MARŢI

IN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

LA VECERNIE luni seara

1. Binecuvintează, suflete al
meu, pe Domnul! Doamne,
Dumnezeul meu, măritu-Te-
ai foarte.
2. Întru strălucire şi în mare
podoabă Te-ai îmbrăcat;
Cel ce Te îmbraci cu lumina
ca ş i cu o haină;
3. Cel ce întinzi cerul ca un
cort; Cel ce acoperi cu ape
cele mai de deasupra ale
lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta;
Cel ce umbli peste aripile
vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi
duhuri şi pe slugile Tale
1
 pară de foc;
6. Cel ce ai întemeiat
pământul pe întărirea lui şi
nu se va clătina în veacul
veacului.
7. Adâncul ca o haină este
îmbrăcămintea lui; peste
munţi vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de
glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară
văi, în locul în care le-ai
întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l
vor trece şi nici nu se vor
întoarce să acopere
pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi,
prin mijlocul munţilor vor
trece ape;
2
12. Adăpa-se-vor toate fiarele
câmpului, asinii sălbatici
setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările
cerului vor locui; din
mijlocul stâncilor vor da
glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele
mai de deasupra ale Tale,
din rodul lucrurilor Tale se
va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă
dobitoacelor şi verdeaţă
spre slujba oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din
pământ şi vinul veseleşte
inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu
untdelemn şi pâinea inima
omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii
3
 câmpului, cedrii Libanului
pe care i-ai sădit; acolo
păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în
chiparoşi. Munţii cei înalţi
adăpost cerbilor stâncile
scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi,
soarele şi-a cunoscut
apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut
noapte, când vor ieşi toate
fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să
apuce şi să ceară de la
Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au
adunat şi în culcuşurile lor
se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi
la lucrarea sa până seara.
4
25. Cât s-au mărit lucrurile
Tale, Doamne, toate cu
înţelepciune le-ai făcut!
Umplutu-s-a pământul de
zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi
largă; acolo se găsesc
târâtoare, cărora nu este
număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă;
balaurul acesta pe care l-ai
zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă
ca să le dai lor hrană la
bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna,
deschizând Tu mâna Ta,
toate se vor umple de
bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa
Ta, se vor tulbura; lua-vei
5
 duhul lor şi se vor sfârşi şi
în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se
vor zidi şi vei înnoi faţa
pământului.
32. Fie slava Domnului în veac!
Veseli-se-va Domnul de
lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ
şi-l face pe el de se
cutremură; Cel ce se atinge
de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa
mea, cânta-voi
Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui
cuvintele mele, iar eu mă
voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe
pământ şi cei fără de lege,
ca să nu mai fie.
6
 Binecuvintează, suflete al
meu, pe Domnul.

La Doamne, strigat-am..., se
pun Stihirile pe 6 şi se cântă
întâi aceste

trei Stihiri ale Praznicului,

glasul al 2-lea, şi apoi trei
Stihiri din Minei.
Stihirile Praznicului glasul al 2-
lea Podobie:
Când de pe lemn...
1. Când Mironosiţele Te căutau,
foarte de dimineaţă, pe Tine,
Hristoase, Viaţa tuturor, au
venit aducând miresme şi aro-
mate; şi cu amar plângând, au
auzit pe un tânăr din mormânt
7
zicând: încetaţi de a plânge! Ci
mai degrab bucurându-vă de
mântuirea voastră, vestiţi
tuturor că a înviat Domnul.
2. Te ştim pe tine, Iosife, cel cu
bun chip, că ai purtat pe umerii
tăi, ca pe un car de heruvimi pe
împăratul Hristos, pogorându-L
de pe cruce. Fericim mâinile şi
privirile tale dumnezeieşti,
cinstim palmele tale, cu care
purtând pe Soarele, Cuvântul şi
Dumnezeu, în mormânt L-ai
pus. Pentru aceasta, şi cinstim
dumnezeiască pomenirea ta.
3. Arătatu-s-a nouă prăznuirea
dumnezeieştilor Mironosiţe şi a
cinstitului losif, ca un alt rai,
dân-du-ne izvor de viaţă; apele
darului picură ca ploaia asupra
lumii; izvorăsc cu căldură
8
curgerile învierii lui Hristos.
Mulţimile credincioşilor
prăznuiesc şi cântă: Slavă
Celui ce a dat marginilor lumii
învierea Sa.

