Curtea Europeană de Conturi

Prezentare generală

 Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la

îmbunătățirea gestiunii financiare a UE
 Președinte: Klaus-Heiner Lehne
 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
 Înființare: 1977
 Sediu: Luxemburg

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără

interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a
îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta pe
marginea situației financiare a Uniunii.

Ce face Curtea de Conturi?

 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și
cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost
contabilizate corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv
controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările
membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și
guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European de
Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl
examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează bugetul
UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii
pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.
Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact asupra
gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme legate de
finanțele publice ale Uniunii.
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele pe care
le verifică. De aceea, este liberă să decidă:

 ce auditează
 cum auditează
 cum și unde își prezintă constatările.
 Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene, principalul
organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu
autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ
80 %) împreună cu acestea.
Componență

Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un mandat de 6
ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care, de
asemenea, poate fi reînnoit.
Cum lucrează Curtea de Conturi?

Ea efectuează 3 tipuri de audit.

 Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu acuratețe situația
financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar încheiat.
 Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.
 Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât mai puțin
resurse, într-un mod cât mai economic.
Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte și avize
care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Prezentare generală

 Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările
UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european.
 Membri:

o Curtea de Justiție: câte 1 judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali
o Tribunalul: 47 de judecători. În 2019, numărul acestora va crește la 56 (câte 2
judecători din fiecare țară a UE).
 Înființare: 1952
 Sediu: Luxemburg

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația UE pentru a se asigura că

aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și soluționează litigiile juridice dintre
guvernele naționale și instituțiile europene.
În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi sau
organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează
că le-a încălcat drepturile.
 Ce face CJUE?

Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai frecvente
tipuri de cauze sunt:

 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor UE sunt obligate să
garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul ca instanțele din țări
diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la
interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de
Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o
practică națională este compatibilă cu dreptul UE.
 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de
infringement) - este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern național care nu își
îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate
de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi
vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate introduce o a
doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.
 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat membru, Consiliul UE,
Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European consideră că un anumit act legislativ al
UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să
anuleze actul respectiv.
Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE care le privește în
mod direct.
 garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) - Parlamentul,
Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în anumite situații. Dacă nu fac
acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite condiții)
persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.
 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau întreprindere care a
avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau a
angajaților acestora poate introduce o acțiune împotriva lor prin intermediul Curții.
Componență
CJUE este formată din 2 instanțe:

 Curtea de Justiție - se ocupă de cererile de hotărâre preliminară adresate de instanțele naționale și

de anumite acțiuni în anulare și recursuri.
 Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice, întreprinderi și,
în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se ocupă în principal cu
legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura și mărcile comerciale.
Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord, pentru un mandat
de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru
un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.
 Cum lucrează CJUE?

În cadrul Curții de Justiție, pentru fiecare caz se desemnează un judecător („judecătorul

raportor”) și un avocat general. Cazurile sunt evaluate în două etape:

 Etapa scrisă
o Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile naționale, instituțiile UE și uneori
persoanele fizice pot transmite observații.
o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul raportor și apoi discutate în cadrul reuniunii
generale a Curții, care stabilește:
 numărul de judecători care se vor ocupa de caz: 3, 5 sau 15 judecători (întreaga Curte), în funcție
de importanța și de complexitatea cazului. Majoritatea cazurilor sunt soluționate de 5 judecători.
Sunt foarte rare situațiile în care se implică toată Curtea.
 dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din partea avocatului general.
 Etapa orală - audierea publică
o Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a avocatului general, care le pot adresa
întrebări.
o În cazul în care Curtea a decis că este nevoie de un punct de vedere din partea avocatului
general, acesta este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.
o Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.
 Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că majoritatea cazurilor sunt soluționate de 3
judecători și nu există avocați generali.

