starea psihica deosebita a subiectului cercetat promoveaza in calitate de obiectiv
calificarea ei, stabilirea gravităţ ii afectării cu caracter patologic sau nepatologic, a
factorilor care au provocat-o;
•influenţ a perturbărilor psihice asupra comportamentului invinuitului, victimei,
martorului, reclamantului, piritului, manifestat in momentul infracţ iunii, in
procesul cercetării penale, al dezbaterilor judiciare solicita aprecierea forţ ei ş i a
calităţ ilor fenomenelor psihice cu carater distorsionant.

4) Tipurile de expertiza psihologica judiciara.

1. Expertiza personala ş i de comisie.
- Cea dintai este realizata de către un specialist in domeniu,
- cea de-a doua - de ciţ iva specialiş ti dintr-un anumit domeniu.
2. Expertiza de baza ş i suplimentara.
- Expertiza de baza este cea ordonata pentru explicarea intrebărilor inaintate in faţ a
specialistului.
- Expetiza suplimentara este ordonata in cazul cand concluziile expertizei de baza
sunt incomplete, neclare sau in cazul cand apar dubii vis-a-vis de justeţ ea
concluziilor formulate.
3. Expertiza primara ş i repetata.
- Expertiza primara este cea realizata prima, in contextul dosarului, ş i subiectului
respectiv.
- Expertiza repetata se promoveaza de cateva ori in cazul atitudinii rezervate faţ a
de concluziile formulate anterior.
Deosebirile principale intre expertiza suplimentara ş i cea repetata:
•expertiza suplimentara rezolva problemele rămase in suspensie de la experiza
anterioara ş i poate fi efectuata fie de acelaş i expert, fie de altul;
•expertiza repetata explica inca o dată aspectele deja cercetate ş i poate fi efectuata
fie de către un alt expert sau de un grup de experţ i.
4. Expertiza monospecializata ş i complexa. Cea dintai este realizata de un anumit
tip de specialiş ti, iar expertiza complexa este efectuata de un grup din diferiţ i
specialiş ti (de exemplu, un medic ş i un psiholog).

5) Notiuni generale despre EPJ in procedura penala si civila : obiecte si

obiective,importanta.
Noţ iunea de expertiza psihologic-judiciara nu este prevăzuta in legislaţ ia
procesual-penala ş i procesual-civila.
Obiectul oricărei expertize judiciare prevede circumstanţele şi conduitele cu
pondere pentru anchetă şi judecată, care pot fi reconstituite în baza utilizării unor
cunoştinţe şi metode specifice. Din aceste considerente Codul de procedură penală
şi Codul de procedură civilă prevăd utilizarea în calitate de expert a oricărei
persoane, care posedă cunoştinţe suficiente pentru a prezenta concluzii în
chestiunile dintr-un domeniu special, ce apar în legătură cu cauza penală sau
pricina civilă.
Obiectul EPJ îngloba cadrul de factori care au influenţat sistemul psihic al
persoanei caracterizate prin normativitate psihică, au condiţionat reflexe şi
conduite neadecvate în momentul cu pondere pentru anchetă şi judecată, stabiliţi în
conformitate cu vîrsta, calităţile emotive, trăsăturile de personalitate. Indicatori ai
unui asemenea comportament pot fi:
· comportamentul caracterizat prin reacţii neadecvate la influenţele
mediului, marcat de dezechilibru emoţional - de agresivitate şi violenţă, fixaj al
conduitelor, motricitate dezordonată, inclusiv cu caracter verbal, îngustare a
cogniţiei (percepţiei, atenţiei), deteriorare a conştientizării logice a realităţii;
· semnalmentele unei insuficienţe intelectuale, exprimate în discrepanţa
dintre motivve, orientări, mijloace de realizare şi scopuri, condiţii obiective;
· hipertrofia trebuinţelor primare (sexuale, de plăcere);
· primitivismul în acţiuni, gîndire, exprimare comportamental-expresivă,
inclusiv verbală, atitudinea indiferentă faţă de rezultatele anchetei preliminare şi
ale dezbaterilor judiciare sau, în unele cazuri, conduite de bravadă, tendinţe
demonstrative, lipsă de sinceritate;
· incoerenţa în conţinutul mărturiilor, dorinţa manifestată de
demonstrare a competenţei sau sugestibilitatea şi dependenţa de opiniile expuse de
alte persoane;
· comportamentele care denotă orientări sexuale perverse;
· lipsa de logică în comportament, conduite demonstrative, faptul
sustragerii unor lucruri lipsite de preţ şi indiferenţa faţă de altele - mai valoroase şi
mai accesibile;
· calităţile somatice neobiţnuite - asimetria craniului sau a unor părţi ale
corpului, infantilismul în exterior şi în manifestări, dereglările mnezice, expresive
şi motorii.

