6.

SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

Introducere
În activitatea unui proiectant se poate întimpla uneori diferite situații neplacute, care pot duce
la pericol, îmbolnăviri sau alte forme de afectări fizice favorizate de diverși factorii. Deaceea la
elaborarea unui proiect se va lua în considerație atât problemele protecției muncii, cât și a mediului
înconjurător, pentru crearea unor condiții sănătoase și nepericuloase în conformitate cu actele
normative în vigoare a R.M. Doar prin folosirea rațională a mijloacelor tehnologice și a mediului
ambiant asigură exploatarea sigură și placută a unei construcții. Asfel putem spune că:
Protecţia Muncii – este o sistemă de acte legislative şi corespunzător lor măsuri şi mijloace
social-economice organizatorice, tehnice, care asigură securitatea angajării şi păstrarea a
capacităţii de muncă în procesul de lucru.
În componența Tezei de Licență în capitolul „Securitatea activității vitale” se vor include și
descrie urmatoarele teme:
1.Analiza condiţiilor de muncă;
2.Măsuri privind sanitaria industrială;
3.Măsuri privind tehnica securităţii;
4.Măsuri privind profilaxia antiincendiară.
5. Calculul iluminatului artificial
6.1 Analiza condiţiilor de muncă
Analiza condiţiilor de muncă include:
- caracterizarea și enumerarea factorilor nocivi și de producere;
- aprecierea stării reale a condiţiilor de muncă la obiectul de bază (vizual și după proiect);
- analiza măsurilor tehnice şi organizatorice spre preîntîmpinarea acţiunii negative a
supramuncitorilor a factorilor nocivi de producere.
Tabelul 1. Caracteristicile condiţiilor sanitaro-igienice a factorilor periculoşi şi nocivi de
producere
Factorii condiţiilor de muncă Aprecierea condiţiilor de muncă
vizuală după proiect
1 2 3
1. Factorii sanitaro igienici
1.1 Microclimatul: Perioada calda a an.
temperatura ºC, + 20-22
umiditatea relativa a aerului, + 40-60
viteza mişcării aerului, + 0.3
1.2 Iluminatul
natural lateral c.i.n, % + 1
artificial general, lx + 200
artificial combinat, lx + 400
1.3 Ventilaţia
aeraţia naturală Kdv + 3-4
 2. Caracteristicile încăperilor
(zonelor)
2.1 Grupa încaperilor după lucrul
vizual
a) incaperi cladiri sociale + II
b) sala de prezentare + III
c) holuri, treceri, blocuri sanitare + IV
2.2 Clasificarea condiţiilor de
lucru după gradul de
electrosecuritate
a) Lucrări de podire inclusiv + Conditii cu pericol ridicat
lucru cu instrumente electrice Conditii deosebit de
b) Lucrări de tencuire inclusiv + periculoase
lucru cu instrumente electrice C
2.3 Categoria industriei după + Pericol incendiar
pericolul exploziv şi incendiar II
2.4 Gradul de rezistenţă la foc a +
clădirii
3. Factorii periculoşi şi nocivi de
producere
3.1 Electrici ferestrau v.
genul curentului 220
tensiunea, V 50-60
frecvenţa, Hz
3.2 Mecanici perforator
vibraţie , Hz (mm/sec, dB) 109
zgomot, dB 80
3.3 Chimice
vopsele +
lacuri +
acetonul + 200
cleiuri + 1
3.4 Praf ( pulbere),mg/m3
organic + 5
mineral +