Banca Europeană de Investiții (BEI)

Prezentare generală

 Rol: oferă finanțare pentru proiecte care contribuie la atingerea obiectivelor UE, atât în
interiorul, cât și în afara Uniunii
 Președinte: Werner Hoyer
 Consiliul de administrație: câte un administrator din fiecare stat membru, plus un
reprezentant al Comisiei Europene
 Înființare: 1958
 Sediu: Luxemburg

Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt membre ale Băncii Europene de Investiții (BEI).
Scopul său este:

 să consolideze potențialul UE în materie de locuri de muncă și creștere

 să sprijine acțiunile menite să atenueze efectele schimbărilor climatice
 să promoveze politicile UE în afara Uniunii.
 Ce face BEI?
Banca contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă finanțări, în condiții
avantajoase, pentru proiecte care sprijină obiectivele UE. Aproximativ 90 % din finanțări se
acordă în interiorul UE. Aceste fonduri nu provin niciodată de la bugetul UE.
BEI oferă 3 tipuri principale de produse și servicii

 credite - aproape 90 % din angajamentul financiar. Banca acordă împrumuturi pentru a sprijini
creșterea economică și crearea de locuri de muncă, iar acest sprijin contribuie, de multe ori, la
atragerea altor investitori.
 finanțare mixtă - clienții pot combina fondurile acordate de BEI cu investiții adiționale.
 consiliere și asistență tehnică - pentru a valorifica la maxim fondurile disponibile.
Împrumuturile de peste 25 de milioane de euro sunt acordate direct de BEI. În
cazul împrumuturilor cu o valoare mai mică, BEI deschide linii de credit pentru instituțiile
financiare care ulterior acordă credite beneficiarilor.
Componență

Acționarii BEI sunt statele membre ale UE. Deciziile sunt luate de către următoarele organisme:

 Consiliul guvernatorilor este alcătuit din miniștri (de obicei de finanțe) din toate statele
membre. Acesta stabilește politica generală de creditare a Băncii.
 Consiliul de administrație, prezidat de președintele BEI, este alcătuit din 28 de membri
numiți de statele membre și unul desemnat de Comisia Europeană. Acesta aprobă
operațiunile de contractare și acordare a împrumuturilor.
 Comitetul de direcție, organul executiv al Băncii, gestionează activitățile de zi cu zi.

Comitetul de audit verifică dacă operațiunile BEI se derulează în mod corespunzător.

Diverse direcții ale Băncii pun în aplicare deciziile manageriale.

Cum funcționează BEI?

Banca adoptă decizii de împrumut și creditare, ținând cont de punctele forte ale fiecărui proiect și
de oportunitățile oferite de piețele financiare. În cadrul UE, creditele se acordă în funcție de
anumite priorități. În afara Uniunii, BEI sprijină politicile de dezvoltare și cooperare din diverse
țări ale lumii.

BEI este un organism independent și adoptă propriile decizii în materie de împrumut și creditare.
Colaborează cu alte instituții ale UE, în special cu Comisia Europeană, Parlamentul European și
Consiliul UE.
 Banca Centrală Europeană (BCE)

Prezentare generală

 Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica

economică și monetară
 Președinte: Mario Draghi
 Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate
statele membre
 Înființare: 1998
 Sediu: Frankfurt (Germania)

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica
economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor,
sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.
Ce face BCE?

 Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând
astfel masa monetară și inflația.
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de valută
pentru a echilibra cursurile de schimb.
 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către
autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.
 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta
pentru stabilitatea prețurilor.

Componență
Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel înalt. BCE
dispune de următoarele trei organisme decizionale:

 Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.

Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor centrale din
zona euro.
 Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.
Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii țărilor
din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.
 Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.
Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale din
toate statele membre.
 Cum lucrează BCE?
BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună,
formează Sistemul European al Băncilor Centrale.
BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).
Atribuțiile organelor decizionale

 Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește politica monetară

a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține bani de la BCE.

 Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice, pregătește

reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta din urmă i le
deleagă.

 Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă sprijin țărilor care se
pregătesc să adere la zona euro.