Ea este o parte componenta a unei noţ iuni mai largi, cea de expertiza judiciara.
6) Care este obiectul expertizei psihologice judiciare enumerate si
exemplificati.
Obiectul este intocmit de ofiţ erul de urmărire penala, procuror sau instanţ a de
judecata ş i reflectat documentar in ordonanţ a de dispunere de expertiza.
Obiectul EPJ este echivalent surselor de căpătare a probelor in procesul penal sau a
dovezilor in procesul civil.
Putem distinge in calitate de obiect:
•subiectul uman cercetat (bănuitul, inculpatul sau invinuitul, victima, martorul,
reclamantul, piritul);
•informaţ ia despre starea sănătăţ ii psihice a acestui subiect ş i, in general, despre
sistemul psihic ş i comportamentul lui, reieş ita din diverse surse procedurale:
mărturii, concluzii ale altor specialiş ti (medic, psihiatru etc), istorii ale patologiilor
de diverse configuraţ ii, caracteristici de la locul de trai ş i munca, descrieri ale unor
proceduri penale, rezultate ale realizării unor cercetări cu utilizarea metodelor
specifice;
•materiale din arhiva personala a persoanei cercetate: scrisori, note, jurnale intime,
desene etc.

7)Realizarea expertizei judiciare este reglamentata de legislaţ ia cu privire la

procedura penala.
“Articolul 142. Temeiurile pentru dispunerea ş i efectuarea expertizei
1)Expertiza se dispune in cazurile in care pentru constatarea circumstanţ elor ce pot
avea importanţ a probatorie pentru cauza penala sint necesare cunoş tinţ e speciale in
domeniul ş tiinţ ei, tehnicii, artei sau meş teş ugului. Posedarea unor asemenea
cunoş tinţ e speciale de către persoana care efectueaza urmărirea penala sau de către
judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se
face, la cererea părţ ilor, de către organul de urmărire penala sau de către instanţ a
de judecata, precum ş i din oficiu de către organul de urmărire penala.
2) Părţ ile, din iniţ iativa proprie ş i pe cont propriu, sint in drept sa inainteze cerere
despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanţ elor care, in opinia lor,
vor putea fi utilizate in apărarea intereselor lor. Raportul expertului care a efectuat
expertiza la cererea părţ ilor se prezinta organului de urmărire penala, se anexeaza
la materialele cauzei penale ş i urmeaza a fi apreciata o dată cu alte probe.
3) In calitate de expert poate fi numita orice persoana care poseda cunoş tinţ e
necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstanţ ele apărute in
legătura cu cauza penala ş i pot avea importanţ a probatorie pentru cauza penala.
Fiecare dintre părţ i are dreptul sa recomande un expert pentru a participa la
efectuarea expertizei”.
“Articolul 144. Procedura dispunerii expertizei.
1 )Considerind ca este necesara efectuarea expertizei, organul de urmărire penala,
prin ordonanţ a, iar instanţ a de judecata, prin incheiere, dispune efectuarea
expertizei. In ordonanţ a sau in incheiere se indica: cine a iniţ iat numirea expertizei;
temeiurile pentru care se dispune expertiza; obiectele, documentele ş i alte
materiale prezentate expertului cu menţ iunea cind ş i in ce imprejurări au fost
descoperite ş i ridicate; intrebările formulate expertului; denumirea instituţ iei de
expertiza, numele ş i prenumele persoanei căreia i se pune in sarcina efectuarea
expertizei.
2) Ordonanţ a sau incheierea de dispunere a expertizei este obligatorie pentru
instituţ ia sau persoana abilitata sa efectueze expertize.
3) La efectuarea expertizei din iniţ iativa ş i pe contul propriu al părţ ilor, expertului i
se remite lista intrebărilor, obiectele ş i materialele de care dispun părţ ile sau sint
prezentate, la cererea lor, de către organul de urmărire penala. Despre aceasta se
intocmeş te un proces- verbal”.
EPJ contribuie la diminuarea riscului unei erori judiciare in calificarea acţ iunilor
subiectului, a comportamentului impus de o situaţ ie afectiv tensionata, de
neconş tientizarea motivului ş i caracterului acţ iunilor săvarş ite. Sarcina principala a
expertizei psihologice judiciare este de a ajuta organele de judecata ş i de urmărire
penala in cercetarea problemelor specifice cu conţ inut psihologic importante pentru
rezolvarea cazurilor penale ş i civile; de a obţ ine informaţ ii obiective, aprecieri
nepărtinitoare ş i principiale, importante pentru analiza situaţ iei.

