Subiectul 33. Dizolvarea persoanelor juridice cu scop lucrativ.

1. Definiţi noţiunea de dizolvare explicând efectele care le produce dizolvarea asupra

statutului persoanei juridice.
Dizolvarea – art. 86-87 CC
Dizolvarea este o operațiune juridică de durată, prin care PJ cu scop lucrativ pune capăt activității
sale de întreprinzător, fiind privată de dreptul încheierii a noi acte juridice ce țin de obiectul
activității.
Ca efect al dizolvării PF are loc deschiderea procedurii de lichidare, cu excepția cazurilor de
fuziune și dezmembrare ce au ca efect dizolvarea fără lichidare, a PJ care își încetează existența și
transmiterea universală a patrimoniului ei, în starea în care se găsea la data fuziunii sau a
dezmembrării, către PJ beneficiare.
Administratorul din momentul dizolvării nu poate întreprinde noi operațiuni, cu excepția celor care
sunt necesare pentru funcționarea PJ și cele care sunt curente.
Organul competent al PJ poate reveni asupra hotărârii de lichidare sau reorganizare dacă
patrimoniul nu este repartizat între membrii acesteia sau nu este transmis unor alte persoane.
2. Clasificaţi temeiurile de dizolvare a persoanei juridice cu scop lucrativ după
criteriile cunoscute caracterizând fiecare din aceste temeiuri.
Dizolvarea poate fi clasificată: 1) dizolvare voluntară, la inițiativa PJ, 2) forțară, la decizia instanței
de judecată.
Dizolvarea voluntară asemenea poate surveni în cazul: a) expirării termenului stabilit în actul de
constituire, b) atingerii scopului propus; c) imposibilității atingerii scopului propus; d) adoptarea
hotărârii în acest sens de către organul suprem al PJ.
a) De regulă o PJ se constituie pentru o perioadă nelimitată, însă CC prevede că în cazul în care în
actele de constituire este prevăzut un termen limită pentru care PJ urmează să activeze, dacă actul
de constituire nu este modificat atunci PJ urmează a fi dizolvată la finele terminului aceasta va fi
dizolvată.
b) atingerea scopului propus, este o dizolvare de drept, scopul urmează a fi specificat în actul de
constituire, iar la survenirea circumstanțelor specificate, PJ urmează a fi dizolvată, dacă AGA nu
hotărăște altfel, la cererea depusă în instanță oricărui din asociații poate solicita dizolvarea PJ.
c) În cazul apariției unor circumstanțe care nu permit atingerea scopului, la fel survine dizolvarea
de drept.
d) Organul Suprem poate decide oricând dizolvarea PJ, hotărârea se adoptă cu majoritatea voturilor
stabile de lege pentru tipul societății comerciale care o îmbracă PJ, însă doar dacă societatea
comercială poate să își stingă toate creanțele, în cazul în care obligațiile excedă pasivele, atunci PJ
va fi dizolvată în conformitate cu procedura insolvabilității
Dizolvarea forțată se face prin actul instanței de judecată, în cazul în care instanța va constata unul
din temeiuri:
a) Constituirea PJ este viciată – adică s-au constată încălcări ale condițiilor de fond sau de formă
ale actului de constituire conform legii, aceste temeiuri urmează să fi existat în momentul
înregistrării de stat a PJ și nu după înregistrare. Potrivit art. 110 CC:
a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial;
b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii, participaţiunile asociaţilor, mărimea
capitalului social subscris sau scopul societăţii;
d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate;
 e) toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii.
Asemenea urmează de menționat că în cazul dizolvarea și lichidarea PJ, poate fi făcută conform
CC sau a Legii insolvabilității.

3. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în baza art.87 Cciv. a înaintat o acţiune de a

lichida SRL “Buzduganul” care desfăşoară activitatea farmaceutică şi după
retragerea licenţei de către Organul de Licenţiere. SRL „Buzdugan” în referinţa sa
a motivat că, potrivit legii, nu se poate solicita lichidarea deoarece activitatea
farmaceutică nu este unicul gen de activitate desfăşurat. Societatea desfăşoară şi
alte genuri de activitate de întreprinzător, respectă cerinţele legale de practicare a
acestora. Întocmiţi o notă explicativă în care explicaţi dacă este sau nu în drept
procurorul să solicite dizolvarea SRL precum şi dacă instanţa ar putea dizolva SRL
“Buzdugan” pentru încălcarea menţionată?
Conform CC, dizolvarea poate fi solicitată în cazul dat în baza art. 87 alin. (1) lit. d): Instanța de
judecată dizolvă persoana juridică dacă activitatea ei contravine ordinii publice.
Obiectul de activitate a societății comerciale se consideră ilicit dacă: este interzis de a fi desfăşurat
de actele normative; pentru practicarea acestui gen de activitate este pedeapsă penală, sau
administrativă; activitatea este permisă numai întreprinderilor de stat, iar societatea comercială are
capitalul deținut și de persoane private; societatea care desfășoară această activitate trebuie să
obțină autorizarea organului de stat până la înregistrare (instituțiile financiare, companiile de
asigurare), sau pentru activitatea data este necesară obținerea licenței. Obiectul de activitate se
consideră că este contrar ordinii publice, atunci când el nu este interzis expres de normele juridice,
însă activitatea respectivă atentează la ordinea publică.
Asemenea conform Legii cu privire la activitatea farmaceutică, acest gen de activitate se exercită
de către specialiști cu studii farmaceutice superioare sau medii şi calificarea corespunzătoare
cerințelor stabilite de Ministerul Sănătății, și doar după emiterea licenței de către Agenția
Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale.
Ori în speță SRL „Buzudugan” practica activitatea care necesită a fi licențiată conform Legii
privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, care conform anexei nr. 1
stabilește expres activitatea farmaceutică, ca fiind una ce urmează a fi licențiată.

