Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE


ADMINISTARTIVE

Specializarea Drept
Dreptul European al Concurentei

Concurenta licita si concurenta interzisa


Concurenta neloiala

Coorodnator stiintific : Student:


lect. univ. dr. Zoana Maria-Gabriela Iordache Ionut

Pitesti 2017
An III, Gr II
1
Contents

Definiţia dreptului concurenţei ................................................................................................................................ 4

Trăsăturile dreptului concurenţei ............................................................................................................................. 4

Concurenta licita – concurenta interzisa .................................................................................................................. 4

Concurenta neloiala ................................................................................................................................................. 7

Evolutia reglementariloe privind concurenta neloiala in derptul intern ................................................................... 7

Situatia reglementarilor privind concurenta neloiala in dreptul comunitar.............................................................. 8

Concluzii ................................................................................................................................................................. 12

Bibliografie: ........................................................................................................................................................... 13

2
“Competitia conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei. Ea determina
producatoru 1 sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel încât sa vânda la un pret mai mic decât
altii. Îi elimina pe cei ale caror costuri ramân ridicate si face astfel încât sa concentreze productia în
mâinile acelora ale caror costuri sunt mai mici.” (Clair Wilcox)

Introducere
Politica Uniunii Europene privind concurența are ca obiectiv principal menținerea și asigurarea
vigurozității și a caracterului nedistorsionat al concurenței, ca mijloc pentru asigurarea competitivității
piețelor și a bunei funcționări a pieței interne europene. Obiectivul menționat mai sus ar fi însă imposibil
de atins în condițiile în care întreprinderile dominante ar recurge la restrângerea concurenței prin
acțiunile lor. Ar fi însă inechitabil, dacă autoritățile ar încerca să prevină restrângerile concurențiale prin
limitarea libertății întreprinderilor dominante de a concura pe piață.

Conceptul de concurenţă s-a format şi este folosit în orice tip de relaţii sociale. .

În sens general, prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre
acelaşi scop.În plan social deosebim forme extrem de variate ale competiţiei.

O primă formă este aceea de concurenţă vitală, semnificând conflictul interuman în cadrul căruia
fiecare ins tinde la conservarea şi dezvoltarea proprie. Poate exista o poziţie competiţională între
interesele individuale şi sociale, între drepturi şi obligaţii,între manifestări altruiste şi egoiste.
În contextul relaţiilor interumane, concurenţa implică multiple afinităţi cu emulaţia, fără ca între
cele două concepte să existe similitudine. Emulaţia, ca dispoziţie morală, scria Tudor Vianu, este dorinţa
de a te întrece pe tine, întrecând pe altul. Dezvoltând această idee, ilustrul profesor arăta că emulaţia
constituie un fel de prefigurare a luptei vieţii (concurenţa vitală, amintită anterior), cu deosebirea esenţială
că succesul propriu nu în seamnă nici înfrângerea, anularea, eliminarea aceluia cu care m-am găsit în
raport de emulaţie.

3
Definiţia dreptului concurenţei
Dreptul concurenţei este o ramură nouă de drept aflată în plin proces de cristalizare întrucât este
specifică economiei de piaţă care până de curând nu a existat în România. În consecinţă nici în doctrină
nu există un punct de vedere unitar cu privire la existenţa sa ca ramură autonomă de drept, la sfera sa de
cuprindere şi cu atât mai mult în legătură cu definiţia dreptului concurenţei. Opinia majoritară este
fundamentată pe ideea că această ramură de drept are ca obiect atât reglementările menite să asigure şi
să menţină concurenţa cât şi pe cele destinate să reprime concurenţa neloială.
Dreptul concurenţei ca fiind acea ramură de drept constituită din ansamblul reglementărilor care
asigură existenţa concurenţei, a competiţiei economice şiexercitarea loială a acesteia. Totalitatea
normelor prin care se asigură protecţia concurenţei, prin reprimarea practicilor monopoliste formează
dreptul anti-trust.
Obiectul dreptului concurenţei îl constituie pe de o parte protecţia pieţei prin
reprimarea practicilor monopoliste, restrictive de concurenţă, iar pe de altă parte protecţia concurenţilor
înşişi prin reprimarea manifestărilor de concurenţă neloială, neoneste.