8) Competenţ ele expertizei psihologice judiciare.

Stabilirea particularităţ ilor psihologice individuale ale persoanelor participante la
procesul penal (inculpat, victima, martor) care ar fi putut sa influenţ eze esenţ ial
comportamentul lor intr-o situaţ ie extremala sau psihotraumatizanta:
•nivelul dezvoltării intelectuale;
•prezenţ a anumitor stări psihofiziologice (anxietate, sugestibilitate inalta,
impulsivitate etc.) care pot influenţ a considerabil comportamentul ş i mărturiile
depuse.
Diagnosticul stărilor de tensiune psihica nepatologica (anxietate, fobie, stres, afect
etc.), care au cauzat comiterea crimei, comportamentul inadecvat manifestat in
situaţ ii extreme etc.
•Evaluarea sferei motivaţ ionale a personalităţ ii, a tendinţ elor care au stimulat
săvarş irea faptelor criminale.
•Evaluarea capacităţ ii subiectului de a conş tientiza importanţ a acţ iunilor proprii ş i
de a le controla (in special, in cazul minorilor inculpaţ i ş i al persoanelor cu semne
de retard mental);
•Stabilirea capacităţ ii victimelor, martorilor de a percepe corect circumstanţ ele
importante pentru dosar ş i de a depune mărturii corecte (pe dosare penale ş i civile).

9) Etapele realizarii EPJ.

La I etapa expertul studiaza cauza ordonării expertizei, problemele pe care le-au
formulat agenţ ii judiciari, determina obiectivele ş i obiectele ce urmeaza a fi supuse
investigaţ iei, intocmeş te planul general al cercetării, prevăzind consecutivitatea
acţ iunilor, decide asupra conţ inutului metodologic ş i metodelor care pot fi utilizate,
iar in cazul cind a fost ordonata o expertiz complexă grupul de experţ i aproba un
program comun al acţ iunilor.
La cea de a II este realizata cercetarea empirica in scopul rezolvării problemelor
ilustrate in ordonanţ a.
Cercetarea include in sine doua tipuri de acţ iuni:iniţ ial expertul decide asupra stării
individuale a subiectului cercetat, aceasta fiind stabilita in baza observaţ iei,
realizeaza aprecierea preliminara a responsabilităţ ii/iresponsabilităţ ii acestuia, a
comportamentului lui: adevărat sau simulat; - in cadrul cercetării empirice
specializate se utilizeaza diverse metode, tehnici ş i instrumente in scopul
investigaţ iei profunde a subiectului uman.
Etapa finala include doua tipuri de activităţ i:analiza, sinteza ş i decodificarea
informaţ iei căpătate prin cercetarea subiectului;- formularea concluziilor despre
caracterul proceselor, insuş irilor, stărilor cercetate in funcţ ie de conţ inutul
problemelor inaintate expertului.Concluziile experţ ilor sint intocmite in scris ş i
prezentate in formă de document. Atunci cind se realizeaza o expertiza complexa
toate părţ ile participa la intocmirea lor.