Subiectul 34. Lichidatorul persoanei juridice cu scop lucrativ

1. Numiţi condiţiile care trebuie să le întrunească persoana desemnată lichidator al
unei cooperative de producţie.
Conform Legii privind cooperativa de producție, lichidarea PJ se efectuează de către comisia de
lichidare a cooperative, aleasă și desemnată de adunarea generală.
Luând în considerare că legea nu stabilește careva criterii speciale pentru comisia de lichidare,
consider că cerințele pentru membrii comisii sunt aceleași ca și pentru lichidatorul PJ, stipulate în
cadrul art. 90 CC: persoană fizică majoră, cetățenia RM, și domiciliul pe teritoriul RM, capacitatea
deplină de exercițiu.
Conform Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, în cazul lichidării cooperativei de
producției prin decizie a instanței de judecată, aceasta din urmă numește în calitate de lichidator o
persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exercițiu, care are cetățenia Republicii Moldova,
domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare și posedă cunoștințe și experiență în
domeniu și este înregistrată ca întreprinzător individual.
 2. Comparaţi atribuţiile lichidatorului cu cele ale administratorului persoanei
juridice, insistând în special asupra acelor care-i deosebesc.
Principală diferență dintre administratorul PJ și lichidatorul acesteia rezidă din funcția, sau mai
bine zis scopul pentru care aceștia activează. Administratorul are drept scop pentru toate
operațiunile juridice încheiate din numele PJ, obținerea de profit, pe când lichidatorul are ca scop
finalizarea procesului de lichidare a PJ, stingerea tuturor datoriilor, și în cazul în care mai existe
active le repartizează între membri sau asociații PJ.
În rest lichidatorul în mare parte are aceleași împuterniciri, obligații și responsabilității ca și
administratorul, la fel este împuternicit să acționeze în numele și pe seama PJ în raport cu terții.
Lichidatorul însă are și unele obligații speciale: semnează inventarul și bilanțul societății, primește
și păstrează patrimoniul societății, finalizează operațiunile începute, valorifică creanțele, satisface
creanțele creditorilor, ș.a.
În esență aceste două funcții în cadrul PJ se aseamănă, ambii purtând chiar și aceeași răspundere
pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale, de multe ori anume administratorul
societății, în cazul în care se decide dizolvarea acesteia, este numit lichidatorul acesteia. Totuși
aceste funcții nu pot coexista în același timp, ori ele sunt stabilite pentru scopuri diferite, și în
circumstanțe totalmente opuse în timpul desfășurării activității comerciale de către PJ.
3. Ion Tigreanu s-a adresat către lichidatorul Cooperativei de producţie “IKKEL” să-
i restituie suma de 50 000 lei, aceasta fiind o datorie pentru merele vândute cu doi
ani în urmă. Lichidatorul în scrisoarea de răspuns a menţionat că reeşind din
informaţia care a primit-o de la fostul administrator, datoria a fost plătită încă un
an în urmă. Pe de altă parte lichidatorul a menţionat că Ion Tigreanu a omis
termenul de 2 luni de la data publicaţiei în Monitorul Oficial a avizului cu privire
la lichidare, şi respectiv, dacă nu s-a adresat în termenul stabilit de codul civil nu
mai este în drept să pretindă suma menţionată. Întocmiţi o notă informativă şi
Expuneti-vă opinia în legătură cu diferendul apărut între Lichidatorul Cooperativei şi
creditorul Ion Tirgrean .
În primul rând în cazul în care creanța a fost executată anterior de către cooperativa de producție
„IKKEL”, în acest caz despre executarea creanței repetate, nu poate fi vorba, ori acel raport juridic
s-a stins o dată cu îndeplinirea drepturilor și obligațiilor cu diligență de ambele părți al contractului
de vânzare cumpărare a merelor.
În ce ține de problematica nr.2, în cazul în care totuși această creanță nu a fost executată însă
creditorul a omis termenul de înaintare a creanțelor, nu pot fi de acord cu lichidatorul, ori în orice
caz creanța urmează a fi satisfăcut, doar că conform CC aceasta va fi satisfăcută după executarea
creanțelor validate în termen.
În orice caz creditorul are dreptul în cazul respingerii creanței, să înainteze în termen de 30 zile de
la data la care a fost informat despre respingerea creanței, o acțiune în instanța de judecată.

