Sunteți pe pagina 1din 5

Centrul de excelență în medicină și farmacie ” Raisa Pacalo”

Protezele scheletate
Noțiuni generale

Realizat: Botnaru Nadejda gr 212


Profesor: Grecu Nicolae

Chișinău,2018
Plan tematic:
1. Noțiune de proteză scheletată
2. Avantajele protezei scheletate
3. Dezavantajele protezei scheletate
4. Componența protezei scheletate
5. Șeile protezei
6. Conectorii principali
7. Elementele de ancorare, menținere ,stabilizare
8. Croșetele turnate
9. Bibliografie
​ Proteza scheletată​, este reprezentată de un corp fizic variat dimensionat și
format, realizat să restaureze morfofiziologic aparatul dento-maxilar.
În cazul lipsei a unui număr mare de dinți pe arcadă, cînd nu este posibilă
realizarea unei punți dentare, iar implantarea din diverse motive este interzisă,
proteza escheletată reprezintă o alegere optimă pentru reconstruirea funcțiilor
masticatorii, de fonație, estetice.
Presiunea masticatorie, în timpul utilizării protezei scheletate , se
echilibrează, acționînd parțial pe dinții restanți și parțial pe gingie în regiunea breșei.

​ vantajele​protezei parțiale mobilizabile scheletate:


A
1. Proteza scheletată, ca și cea acrilică, în marea majoritate a cazurilor nu
necesită prepararea și realizarea coroanelor pe dinții stîlpi, dea aceea snt mai
puțin traumatice pentru părțile dentare dure,pulpă dentară și periodonțiu.
2. Permite realizarea unei igiene riguroase. Materialele din care este realizată
proteza ușor se curăță cu apă curgătoare, iar dinții artificiali cu pastă și
periuță de dinți. O astfel de ingienă este imposibilă la protezarea fixă, între
gingie și dinți artificiali se crează locuri unde se acumulează resturi de
mîncare, se depunea piatră dentară, și se dezvoltă intens microflora..
3. Gama bogată de dinți artificiali permite protezele mobilizabile să corespundă
formei și dimensiunilor dinților naturali.
4. În comparație cu protezele mobilizabile acrilice, protezele scheletate sunt mai
comode, deaoarece nu au baza acrilică masivă, nu ocupă mult spațiu în
cavitatea bucală, nu încurcă la vorbire, nu împiedică dicția.
5. Au rezisteță mecanică satisfăcătoare
6. Presiunea masticatorie acționează nu numai pe gingie și mucoasă dar este
distribuită pe toată suprafața maxilarului,inclusiv dinții restanți. Datorită acțiunii
mici asupra gingiei favorizează procesul de masticație și lipsa durerii.
7. Proteza mobilizabilă acrilică cu placă acoperă palatl dur, cauzează apariția
reflexului de vomă, stomatită, schimbări ale dicției. Proteza scheletată lasă
palatul liber și nu produce discomfort.
Dezavantaje:
1. Deoarece proteza este mobilizabilă, creează unele incomodități pacientului,
mai ales în primele zile.
2. Necesită mai mult timp pentru realizare în comparație cu protezele
mobilizabile acrilice.
3. Nu pot fi adăugate elemente suplimentare în cazul schimbării construcției în
timpul protezării
4. Necesită prezența turnătoriei

.​
​ Proteza parțială mobilizabilă scheletată este compusă din carcasul metalic și
partea acrilică. Scheletul metalic este confecționat din aliaje nobile sau inobile și are
următoarele părți componente:
- conectori principali (majori) ;
- conectori secundari (minori) ;-
mijloace de menţinere , sprijin şi stabilizare ;-
şeile şi dinţii artificiali

.​
​ În proteza scheletată poate fi una sau mai multe șei în dependență de numărul
breșelor de pe arcadă. Șeile reprezintă din punct de vedere fncțional, părțile
principale ale protezei deoarece prin intermediul lor se restaurează integritatea
arcadelor și se transmit presiunilemasticatorii, de la dinții antagoniști prin dinții
artificiali către dinții stîlpi și mucoasa cîmpului protetic, participînd la menținerea și
stabilizarea protezei în cavitatea bucală. Pot fi confecționate în două variante: întreg
metalica și parțial metalice.