6.2 Sanitaria Industrială

Scopul serviciului sanităriei industriale este realizarea unui ansamblu de măsuri orientate spre
stabilizarea condiţiilor de muncă la toate etapele procesului de producţie, înlăturarea factorilor
nocivi ce influenţează asupra sănătăţii angajaţilor şi prevenirea bolilor profesionale.
In scopul îndeplinirii mai aprofundate a compartimentului dat, am selectat 3 factori, pe care îi
vom descrie mai jos, ce fac parte din acest compartiment:
 microclimatul aerului zonei de munca
 iluminatul natural si artificial la locurile de muncă
 6.2.1 Microclimatul aerului zonei de munca
Activitatea biologică normală a organismului și înalta lui capacitate de muncă sunt posibile
numai în cazul când, evitând eforturile de supraâncordare a aparatului de termoreglare în organism,
se menține echilibrul termic, adica echilibrul dintre cantitatea de energie produsă și cantitatea de
energie cedată mediului înconjurător. Înrautățirea comoditățiilor de cedare a căldurii are ca urmare
acumularea acesteia în organism și supraâncălzirea lui, iar uneori chiar și șocul termic. Perderea
excisivă de căldură provoacă răcirea organismului, afecțiuni „a frigore” și degeraturi.
Prin microclimat se subânțelege totalitatea elementelor meteorologice(tempe- ratura, ºC;
umeditatea relativă,%; viteza miscării aerului, m s ; presiunea atmosferica, Pa; intensitatea
iradierii calorice, J m  s , caracteristicele pentru un anumit loc.
Temperatura. În condiții normale (temperatura 18...20 ºC) omul pierde circa 85% de caldură
prin piele,iar 15 % -pentru incalzirea produselor alimentare si bauturi consumate, a aerului inspirat,
precum și prin evaporarea apei în plamâni. Din cele 85% de caldura, cedată prin piele, aproximativ
30% se pierd prin convecție (direct proportională cu diferența dintre temperatura pielii și
temperatura aerului), 45% -prin radiație (raze calorice) și 10% -prin evaporarea sudorii de pe
suprafața corpului (depinde de cantitatea de umezeala sau sudoare evaporată de pe suprafața
corpului).
Aceste relații se schimbă considerabil în funcție de condițiile microclimatului:
 La temperaturi majorate ale aerului vasele sangvine de pe suprafața pielii se dilată și
căldura din interiorul corpului se elimină în mediul înconjurător.
 La temperaturi reduse vasele sangvine se contracteaza și în mediul ambiant se elimină mai
puțină energie termica.
Dacă omul se gasește timp îndelungat în condițiile termice nefavorabile (temperatura aerului
depașește limitele admisibile), poate avea loc supraîncălzirea sau răcirea corpului însoțite de
anumite efecte negative (dureri de cap, amețeli, sete, transpirație excesivă, șocul termic, boala de
circei de muschi etc.).
Umeditatea relativa.
 Umiditatea relativă majorată (φ > 85 %) înrăutațește eliminarea căldurii prin evaporare, duce
la dereglarea termoreglării la temperaturi majorate, multiplică acțiunea temperaturii asupra
organismului omului: la umiditate mare, temperaturile majorate omul le sesizează ca și înca mai
mari, iar temperaturile reduse le sesizează ca și mai mici.
 Umiditatea relativă scazută (φ < 18 %) duce la uscarea mucoasei, ceea ce provoacă
dereglarea funcțiilor organelor respiratorii și organele de vedere.
Viteza mișcarii aerului. Mișcarea aerului în încaperi este un factor considerabil, care
acționează asupra stării termice a angajaților. La temperaturi sporite ale aerului mișcarea aerului
este binevenită în limitele de la 0,2 până la 1,0 m/s, dar numai dacă temperatura lui nu depașește
36 C . La temperaturile aerului mai mari decât 40 C mișcarea aerului are acțiuni negative asupra
organismului uman. La temperaturi joase mișcarea aerului cu o viteză mai mare de 1,5 m/s este
foarte periculoasă, deoarece poate duce la suprarăcirea locală (la schimbarea configurației
mușchilor).
Din cele spuse rezultă ca omul se simte normal, în condițiile de confort, când parametrii
microclimatului sunt în careva limite. În conformitate cu GOST-12.1.005-88 se stabilesc condiții
meteorologice optime și admisibile pentru zona de lucru în încaperi, în funcție de:
1. Perioada anului care poate fi:
 a) rece, cu temperatura medie zilnică (24 de ore) a aerului din afara încăperii mai jos de +10
ºC;
b) caldă, cu temperatura medie zilnică (24 de ore) a aerului din afara încăperii +10 ºC și mai
sus;
2. Categoria lucrului fizic, care în funcție de eforturile fizice se divizează în 3 categorii:
 I-categoria ușoară;
 II-categoria medie;
 III-categoria grea.
Primele doua categorii se subdivizeaza în două subcategorii: Ia, Ib si IIa, IIb.
Condițiile meteorologice optime sunt o îmbinare a parametrilor microclimei, care acționând
sistematic și timp îndelungat asupra organismului uman, asigură starea termică și funcțională
normală a lui. Ele asigură senzația confortului termic și creează condiții pentru capacitatea de
muncă sporită.
Extras din GOST 12.1.005-88 BT
Tabelul 2. Aerul zonei de munca. Cerintele sanitaro-igienice generale

Aerul la locurile permanente de lucru

Permanente de munca,
Temperatura aerului
In afara locurilor
Optime Admisibile
Categoria
lucrarilor

