Sunteți pe pagina 1din 3

CARACTERISTICILE PERSOANELOR DE VÂRSTĂ A III-A

Privită în ansamblul său, persoana vârstnică este o persoană de cele mai


multe ori multiplu dezavantajată, prin scăderea resurselor fizice, care nu înseamnă
totdeauna boală, prin scăderea resurselor financiare sau prin prezenţa unui
handicap mental.
Mulți autori recunosc că îmbătrânirea nu este un fenomen liniar, el începe
după naștere și chiar mai întâi, în cursul vieții intrauterine, procesul situându-se
atât la nivel celular cât și la nivel spațiilor extracelulare ale organismului. Fizic,
bătrânețea este o stare distrofică, de involuție, ce se poate agrava cu anumite boli
cronice. Unii vârstnici își pot păstra în bună stare funcțiile intelectuale până după
80 de ani, dar este posibil să apară și stări de involuție.
Alungirea perioadei de viață care se consideră delimitată ca ″vârsta a treia″
– în mai multe țări cu indice de îmbătrânire demografică înalt, durata vieții a atins
și chiar depășit 80 de ani – a făcut să fie propuse periodizări care, dincolo de
limitele cronologice, au o justificare, funcțională, privind capacitățile de
activitate, nivelul de integrare socială, autonomie/ dependență.
Modificările morfo-funcționale induse de înaintarea în vârstă: la fel ca și
procesele de creștere și dezvoltare (caracteristice copilăriei și adolescenței) și
procesul de îmbătrânire se caracterizează printr-un număr mare de modificări
specifice, în plan structural și funcțional. Cercetările din ultimii 50-60 de ani au
clarificat enorm de multe aspecte definitorii pentru îmbătrânire (în felul acesta
delimitându-se și dezvoltându-se domeniul geriatriei), dar în cele ce urmează voi
prezenta chestiuni mai importante, ce au legătură strictă cu problematica activității
fizice la bătrâni. Din această perspectivă, așadar, voi prezenta în continuare câteva
elemente referitoare la modul cum înaintarea în vârtă modifică (de fapt afectează)
funcțiile cardiovasculară, pulmonară și musculoscheletică, încheiind cu câteva
idei referitoare la structurile articulare si periarticulare.
Funcția cardiovasculară. Parametrul care ne dă relațiile cele mai exacte
despre performanțele funcției cardiovasculare și, implicit, despre disponibilitatea
individului de a presta efort este VO2max (care însemnă consumul maxim de
oxygen). Cu cât VO2max este mai mare, cu atât rezistența la efort a individului este
mai bună. VO2max este în medie de cca. 28,5 ml O2/Kg corp/minut la bărbații de
65 ani și 25,5 la famei de 65 ani. Pe când la bărbații de 25 ani este de 43,iar la
femeile de 25 ani , de 35. Ceea ce arată o scădere substanțială a VO2max cu vârsta.
Scăderea VO2max odată cu înaintarea în vârstă, se datorează scăderii FC
(FC=frecvență cardiacă) maxime, a volumului sistolic maxim și a capacității
țesuturilor (în special a musculaturii, pentru că ea este cel mai mare consumator
de oxigen din organism) de a extrage oxigenul din sânge.
Funcția pulmonară. Pe masură ce un individ îmbătrânește, se instalează o
scădere generală a capacității plamânilor de a inspira aerul aducător de oxigen și
de a expira aerul îmbogățit cu bioxidul de carbon, de care organismul vrea să se
debaraseze.
Înaintarea în vârstă crește rigiditatea cutiei toracice și scade forța mușchilor
respiratori, asta face ca vârstnicii să devină mai neeficienți în plan respirator, adică
ei consumă o cantitate mai mare de energie pentru aprovizionarea cu aer
(muschilor respiratori muncind mai mult), decât copii, tinerii și adulții. Toate
acestea fac ca pentru prestatea unui efort identic, vârstnicii să trebuiască să respire
mai des decât celelalte categorii de vârstă. Acesta explică de ce ei percep efortul
respectiv mai obositor, mai sufocant, iar noi trebuie să-i înțelegem.
Funcția musculoscheletică. Înaintarea în vârstă produce modificări
semnificative pe linia performanței musculare și a compoziției corporale, aceste
modificări afectând starea funcțională a persoanelor în cauză. În ce priveste
performanța musculară, scăderea forței mușchilor este unul dintre cele mai
evidente lucruri la bătrâni. Scăderea devine evidentă după 60 de ani și se
accelerează dupa 80. De ce se produce această scădere a forței musculare?
Explicația constă în scăderea volumului mușchilor, ca urmare a asa-numitul
proces de sarcopenie. Prin sarcopenie se înțelege reducerea numărului de fibre
musculare, concomitent cu atrofierea (subțierea) lor. Cauza o reprezintă tocmai
neutilizarea din ce în ce mai evidentă a mușchilor, pe măsura înaintării în vârstă,
altfel spus tocmai sedentarismul.