Ombudsmanul European

Prezentare generală

 Rol: investighează plângerile formulate împotriva instituțiilor, organismelor, birourilor și

agențiilor UE.
 Ombudsman: Emily O'Reilly
 Înființare: 1995
 Sediu: Strasbourg (Franța)

Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la cazuri de administrare

defectuoasă de către instituțiile și organismele UE. Plângerile pot fi înaintate de cetățeni ai
statelor membre sau de rezidenți pe teritoriul Uniunii ori de asociații și întreprinderi cu sediul în
UE.
Ce face Ombudsmanul?

Ombudsmanul investighează diferite tipuri de administrare defectuoasă, de exemplu:

 comportament abuziv
 discriminare
 abuz de putere
 lipsa de informații sau refuzul de a furniza informații
 întârzieri nejustificate
 proceduri incorecte.
 Cum este ales Ombudsmanul?

Ombudsmanul este numit de Parlamentul European pentru un mandat de 5 ani care poate fi
reînnoit. Aceasta este una dintre primele sarcini care le revin deputaților proaspăt aleși.
Cum funcționează Ombudsmanul?

Biroul Ombudsmanului începe investigații după primirea unei plângeri sau din proprie inițiativă.
Ca organism imparțial, nu primește instrucțiuni din partea vreunui guvern sau a vreunei alte
organizații. În fiecare an, îi prezintă Parlamentului European un raport de activitate.
Uneori, este posibil ca Ombudsmanul să vă soluționeze problema informând, pur și simplu,
instituția vizată. Dacă este nevoie de mai mult, se fac toate eforturile necesare pentru găsirea
unei soluții amiabile. În caz de eșec, Ombudsmanul poate adresa recomandări instituției în
cauză. Dacă acestea nu sunt acceptate, Ombudsmanul poate redacta un raport special pe care îl
înaintează Parlamentului, iar acesta ia măsurile care se impun.

Consiliul European

Prezentare generală

 Rol: definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene

 Membri: șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre ale UE, președintele Comisiei
Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
 Președinte: Donald Tusk
 Înființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009 (instituție a UE)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a Uniunii. Acesta
reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările UE.
Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se prezintă sub formă
de summituri (de obicei, trimestriale), prezidate de un președinte permanent.
Ce face Consiliul European?

 Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă acte legislative.
 Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la niveluri mai joase de
cooperare interguvernamentală.
 Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de interesele strategice ale
Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.
 Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la nivelul UE, cum ar
fi BCE și Comisia.
 Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:

 să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere

 să i se adreseze Consiliului UE.
Componență

Consiliul European este format din șefii de stat sau de guvern din toate țările
membre, președintele Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica
de securitate
Se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către Consiliu pentru
un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Președintele Consiliului
European reprezintă Uniunea în relația cu lumea externă.
Cum lucrează Consiliul European?

De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni suplimentare
pentru a soluționa probleme urgente.
Deciziile se iau în general prin consens, cu unanimitate sau cu majoritate calificată în unele
cazuri. Numai șefii de stat sau de guvern pot vota.

Consiliul Uniunii Europene

Prezentare generală

 Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și
coordonează politicile UE
 Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus
discuțiilor
 Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6
luni
 Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul Consiliului pentru a discuta, modifica și
adopta acte legislative și pentru a coordona politici. Ei sunt abilitați să angajeze guvernelor lor în
îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul reuniunilor Consiliului.
Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu putere decizională al
UE.
Consiliul UE nu trebuie confundat cu:
 Consiliul European - summit trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc pentru a stabili
direcțiile generale ale politicii europene
 Consiliul Europei - instituție care nu face parte din UE.

Ce face Consiliul UE?

 Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European, pe baza propunerilor

înaintate de Comisia Europeană.
 Coordonează politicile țărilor UE.
 Elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la orientările Consiliului European.
 Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale.
 Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul European.

Componență
Nu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește în 10 configurații diferite,
fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse dezbaterii. În funcție de
configurație, fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă de domeniul abordat.
De exemplu, la reuniunea Consiliului pentru afaceri economice și financiare („Ecofin”) participă
miniștrii de finanțe din fiecare țară.