10) Conditiile de ordonareaEPJ in cadrul proceului penal.

a)necesitatea unor cunoş tinţ e speciale din domeniul psihologiei in vederea adunării
probelor pentru desfăş urarea rezultativa a cercetării penale;
b)excluderea problemelor care intră in competenţ a doar a organelor judiciare ş i a
celor ce nu ţ in de domeniul special al psihologiei;
c)posibilitatea reala de realizare a unei cercetări specializate a aspectelor
psihologice - de utilizare a cunoş tinţ elor unui expert competent in cercul de
probleme (specialist in domeniu, cu studii superioare), rezolvarea cărora poate
oferi probe convingătoare, caracterizat prin posedarea de cunoş tinţ e teoretice ş I
experienţ a personala, de folosire in caz de necesitate a tehnicilor ş i instrumentelor
speciale de diagnosticare.

11) Ordonanta pentru executarea EPJ.

12. Notiunea de discernamint

Discernământul reprezinta o functie a capacitătii psihice si semnifica aptitudinea

unei persoane de a î ntelege si aprecia critic continutul si consecintele social-
negative ale actelor sau faptelor sale, deci de a putea distinge î ntre bine si rău, la un
moment dat si raportat strict la o actiune sau inactiune prohibita de lege, fiind o
sinteza î ntre personalitatea si constiinta ce se realizeaza, la un anumit moment,
cum ar fi de exemplu momentul săvârsirii faptei penale sau al exercitării unui drept
subiectiv (Iftenie, V. & Costea, G., 2006).
Conceptul juridic: - discernamânt se î ntelege componenta capacitătii psihice, care
se refera la o fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de
a aprecia continutul si consecintele acestei fapte.
Conceptul medical-psihiatric: - În literatura de specialitate medicala (Enăchescu,
C., 2008) se apreciaza ca discernământul este capacitatea de a aprecia exact
intentia si motivatia actiunii.

13) Expertiza starilor afective complexe in procesul penal.