Trăsăturile dreptului concurenţei


-are caracter economic deoarece interpretează economic instituţiile şi categoriile
juridice,conferindu-le sensuri noi şi utilizează numeroase concepte economice;
are o finalitate economică deoarece este un instrument esenţial pentru crearea şi
funcţionareaeconomiei de piaţă, aşa cum se afirmă în Constituţia României
este un caracter pluridisciplinar, cuprinzând reglementări de drept material, proprii şi preluatedin
alte ramuri de drept, şi de ordin procedural;
are un caracter intervenţionist şi de natură administrativă, Consiliul Concurenţei ca
autoritate publică în domeniul concurenţei îndeplinind funcţia de „poliţie a pieţei

Concurenta licita – concurenta interzisa


În economia de piaţă, exercitarea concurenţei constituie un drept al oricărui agent economic. Ca
orice drept recunoscut şi protejat de lege, dreptul la concurenţă trebuie exercitat cu bună-credinţă, fără să
încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi agenţi economici şi cu respectarea legii şi a bunelor moravuri.
Numai dacă exercitarea concurenţei are loc în aceste limite, concurenţa este licită sau loială. În
cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, a folosirii de mijloace nepermise de lege pentru

4
atragerea clientelei, concurenţa este ilicită şi, în consecinţă, este interzisă. Întrucât o asemenea exercitare
a concurenţei este păgubitoare pentru agenţii economici lezaţi, ca şi pentru însăşi desfăşurarea activităţii
comerciale în ansamblul ei, legea instituie anumite măsuri menite să înlăture astfel de consecinţe.

În relaţiile de piaţă, concurenţa a fost privită, iniţial, ca factor decisiv care asigură, în mod spontan,
diviziunea muncii între agenţii economici, precum şi condiţiile normale ale producţiei, ale schimburilor
şi ale consumului de bunuri. Îndeosebi în opinia lui Adam Smith i se recunoaşte rolul de „mână invizibilă”
care, independent de orice intervenţie statală, realizează adaptarea cererii şi ofertei, sub impusul exclusiv
al interesului individual, disciplinând prin ea însăşi în mod natural, întreaga activitateeconomică.
Teoreticienii contemporani sunt mai puţin optimişti, restrângând substanţial rolul şi eficienţa
atribuite concurenţei de concepţiile pur individualiste, astăzi depăşite, ale clasicilor economiei politice.
Se admite în prezent că, în esenţă, concurenţa defineşte pe de o parte un anumit tip de comportament al
agenţilor economici, iar pe de altă parte, un mod specific de organizare a activităţii de piaţă.
Comportamentul agenţilor economici are în condiţiile concurenţei, caracter prin definiţie
individualist. Fiecare dintre ei îşi urmăreşte interesul propriu. Ţinta rivalităţii o constituie profitul maxim,
realizat prin captarea şi păstrarea clientelei. „Este o luptă dură, fără menajamente, în care primează
interesele economice, ale fiecărui participant la piaţă”. Armele folosite pot fi oneste, de natură
economică, precum scăderea preţului de vânzare, reducerea costurilor de producţie, ridicarea calităţii
bunurilor şi a activităţii de prestări servicii, lansarea de noi produse, organizarea mai eficientă a
vânzărilor, reclamă şi publicitate. Din păcate se recurge în acelaşi scop şi la mijloace neoneste, de natură
extraeconomică. Se citează astfel furtul de informaţii sau răspândirea de insinuări false pe seama rivalilor
de pe piaţă, mergând până la denigrare. Se practică de asemenea cumpărarea de salariaţi ai concurentului
spre a fi utilizaţi în interes propriu ori atragerea pe căi incorecte a unor surse de sponsorizare. Nu se
exclud nici demersuri agresive, urmărind falimentarea sau eliminarea temporară de pe piaţă a
concurenţilor.

Concurenta loiala are loc in conditiile respectarii de catre concurenti a normelor si mijloacelor
considerate corecte si recunoscute ca atare prin reglementarile in vigoare din fiecare tara.
Concurenta neloiala este orice fapt sau act contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala.
Acest tip de concurenta este reglementat prin diverse tratate internationale, precum si de legislatia
nationala din Romania.

