Coxa plana

Coxa Plana reprezinta aplatizare a epifizei capului femural fiind asociata cu boala Legg- Calve-
Perthes.

Boala apare la copii inte 4 – 10 ani, are debut insidios si poate aparea dupa o leziune a soldului.
In majoritatea cazurilor boala este unilaterala. Ambele solduri sunt implicate in mai putin de
10% din cazuri, iar articulatiile sunt afectate succesiv, nu simultan.

Boala Legg-Calve-Perthes este de tip degenerativ si determina: pierderea maselor de os in

crestere cu colapsul articulatiei soldului si deformarea capului femural si a suprafetei
acetabulare care il contine. Este caracterizata de osteonecroza avasculara idiopatica a epifizei
capului femural, efectul bolii dezvoltand coxa plana.

Desi etiologia este neclara, s-au descoperit citiva factori de risc la copii:

- sexul ;
- grupa socioeconomica ;
- prezenta unei hernii inghinale ;
- prezenta anomaliilor tractului genitourinar.
Mai specific, baietii sunt afectati de 3-5 ori mai frecvent decit fetele, iar incidenta creste in
grupele socioeconomice sarace si la copiii cu greutate mica la nastere.

Patogenie si cauze

Epifiza capului femural este intotdeauna implicata in boala Legg-Calve-Perthes. La 20% din
cazuri pacientii prezinta afectarea bilaterala a oaselor femurale. Cauza nu este cunoscuta, dar
copiii afectati prezinta dezvoltarea intirziata a oaselor, crestere disproportionata si statura
scunda. Boala poate fi idiopatica sau poate rezulta prin alunecarea epifizei capului femural,
traumei, administrarii de steroizi, crizei siclemiei, sinovitei toxice sau dislocarii congenitale a
soldului.

Etiologia bolii ramane inca neclara. Se suspecteaza urmatoarele teorii patogenetice:

- aportul de singe in epifiza c apului femural este intrerupt;

- apar infarcte osoase mai ales a osului cortical subc ondral, in timp ce cartilajul articular
continua sa creasca;
- apare revascularizatia si o noua osificare;
- boala este prezenta cind are loc o fractura subcondrala prin activitate fizica normala si nu
traumatica ;
- modificarile platoului de crestere epifizeal apar secundar fracturii subcondrale.

Reinlocuirea osului poate fi completa si perfecta, astfel incit sa rezulte un os nou sanatos si
normal anatomic. Inlocuirea adecvata a osului depinde de virsta pacientului;prezenta infectiei
asociate, afectarea simultana a articulatiei si alti factori mecanici si fiziologici. Necroza poate
aparea dupa trauma sau infectie, dar leziunile idiopatice se pot dezvolta in timpul perioadei de
crestere rapida a epifizelor.

Semne si simptome : se observa mai ales la pacientii in virsta de 3-12 ani, cu o medie de varsta
de 7 ani. Baietii sunt afectati de trei ori mai frecvent decat fetele. Simptomele bolii sunt
prezente de obicei de cateva saptamini, deoarece copilul nu acuza durere. Cel mai timpuriu
semn este un membru flasc intermitent, mai ales dupa exercitii, cu durere usoara sau
intermitenta in partea anetrioara a soldului. Cel mai comun semn este durerea persistenta a
coapsei si este rezultatul necrozei osului afectat. Aceasta durere poate cuprinde zona mediala a
genunchiului ipsilateral sau inghinala laterala. MIuschiul cvadriceps si tesutul moale adiacent
poate suferi atrofie, iar coapsa poate dezvolta contractura in flexie si adductie. Durerea este
prezenta la miscarile pasive de rotatie interna a coapsei.
Tabloul clinic cuprinde urmatoarele semne si simptome:

- durere in coapsa sau inghinala, durere usoara in genunchi ;

- membru inferior flasc, lipsa istoricului de trauma ;
- limitarea miscarilor mai ales a rotatiei interne si a abductiei;
- sustinere dureroasa in picior ;
- atrofia muschilor secundara neutilizarii;
- spasm muscular ;
- inegalitate a membrelor inferioare datorata colapsului;
- atrofia coapsei cu circumferinta zonei inghinale mai mica decit a membrului sanatos ;
- statura mica.

Evolutia bolii pe termen scurt este asoc iata cu deformarea capului femural la finalizarea
stadiului de vindecare. Factorii de risc cuprind:

- debut clinic la virsta avansata;

- afectare extensiva a capului femural;
- reducerea miscarilor soldului;
- inchiderea prematura a platoului de crestere.

Evolutia pe termen lung a bolii este asociata cu potentialul de osteoartrita a soldului ca adult.
La pacientii cu defect metafizeal, la cei la care boala se dezvolta in copilaria avansata si la cei
care au afectare mai complexa a capului femural cu deformare reziduala prognosticul este grav,
iar artrita degenerativa apare la 100% din cazuri.

Studiile de laborator cuprind hemoleucograma completa si evaluarea cresterii ratei de

sedimentare a eritrocitelor.

Tratamentul cuprinde:

Tratamentul ortopedic este crucial. Se previne aparitia osteoartritei degenerative. Se incearca

inlaturarea presiunii asupra articulatiei pana la vindecarea leziunilor. Se practica fizioterapia,
tijarea si interventiile chirurgicale. Terapia cuprinde imobilizarea coapsei. Uneori este necesara
imobilizarea partiala prin repaus la pat sau imobilizarea pina la 12-18 luni prin tractiune, curele,
ghips. Aceste tratamente mentin piciorul in rotatie externa.