.​
​ Conectorii principali sunt elemente transversale ale protezei parţiale scheletate
care unesc componentele protezei de pe o parte a arcadei cu cele de pe partea
opusă.
În functie de tipul de proteză, conectorii principali unesc fie şeile de pe hemiarcadele
opuse între ele,fie o şa cu elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare de pe
hemiarcada opusă. Trebuie să posede duritate, rezistență la rupere și rigiditate
necesară masticării pe întreaga suprafață a cîmpului protetic. La unirea cu șeile se
realizează pragurile de trecere a acrilatuli. Sînt confecționați în formă de bare și
plăcuțe.
a. Barele- sunt utilizate mai frecvent la mandibulă avînd o formă semirotundă
sau semiovală. Pentru mandibulă lățimea barei trebuie să fie mai mare de
b. mm iar grosimea 1,5-2mm. Pentru maxilă lățimea 6-8mm, grosimea
0,8-1mm.Barele sînt situate la o distanță 0,5-1mm de mucoasă în dependență
de gradul de reziliență pentru a preveni înfundarea barei în mucoasa cîmpului
protetic. Marginile barei nu trebuie să fie traumatizanteși plasate în zone cu
funcționalitate scăzută.
c. Plăcuțele- sînt utilizate mai des la maxilă, cu o lățime și grosime 0,4-0,5mm ,
avînd contact intim cu mucoasa cîmpului protetic. Datorită formei plate și
grosimii mici, precum și elasticității, plăcuțele nu generează discomfort, iar
contactul cu mucoasa determină o forță de adeziune și contribuie la fixarea
bună a protezelor.

.​
​ Elementele de ancorare, menținere și stabilizare- aceste componente ale
protezei scheletate asigură ancorarea, stabilitatea statică și dinamică a protezei pe
cîmpul protetic.
Se clasifică în:
1. Elemente cu acțiune directă: croșeteși sisteme speciale
2. Elemente cu acțiune indirectă: mijloace antibasculante

.​
​ Croșetele turnate sunt mai frecvent utilizate în cazul protezelor scheletate și au
rolul de a menține protezul în cavitatea bucală, cu aspect și funcții variate.
După Rîndașu se clasifică în:
a. După numărul de dinți pe care se aplică , monodentari, bidentari, tridentari.
b. După numărul total al brațelor care se aplică pe dinți: croșete cu 2 brațe,3,4,6
brațe.
c. După numărul brațelor active elastice: monoactive, biactive,triactive,
tetractive.
d. După numărul conectorilor secunsari și după poziția lor topografică: croșete cu
un conector secundar, cu doi, cu trei.

După Lejuax, croșetele turnate trebuie să corespundă următoarelor cerințe:


1. Să contribuie la retenția și stabilizarea protezei fără să acționeze nefavorabil
asupra integrității țesuturilor de sprijin.
2. Lungimea croșetului să permită încercuirea a mai mult din jumătatea celei mai
mari circumferințe a dintelui stîlp, fiind continuu sau discontinuu.
3. Oricărei porțiuni retentive elastice trebuie să i se opună o porțiune rigidă sau o
bară corono cingulară pentru a diminua efectul ortodontic, pentru a rezista
forțelor care tind să dezinsereze proteza, extremiatea retentivă a elastică a
croșetului trebuie fie pasivă din momentul aplicării protezei și să nu devină
activă decît pentru a se opune desprinderii.
4. Diferite părți componente ale croșetului trebuei să fie aplicate cît mai aproape
de mijlocul treimii cervicale a dinților, pentru a reduce la minim forțele care
acționează în sensul torcționării dintelui stîlp.
5. Părțile componente să fie simetri dispuse , unde unui capăt retentiv plasat V
la nivelul unei anumite zone să-i corespundă același element situat în același
loc dar pe partea opusă.

Bibliografie:
”Tehnici de confecționare a protezelor dentare”
Gheorghe Bîrsa, Ilarion Postolache
”Proteze mobilizabile” M.L.Mironova
https://www.scribd.com/doc/30299418/PROTEZA-PAR
%C5%A2IAL%C4%82-SCHELETAT%C4%82
https://vk.com/doc14423_254693332?hash=e704b4d11
9dd272ad2&dl=d24fc6d6fb706c4c2c