5
Este o forma a concurentei care are loc cu mijloace si actiuni contrare, opuse uzantelor comerciale
legale. Aceasta distorsioneaza si deturneaza concurenta de la scopul sau in favoarea unuia sau mai multor
comercianti prin defavorizarea altora sau a celorlalti.

Concurenta loiala ca fiind forma esentiala de concurenta in cadrul careia comportamentul


competitional al comerciantului se exercita manifest, cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite, in
domenii permise concurentei, in scopul de a asigura existenta sau expansiunea comertului sau. Deci,
pentru existenta concurentei loiale se cer intrunite cumulativ urmatoarele cerinte:

comportamentul concurential sa fie manifest, adica sa aiba o existenta concreta, la un


nivel de intensitate care sa excluda, atat abuzul cat si absenta concurentei;
comportamentul concurential sa fie exercitat cu buna-credinta. Inexistenta bunei-
credinte comportamentale falsifica jocul liberei concurente imprimandu-i efecte
pagubitoare pentru ceilalti participanti la competitie;
comportamentul competitional sa foloseasca uzante cinstite in activitatea comerciala
sau industriala. In existenta uzantelor cinstite in activitatea concurentiala determina
distorsiuni in jocul liber al concurentei si falsifica efectele acestuia;
competitia concurentiala sa se desfasoare in domenii permise acesteia – sunt domenii
permise concurentei activitatile economice in care concurenta nu este interzisa expres de
lege sau prin conventia partilor;
absenta actelor de infidelitate. Acestea constau in legaturi realizate de persoane
participante la intreprinderea unui comerciant, fara stirea si acordul acestuia, cu concurenti
ai sai, sub forma operatiilor comerciale sau a asocierii.

Astfel de acte sunt savarsite numai din initiativa celor carora le revine obligatia de fidelitate fata de
comerciant. Sunt astfel de persoane: salariatii si auxiliarii comerciantilor, asociatii, administratorii si alte
categorii de persoane ce au calitatea de organ al societatii comerciale. Periculozitatea actelor infidele se
datoreaza faptului ca cei ce le savarsesc au acces la datele privind situatia gestiunii, la secretele tehnice
sau comerciale. Ei cunosc reteaua de furnizori si clienti si strategia de dezvoltare a afacerilor, iar unii
executa sau incheie afaceri curente in numele sau pe seama comerciantului. Prin toate aceste demersuri
ei sunt implicati in activitatea concurentiala.

6
Faptul folosirii situatiei privilegiate, in scopuri diferite de interesele comerciantului, este un act de
infidelitate de natura delictuala intrucat este cauzator de prejudicii. Totodata, astfel de fapte perturba
exercitiul competitiei concurentiale desfasurate de comerciant si, de cele mai multe ori, profita direct sau
indirect concurentilor, fapt pentru care legea le-a calificat si inclus in randul actelor de concurenta
neloiala.

Concurenta neloiala
Prin concurenţă neloială trebuie să se înţeleagă săvârşirea în domeniile deschise competiţiei
economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul captării
clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii materiale şi/sau morale,
prezente sau eventuale1. Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe care le poate
desfăşura titularul unui drept de proprietate industrială, cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri
ce se iau pentru protecţia consumatorului.

Evolutia reglementarilor privind concurenta neloiala in derptul intern

Dacă vom face o incursiune în timp, vom observa faptul că, iniţial, faptele de concurenţă erau
supuse regimului juridic de drept comun al răspunderii delictuale prevăzute în art. 998 C. civ. Mai târziu
au fost adoptate acte normative specifice ca: Legea din 17 martie 1884 asupra comerţului ambulant,
Legea concurenţei neloiale din 18 mai 1932 şi Decretul pentru reglementarea şi controlul cartelurilor din
10 mai 1937 completat prin Legea din 26 septembrie 1939.
În anii regimului comunist nu a existat, practic, o legislaţie specifică în domeniul concurenţei.
Economia era bazată aproape exclusiv pe proprietatea statului asupra mijloacelor de producţie şi avea un
caracter planificat. Această stare de fapt este firească având în vedere că monopolul de stat în economie
şi planificarea rigidă sunt prin definiţie incompatibile cu libertatea pieţei şi concurenţa. Anumite
reglementări erau prevăzute în legislaţie dar acestea nu erau aplicabile decât în domeniul activităţilor de
comerţ exterior.