°C
Viteza miscarii

Viteza miscarii
aerului, nu mai

aerului, nu mai
Temperatura,
Temperatura

Umiditatea

Umiditatea
relativa, %

relativa, %
mult, m/s

mult, m/s
°C

°C

Perioada rece a anului (temperatura medie zilnica a aerului in afara

Incaperilor mai joasa de +10°C)
Ia 22-24 40-60 0.1 21-25 75 0.1 15-26
Ib 21-23 40-60 0.1 20-24 75 0.1 13-24
IIa 18-20 40-60 0.2 17-23 75 0.2 13-24
IIb 17-19 40-60 0.2 15-21 75 0.2 12-19
III 16-18 40-60 0.3 13-19 75 0.3 12-19
Perioada calda a anului (temperatura medie zilnica a aerului +10°C si
mai mult)
Ia 22-28 55%
23-25 40-60 0.1 0.1-0.2
28°C Nu mai mult
Ib 21-28 60% de 3°C mai
22-24 40-60 0.2 0.1-0.3
27°C sus de
IIa 18-27 65% temperatura
21-23 40-60 0.3 0.2-0.4
26°C medie la ora
IIb 16-27 70% 13 celei mai
20-22 40-60 0.3 0.2-0.5
25°C calduroase
III 15-26 75% luni.
18-20 40-60 0.4 0.2-0.6
24°C
 Dacă parametrii masurați ai microclimei diferă de valorile optime, atunci pot fi luate
următoarele măsuri de protecți, a angajaților sau de normalizare a microclima-tului:
a) ventilarea;
b) condiționarea aerului;
c) mecanizarea și automatizarea proceselor tehnologice;
d) dirijarea de la distanță;
e) răcirea utilajului;
f) termoizolarea;
g) ecranarea;
h) încălzirea încăperilor;
i) optimizarea timpului de muncă și odihnă;
j) folosirea mijloacelor de protecție individuală (îmbrăcăminte specială, pălării din material
termoabsorbant, încălțăminte specială);
k) aprovizionarea cu apă salină.
6.2.2 Iluminatul natural si artificial la locurile de muncă
Iluminatul este cel mai important element din mediul vizual. Un iluminat eficient, de calitate,
asigură prin confort, o productivitate crescută, precum şi un grad sporit de securitate.
Iluminatul consumă până la 40% din energia totală utilizată în clădirile actuale. Printr-o
concepţie corectă a sistemelor de iluminat se realizează reducerea consumului de energie, scăderea
costurilor de menţinere și implicit a costurilor globale aferente iluminatului.
În momentul actual pot exista multe neconformităţi începând cu proiectarea, realizarea și
terminând cu întreţinerea sistemelor de iluminat, apărute atât din necunoaşterea reglementărilor
legislative din domeniu, procedurilor și instrucțiunilor de lucru.
Concepţia sistemelor de iluminat este un proces complex care trebuie să armonizeze cerinţele
pentru asigurarea unui mediu de lucru confortabil în condiţii corespunzătoare din punct de vedere
funcţional cu cerinţele estetice, economice și de securitate a muncii.
Iluminatul dintr-o încăpere trebuie să asigure:
- confortul vizual al persoanelor ce lucrează în încăpere: lucrători, operatori, prin inducerea
acestora de senzaţii pozitive în timpul activităţii;
- performanţa vizuală, care determină efectuarea sau perceperea sarcinii vizuale cu rapiditate
şi acurateţe, chiar şi în condiţii dificile şi pentru perioade îndelungate;
- siguranţa vizuală, astfel încât lucrătorii să fie capabili de a percepe vizual spaţiul înconjurător.
Pentru realizarea unui sistem de iluminat ce să ofere în încăpere un mediu luminos confortabil,
este necesar să se acorde atenţie următorilor factori:
- nivelului de iluminare şi uniformităţii acesteia;
- culorii luminii şi redării culorilor;
- direcţionării fluxului luminos;
- distribuţiei luminanţelor;
- orbirii;
- fenomenului de pâlpâire;
- prezenţei luminii de zi;
- consideraţiilor energetice;
- menţinerii sistemului de iluminat în timp.
Valorile iluminării medii sunt valabile pentru condiţii vizuale normale şi ţin seama de următorii
factori:
 - cerinţele sarcinilor vizuale;
- siguranţă;
- aspectele psiho-fiziologice (confortul vizual);
- economie de energie;
- experienţă practică.
Valoarea iluminării poate fi ajustată cu cel puţin o treaptă pe scara iluminărilor dacă condiţiile
vizuale specifice (reale) diferă faţă de condiţiile normale considerate mai sus.
Nivelul de iluminare poate fi ridicat atunci când:
- sarcina vizuală prezintă contraste sau reflectanţe foarte scăzute;
- activitatea vizuală este foarte importantă;
- erorile în activitatea de muncă sunt greu şi costisitor de rectificat;
- acurateţea sau productivitatea ridicată sunt de mare importanţă;
- capacitatea vizuală a lucrătorului este sub nivelul normal.
Nivelul de iluminare poate fi diminuat cu o treaptă atunci când:
- detaliile sarcinii vizuale au dimensiuni neobişnuit de mari sau au un contrast ridicat;
- sarcina vizuală este ocazională sau necesar a fi urmărită sau efectuată o perioadă neobişnuit
de scurtă.
Tabelul 3. nivelurile de iluminare recomandate în funcţie de felul activităţii şi sarcinile vizuale:
Nivelurile de iluminare
Tip de activitate/sarcină vizuală Exemple de destinații
 lx 
Zone destinate circulației,
20  30  50
depozitării
Zone pentru circulaţie,
50 100 150 orientare
simplă sau cu vizite temporare
Încăperi în care activitatea de
100 150  200
muncă nu este continuă
200  300  500 Sarcini vizuale simple
Săli de gimnastică, săli de
clasă, pe rafturile
300  500  750 Sarcini vizuale medii
bibliotecilor, spaţii pentru
asamblare
Birouri (scris, citit, cu tehnică
500  750 1000 Sarcini vizuale impuse de calcul), laboratoare (unde
se fac măsurări precise)
Asamblare fină (mecanică,
750 1000 1500 Sarcini vizuale dificile electronică), săli pentru
cusut, tricotat, control final
Lucru de precizie
(electronică), controlul
1000 1500  2000 Sarcini vizuale speciale
culorilor, atelier confecţionat
bijuterii
Sarcini vizuale foarte exacte şi Ringuri de box, masă pentru
Peste 2000
unde se cer performanţe mari operaţii medicale
 Instalaţiile de iluminat general sau local nu pot să asigure o iluminare constantă pe suprafaţa
de lucru sau pe planul general. Pentru a nu perturba procesul vederii, variaţia iluminării trebuie să
se menţină în anumite limite.
Tabelul 4.
Destinaţia spaţiului Spaţii industriale Spaţii neindustriale
Coeficientul de uniformitate
pe planul efectiv de lucru
0,7 0,8
(zona sarcinii vizuale)
(Emin/Emax)
Coeficientul de uniformitate
0,5 0,8
pe planul util (Emin/Emed)