Procesele afective - fenomene psihice complexe, manifestate in modificări
fiziologice mai mult sau mai puţ in extinse, ducind la provocarea unei conduite
marcate de expresii emoţ ionale ş i de trăire subiectiva - se prezinta ca un răspuns la
niş te situaţ ii bine definite, caracterizat printr-o combinaţ ie unica de reacţ ii nervoase
ş i fiziologice, implicind in structura sa un ş ir de insuş iri ş i procese psihice
individuale. Aceste procese se caracterizeaza prin:
- subiectivitate - aparţ in unui subiect concret, intrunind caracteristicile lui
individuale ş i relevind gradul de armonie/contrariere intre trebuinţ ele personale ş i
evenimentele din ambianţ a;
-evaluativitate - implica o relaţ ie, o raportare implicita la valorile personale ş i
sociale, apreciind favorabil sau nefavorabil evenimentele ş i situaţ iile concrete;
- motivaţ ie - se prezinta in forma unor motive sau insoţ itor al motivaţ iei acţ iunilor,
stabilind o anumita tensiune in raport cu trebuinţ ele individuale, contribuie la
reflectarea, inregistrarea faptelor, dar ş i orientarea, reglarea conduitelor;
- polaritate - au forma unor contraste in dinamica afectiva, dictate de gradul
tensiunii emoţ ionale, de tendinţ a individului spre compensare a unor nevoi ş i
trebuinţ e.
Frustrarea este o stare psihica, provocata de un conflict intern sau extern dintre
motivaţ ia, scopurile, aspiraţ iile individului ş i anumiţ i factori obiectivi care
impiedica realizarea lor. In funcţ ie de caracterul forţ elor care provoaca acest
conflict, cercetătorii disting mai multe tipuri de situaţ ii conflictuale:
1).Conflictul atracţ ie-atracţ ie - in care se intilnesc situaţ ii de intensitate pozitiva
aproape egala, ş i care pot fi rezolvate rapid, sau, atunci cind in joc intră valenţ ele
unor propuneri cu pondere, pot genera comportamente neadaptive.
2).Conflictul evitare-evitare - in care individul este nevoit sa aleaga dintre doua
variante la fel de indezirabile. Se alege «răul cel mai mic», sau se recurge la
evaziunea fisica, imaginara, ori la o conduita agresiva.
3).Conflictul atracţ ie-evitare - cind acelaş i scop poseda valenţ e pozitive ş i
negative, contribuind la crearea unei atitudini ambivalente. Este rezolvat printr-o
lupta a motivelor, suscitind un efort volitiv. Atunci cind se recurge la alegerea unei
situaţ ii nedorite, imposibilitatea suportării ei poate genera comportamente
deviante: consum de alcool, nevroze, evaziune psihica.
Starea de frustrare poate fi agravata de anumite condiţ ii temporare - imbolnăviri
somatice, astenie psihica, graviditate, situaţ ii de nerealizare sociala (ş omaj, sărăcie,
conflicte cu ambianţ a sociala, etc).
Pentru identificarea acestei stări ş i stabilirea forţ ei perturbatorii a ei se prezinta
eficienta ordonarea expertizelor complexe - psihologic-psihiatrica, psihologic-
medicala.
Se recomanda folosirea in cadrul investigaţ iei a mai multor metode psihologice:
teste de personalitate, pentru măsurarea temperamentului, caracterului, de
inteligenţ a, de identificare a sociabilităţ ii, proiective etc.
De exemplu, utilizarea testului Rorschach permite aprecierea proporţ iei dintre
manifestările introvertite ş i extravertite in comportamentul subiectului cercetat: a
tipului de organizare a percepţ iei, tipului de rezonanţ e intime, intereselor,
tendinţ elor nevrotice, tensiunilor conflictuale, aspectelor inteligenţ ei etc. Testul de
apercepţ ie tematica (T.A.T.), care solicita tratarea de către subiect a unor situaţ ii
ilustrate in 30 de planş e, permite identificarea unor tendinţ e cu manifestare latenta
- de agresivitate, independenţ a/dependenţ a, dominaţ ie/supunere etc. Utilizarea
testului Rosenzweig, ce cuprinde 24 de planş e ce reprezinta doua persoane aflate in
situaţ ii de frustrare, face posibila determinarea indicelui de conformitate la grup.
Stresul este o reacţ ie nespecifica a organismului la solicitările externe, reieş ita
dintr-o incapacitate de adaptare.
Cercetat iniţ ial de H.Selye, acest fenomen a fost explicat prin modificările
organizmului apărute in cazul unor situaţ ii noi, care cer o perioada de adaptare de
durata: schimbări a parametrilor sistemului nervos, hormonal ş i a nivelului
neurotransmiţ ătorilor.
Aceasta adaptare poate crea o discordanţ a dintre solicitări ş i autoevaluarea de sine
- fenomen definit cu noţ iunea de stres.
In practica judiciara poate fi utilizata EPJ in scopul stabilirii comportamentelor
neadecvate, apărute sub impactul stresului. Inlăturarea factorilor stresanţ i pe
parcursul cercetării penale poate optimiza relaţ ia anchetatorului cu persoana
anchetata.
Dintre cele mai potrivite metode psihologice, utilizate in diagnosticarea stresului,
putem nominaliza testul Lusher, testele de personalitate, MMPI, testele proiective.
Mecanismele de apărare de stres, la fel de diferite precum in cazul frustrării, pot fi
următoarele:
- raţ ionalizarea - căutarea de soluţ ii plauzibile, justificări logice ale
comportamentului personal, a unei lumini favorabile pentru proiectarea acţ iunilor;
proiecţ ia - atribuirea unei situaţ ii, persoane a propriilor trăsături negative, greş eli
proprii;
- intelectualizarea - concentrarea percepţ iei asupra reacţ iei intelectuale, explicarea
stării personale, disocierea de starea emotiva;
- represia - inlăturarea din conş tiinţ a a impulsurilor, ideilor inacceptabile;
- reacţ ia inversa - dezvoltarea subconş tienta a unei reacţ ii opuse primului impuls;
- sporirea consideraţ iei de sine - reevaluarea ş i căutarea de soluţ ii;
- activităţ i care diminueaza stresul - la aer liber, sportive, de munca, interesante,
care contribuie la modificări fiziologice in organism, la concentrarea atenţ iei
asupra unor factori plăcuţ i;
- substituţ ia - inlocuirea unor scopuri făra ş anse de succes cu altele, atractive ş i
pline de succes.