1
C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor, Ediţia a III-a, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2006, pp. 445-446;

7
După 1989, odată cu abolirea regimuli politic comunist s-au adoptat numeroase reglementări cu
incidenţă în sfera concurenţei.
În primul rând sunt dispoziţiile constituţionale referitoare la economie şi funcţiile publice. În art.
135 din Constituţie se stabileşte că „economia României este o economie de piaţă, iar statul trebuie să
asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale…”, iar în art. 136 se prevede că „statul
ocroteşte proprietatea care este publică sau privată”. Tot în art. 136 paragraful 6 se stabileşte că
„proprietatea privată este în condiţiile legii inviolabilă”. La dispoziţiile constituţionale am putea adăuga
reglementările cuprinse în convenţiile internaţionale pe care România le-a ratificat, şi în tratatele
constitutive ale Uniunii Europene2.

Situatia reglementarilor privind concurenta neloiala in dreptul comunitar

În ceea ce priveşte normele dreptului comunitar, Tratatul stabilind Comunitatea Europeană 3


prevede ca activitate esenţială a Comunităţii Europene crearea unui sistem care să asigure un mediu
concurenţial nedistorsionat în cadrul pieţei interne. În acest sens art. 81 şi 82 din acelaşi tratat interzic
înţelegerile şi practicile concertate care au ca obiect sau efect restricţionarea sau denaturarea concurenţei
pe piaţa comunitară, precum şi abuzurile de poziţie dominantă. Condiţia comună pentru a fi aplicabile
aceste norme comunitare este ca activităţile sau inactivităţile respective să afecteze comerţul între statele
membre. În cazul în care, spre exemplu, o înţelegere care are ca efect restrângerea concurenţei într-un
stat membru, dar nu aduce atingere comerţului cu alte state membre, această situaţie va intra sub incidenţa
reglementărilor naţionale în cauză, fără a fi aplicabil art. 81 TCE4.
Articolele 88 şi 89 TCE reglementează ajutorul de stat, iar art. 86 prevede norme aplicabile
agenţilor economici cu caracter public (ex. regii autonome, societăţi comerciale la care participarea
statului este majoritară, etc.), care sunt obligaţi să respecte regulile specifice mediului concurenţial, având
în vedere faptul că se află în situaţii speciale, privilegiate.

2
Ibidem, pp. 447-448;
3
Art. 3 (g) din Tratatul stabilind Comunitatea Europeană (TCE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C
325/24.12.2002, cu modificările şi completările aduse prin Tratatul de la Nisa, J. Of. nr. C 80/10.03.2001.
4
Cu toate acestea, trebuie subliniat că interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiţie art. 81 şi 82 este extinsă, sub
incidenţa acestor prevederi intrând şi situaţii care aparent privesc numai un stat membru. Spre exemplu, portul Rotterdam
a fost considerat piaţă relevantă geografic în înţelesul art. 82, şi, prin urmare abuzul de poziţie dominantă din această zonă
poate afecta comerţul între statele membre.