Terapia fizica este importanta pentru a preveni contractura si atrofia musculara. Se recomanda
inotul, deoarece permite lucrul muschilor coapsei cu presiune minima. Se recomanda evitarea
folosirii corticosteroizilor si a alcoolului deoarece acestia reduc oxigenarea sangelui.
Obiectivele sunt:

- eliminarea iritabilitatii soldului;

- restaurarea si mentinerea unei mobilitati normale a soldului;
- prevenirea colapsului epifizeal femural;
- mentinerea capului femural in acetabulum pina la vindecare.

Terapia initiala cuprinde sustinerea minima a greutatii in membrul afectat si protectia

articulatiei prin mentinerea femurului in abductie si rotatie interna astfel incit capul femural sa
fie restant in acetabulum. Se folosesc osteotomia sau orteze.

Terapia chirurgicala

Rezultatele interventiilor chirurgicale par a ti mai bune decat a aplicarii de orteze. Abordurile
chirurgicale cuprind osteotomia femurala pentru a redirectiona portiunea implicata in acetabul.
Chirurgia nu grabeste vindecarea capului femural, dar favorizeaza reosificarea capului in model
sferic. Tratamentul poate implica supravegherea, mai ales la copiii sub 6 ani. Repausul la pat si
exercitiile de abductie sunt recomandate. Stabilizarea nonchirurgicala a capului femural in
acetabul prin diferite tije, ghipsuri si suruburi poate fi incercata. Dupa intrarea in faza de vindec
arepac ientul va fi urmarit la fiecare 6 luni. Pentru a determina prognosticul final este nec esara
o supraveghere de durata. Corectarea chirurgicala a deformarilor grosiere a c apului femural
poate fi necesara.

Copiii cu virste fragede de debut al bolii prezinta un prognostic mai bun. Copiii de 10 ani au un
risc mai ridicat de a dezvolta osteoartrita. Cei mai multi pac ienti prezinta un prognostic
favorabil. Prognosticul este proportional cu gradul de afectare radiologica.
 Coxavara

Coxavara reprezintă o deformaţie caracterizată prin micşorarea unghiului de înclinaţie a

colului femural faţă de diafiza femurală sub 1150 -1200 (valoarea normală a acestui unghi este
de 1280 -1300 ).

Există forme congenitale şi forme dobândite de coxavara. Formele congenitale apar în mod egal
la ambele sexe; pot fila ambele sexe; pot fi unilaterale sau bilaterale (acestea din urmă sunt mai
frecvente); la naştere sunt asimptomatice. Formele dobândite apar în rahitism, fractură de col
femural (posttraumatic), tuberculoza şoldului etc.

Simptomatologie:

- inegalitatea membrelor inferioare (în formele unilaterale);

- limitarea mobilităţii, în special pentru mişcările de rotaţie şi de abducţie;

- mers şchiopătat;

- semnul Trendelenburg este pozitiv (în ortostatism unilateral, apare înclinarea bazinului de
partea opusă membrului de sprijin şi înclinarea trunchiului spre partea membrului inferior de
sprijin);

- secundar se instalează genunchi în valgum.

Examenul radiologic evidenţiază micşorarea unghiului.

Tratament chirurgical: corectarea unghiului de înclinare a colului femural şi reorientarea

cartilajului de creştere. Astfel se va induce o remaniere structurală şi o dezvoltare ulterioară
normală a epifizei femurale proximale. Se intervine chirurgical după vârsta de 4 ani.

Kinetoterapie:

- Posturări în abducţie pe rulouri; şezând turceşte.

- Exerciţii de tonifiere musculară din abducţie.

 Coxavalga
Coxavalga este o deformaţie caracterizată prin mărirea unghiului de înclinaţie a colului
femural peste 1400 . În aceste cazuri la naştere capul femural poate ieşi din cavitatea cotiloidă
(risc de luxaţie de şold).

Există forme congenitale şi forme dobândite de coxavalga. Formele congenitale se asociază

frecvent şi cu alte afecţiuni congenitale (luxaţia congenitală de şold, paralizii spastice etc.).

Formele dobândite apar în tuberculoza şoldului, osteomielită, poliomielită, fractura colului

femural etc.

Simptomatologie:

- gradul de amplitudine pentru mişcarea de abducţie este foarte mare;

- uneori este prezentă o subluxaţie la acest nivel articular;
- hipotonie a muşchilor fesieri; oboseală la mers şi alergare;
- mers şchiopătat (moderat);
- secundar se instalează genunchi recurbaţi.

Kinetoterapie:

- Posturări corective.

- Exerciţii corective.
Tratament chirurgical: recomandat numai în formele cu subluxaţie sau artroză coxofemurală.
 Bibliografie

Coxa plana:

http://radiopaedia.org/articles/legg-calve-perthes-disease-2

http://www.romedic.ro/boala-legg-clave-perthes#patogenie-si-cauze

Coxavara:
https://www.google.ro/search?q=Coxa+Vara+imagini&sa=X&espv=2&biw=1366&bih=6
23&tbm=isch&tbo=u&source=univ&ved=0ahUKEwjezonNuKfMAhVHZCwKHcrjA_cQsAQI
GQ&dpr=1#imgrc=pf4czzRtvyQzeM%3A

file:///C:/Users/lala/Downloads/Kinetoterapia-in-pediatrie-Doina-Muresan%20(2).pdf

Coxavalga:

https://www.healthtap.com/user_questions/212186
Student: Brsoveanu Marilena Crenguta

Grupa :301

Referat
Coxa vara, Coxa valga, Coxa plana