Genunchiul posttraumatic – la nivelul acestei structuri anatomice pot fi întâlnite toate tipurile de

traumatisme cum ar fi:

Leziuni ale părTilor moi: tegumente si Tesut celular subcutanat (contuzii, plăgi, arsuri),
ligamentele si tendon, muschi ( întinderi, rupturi, sectionări, dezinsertii), vase si nervi (rupturi,
sectionări);
Leziuni osoase ale epifizelor (tibiale, femurale, peroniere) si rotulei;
155
Leziuni articulare (plăgi articulare închise sau deschise, rupturi ligamentare, entorse,
luxatii, leziuni meniscale).
Prin poziTia sa de articulaTie intermediară la nivelul membrului inferior, are rol dublu în mers si
anume de a asigura statica printr-o mare stabilitate în timpul sprijinului pe de o parte si de a asigura
elevaTia piciorului pentru orientarea acestuia în funcTie de denivelările terenului în momentul de
balans pe
de altă parte.
Genunchiul are ca si particularitate prezenTa meniscurilor cu scopul stabilirii congruenTei
articulare între femur si oasele gambei. Tocmai datorită acestei particularităTi vom descrie în câteva
cuvinte modul de diagnosticare a leziunilor de menisc( testele din fisa Zoli):
- ruptura meniscului intern - debutul fenomenelor se face prin apariTia unui blocaj articular tipic,
în poziTie de flexie, urmând unei miscări bruste de rotaTie a gambei - cu durere vie si senzaTie de
trosnitură. De obicei blocajul este reductibil, spontan, alte ori el rămâne în poziTia de flexie. Alteori
este
prezentă doar o hidartroză si durere la nivelul interliniei articulare interne. Cercetarea atentă a unor
semne
poate evidenTia nu numai ruptura de menisc dar si sediul ei, fie pe cornul anterior al meniscului, fie
pe
cornul posterior;
- ruptura meniscului extern - întâmpină mai multe greutăTi de diagnostic clinic deoarece prezintă
numeroase variaTii morfologice. Accidentul iniTial lipseste de cele mai multe ori, blocajele sunt mai
rare,
incomplete si mai dese în extensie decât în flexie. Durerea este localizată de obicei în exterior da nu
este
exclus să fie si în zona internă. De asemenea si în această situaTie există si o serie de semne care
localizează leziunea fie la nivelul cornului anterior al meniscului, fie leziunea cornului posterior al
lui.
Principalele obiective de atins în recuperarea genunchiului sunt: 1. combaterea durerii si a
procesului inflamator; 2. prevenirea si combaterea tulburărilor vasculare si a circulaTiei; 3.
prevenirea si
combaterea poziTiilor vicioase, realinierea articulară; 4. ameliorarea tonusului muscular; 5.
recuperarea
forTei musculare si a stabilităTii articulare; 6. asuplizarea Tesuturilor moi si mobilităTii articulare;
7.recâstigarea stabilităTii bipodale si unipodale si siguranTei în mers; 8. respectarea regulii de igienă
ale
genunchiului.
Mijloacele care se utilizează pentru atingerea acestor obiective, pot fi sistematizate astfel:
Pentru combaterea durerii si a procesului inflamator:
repaus articular – se obTine în poziTia de decubit dorsal genunchiul flectat usor (25°- 35°)
susTinut de o pernă. În această poziTie capsula articulară si ligamentele sunt relaxate, iar presiunea
intraarticulară scade;
medicaTie antialgică si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltraTii intra – si
periarticulare, unguente, comprese;

fizioterapie prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu gheata; comprese cu