Se adaugă şi de la Minei trei

Stihiri.
Slavă... Şi acum..., al
Praznicului glasul al 2-lea:
Mironosiţele de dimineaţă ve-
nind şi la mormântul Tău cu
grăbire ajungând, Te căutau pe
Tine, Hristoase, ca să ungă cu
miresme preacurat trupul Tău;
şi auzind cuvintele îngerului,
semne dătătoare de bucurie
Apostolilor au vestit: Că a
înviat începătorul mântuirii
noastre, moartea pră-dând şi

9
lumii dăruind viaţă veşnică şi
mare milă.
Luni seara
Glasul al 4-lea
Domnul mă va auzi când voi
striga către Dânsul.
Stih: Când Te-am chemat,
auzitu-m-ai, Dumnezeul
dreptăţii mele.

LA STIHOAVNA Se cântă

Stihirile Octoihului, glasul al 2-

lea:

A învierii:
Hristos, Mântuitorul nostru, a
rupt zapisul cel ce era
împotriva noastră, pe cruce
10
pironindu-i şi stăpânirea morţii
a zdrobit. Să ne închinăm
învierii Lui celei de a treia zi.
"

De umilinţă:
Stih: Către Tine, Cel ce
locuieşti în ceruri, am
ridicat ochii mei.

Către Tine, Hristoase Mântui-

torule, grăiesc cu glasul vame-
şului: Îndură-Te de mine, ca şi
de acela, şi mă miluieşte,
Dumnezeule.

A Mucenicilor:
Stih: Miluicştc-ne pe noi,
Doamne, miluicş-tc-nc, că nc-
am săturat de ocară.
11
Rugând u-se Sfinţii Mucenici
pentru noi şi pe Hristos
lăudând, toată înşelăciunea a
încetat şi neamul omenesc prin
credinţă se mântuieşte.
Slavă...

Şi acum..., glasul al 2-lea:

Pentru ce amestecaţi mirurile
cu lacrimi, Uceniţelor? Piatra a
fost răsturnată, mormântul a
fost golit; vedeţi stricăciunea
zdrobită de Viaţă, peceţile
mărturisind desluşit aceasta;
pe străjerii celor neascultători
greu dormind; firea cea
muritoare s-a mântuit în trup
de Dumnezeu, iadul se
tânguieşte. Alergând cu
bucurie, spuneţi Apostolilor
că Hristos, Cel ce a omorât
12
moartea, Cel întâi-născut din
morţi, va merge mai înainte de
voi în Galileea.

Troparele: losif cel cu bun

chip..., Când Te-ai pogorât la
moarte..., Stând lângă
mormânt...
Al Învierii:
Când Te-ai pogorât la moarte,
Cela ce eşti Viaţa cea fără de
moarte, atunci iadul l-ai omorât
cu strălucirea Dumnezeirii; iar
când ai înviat pe cei morţi din
cele de dedesupt, toate
Puterile cereşti au strigat:
Dătătorule de viaţă, Hristoase
Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Slavă...
Iosif cel cu bun chip, de pe
Cruce coborând preacurat
13
trupul Tău, cu giulgiu curat
înfăşurându-l, şi cu miresme în
mormânt nou îngropându-l, la
pus; dar a treia zi ai înviat,
Doamne, dăruind lumii mare
milă.
Şi acum...
Stând lângă mormânt, îngerul a
grăit Mironosiţelor femei:
Mirurile se cuvin morţilor, dar
Hristos S-a arătat străin
putreziciunii. Deci strigaţi: A
înviat Domnul, dăruind lumii
mare milă!

Ectcnia întreită şi otpustul.

LA UTRENII

14