14)Tipurile de dosare unde se recomanda efectuarea expertizei psihologice

judiciare.
Toate dosarele cu participarea minorilor, indiferent de locul ş i rolul lor in cadrul
procesului penal: infractor, victima, martor.
In cazul minorului pot apărea intrebări referitoare la:
•capacitatea lui de a percepe ş i reproduce adecvat evenimentele;
•de a conş tientiza cele intamplate;
•predispoziţ ia de a exagera cele percepute;
•sugestibilitate mărita, care condiţ ioneaza posibilitatea de a influenţ a din exterior
mărturiile minorului;
•agresivitate ş i demonstrativitate in comportament;
•prezenţ a unor particularităţ i psihologice individuale care ar putea sa influnţ eze
esenţ ial comportamentul minorului. In practica expertizeipsihologice judiciare,
prin „influenţ a esenţ iala” se subinţ elege limitarea substanţ iala a capacităţ ilor
subiectului de a conş tientiza ş i de a- ş i controla propriile acţ iuni.
•Crimele comise in stare de afect sau in alta stare de tensiune psihica. Concluziile
expertizei psihologice judiciare indica posibilitatea prezenţ ei afectului sau a altei
stări de tensiune psihica (stres, frustrare etc.).
•Dosarele de viol. In cazul dosarelor de viol expertiza poate fi dispusa atat in
privinţ a victimei, cat ş i in privinţ a inculpatului.
•In privinţ a victimei, poate fi analizata capacitatea ei de a percepe ş i reproduce
adecvat evenimentele, de a conş tientiza acţ iunile săvarş ite cu ea ş i de a opune
rezistenţ a activa.
•In privinţ a violatorului, se analizeaza capacitatea lui de a percepe ş i de a aprecia
adecvat acţ iunile proprii, prezenţ a particularităţ ilor psihologice individuale care ar
fi putut sa influenţ eze esenţ ial comportamentul lui in situaţ ia analizata.
Concluziile psihologului pe dosarele de viol sunt foarte importante, dat fiind faptul
ca in practica judiciara persista tendinţ a de a califica comportamentul victimei,
lipsit de reacţ ii active de autoapărare, drept comportament de acceptare a relaţ iei
sexuale.