Modificările scheletice constau în principal în scăderea densității minerale a
oaselor, dată ci înaintarea în vârstă. La femei se produce o pierdere accelerată de
substanta osoasă, imdeiat după menopauză. Dar nu trebuie sa credem că
densitarea oasoasă scade numai la femei. Ea scade la ambele sexe, în medie cu
cca. 1% pe an, după vârsta de 60 de ani.
Modificările articulare și periarticulare. Se știe că în alcătuirea unei
articulații, pe lângă capetele a două sau mai multe oase, intră o serie de alte
structuri, cum ar fi cartilaje, capsula articulară și ligamente. Toate aceste structuri
se caracterizează prin aceea că în componenta lor intră în principal asa-numitul
țesut conjunctiv. Ei bine, pe măsura înaintării în viată, țesutul conjunctiv articular
și periarticular suferă o serie de modificări nefavorabile (modificări degenerative),
iar amploarea și viteza cu care se instalează aceste modificări, depind și de
activitatea fizică prestată de persoanele respective. Toate aceste explică durerile,
rigiditatea, scăderea amplitudinii mișcărilor, lipsa de siguranță în mers etc., și fac
ca stretching-ul să aibă o indicație mai mare la vârstnici, în comparație cu celelalte
vârste.
Principalele modificări organice caracteristice îmbătrânirii cuprind sistemul
nervos locomotor, cardiovascular, respirator, renal si reproducător. De asemenea
apar modificări ale tegumentelor ( riduri, piele uscată), scaderea vederii, auzului
și scăderea forței musculare, scaderea capacității de efort, tulburări digestive:
1. Inima prezintă modificări ale structurii, ale debitului cardiac, forței de
contracție, apar creșteri ale valorilor tensionale, acesta fiind una din
cauzele frecvente ce pot duce la deces.
2. Datorită diverșilor factori interni și externi frecveniți se poate modifica
gradul de oxigenare a țesuturilor și a schimbărilor la nivelul plămânului
(hematoza)
3. La nivelul renal se produc modificări ce duc la scăderea funcției renale,
cu retenție de substanțe toxice (uree, creatinina) și creșteri ale valorilor
tensionale prin modificări ale structurii și perfuziei vaselor renale.
4. Aparatul reproductiv intră în peioada de andropauză pentru bărbați și
menopauză pentru femei. Studii importante privind nivelul hormonilor
sexuali ce dovedesc o scădere progresiv accentuată a acestora după vârsta
de 30 – 35 de ani, ducând nu numai scăderea capacități reproductive cât
și la modificări ale tegumentelor, apariția osteoporozei, irascibilitate,
apatie, slăbirea țesutului muscular.
5. La nivelul creierului procesele de îmbătrânire începe deja la 25 – 27 de
ani, neuronii se uzează și scest lucru are ca urmare scăderea capacități de
adaptare și reglare, procesul putând merge până la atrofie cerebrală care
se obiectează prin ștergerea sau aplatizarea circumvoluțiunilor cerebrale.
O serie de studii ne arată că funcția cerebrală se poate menține valabilă
până la vărste înaintate dacă ea este intens antrenată.
6. Țesutul osos suferă procese de atrofie, de decalcifiere și de
demineralizare, apar deformări ale scheletului, oasele se flagelează, riscul
de fractură este foarte mare. O incidență crescută o are fractura de col
femural, care de multe ori la această vârstă are o evoluție nefavorabilă sau
chiar letală. Articulațiile sunt cuprinse în procese de artroză prin
modificări ale colagenului și membranei sinoviale, mișcările devin foarte
dureroase, musculatura își pierde din forță și elasticitate, apar modificări
de statură și postură, scade mult capacitatea de efort și posibilitatea
efectuării unor mișcări mai fine.
Modificările psihologice ale personei vârstnice sunt rezultatul modificării
induse de vârstă, la baza lor existând factori interni cum ar fi ereditatea și
modificările hormonale și factori externi cum ar fi: pensionarea, scăderea
potențialului biologic, patologia asociată, scăderea numărului membrilor de
familie, decesul unor rude sau prieteni de vârste apropiate.
Descoperirile medicinii și îmbunătățirea condițiilor de viață din ultimul secol
au dus la creșterea numărului de persoane vârstnice. Pe de o parte această tendință
reflectă eradicarea bolilor, reducerea mortalității infantile etc., dar pe de altă parte
nu se poate trece cu vederea costul îmbătrânirii populației, care este cu atât mai
mare cu cât crește speranța de viață.
La bătrânii bine integrați familial și social, sănătoși și fără probleme
financiare, emoțiile negative sunt bine controlate, iar cele pozitive sunt exprimate.
Funcționarea normală a unei persoane vârstnice cuprinde echilibru fizic,
psihic si social.