Nivelurile de iluminare asigură eficienţa vizuală preconizată sunt satisfăcute următoarele

aspecte privind calitatea ambianţei luminoase:
- evitarea sau limitarea orbirii directe sau reflectate;
- evitarea efectului pulsatoriu a luminii emise sau al efectului stroboscopic în cazul folosirii
lămpilor cu descărcări în gaze;
- redarea cât mai corectă a culorilor;-
- modelarea corespunzătore a structurii câmpului vizual general.
Redarea corectă, naturală, a culorii obiectelor şi pielii umane este importantă atât pentru
obţinerea senzaţiei de confort cât şi pentru o mai bună performanţă vizuală.
Culoarea aparentă are importanţă estetică, funcţională şi psihologică pentru observatorii dintr-
o încăpere.
Astfel, se recomandă lămpi de culoare:
a) caldă
1. pentru încăperi amplasate către nord şi puţin vitrate;
2. pentru încăperile destinate odihnei;
b) neutră -caldă
1. pentru încăperile de muncă intelectuală şi în care vitrarea
este normală;
c) neutră
1. pentru încăperile de muncă intelectuală dar în care vitrarea
este mare;
2. pentru încăperile de muncă fizică, cu vitrare normală;
d) neutră – rece
1. pentru încăperile de muncă fizică, cu vitrare mare şi unde
se lucrează numai în timpul zilei;
e) rece
1. pentru încăperile plasate spre sud şi puternic vitrate;
2. încăperi în care activitatea cere atenţie şi concentrare
mărită.
Culoarea aparentă şi temperatura de culoare corelată se află într-o legătură prezentată în tabelul
de mai jos.
 Tabelul 5.
Culoarea aparentă Temperatura de culoare corelată (K)
caldă  3300
neutră 3300  5300
rece  5300

Iluminatul este esenţial pentru asigurarea desfăşurării corespunzătoare a procesului de muncă.