15) Modele de intrebari adresate expertizei psihologice judiciare pe diferite

tipuri de dosare.
I) Intrebări care ajuta la constatarea prezenţ ei sau lipsei afectului sau altor stări
de tensiune psihica la inculpat, care au putut sa influenţ eze esenţ ial conş tiinţ a ş i
comportamentul lui in momentul comiterii crimei:
•Ţinand cont de particularitaţ ile psihologice individuale ale personalităţ ii, precum
ş i de specificul situaţ iei analizate, s-a aflat oare subiectul in momentul săvarş iri
acţ iunilor incriminate in stare de afect? Care au fost cauzele apariţ iei afectului?
•Ţinand cont de particularitaţ ile psihologice individuale ale personalităţ ii, precum
ş i de particularităţ ile situaţ iei analizate, s-a aflat oare respondentul in momentul
săvarş iri acţ iunilor incriminate intr-o stare emoţ ionala (tensiune psihica, frustrare,
confuzie) care ar fi putut sa influenţ eze esenţ ial conş tiinţ a ş i starea lui psihica? In
caz ca da – in ce mod a putut sa se intample acest lucru?
•S-a aflat oare inculpatul in stare de tensiune neuropsihica maximă in perioada
premergătoare acţ iunilor săvarş ite?
•Exista o legătura cauzala intre starea psihica a subiectului, premergătoare
acţ iunilor, ş i starea lui psihica in momentul comiterii acţ iunilor analizate?
•In cazul in care in momentul săvarş irii acţ iunilor subiectul s-a aflat in stare de
tensiune neuropsihica ş i emoţ ionala maximă, in ce măsura aceasta stare a
influienţ at capacitatea lui de a conş tientiza importanţ a propriilor acţ iuni ş i
capacitatea de a le controla?
•Ţinand cont de starea psihica a subiectului, de particularităţ ile lui psihologice, ş i
de circumstanţ ele cazului, a putut el sa coreleze corect acţ iunile proprii de
autoapărare cu cerinţ ele obiective ale situaţ iei in care s-a aflat?
•Care particularităţ i psihologice individuale ale subiectului au putut sa influenţ eze
esenţ ial comportamentul acestuia in situaţ ia analizata?
II) . Intrebări care ajuta la stabilirea capacităţ ilor psihice ale subiecţ ilor
(inculpat, martor, victima), aflaţ i in stare de sănătate psihica, de a percepe corect
circumstanţ ele importante pentru dosar ş i de a depune mărturii adecvate.
•Ţinand cont de particularităţ ile individuale ş i de varsta, precum ş i de condiţ iile
concrete in care s-a produs acţ iunea, a putut oare subiectul sa perceapa corect
circumstanţ ele importante pentru dosar? (de indicat care)
•Ţinand cont de starea psihica in care s-a aflat subiectul in momentul percepţ iei, a
putut el sa inţ eleaga corect circumstanţ ele importante pentru dosar (de indicat
care)III.Intrebări care ajuta la stabilirea capacităţ ilor psihice ale victimelor, aflate
in stare de sănătate psihica, de a inţ elege corect caracterul ş i importanţ a
acţ iunilor săvarş ite cu ele ş i de a opune rezistenţ a in situaţ iile de viol:
•Poseda oare respondenta (-ul) unele particularităţ i psihologice individuale care ar
fi putut sa influenţ eze esenţ ial comportamentul in situaţ ia analizata?
•Luand in calcul particularităţ ile psihologice, starea psihica ş i conţ inutul situaţ iei
analizate, a putut respondenta (-ul) sa comportamentul in situaţ ia analizata?
•Luand in calcul particularităţ ile psihologice, starea psihica ş i conţ inutul situaţ iei
analizate, a putut respondenta (-ul) sa inţ eleaga corect caracterul ş i conţ inutul
acţ iunilor săvarş ite cu ea (el)?
•Ţinand cont de particularităţ ile psihologice individuale, starea psihica ş i
conţ inutul situaţ iei analizate, a putut respondenta (-ul) sa opuna rezistenţ a?
IV)Intrebări care ajuta la stabilirea capacităţ ilor psihice ş i a particularităţ ilor
psihologice ale minorului (inculpat, martor, victima):
•Ţinand cont de particularităţ ile dezvoltării psihice a respondentului, a putut el sa
conş tientizeze acţ iunile proprii ş i sa le controleze?
•Luand in calcul particularităţ ile individuale ş i de varsta, precum ş i de condiţ iile
concrete in care s-a produs acţ iunea, a putut respondentul sa perceapa corect
circumstanţ ele importante pentru dosar, sa le memorizeze ş i sa le reproduca
adecvat?
•In cazul crimelor comise in grup: Ţinand cont de particularităţ ile de varsta ş i
individuale ale respondentului, ce influenţ a a putut sa aiba membrii grupului
asupra lui; s-a aflat el in stare de dependenţ ă psihologica de acest grup?
•Manifesta respondentul semne de sugestibilitate mărita?
•Manifesta respondentul predispoziţ ia de a exagera evenimentele produse ş i de a
fantaza?
V)Intrebări care ajuta la stabilirea capacităţ ilor minorului inculpat cu retard in
dezvoltare psihica de a conş tientiza importanţ a acţ iunilor proprii ş i deteminarea
capacităţ ii lui de a dirija acţ iunile proprii:
•Manifesta minorul semne de retard in dezvoltare psihica, necondiţ ionate de boala
psihica? In cazul prezenţ ei respectivelor semne, prin ce anume se manifesta ele ş i
cum au influenţ at acestea comportamentul respondentului in situaţ ia analizata?
•Ţinand cont de nivelul dezvoltării psihice, a fost in stare minorul sa conş tientizeze
impotanţ a acţ iunilor proprii?
•Luand in calcul nivelul dezvoltării psihice, a putut minorul sa dirijeze acţ iunile
proprii?
VI)Intrebări care ajuta la stabilirea stărilor psihice, particularităţ ilor psihologice
individuale care pot sa condiţ ioneze accidentele rutiere sau tehnice:
•S-a aflat oare respondentul in momentul săvarş irii acţ iunilor analizate intr-o stare
psihica, ce ar fi putut influienţ a esenţ ial capacitatea lui de a-ş i realiza funcţ iile?
•Ţinand cont de particularităţ ile psihologice individuale, starea psihica ş i
circumstanţ ele situaţ iei
Analizate, a putut respondentul sa aprecieze adecvat situaţ ia, sa ia decizii corecte ş i
sa le realizeze?
VII) Intrebări care ajuta la stabilirea prezenţ ei stărilor psihice predispozante la
suicid:
•Ţinand cont de particularităţ ile psihologice individuale ş i de caracterul situaţ iei, s-
a aflat respondentul in perioada premergătoare decesului intr-o stare psihica ce a
predispus la suicid? Care au fost cauzele acestei stări?
16)Concluziile specialistului psiholog (model structural).