Cine prezidează reuniunile?

Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeași persoană - Înaltul Reprezentant
pentru afaceri externe și politica de securitate. Toate celelalte reuniuni sunt prezidate de ministrul
de resort din țara care deține președinția UE în momentul respectiv.
De exemplu, în cazul în care Consiliul de mediu se reunește în perioada în care Estonia deține
președinția UE, reuniunea va fi prezidată de ministrul estonian al mediului.
Coerența globală este asigurată de Consiliul „Afaceri Generale”, care este sprijinit de Comitetul
Reprezentanților Permanenți. Acesta este format din reprezentanții permanenți ai statelor
membre pe lângă UE, care au rang de ambasadori.

Țările din zona euro

Țările din zona euro își coordonează politicile economice în cadrul Eurogrupului, alcătuit din
miniștrii economiei și finanțelor. Acesta se reunește în ziua dinaintea reuniunilor Consiliului
„Afaceri economice și financiare”. Acordurile la care se ajunge în întrunirile Eurogrupului sunt
adoptate în mod oficial în ziua următoare, în cadrul Consiliului. La vot participă doar țările din
zona euro.
Cum lucrează Consiliul?

 Toate discuțiile și voturile se desfășoară în public.

 Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o majoritate calificată :
o 55 % din țări (la numărul actual de 28 de state membre, aceasta înseamnă vot favorabil din partea
a 16 țări)
o reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE.
Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin 35 % din populația
totală a UE.

 Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea, necesită unanimitate de
voturi (vot favorabil din partea tuturor țărilor).
 Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea simplă de voturi.

Comisia Europeană

Prezentare generală

 Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând respectarea
acestora și implementând politicile și bugetul Uniunii
 Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE
 Președinte: Jean-Claude Juncker
 Înființare: 1958
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de vedere politic. Este
responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu punerea în aplicare a
deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.
Ce face Comisia?
Propune noi acte legislative
Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le înaintează
spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

 protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi abordate în
mod eficient la nivel național
 soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.
Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

 Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.

 Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.
 Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
Garantează respectarea legislației UE

 Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația UE se

aplică în mod adecvat în toate statele membre.
 Reprezintă UE pe scena internațională

 Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în special în

domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
 Negociază acorduri internaționale în numele UE.
Componență
Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 28 de comisari (câte unul din fiecare
stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide de ce domeniu
politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este alcătuit din președintele Comisiei, cei șapte vicepreședinți, inclusiv
prim-vicepreședintele și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate, și alți 20 de comisari responsabili pentru diverse portofolii.
Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocați, economiști etc.),
repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-se de un
anumit domeniu de activitate.

Numirea președintelui
Candidatul este nominalizat de liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe baza
rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul propus
are nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.

Alegerea echipei
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari pe baza
sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie să fie aprobată de
liderii naționali în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și prezenta viziunea
și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații nominalizați este apoi supusă
votului în Parlamentul European. În cele din urmă, Consiliul European decide, cu majoritate
calificată, numirea în funcție a comisarilor.
Mandatul Comisiei actuale durează până la 31 octombrie 2019.
Cum lucrează Comisia?
Planificare strategică
Președintele definește direcția politică generală a Comisiei, ceea ce le permite apoi comisarilor să
stabilească obiectivele strategice și să elaboreze programul anual de lucru.