În cazul în care nu sunt asigurate condiţii de iluminat corespunzător, pot apare diverse efecte
nedorite (accidente) în desfăşurarea activităţilor de muncă (de la oboseală - datorată unui nivel de
iluminat scăzut, orbire momentană – datorată luminii şi/sau caracterul pulsatoriu, până la accidente
de natura electrică – datorate instalaţiei electrice de iluminat).
Un mediu luminos inconfortabil produce scaderea randamentului activitatii umane, conducând
de multe ori și la efecte negative (afecțiuni ale vederii, stres).
Energia luminoasă îşi exercită influenţa asupra proceselor fiziologice din organism. Aceasta,
modifică:
- metabolismul substanţelor;
- frecvenţa pulsului;
- ritmul somnului şi al stării de veghe;
- stările psihice;
- se intensifică activitatea respiraţiei;
- se influenţează transformările chimice ale substanţelor azotate şi minerale din organism.
Condiţiile nefavorabile de iluminat natural şi artificial, pe lângă faptul că produc anumite
îmbolnăviri ale ochiului, aduc după sine scăderea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală.
În încaperile care sunt echipate cu plafoane casetate, lamelare sau din ghips-carton, iluminatul
este realizat prin corpuri încastrate în plafoane, cea mai larga utilizare având-o CIL-urile echipate
cu tuburi fluorescente si spoturi încastrate. Rezultă sisteme de iluminat care satisfac doar sarcinile
vizuale, dar nu rezolvă echilibrul ambiental al distribuției luminatoarelor. În cele mai multe cazuri
apar contraste suparatoare între corpul de iluminat și plafon, care duc la apariția fenomenului de
„orbire psihologica”. Efectul poate fi eliminat fie prin folosirea corpurilor de iluminat echipate cu
gratare din aluminiu dublu parabolice sau cu dispersoare din policarbonat, fie prin folosirea unui
iluminat indirect.
Iluminatul indirect se poate realiza prin corpuri cu distribuție asimetrică: aplice decorative,
lampadare, proiectoare și spoturi încastrate orientabile.
În condițiile în care nu sunt respectate reglementările în vigoare cu privire la iluminatul la
locurile de muncă pot sa apară diferite afecțiuni ale aparatului vizual cum este astenopia
acomodativă datorată suprasolicitării vizuale, în special în condiţii de iluminat nefiziologic
cantitativ şi calitativ; Aceasta boala se manifestă prin vedere din ce in ce mai slabă, dureri de cap,
amețeli și agravarea unor afecțiuni oculare mai vechi.
Iluminatul necorespunător reduce efi­ciența muncii, conducând la tulburări de concentrare.
Angajatorul trebuie să pună la dispoziție ochelari antireflexie, pentru a diminua efectele
monitorului, și lampi de birou acolo unde lumina nu e suficienta.
Compromisurile în construcții și lipsa regle­mentarilor legale fac ca multe dintre spațiile de
birouri să sufere de lipsa luminii naturale.
 Având o piața a clădirilor de birouri în continua creștere, arhitecții români, ținând cont de
prevederile legislative privind iluminatul spațiilor de lucru, au sugerat câteva standarde minime
după care trebuie ridicată orice cladire de birouri.
Astfel, distanța de la fațada cu lumină naturală pana la ultimul birou trebuie sa fie de maximum
6 m. A doua condiție este reprezentata de posibilitatea aportului de aer proaspat in incaperile de
lucru, preferabil non-stop prin instalații de climatizare, și de protecții solare corespunzatoare
pentru zonele de lucru vecine cu ferestrele sau pereții vitrați.
6.3 Tehnica Securitatii
În corespundere cu tehnica securităţii la întreprinderi, în organizaţii se petrece instructajul
întroductiv la locurile de muncă.
Instructajul introductiv trebuie să-l treacă fiecare lucrător din nou intrat la serviciu. Elevii ce
trec practica tehnologică de asemenea trebuie să primească instructajul introductiv. Instructajul
introductiv la locul de lucru îl petrec conducătorii întreprinderii, în care urmează să lucreze
lucrătorul.
La instructaj lucrătorii fac cunoştinţă cu particularităţile operaţiunilor procesului tehnologic în
secţia dată cu organizarea corectă a locului de muncă, cu amenajările şi regulile de securitate, în
deosebi cu zonele periculoase ale utilajului.
Instructajul repetat îl petrece conducătorul secţiei în fiecare semestru şi nu mai puţin o dată în
jumătate de an, timpul se determină în dependenţa de caracterul lucrului şi profesiei conducătorului
de întreprindere.
Instructajul în afara planului la tehnica securităţii şi sanităriei se petrece în cazul schimbării
procesului tehnologic, întroducerea tehnicii noi, regulilor noi de securitate. În afara tehnicii
securităţii a lucrătorilor, anual se petrece pe program special tehnica primirii lucrului. În rezultatul
abaterii de la regimul normal de lucru sau încălcarea regulilor securităţii pot să aibă loc traume,
intoxicaţii sau boli profesionale.
După tipul traumelor există:
 Traume electrice;
 Traume mecanice;
 Traume chimice;
 Traume termice.
Lucrul pe securitatea antiincendiară la întreprinderile alimentaţiei publice are loc prin contactul
inginero – tehnic a personalului. Răspunderea pentru securitate la întreprinderi o duce directorul.
În secţiile industriale, la depozite, în birouri, ce nemijlocit se subordonează în întreprinderi,
răspunderea se ataşează administratorului.
Conducătorul întreprinderii este obligat să ceară de la lucrători respectarea regulilor de
securitate antiincendiară, în cazuri excepţionale a utilajului comercial tehnologic, a sistemului
încălzirii şi ventilaţiei, aprovizionarea energetică şi deasemenea respectarea de lucrători a regulilor
antiincendiare pe obiecte, aranjarea corectă a materialelor, a produselor industriale ş.a. La apariţia
incendiilor sau a calamităţilor naturale este necesar de a lua măsuri necesare.
Mijloacele antiincendiare se vopsesc în culoare roşie, iar încăperile folosite utilizării acestora
cu alb.
Respectarea tehnicii securităţii şi profilaxia antiincendiară la locurile de muncă reprezintă
obligaţiunea fiecărui lucrător al întreprinderii. Lîngă locurile de muncă se atârnă instrucţiuni cu
securitatea deservirii utilajului.
 Tehnica securităţii conţine un complex întreg de organe tehnice care este îndreptat la apărarea
personalului de la deservire, de la diverse traume acţiuni dăunătoare care sînt provocate de
condiţiile de muncă la fabricile care produc cvas.
Automatizarea este unul din factorii principali care îmbunătăţesc condiţiile de muncă şi aduc la
mărirea tehnicii securităţii a muncitorilor. Pentru asigurarea tehnicii securităţii, îndeosebi a liniilor
de automatizare care se manifestă prin următoarele asigurări:
 Semnalizarea automată;
 Pornirea şi blocarea de supraîncărcare;
 Reglarea nivelului dat a presiunii cât şi lichidarea diverselor situaţii de accidente şi înainte
de accidente.
Pentru asigurarea securităţii în exploatarea utilajului tehnologic şi îndeplinirea lucrărilor