8
O caracteristică esenţială a dreptului comunitar, aşa cum a decis Curtea Europeană de Justiţie este
supremaţia acestuia. Materia concurenţei reprezintă un domeniu în care Comunitatea are „competenţă
exclusivă”. Prin urmare, în domeniul concurenţei, statele membre nu pot legifera decât în măsura în care
transpun sau aplică dreptul comunitar sau în domeniile încă nereglementate la nivel comunitar (ex.
concurenţa neloială, activităţi care nu intră sub incidenţa art. 81-89 TCE). O dată ce Comunitatea, prin
instituţiile sale a acţionat, reglementând anumite raporturi juridice, statele membre sunt obligate, potrivit
Tratatului5, pe de o parte să se abţină de la orice acţiune de natură a aduce atingere realizării obiectivelor
stabilite de Tratat, iar pe de altă parte să aducă la îndeplinire obligaţiile stabilite de acesta.
În consecinţă normele de drept naţional al statelor membre, în materia concurenţei, şi modul de
aplicare a acestora nu trebuie să contravină celor comunitare şi felului în care acestea sunt interpretate.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenţei neloiale6, constituie
concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de
comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.
Ca sub-ramură a dreptului concurenţei, dreptul concurenţei neloiale (ca şi dreptul antimonopol,
de altfel) îşi justifică autonomia datorită promovării unui scop de ordine publică economică, şi anume
păstrarea jocului liber al concurenţei. Din această perspectivă, el se deosebeşte de dreptul civil, deoarece
conduce la înlăturarea (sau trecerea lor pe un plan secund) unor principii de bază ale acestuia (libertatea
consimtământului părţilor, anularea sau modificarea în urma intervenţiei autorităţilor statului a unor
clauze licite prin obiect şi cauză la data încheierii lor, dar devenite ulterior ilicite datorita modificării
condiţiile economice în raport cu cele iniţiale), atunci când libertatea concurenţei apare ameninţată prin
executarea unui contract. Se poate afirma astfel că dreptul concurenţei, ca drept special în raport cu
dreptul civil, promovează o nouă ordine publică economică, care se adaugă ordinii publice tradiţionale.
În ceea ce priveşte clientela, nu există un drept exclusiv al comerciantului asupra propriei
clientele. Atragerea acestei clientele de către un alt comerciant este licită atât timp cât ea nu este
acompaniată de acte de concurenţă neloială. Deturnarea clientelei este până la un punct un rezultat al
jocului cererii şi ofertei, dar libertatea concurenţei nu poate fi fără limite. Libertatea concurenţei este un
corolar al libertăţii comerţului. Libertatea comerţului este o libertate fundamentală, care trebuie însă
exercitată cu respectarea libertăţii altora. În lipsa oricărui control, ar putea să apară şi să dezvolte practici

5
Articolul 10 TCE;
6
Publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată şi completată de Legea nr. 21/1996 şi Legea nr.
298/2001;

9
contrare uzanţelor comerciale cinstite, câştigătorul luptei de concurenţă nefiind cel mai bun, dar fiind în
mod cert lipsit de scrupule. Cu alte cuvinte, prejudiciul concurenţial (transferul clientelei de la un agent
economic la altul) este licit, dar numai dacă sunt respectate uzanţele comerciale loiale.
Referitor la libertatea comertului, aceasta implică libertatea preţului. Astfel, un comerciant nu
savârşeşte un act de concurenţă neloială atât timp cât vinde produsele sale la un preţ inferior celui al
concurenţilor, cu condiţia ca acest preţ să nu fie derizoriu sau contrar uzanţelor comerţului.

Conventia de la Paris

Un alt act ce reglementeaza este Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din
20 martie 1883 revizuita la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6
noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934, si la Stockholm la 14 iulie 1967 si modificata la 2 octombrie
1979.

Potrivit prevederilor Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale, "constituie un


act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar practicilor cinstite in materie industriala sau
comerciala" (art. 10 bis 2). Art. 10 bis 3: "Trebuie sa fie interzise mai ales:

1) orice fapte care sunt de natura sa creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu intreprinderea,
produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent;

2) afirmatiile false in exercitarea comertului, care sunt de natura sa discrediteze intreprinderea,


produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent;

3) indicatiile sau afirmatiile a caror folosire, in exercitarea comertului, sunt susceptibile sa induca
publicul in eroare cu privire la natura, modul de fabricatie, caracteristicile, aptitudinea la intrebuintare
sau cantitatea marfurilor".

Conventia Uniunii de la Paris si reprimarea concurentei neloiale

Protectia strainilor impotriva concurentei neloiale in Romania, precum si a formelor romane in


strainatate se rezolva in functie de apartenenta la Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia
proprietatii industriale.

10
Conventia Uniunii de la Paris a fost ratificata de Romania in forma revizuita la Washington prin
Lege din 13.03.1924, cu efecte de la 6.10.1920.

Ulterior, Romania a ratificat si revizuirile urmatoare iar in prezent se aplica forma revizuita in 1967
la Stockholm.

Urmare a apartenentei la Uniune, intreprinderile din Romania au dreptul la tratamentul national si


unionist pe intregul teritoriu al Uniunii. Acelasi tratament se aplica strainilor, membrii ai Uniunii, pe
teritoriul Romaniei.