Proces decizional colectiv

Deciziile sunt luate pe baza responsabilității colective. Toții comisarii sunt egali în cadrul
procesului decizional și răspund, în aceeași măsură, pentru deciziile luate. Ei nu dețin
competențe decizionale individuale, decât dacă primesc o autorizație specială în anumite situații.
Vicepreședinții acționează în numele președintelui și coordonează activitatea în domeniul lor de
competență, împreună cu mai mulți comisari. Pentru a asigura colaborarea strânsă și flexibilă a
comisarilor, se definesc o serie de proiecte prioritare.
 Comisarii îi sprijină pe vicepreședinți în prezentarea de propuneri în cadrul colegiului. În
general, deciziile se iau prin consens, dar se pot supune și votului. În acest caz, este nevoie de
majoritate simplă, fiecare comisar dispunând de un vot.
Direcția-Generală relevantă (condusă de un director-general care răspunde în fața comisarului
competent) se ocupă apoi de chestiunea respectivă. Acest proces conduce la definirea unor
proiecte de propuneri legislative.
Acestea sunt apoi retrimise comisarilor spre adoptare în cadrul reuniunii săptămânale, după care
devin propuneri oficiale și sunt transmise Consiliului și Parlamentului pentru etapa următoare a
procesului legislativ.
Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Prezentare generală

 Rol: gestionează relațiile diplomatice ale UE cu țări terțe și conduce politica externă și de
securitate a Uniunii Europene
 Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate: Federica Mogherini
 Înființare: 2011
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAS) este serviciul diplomatic al UE. Scopul său este
să sporească eficiența și coerența politicii externe a UE, contribuind astfel la creșterea influenței
Europei la nivel global.
Ce face SEAE?

 Îl sprijină pe Înaltul Reprezentant în punerea în aplicare a politicii externe și de securitate a UE.

 Gestionează relațiile diplomatice și parteneriatele strategice cu țări din afara Uniunii.
 Colaborează cu serviciile diplomatice ale țărilor UE, cu ONU și cu alte puteri mondiale.
Iată câteva domenii concrete în care intervine SEAE:

 consolidarea păcii - prin sprijin politic, economic și practic

 garantarea securității - în baza politicii de securitate și apărare comunămenținerea de bune
relații cu țările vecine - prin politica europeană de vecinătate dezvoltarea și ajutorul umanitar și
reacția în situații de criză
 combaterea schimbărilor climatice și apărarea drepturilor omului.
Componență
Serviciul European de Acțiune Externă este condus de șeful diplomației europene - Înaltul
Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. Serviciul este alcătuit din:

 experți transferați de la Consiliul UE, Comisia Europeană și serviciile diplomatice ale statelor
membre - la Bruxelles
 o rețea de „ambasade” (delegații) ale UE - peste tot în lume.
 Cum lucrează SEAE?
Înaltul Reprezentant este și vicepreședinte al Comisiei Europene. Acesta reprezintă politica
externă și de securitate a UE în lume, coordonează activitatea Comisiei Europene în domeniul
relațiilor externe și prezidează reuniunile miniștrilor de externe, ai apărării și ai dezvoltării din
statele membre. Înaltul Reprezentant implementează politica externă și de securitate a UE,
împreună cu statele membre, beneficiind de resursele disponibile la nivel național și european.
Acest lucru contribuie la asigurarea coerenței în materie de politică externă.
În afara frontierelor sale, Uniunea Europeană este reprezentată de o serie de birouri locale-
delegațiile UE - care au un rol similar celui îndeplinit de o ambasadă.
Comitetul Economic și Social European (CESE)

Prezentare generală

 Rol: organism consultativ reprezentând organizațiile lucrătorilor și angajatorilor și alte

grupuri de interese
 Președinte: Georges Dassis
 Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UE
 Înființare: 1957
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE format din
reprezentanți ai organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și ai altor grupuri de interese. CESE
transmite avize pe probleme europene către Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul
European, acționând, astfel, ca o punte între instituțiile europene cu rol de decizie și cetățenii
UE.
Ce face CESE?
Le oferă grupurilor de interese posibilitatea de a se exprima oficial în legătură cu propunerile
legislative ale UE. CESE îndeplinește trei misiuni principale:

 garantează că politicile și legislația UE se adaptează condițiilor economice și sociale, căutând un