adăugătoare, toţi lucrătorii sunt nevoiţi de a face un curs de instruire de tehnica securităţii.
Conducătorii întreprinderilor industrial – alimentare trebuie numaidecît să treacă cursul de
tehnica securităţii şi instructajul muncitorilor în acest domeniu pentru securitatea metodelor de
lucru.
După instructaj tot personal trece examenul pe tehnica securităţii cu felul de a determina
posibilitatea individului dat, de starea lui de activitatea în deservirea producerii reparaţiei,
controlul sistemelor de măsurare, de automatizare şi alte lucrări îndeplinite.
Tot personalul trebuie să treacă comisia medicală. Controlul medical are loc odată în an. La
întreprinderea se duc observaţii privind starea de lucru a utilajului, maşinilor, aparatelor,
dispozitivelor de siguranţă, participă la cercetarea accidentelor traumelor.
6.3.1Tehnica securităţii la ajustare
Reguli de bază a tehnicii securităţii muncii la ajustarea utilajului sunt aceleaşi ca şi la
exploatarea acestora dar sunt reguli specifice.
Reglarea mecanismelor, schimbarea detaliilor ce se uzează mai rapid şi alte lucruri de ajustare
se pot înfăptui numai în cazul când s-a convins că maşina este deconectată de la reţeaua electrică
şi la instalarea de conectare este placatul „NU CONECTAŢI”.
Un şir de defecte a utilajului electric se poate de înlăturat numai de electrician, îndeplinirea
acestor lucruri de către ajustor se permite numai în cazul când el a trecut un curs de învăţământ
adăugător şi este atestat. De scos detalii grele şi mari cu o atenţie specială, ele se pun pe nişte
suporturi speciale.
Dezambalarea conexiunilor ermetice este posibilă doar la presiunea mediului înconjurător
(vapori, apă, sălămură etc.) care este egală cu cea atmosferică, după ce mediul va fi evacuat din
spaţiul care trebui dezambalat.
La lucrările de ajustare trebuie de ţinut locul de lucru în curăţenie, nu trebuie de lăsat pe podea
pete de ulei, apă, soluţie de spălat pe care se pot luneca şi pot fi traumaţi lucrătorii.
Înainte de a da maşina operatorului în explotare ajustorul este obligat să instaleze la locurile lor
toate îngrădirile, să închidă uşile, să controleze dacă n-au rămas pe părţile mobile ale maşinii
instrumente şi obiecte de prisos, dacă sunt scări pentru deservire ele trebui să fie întărite bine, să
se controleze starea treptelor care trebuie să fie uscate şi curate.
Înainte de pornire trebuie de verificat dacă este unirea maşinii cu pământul, de convins în
existenţa şi bunăstarea lămpilor de semnalizare, butoanelor de pornire, aparatelor şi instalaţiilor de
blocare.
 6.4 Protectia impotriva incendiilor
Profilaxia incendiilor este un complex de măsuri tehnico-inginereşti şi organizatorice,
îndreptate spre asigurarea protecţiei împotriva incendiilor a obiectivelor din gospodăria naţională.
Scopul activitații de profilaxie a incendiilor este menținerea unui nivel de securitate împotriva
incendiilor în orașe, localități, locuri de concentrare a bunurilor materiale și la alte obiective din
gospodăria națională prin stabilirea unui regim de pază împotriva incendiilor exemplar.
6.4.1 Asigurarea securității împotriva incendiilor a obiectivului
Securitatea împotriva incendiilor a obiectivelor trebuie să se asigure:
 printr-un sistem de preîntîmpinare a incendiului;
 printr-un sistem de protecţie împotriva incendiilor;
 prin măsuri tehnico-organizatorice.
Sistemele de preîntîmpinare a incendiului și protecție împotriva incendiilor, care asigură
păstrarea bunurilor materiale, vor fi folosite doar prin confirmarea unui efect economic dar la
aplicarea lor sau de o deosebită însemnătate socială a obiectivului dat, determinată de organele
directive în modul stabilit.
Securitatea împotriva incendiilor a obiectului şi părţilor sale componente trebuie să fie
asigurată atât în timpul exploatării, cât şi în cazurile reconstrucţiei, reparaţiei sau situaţiilor de
avariere.
Factorii periculoşi ai incendiului care influenţează asupra oamenilor sunt următorii:
- focul deschis şi scânteile;
- temperatura înaltă a mediului înconjurător;
- produsele toxice ale arderii;
- fumul;
- concentraţia scăzută a oxigenului;
- prăbuşirea părţilor clădirilor, agregatelor, instalaţiilor etc.
6.4.2 Cerințele față de sistemul de protecție împotriva incendiilor
Protecţia împotriva incendiilor trebuie să se asigure prin:
- folosirea mijloacele de stingere a incendiilor şi tipurilor de tehnică împotriva incendiilor
respectivă;
- folosirea construcţiilor de bază ale obiectivelor cu grad de rezistenţă la foc şi propagare a
focului bine determinat;
- organizarea evacuării la timp a oamenilor.
Mijloacele colective şi individuale de protecţie trebuie să asigure securitatea oamenilor pe
durata întreagă de acţiune a factorilor periculoşi ai incendiului.
Sistemul de protecţie antifum trebuie să asigure protecţia căilor de evacuare de fum,
temperaturi înalte şi produsele toxice ale arderii atâta timp, cât este necesar pentru evacuarea sau
protecţia colectivă a oamenilor.
6.4.3 Procedeele de in trerupere aarderii si mijloacele de stingere a incendiilor
În practica lichidării incendiilor sunt folosite următoarele procedee de întrerupere a arderii:
 izolarea focarului de ardere de aer sau micșorarea conținutului de oxigen în spațiul aerian
din zona focarului pâna la concentrații insuficiente pentru întreținerea procesului de ardere (din
contul amestecării aerului cu gaze inert sau vapori de apa);
  răcirea focarului de ardere mai jos de temperatura critică (temperatura critică- temperatura
minimală la care este posibilă arderea);
 micșorarea intensivă a vitezei reacției chimice de oxidare;
 ruperea mecanică a flacării cu șuvoi puternic de apă, gaze, prafuri;
 crearea condițiilor de barare a focului, adică astfel de condiții la care flacara nu se poate
răspândi prin canale înguste.
La alegerea mijloacelor și procedeelor de stingere a incendiului se ține cont de particularitatile
interacțiunii substanțelor ce ard cu substanțele folosite drept mijloc de stingere:
Tabelul 5.
Substante combustibile Substante de stingere
1 2
Materiale combustibile solide (lemn, hirtie, Apa, toate felurile de spume, componente
elastic, mase plastice, articole tehnice, gazoase, prafuri, hladoane.
materiale compozitionale etc.)
Lichide inflamabile (benzina, benzol, spirturi, Apa injectata, toate felurile de spume,
lacuri, vopsele etc.) si materiale solide ce se componente gazoase, prafuri.
topesc (stearina, parafina, sticla organica,
cauciuc, polietilena etc.)
Gaze inflamabile (hidrogen, acetilena, Diluanti inerti (prafuri, gaze inerte: azot,
hidrocarburi etc.) bioxid de carbon, argon etc.)
Metale bazice (natriul, caliul, calciul, Prafurile stingatoare (aplicate linistit pe
aluminiul, magneziul si aliajele lor) suprafata ce arde)
Instalatii electrice ce se afla sub tensiune Hladoane, prafuri, gaze inerte: azotul, bioxidul
de carbon, argonul etc.

