Belgrad (în sârbă Београд, cu alfabet latin Beograd ascultă (ajutor·info)) este capitala și cel

mai mare oraș al Serbiei. Este situat la confluența dintre râul Sava și fluviul Dunărea —
două căi navigabile internaționale —, unde Câmpia Panonică întâlnește Balcanii. De
asemenea, orașul este plasat de-a lungul coridoarelor paneuropene X și VII.[6] Cu o
populație de 1.756.534 (conform estimărilor oficiale din 2007) de locuitori, care include și
cetățenii ce locuiesc temporar în străinătate,[2] Belgrad este cel mai mare oraș de pe
teritoriul fostei Iugoslavii, al treilea de pe Dunăre, după Budapesta și Viena și al patrulea din
sud-estul Europei, după Istanbul, Atena și București.
Fiind unul dintre cele mai vechi orașe ale Europei, cu dovezi arheologice ale așezărilor încă
din mileniul al V-lea î.Hr.,[7]Belgradul și zona sa urbană au fost locul de naștere al culturii
Vinča,[8] cea mai mare cultură preistorică europeană. Locația a fost descoperită
de greci,[9] celții l-au construit și numit Orașul Alb (nume pe care, tradus în sârbă,[10] încă îl
poartă, începând cu anul 878 d.Hr.),[7] iar romanii i-au acordat drepturi orășenești,[11] înainte
să fie populat complet de sârbii albi. Orașul a fost câmpul de luptă a peste 115 conflicte
internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori[12] încă din perioada antică de numeroasele
armate orientale și occidentale. În perioada medievală, orașul se află, succesiv, sub
stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor, ungurilor și a sârbilor. În 1521, Belgradul a fost
cucerit de otomani și a devenit reședința Pașalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraș
al Europei Otomane[13] și printre cele mai mari orașe europene.[14] Orașul a devenit capitala
Serbiei în 1841, după o perioadă de suzeranitate a Imperiilor Austriac și Otoman. Totuși,
partea nordică a orașului a rămas în Austria până în 1918, când s-a destrămat Imperiul
Austro-Ungar. Orașul unit a fost atunci capitala entităților Iugoslaviei, până în 2006,
când Muntenegru s-a declarat stat suveran.

wikipedia