Structura de personalitate de tip distimo-labil

-tristețe,instabilitate emoțională,sensibilitate,decompensare-

Ioana-Irina Gunea
Grupa 6
Seria 2
Distimia este o forma usoara, dar cronica de depresie. Simptomele distimiei
dureaza, de regula, cel putin doi ani si deseori mai mult decat atat, in special cand
tulburarea apare in copilarie.

Desi simptomele distimiei pot fi de intensitate mai mica decat cele ale depresiei, ea
poate afecta mai grav viata pacientului pentru ca dureaza mai mult. In cazul
distimiei, pacientul isi pierde interesul pentru activitatile de fiecare zi, se simte fara
speranta, nu este productiv si are incredere scazuta in sine. In general, distimia il
impiedica sa-si traiasca viata din plin, iar calitatea generala a acesteia poate fi
scazuta.

Tulburarea distimică se manifesta pe termen lung (2 ani sau chiar mai mult), dar
este mai putin severa. Persoanele care sufera de tulburare distimica au o dispozitie
depresiva in cea mai mare parte a timpului. Ei isi descriu starea de spirit ca fiind
„trista” sau „ abatuta”, pot avea un interes scazut pentru a desfasura activitati si se
vad pe ei insisi ca neinteresanti sau incapabili.

Simptomele acestei boli devin o parte a experientei de zi cu zi a individului, astfel

incat acestea sunt vazute ca trasaturi de pesonalitate („eu intotdeauna am fost asa”
sau „asa sunt eu”). Aceasta tulburare cauzeaza individului un disconfort puternic in
domeniul profesional sau scolar, al interactiunii sociale sau in alte domenii
importante de functionare.

Deoarece simptomele depresive există de foarte mult timp, pacientul nu le percepe

ca pe o problemă de sănătate şi are tendinţa să le ia ca pe o trăsătură a personalităţii
sale („aşa sunt eu, aşa am fost mai trist din totdeauna”). Pacientul poate să
funcţioneze destul de bine, atât la serviciu cât şi în familie, dar acest lucru este
obţinut cu un efort considerabil.

Întârzierea diagnosticării şi a tratamentului face ca dispoziţia depresivă să fie mai

greu de tratat şi chiar să se poată înrăutăţi. Se ajunge astfel la diagnosticul de
tulburare depresivă majoră, care poate fi însoţită de simptome mai grave precum
starea de nelinişte sau gândurile de suicid.

Labilitatea emoţională se referă la schimbarea bruscă, frecventă şi exagerată a

dispoziţiei, cu apariţia unor sentimente sau emoţii puternice (râs sau plâns
necontrolat, iritabilitate sau temperament sporit). Aceste emoţii foarte puternice
sunt exprimate uneori într-un fel care nu corespunde cu starea emoţională a
persoanei.Leziunile cerebrale dobândite pot modifica părţile creierului care
controlează sau reglează sentimenele şi comportamentul emoţional.

Labilitatea emoţională apare datorită distrugerii unor părţi ale creierului care
controlează conştientizarea emoţiilor (personale şi ale celor din jur) şi capacitatea
de controlare a exprimării emoţiilor, deci capacitatea de a inhiba sau opri
manifestarea emoţiilor.

Atunci când o persoană este labilă emoţional, emoţiile sunt exagerate faţă de
situaţie sau mediu în care se află persoana. De exemplu, o persoană poate plânge
chiar şi atunci când nu este tristă, ci poate plânge ca reacţie la emoţiile sau
sentimentele puternice sau poate plânge din senin, fără niciun avertisment.

Instabilitatea emotionala este termenul utilizat in situatiile in care o persoana

experimenteaza schimbari rapide de dispozitie, de multe ori exagerate si
discordante, nejustificate de contextul si situatia de viata prezenta (rade necontrolat
sau plange fara un motiv, iritabilitate sau reactii colerice in lipsa unui stimul
extern, etc.). Instabilitatea emotionala reprezinta un criteriu important atunci cand
evaluam starea de sanatate si echilibrul psihic al unei persoane

Persoanele instabile emotional sunt dependente si nesigure, au probleme in

delimitarea diferitelor conjuncturi ale vietii, proiectand, de exemplu, probleme din
familie asupra partenerului, pe cele de la munca, asupra prietenilor etc. Astfel de
persoane au nevoie de sprijin, dar totodata, au tendinta de a indeparta de langa ele
chiar acele lucruri sau persoane de care au cea mai mare nevoie. Abuzul de alcool
si de droguri de multe ori apare ca un rezultat direct al instabilitatii emotionale.

Tristetea poate denatura modul unei persoane de a vedea lucrurile, astfel incat
culorile vesele sunt estompate, dar depresia transforma totul in negru, iar orice
lucru din jur este pur si simplu dezolant. In timp ce oamenii tristi ar putea avea
nevoie de mangaieri si imbratisari, cei deprimati au nevoie de tratament specializat.

Lucruri si situatii triste pot fi vazute si discutate peste tot: la cina, la locul de
munca, la televizor. Totusi, acest sentiment ramane intotdeauna la suprafata si nu
afecteaza in profunzime psihicul unei persoane. In plus, cauzele tristetii sunt de
cele mai multe ori cunoscute si pot fi diferite: de la un interviu dur, o umilinta,
stresul de la locul de munca sau pur si simplu dezamagire provocata de diverse
situatii. Deseori, totusi, nefericirea dispare, prin contributia si sustinerea unui
prieten, comunicarea cu o persoana apropiata, aparitia unor evenimente pozitive,
etc. Chiar si cand o persoana este trista poate functiona normal: va fi mama
copiilor sai, isi va desfasura in mod normal activitatile de la locul de munca, se va
bucura de hobby-urile sale, etc. Chiar daca ceea ce o persoana simte nu este tocmai
pozitiv, isi poate atinge orice sop, fara probleme. In unele cazuri, tristetea poate fi
chiar o forta pozitiva sau motivanta. Poate oferi un impuls pentru reevaluarea unor
aspecte ale vietii si poate declansa noi perspective, unele constructive.
 Decompensarea reprezintă deterioarea funcțională a unei structuri funcționale
existente în organismul nostru. Aceste deteriorări pot surveni in urma oboselii,
stresului, vârstei crescute, etc. În cazul facilităților mentale, decompensarea se
refera la incapacitatea organismului de a utiliza mecanisemele de apărare în fața
stresului, fapt ce poate duce la un dezechilibru psihologic. În cazul decompensării
depresive, ea poate duce persoana in fața unor stări de anxietate foarte pregnante,
lucru ce poate duce la o tulburare anxios depresivă. Persoana nu mai este capabilă
să se apere in fața situațiilor cu grad mare de stres, astfel răspunul fiind unul
anxios. De asemenea, persoana poate să se automblameze si să se subevalueze in
situații limită, neconsiderându-se capabilă să facă față provocărilor mediului
înconjurător.