6.4.4Mijloacele primare de stingere a incendiului

Pentru lichidarea focarelor de incendiu la faza inițială cu forțele angajaților toate încăperile de
producție, auxiliare, depozitele, instalațiile exterioare, precum și sectoarele cu pericol de incendiu
trebuie sa fie asigurate cu mijloace primare de stingere a incendiilor, inventar și scule pompierești
în conformitate cu cerintele normelor în vigoare.
Mijloacele primare de stingere a incendiilor sunt:
 hidrantele de incendiu interioare;
 stingătoarele de mână;
 pompe de mânnă;
 hidromonitoarele;
 butoaiele cu apă;
 lazile cu nisip;
 invelitoarele din azbest sau prelata;
 inventarul si sculele pompieresti de mina (caldari, topoare, rangi, lopeti, tirnacoape, cangi,
standuri și panouri pompierești etc.).
6.4.5Protectia oamenilor in caz de incendiu
Cauzele victimelor omenești în diferite zone ale incendiului sunt:
  în zonele arderii – arderea sau supraîncălzirea omului, prabușirea construcțiilor și
instalațiilor;
 în zona iradierii – supraâncălzirea omului;
 în zona produselor arderii – inhalarea produselor toxice, pierderea vizibilității și orientării,
asfixia din lipsa de oxigen;
 în zona exploziei – unda percutată, aruncarea schijelor, așchiilor, cioburilor și prăbușirea
construcțiilor.
Securitatea oamenilor în caz de incendiu se asigură prin:
 măsuri constructive de amenajare a căilor de evacuare, amplasarea rațională a încăperilor;
 măsuri îndreptate spre limitarea extinderii incendiului și a produselor arderii (bariera
antifoc, sisteme de protecție antifum, instalații de stingere etc.);
 elaborarea planurilor de evacuare a oamenilor, instruirea personalului privind regulile de
securitate contra incendiilor, îndeosebi comportarea în caz de incendiu;
 organizarea evacuării la timp a oamenilor prin folosirea mijloacelor colective și individuale
de protecție, precum și conectarea la timp a mijloacelor de protecție antifum;
 menținera în ordine a utilajului special ce favorizează evacuarea cu succes a personalului
în caz de incendiu sau situație de avarie (sistemele de informare, iluminare, semnele de
securitate etc.);
 stabilirea unui control sistematic din partea administrației asupra păstrării și circulației
materialelor și substanțelor combustibile și explozive, respectării măsurilor de securitate la
executarea lucrărilor cu foc deschis, exploatarea corectă a instalațiilor electrice.
Fiecare obiect va fi astfel planificat spațial, încât evacuarea oamenilor din el să se termine
înainte ca factorii periculoși ai incendiului să atingă valorile limită.
Pentru evacuarea la timp a oamenilor:
 se stabilește numărul necesar și dimensiunile căilor de evacuare;
 se asigură posibilitatea deplasării libere a oamenilor pe căile de evacuare;
 se organizează în caz de necesitatea dirijarea mișcării oamenilor pe aceste căi (indicatoare
cu lumina, informație sonoră etc.).
Sistemul de protecție antifum asigură preotecția căilor de evacuare de pătrunderea fumului
pe durata de timp, necesară pentru evacuarea oamenilor, coborârea temperaturii și înlăturarea
produselor arderii.
Pe căile de evacuare nu se admite instalarea turnichetelor, ușilor turnante sau culisante,
precum și a scărilor elicoidale.
6.5 Calculul iluminatului artificial
O lumină de calitate este necesară pentru realizarea unui mediu luminos optim în spații
interioare și exterior. La proiectarea sistemelor de iluminat electric trebuie avute în vedere
aspectele care influințează calitatea luminii realizate.
La dimensionarea instalațiilor de iluminat sunt folosite, în principal, următoarele două metode:
1. Metoda factorului de utilizare se utilizează la dimensionarea instalațiilor de iluminat interior
a încăperilor cu parametri fotometrici prestabiliți. Este o metodă prin care sunt luate în
considerare atât fluxurile directe cât și cele indirecte de lumină, care participă la asigurarea
valorii impuse a nivelului de iluminat pe suprafața de lucru.
 2. Metoda punct cu punct se utilizează la dimensionarea instalațiilor de iluminat interior în
cazul în care aportul suprafețelor reflectante ale pereților și tavanului este practic nul (încăperi
foarte mari și foarte înalte, cu pereți cu factor de reflexie redus) și în cazul iluminatului exteror.
În continuare vom utiliza metoda factorului de utilizare pentru a determina numărul corpurilor
de iluminat în biroul unui Dispecerat a Î.S. ‘Moldelectrica’.
Conceptul acestei metode pornește de la ideea că pentrua asigura valoarea normativă a
iluminării încăperii cu o suprafață S , în această încăpere este necesar de a introduce o valoare
oarecare a fluxului de lumină. Totodată este evident că valoarea necesară a fluxului delumină 
va fi asigurată printr-un oarecare număr de corpuri de iluminat N , cu valoarea unitară a fluxului
:
  N , (1)
N
E , (2)
S
unde E iluminarea lx  ;
N numărul de corpuri.
Din relația (2) rezultă că:
ES
N (3)

