Chimia (denumirea provine din cuvântul egiptean kēme pronunțat [k'em], care

înseamnă „pământ”[1]) reprezintă una dintre ramurile stiințelor naturale al cărei

obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și schimbarea
materiei[2][3]; chimia mai este numită și „știința de mijloc” sau „știința centrală”,
întrucât conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale naturii
precum astronomia, fizica, biologia și geologia.[4][5] Ca obiect de studiu, chimia a
apărut acum câteva milenii în anumite părți ale lumii, mai exact în Orientul
Mijlociu sub forma alchimiei[6][7][8], iar aceasta din urmă a permis elaborarea
chimiei moderne ca urmare a revoluției chimice (1773).
Obiectivele acestui domeniu implică în special:

 studierea materiei la nivel atomic,

 proprietățile atomilor,
 modul de formare a legăturilor chimice,
 formarea compușilor chimici,
 modul în care anumite substanțe interacționează la nivel molecular și conferă
materiei anumite proprietăți generale,
 precum și modul în care nivelul de interacțiune dintre aceste substanțe poate
conduce la crearea altor substanțe prin intermediul unor reacții chimice[9].
În majoritatea studiilor chimiei energia și entropia sunt deosebit de importante.
Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul
de materie studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganică (studiul
materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei
organice), biochimia (studiul substanțelor găsite în organismele biologice,
vii), chimie fizică (studiile legate de energie despre sistemele chimice la scară
macromoleculară, moleculară și submoleculară), electrochimie, chimia
analitică (analiza mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere a
compoziției chimice și structurii acestuia) etc. Multe alte discipline specializate au
apărut în anii recenți, de exemplu neurochimia - studiul chimic al sistemului
nervos.