consens care servește binelui comun
 promovează o Uniune participativă, oferindu-le organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și altor
grupuri de interese posibilitatea de a se exprima, și menținând dialogul cu acestea
 promovează valorile integrării europene, susține democrația participativă și organizațiile
societății civile.
Componență
Membrii CESE reprezintă angajatorii și lucrătorii, precum și grupurile sociale de interes din toată
Europa. Sunt desemnați de guvernele naționale și numiți în funcție de Consiliul UE pentru un
mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Numărul membrilor din fiecare țară depinde de populația
țării respective.
CESE își alege președintele și doi vicepreședinți pentru un mandat de doi ani și jumătate.
Membrii sunt repartizați în 3 grupuri:
 angajatori
 lucrători
 alte grupuri de interese (de exemplu, agricultori, consumatori).
Cum lucrează CESE?
CESE este consultat de Parlamentul European, de Consiliul UE și de Comisia Europeană pe o
gamă largă de subiecte. De asemenea, emite avize și din proprie inițiativă.
Membrii săi lucrează pentru Uniunea Europeană, fiind independenți față de guvernele naționale.
Ei se reunesc de 9 ori pe an. Avizele se adoptă cu majoritate simplă.
Reuniunile sunt pregătite de către secțiunile specializate ale CESE și de comisia consultativă
pentru mutații industriale. Grupurile de reflecție ale CESE (așa-numitele observatoare) și
Comitetul de coordonare Europa 2020 monitorizează evoluția strategiilor UE.
CESE menține legătura cu consiliile economice și sociale existente la nivel regional și național,
în special pentru a face schimb de informații și pentru a discuta anumite chestiuni.

Comitetul European al Regiunilor (CoR)

Prezentare generală

 Rol: organism consultativ reprezentând autoritățile locale și regionale din Europa

 Președinte: Karl-Heinz Lambertz (PSE)
 Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UE
 Înființare: 1994
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Comitetul European al Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al UE, format din
reprezentanți ai celor 28 de state membre, aleși la nivel local și regional. Prin intermediul CoR,
aceștia își pot exprima în mod direct opiniile cu privire la legislația UE care are impact asupra
regiunilor și orașelor.
Ce face CoR?
CoR le oferă regiunilor și orașelor posibilitatea de a se implica oficial în procesul legislativ al
UE, asigurându-se că punctele de vedere și nevoile autorităților locale și regionale sunt
respectate.

 Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European trebuie să consulte CoR atunci când
elaborează acte legislative în domenii care intră în competența autorităților locale și
regionale precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziunea
economică și socială, transportul, energia și combaterea schimbărilor climatice.
 Dacă nu este consultat, CoR poate sesiza Curtea de Justiție.
 Din momentul în care primește o propunere legislativă, Comitetul pregătește și adoptă un aviz pe
care îl transmite apoi tuturor instituțiilor europene relevante.
 De asemenea, CoR poate emite avize și din proprie inițiativă.
 Componența
Membrii CoR sunt reprezentanți aleși din cadrul autorităților locale sau regionale. Fiecare țară își
desemnează membrii. Aceștia sunt numiți de Consiliul UE pentru un mandat de cinci ani care
poate fi reînnoit. Numărul de membri din fiecare țară depinde de mărimea populației.
Membrii provenind dintr-o țară formează delegația națională care reflectă echilibrul politic,
geografic, regional și local al țării respective.
Fiecare membru poate decide să facă parte dintr-un grup politic în cadrul CoR. În prezent, există
cinci grupuri politice reflectând o serie de afilieri politice: Partidul Popular European (PPE),
Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa
(ALDE), Grupul Alianța Europeană EN (AE) și Grupul Conservatorilor și Reformiștilor
Europeni EN (CRE). Membrii au, de asemenea, posibilitatea de a alege să nu facă parte dintr-un
grup politic, dacă doresc acest lucru (neafiliați).
CoR numește un președinte din rândul membrilor săi pentru un mandat de doi ani și jumătate.
Cum lucrează CoR?
CoR numește un raportor (unul din membrii săi) care consultă părțile interesate și pregătește
avizul. Textul este discutat și adoptat de comisia din cadrul CoR care se ocupă de domeniul
politic respectiv. Avizul este ulterior prezentat în sesiune plenară tuturor membrilor, care îl pot
modifica și apoi adopta prin vot. În cele din urmă, avizul este transmis tuturor instituțiilor
relevante ale UE.
Anual au loc până la 6 ședințe plenare, în cadrul cărora se adoptă avize care acoperă între 50 și
80 de proiecte legislative.
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD)