Menționăm că prin această metodă ete asigurată vaoarea medie a iluminării pe suprafața de
lucru, ceea ce înseamnă că valoarea reală a iluminării Er va fi variabilă. Pentru a asigura valoarea
normativă în toate punctele suprafeței de lucru și a diminua nivelul neuniformității iluminării pe
supraafața de lucru, în formula (3) se introduce factorul iluminării minime K i (factorul de
neuniformitate), care depinde de distanța dintre rândurile corpurilor de iluminat, înălțimea de
suspendare a corpurilor de iluminat deasupra planului util și tipul sursei de iluminat utilizate. De
regulă K i are valori între Ki  1, 0  1, 4  .
Pentru a lua în considerare defectarea corpurilor de iluminat (murdărirea armăturii fotometrice
a corpurilor de iluminat, a lampilor, precum și îmbătrănirea acestora, reducerea factorilor de
reflexie a pereților și a tavanului încăperii etc.), în relația (3) se introduce factorul de depreciere
(factorul de rezervă) Z . De regulă Z , cuprinde valori între Z  1,3  2, 0  și depinde de gradul și
caracterul de poluare, precum și de tpul sursei de lumină și al corpului de iluminat.
Ca urmare, formula finală pentru calculul fotometric prin metoda factorului de utilizare va avea
forma:
E  S  Ki  Z
N (4)
 
Raportul fluxului de lumină ajuns pe suprafașa de lucrula valoarea toatală a fluxului se
numește factorul de utilizare  . Valoarea factorului de utilizare este determinată de trei factori:
 caracterul repartizării spațiale a fluxului de lumină. Este determinat de tipul curbei
fotometrice a corpului de iluminat. Sunt curbe standardizate și se regăsesc în date
prospecte ale corpurilor de iluminat;
 valoarea factorilor de reflexie a podelei, pereților și a tavanului încăperii;
 indicele încăperii i . Este un factor care determină raporturile geometrice ale încăperii și
ale distanței dintre planul de lucru și corpul de iluminat:
 L l
i ,
Hs  L  l 
(5)

unde L lățimea încăperii;

l lungimea încăperii;
H s înîlțimea de la corpul suspendat până la locul de muncă.

6.5.1 Exemplu de calcul

Date inițiale:
1. Nivelul de iluminare mediu necesar pe planul util: E  500 lx ;
2. Suprafața: S  L  l  10  6  60 m2 ;
3. Înălțimea de la corpul suspendat pânăla locul de lucru: H s  3, 2 m ;
4. Factorul de menținerea al aparatului de iluminat:   0,8 ;
5. Factorii de reflexie:
 tavan t  0, 7 ;
 pereți  p  0,5 ;
 podea  po  0,3 .
6. Fluxul luminos pentru un corp de iluminat LED:   3600 lm ;
7. Factorul iluminării: K i  1, 0 ;
8. Factorul de rezervă: Z  1, 4 .
Conform datelor inițiale și cu ajutorul formulei (5) determinăm indicele încăperii:
L l 10  6
i   1,17 .
H s  L  l  3, 2  10  6 
Din tabelul 11.3 [20] cu ajutorul factorilor de reflexie și a indicelui încăperii determinăm
factorul de utilizare  :
  0, 47 .
Dacă utilizăm corpuri de iluminat cu   3600 lm , atunci:

E  S  Ki  Z 500  60 1, 0 1, 4

N   24,83  25 (de corpuri).
  3600  0, 47

Tabelul 6. Exemple de corpuri de iluminat LED cu   3600 lm :

Temperatura Durata de
Puterea Diminsiuni Flux luminos
Brand culuarea viață
(W) (mm) (lm)
(K) (h)
Elmos 6500 40 1200 3600 50000
Elmos 6500 42 1200 3600 50000
Dacă este imposibil de ales lampa cu fluxul Φ, cu exactitatea necesară, atunci se corectează
numarul de luminatoare N
Tabelul 7. Exemple de corpuri de iluminat LED cu diferite fluxuri de lumină:
Temperatura Durata de
Puterea Diminsiuni Flux luminos
Brand culuarea viață
(W) (mm) (lm)
(K) (h)
Elmos 6500 24 600 2040 50000
Philips 6500 40 1200 3400 70000
Philips 6500 40 1200 4000 70000