gheata; Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare locala, sub forma de cataplasme cu
parafina
de 40°C timp de 20 minute; aplicare generala sub forma de bai la temperatura de 37°C. Fizioterapia
prin
procede de electroterapie vor fii: curenti galvanici – se pot aplica longitudinal sau transversal; TENS
–
utilizeaza curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joase frecventa cu parametri reglabili – efect
antialgic;
curenti Träbert – curenti de joasa frecventa (150 Hz) – cu efect analgetic si hiperemiant; curenti
diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu mai multe forme: MF, DF, PS, PL,
RS,
care se aplica latero- lateral la nivelul genunchiului; curentii interferentiali cu efecte: decontracturant,
analgetic, vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; ultrasunete cu efect caloric profund, micromasaj
tisular;
magnetodiaflux: - câmpuri magnetice de joasa frecventa în administrare continua sau întrerupta,
ritmic
sau aritmic.
hidrokinetoterapia în vana trefla, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator, relaxant –
prin cresterea aportului de sânge în musculatura; pentru reluarea mersului prin descarcarea greutatii
corpului datorita efectului hidrostatic si anivelului apei în care se realizeaza; creste elasticitatea
tesuturilor
moi.
156
masajul: prin framântare se obtine ameliorarea circulatiei sângelui, creste elasticitatea
ligamentelor si a muschilor; tapotamentul , cernutul, rulatul, vibratia – ajuta la reducerea edemului.
Pentru realizarea stabilitatii membrului inferior:
-stabilitatea pasiva: tehnicile FNP si exercitii de tonizare si crestere de forta a musculaturii
stabilizatoare a genunchiului ( a celor”patru fatete”; tractiuni blânde sau telescopari repetate pentru
cresterea rezistentei ligamentelor; respectarea regulilor de igiena a genunchiului, scaderea greutatii
corporale, evitarea mersului pe teren cu denivelari, folosirea bastonului în timpul mersului, sa nu se
pastreze o pozitie ce flexia puternica a genunchiului;
- stabilitatea activare: exercitii de crestere a fortei tuturor muschilor ce participa la stabilizarea
genunchiului prin: ex. izometrice, izotonice, exercitii cu rezistenta, DAPRE, tonizarea
ischiogambierilor
prin: exercitii izometrice, exercitii cu rezistenta; tonizarea tricepsului sural prin: exercitii izometrice,
exercitii cu rezistenta; tonizarea tensorului fasciei lata: exercitii cu rezistenta, din decubit
heterolateral;
exercitii pe suport oscilant.
Pentru creserea amplitudinii articulare AM. (mobilitate): cu aparatele Kineteck dupa inerventii
chirurgicale, mobilizari ale rotulei în sens longitudinal si transversal; exercitii pasive – active si
active
ajutate; tipurile de stretching adecvat cazului; exercitii active; exercitii gestice: pasit peste obstacole,
urcat- coborât trepte.
Pentru antrenarea fortei: exercitii active, active cu rezistenta, izometrice din diferite pozitii;
exercitii cu ajutorul scripetilor ; exercitii cu benzi elastice; exercitii active asistate, exercitii rezistive-
DAPRE, etc.
Genunchiul este articulaţia intermediară a membrului inferior. Este o
articulaţie cu un singur grad de libertate şi se şi se caracterizează prin stabilitate mare
în extensie. Deoarece masa musculară la acest nivel nu este forte bine reprezentată
patologice se manifestă sunt bine definite.

Se pot evidenţia:
 prin inspecţie:
- devieri în plan frontal – valg, var, sau sagital – genuflexum -
posttraumatic, genurecurvatum - posttraumatic, hiperlaxitate capsulo-
ligamentară;
- ruptura ligamentului încrucişat posterior – „semnul prăbuşirii
posterioare a gambei”;
- tumefiere articulară – entorsă, luxaţie etc;
- tumefierea anterioară a genunchiului – bursită de rotulă (“bursita
lustruitorilor de parchet”);
- existenţa de plăgi, echimoze, hematoame;
- modificări de volum ale articulaţiei;
- modificări de culoare a tegumentului etc.

 prin palpare:
- chist Bacher – hernie posterioară a sinovialei articulare cu lichid sinovial în
exces;
- hidartroză, hemartroză – „şocul rotulian”;
- hipertrofia sinovialei suprapatelare – sinovită hipertrofică;
- existenţa punctelor dureroase la nivelul inserţiilor ligamentare colaterale –
entorse sau pe contururile osoase – fractură;
- luxaţiei recidivante a patelei;
- cracmente dureroase sau nu;
- instabilitate articulară;
- discontinuităţi osoase – fracturi (semnul creionului) etc.

 prin testing articular (goniometrie)

- FLEXIA este mişcarea prin care faţa posterioară a gambei se apropie de
faţa posterioară a coapsei şi se execută în plan sagital, ax frontal. Amplitudinea
este pentru mişcarea activă 120 cu şoldul extins, şi 140 cu şoldul flectat, şi
pentru cea pasivă: 160;
- EXTENSIA este mişcarea prin care fţele posterioare ale gambei şi
coapsei se depărtează şi se execută în plan sagital, ax frontal. Practic este
revenirea în poziţia O anatomic din flexie. Extensia propriu-zisă (cursă internă)
este 0. Se apreciază deficitul de extensie sau hiperextensia;
- ROTAŢIA INTERNĂ activă apare în timpul flexiei când aceasta depăşeşte
70; se observă prin devierea internă a piciorului cu 20 -30 în timpul testării
flexiei;
- ROTAŢIA EXTERNĂ activă se produce în timpul extensiei genunchiului,
piciorul orientându-se spre în afară.
Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90.

- LATERALITATEA se realizează cu genunchiul în semiflexie,

amplitudinea fiind mică;
- MIŞCĂRILE “DE SERTAR” sunt patologice şi reprezintă alunecări
antero-posterioare ale tibiei faţă de condili femurali. Există un “sertar”
anterior şi unul posterior, dar mişcarea se poate realiza doar pasiv.

 prin testing muscular :

- se evaluează forţa muşchilor care asigură realizarea fiecărei mişcări
de la nivelul genunchiului în parte. Bilanţul muscular se completează
cu evaluarea RM, pentru stabilirea încărcăturii utilizate în programul
de recuperare.
- se vor testa pentru:
- FLEXIE – muşchiul biceps femural, muşchiul semitendinos,
muşchiul semimembranos;
- EXTENSIE – muşchiul cvadriceps.