17) Cerintele faţ a de documentul final al EPJ:

intocmirea lui in scris; consecutivitatea logica a compartimentelor:
a) in partea introductiva se specifica datele despre tipul expertizei, locul ş i timpul
efectuării, componenţ a comisiei de experţ i sau date despre expertul care a cercetat
cauza, decizia organului juridic in baza căruia ea a fost efectuata, subiectul,
obiectivele, problemele investigaţ iei;
b)in partea de baza - divizata in sinteza unor date particulare ş i concluziile generale
- sint descrise calităţ ile obiectului cercetat ş i toata informaţ ia adunata pe parcursul
expertizei, metodele utilizate in investigaţ ie, rezultatele căpătate in urma aplicării
lor ş i concluziile reieş ite din interpretare, iar in final, prin rezumarea tuturor
datelor, concluziile generale ale expertizei;
c)partea finala prevede concluziile decesive, formulate in funcţ ie de conţ inutul
ordonanţ ei instanţ ei judiciare.

18) Drepturile si obligatiine expertului in cadrul EPJ.

Expertul este obligat sa se infăţ iş eze la chemarea persoanei care realizeaza
cercetarea penala, a anchetatorului penal, procurorului sau instanţ ei de judecata,
pentru a prezenta concluzii obiective cu privire la intrebările ce i se pun. Daca
intrebarea pusa depăş eş te cadrul cunoş tinţ elor de specialitate ale expertului, sau
daca materialele puse la dispoziţ ie nu sunt suficiente pentru prezentarea
concluziilor, expertul comunica in scris organului care a dispus expertiza ca nu
poate prezenta concluzii.
Expertul are dreptul:
1). sa cerceteze materialele din dosar in legătura cu obiectul expertizei;
2). sa ceara sa i se puna la dispoziţ ie materiale suplimentare, necesare pentru
prezentarea concluziilor;
3). sa participe, cu aprobarea persoanei care realizeaza cercetarea penala, a
anchetatorului penal sau procurorului, la interogatorii sau audieri ş i la alte acte de
urmărire penala;
4). in timpul cercetării penale, anchetei preliminare ş i in ş edinţ a de judecata sa
puna celui interogat intrebări in legătura cu obiectul expertizei, dar numai cu
aprobarea persoanei respective, responsabile de realizarea acţ iunilor de procedura
penala.