O prima trasare a cazurilor de concurenta neloiala a fost facuta de legiuitorul român prin Legea
nr 151/1932 privind reprimarea concurentei neleale ce a venit ca o consecinta necesara a aderarii statului
român la Convensia de la Paris din 1883 , lege care a fost ulterior abrogata prin Decretul-lege nr.2773
din anul 1940. În perioada regimului comunist Concurenta pe piata economica era practic inexistenta,
motiv pentru care abia în anul 1991, democratia nou instaurata a necesitat si o reglementare a actelor care
ar putea afecta o concurenta normala pe piata, motiv pentru care a intrat in vigoare legea nr.11/1991, care
a suferit multiple modificari prin acte successive: prin legea 11/1996, prin legea 298/2001, prin O.U.G.
nr.121/2003 si prin O.U.G nr.12/2014. Toate aceste modificari au venit ca un raspuns la inaplicabilitatea
acestui act si au încercat armonizarea prezentei legi cu celelalte reglementari ce privesc dreptul
concurensial.

Trebuie precizat aici ca o parte din faptele de concurenta neloiala prezentate de Legea nr.11/1991
se regasesc si în prevederile Codului Comercial Carol al II-lea, ce nu a mai intrat în vigoare, care în
Capitolul al II-lea, secsiunea I reglementeaza Concurenta neloiala. Legea a suferit o ultima modificare
prin Ordonanta de urgenta nr.12/2014 prin intermediul careia legiuitorul a operat modificari mai ales în
ceea ce priveate faptele de concurenta neleala care pot constitui contravensii si a limitelor amenzii pentru
acestea. O alta modificare importanta este facuta prin articolul 3^1 unde se precizeaza ca faptele de
concurenta neloiala care constituie contravensii vor fi cercetate de Consiliul Concurentei. În realitate, în
ciuda dorintei de a face textele legii aplicabile, modificarile succesive operate de legiuitor nu au
aptitudinea de a asigura recurgerea la aceste prevederi, cel vatamat fiind de cele mai multe ori interesat
în obsinerea unor reparasii patrimoniale, motiv pentru care va recurge la raspunderea civila.

11
Concluzii

Concurenta este unul dintre factorii importanti ce actioneaza asupra agentilor economici, astfel
încât acestia sa-si adapteze oferta la cerere. Pe o piata libera, concurenta actioneaza în strânsa legatura cu
pretul. Agentii economici producatori pe o piata libera urmaresc prin intermediul concurentei cu ceilalti
producatori maximizarea profitului, prin minimizarea costului, pretului si cresterea calitatii bunurilor
produse.Economia de piata libera se identifica cu economia de piata moderna si se bazeaza pe
conservarea principiului libertatii de concurenta. Aceasta este reglementata printr-o serie de acte
normative care au ca efect reprimarea abuzurilor de la regulile normalitatii concurentei.

Concurenta se materializeaza prin comportamentul agentilor economici din aceeasi ramura, care
urmaresc maximizarea profitului pe seama utilizarii capitalului investit. Fiecare agent economic, care
actioneaza pe piata libera, este preocupat de activitatea firmei sale, astfel încât aceasta sa fie cea mai
competitiva dintre toate, iar câstigul net sa fie cel mai bun.

12
Bibliografie:
1. Legea 21/1996
2. OUG 75/2010
3. Legea 149/2011
4. Căpăţână, Octavian, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
1992;
5. Voicu, Costică; Boroi,Alexandru; Sandu, Fl.; Molnar,I; Gorunescu, M; Corlăţeanu, S, Dreptul penal al
afacerilor, Ediţia a III-a, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006;
6. http://www.consiliulconcurentei.ro
7. http://europa.eu/legislation_summaries/competition/index_ro.html
8. http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept/regimul-juridic-al-concurentei-doctrina-jurisprudenta-
drept-comercial-144841.html
9. http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/CATEGORII-DE-CONCURENTA-
LOIALA24798.php
10. https://www.google.ro/#newwindow=1&safe=active&sclient=psy-
ab&q=concurenta+licita&oq=concurenta+licita&gs_l=hp.3..0l4.238335.240842.10.241056.17.1
1.0.6.6.0.154.1202.7j4.11.0...0.0...1c.1.15.psy-
ab.v3jgsZgjLlg&pbx=1&bav=on.2,or.r_qf.&bvm=bv.47244034,d.Yms&fp=1b058c48797e5731
&biw=1047&bih=443
11. http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2011/02/teza-de-doctorat-concurenta.pdf
12. http://www.concurenta.ro

13