Prezentare generală

 Rol: garantează că instituțiile și organismele UE respectă dreptul la viață privată al

cetățenilor atunci când prelucrează datele lor cu caracter personal
 Șeful Autorității: Giovanni Buttarelli
 Adjunct: Wojciech Wiewiórowski
 Înființare: 2004
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

În desfășurarea activităților lor, instituțiile și organismele UE prelucrează uneori date cu caracter

personal ale cetățenilor, în format electronic, scris sau vizual. Prelucrarea include colectarea,
înregistrarea, stocarea, recuperarea, transmiterea, blocarea sau ștergerea datelor. Autoritatea
Europeană pentru Protecția Datelor are misiunea de a garanta respectarea normelor stricte
privind protecția vieții private, care guvernează aceste activități.
Ce face AEPD?

 Supervizează modul în care administrația UE prelucrează datele cu caracter personal, pentru a

garanta respectarea normelor privind protecția vieții private.
 Consiliază instituțiile și organismele UE cu privire la toate aspectele legate de prelucrarea datelor
cu caracter personal și de legislația și politicile conexe.
 Gestionează plângeri și organizează investigații.
 Colaborează cu autoritățile naționale din țările UE pentru a asigura consistența în materie de
protecție a datelor.
 Monitorizează noile tehnologii care pot avea impact asupra protecției datelor.
Cum lucrează AEPD?
Șeful Autorității și adjunctul său sunt numiți pentru un mandat de 5 ani care poate fi reînnoit.
Pentru operațiunile cotidiene, există două entități principale în cadrul AEPD.

 Entitatea „Supraveghere și punere în aplicare” evaluează respectarea protecției datelor de către

instituțiile și organismele UE.
 Entitatea „Politică și consultare” le oferă legislatorilor europeni consultanță privind protecția
datelor în diverse domenii și în contextul elaborării noilor propuneri legislative.

Parlamentul European

Prezentare generală

 Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de

control
 Membri: 751 de deputați (membrii Parlamentului European)
 Președinte: Antonio Tajani
 Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului;
în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în
1979
 Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg

Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Este ales direct de cetățenii
UE, o dată la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie 2014.
Ce face Parlamentul European?
Parlamentul are trei roluri principale.

Rol legislativ

 Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.
 Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
 Ia decizii cu privire la extinderea UE.
 Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.
 Rol de control

 Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.

 Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o
moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.
 Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
 Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
 Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
 Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
 Participă la misiuni de observare a alegerilor.
Rol bugetar

 Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.

 Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Componență
Numărul deputaților din fiecare țară este, în principiu, proporțional cu populația sa, dar în
practică se aplică sistemul „proporționalității degresive”: nicio țară nu poate avea mai puțin de 6
parlamentari sau mai mult de 96, iar numărul total al acestora nu poate depăși 751 (750 plus
președintele). Membrii Parlamentului European sunt repartizați în funcție de afilierea politică, nu
de naționalitate.
Președintele reprezintă Parlamentul atât în relația cu celelalte instituții ale UE, cât și pe plan
extern, și are ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetul Uniunii.
Cum lucrează Parlamentul?
Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale.

 Comisiile pregătesc legislația.

Parlamentul numără 20 de comisii și 2 subcomisii, fiecare ocupându-se de un anumit domeniu
politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar deputații și grupurile politice pot
propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt discutate și în cadrul
grupurilor politice.
 Ședințele plenare au ca scop adoptarea legislației.
Deputații se reunesc în plen pentru votul final pe marginea legislației și a amendamentelor
propuse. În general, ședințele plenare de desfășoară la Strasbourg, patru zile pe lună, dar se pot
organiza și sesiuni suplimentare la Bruxelles.