Subiectul 35. Lichidarea persoanelor juridice cu scop lucrativ.

1. Descrieţi principiile ce definesc statutul persoanei juridice aflate în lichidare.
De la data înregistrării hotărârii de dizolvare, ori hotărârii instanței de judecată și până la data
radierii sale din Registrul de Stat, PJ se află în proces de lichidare. În cadrul procesului de lichidare
PJ va conțină să-și păstreze personalitatea juridică, asemenea în toate raporturilor juridice,
operațiunile, actele care emană din partea PJ, sau în alte cazuri când este necesară utilizarea
denumirii PJ, după indicare numele societății, se va insera „în lichidare”.
În statul PJ urmează a fi operate următoarele modificări:
- se restrânge obiectul de activitate a PJ, ori aceasta nu mai poate încheia noi operațiuni juridice în
scopul obținerii de profit,
- administratorul este înlocuit cu lichidatorul,
- dreptul de gestiune și reprezentare a PJ trece de la administrator către lichidator.
Lichidarea PJ se face în interesul membrilor acesteia.
Lichidarea activului și pasivului urmează a fi efectuată cu diligență, ori urmează de menționat că
lichidatorul PJ poartă răspundere pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale.
2. Analizaţi operaţiunile procedurii de lichidare a societăţii pe acţiuni.
Procedura de lichidare implică următoarele operațiuni:
1. intrarea lichidatorului în funcție și primirea patrimoniului societății:
Organul suprem va desemna un lichidator dintre membrii săi, dintre membrii organului executiv
sau, dacă actul de constituire nu interzice, o altă persoană pe care o consideră competentă. Deseori
administratorul este numit ulterior în calitate de lichidator. Instanța asemenea poate desemna
lichidatorul, dacă lichidatorul nu poate fi numit de organul suprem sau instanță, funcțiile acestuia
vor fi îndeplinite temporar de administrator.
2. informarea creditorilor și publicarea avizului în MO:
După înregistrarea desemnării sale, lichidatorul publică în “Monitorul Oficial al Republicii
Moldova” şi, în mod gratuit, pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat un aviz despre
lichidarea persoanei juridice și, în termen de 15 zile, îl informează pe fiecare creditor cunoscut
despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanțelor.
3. înaintarea creanțelor:
Termenul de înaintare a creanțelor este de 2 luni de la data publicării avizului. Prin hotărârea de
lichidarea se poate prevedea un termen mai lung, de până la 4 luni. Cererile de admitere a
creanțelor împreună cu documentele justificative privind creanțele și cu actele de constituire de
garanții se depun direct la lichidator, la adresa indicată de acesta. Creanțele creditorilor înaintate
după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor se execută din contul bunurilor persoanei
juridice ce au rămas după executarea creanțelor validate înainte de termenul stabilit. În cazul în
care lichidatorul respinge creanța, creditorul are dreptul, sub sancțiunea decăderii, ca, în termen de
30 de zile de la data când a fost informat cu privire la respingerea creanței, să înainteze o acțiune
în instanța de judecată.
4. întocmirea bilanțului de lichidare:
În termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, lichidatorul este
obligat să întocmească bilanţul provizoriu de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi
valoarea de piaţă a activelor inventariate, inclusiv creanţele înaintate şi validate de lichidator,
precum şi cele nerecunoscute de lichidator şi/sau care se află pe rol în instanţa de judecată.
Evaluarea activelor incluse în bilanţul provizoriu de lichidare se efectuează de către lichidator la
preţurile medii de piaţă din localitatea amplasării lor. Dacă evaluarea activelor este dificilă ori
participantul (asociatul, acţionarul, membrul) sau creditorul nu este de acord cu valoarea bunului
determinată de lichidator, acesta din urmă antrenează în evaluare un evaluator în domeniu. În cazul
în care în urma evaluării se stabileşte că solicitarea persoanei care a contestat valoarea determinată
de lichidator a fost întemeiată, cheltuielile de evaluare sînt suportate de lichidator. Dacă pînă la
data aprobării bilanţului provizoriu de lichidare nicio parte nu contestă valoarea de piaţă stabilită
de lichidator, evaluarea se prezumă a fi corectă şi definitivă. Bilanţul provizoriu de lichidare
reflectă creanţele înaintate într-un tabel în care se specifică temeiul, valoarea şi rangul creanţelor,
se precizează dacă acestea sînt chirografare, garantate, sub condiţie sau nescadente şi se arată
numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de lichidator, precum
şi creanţele litigioase. Bilanţul provizoriu de lichidare se prezintă, în termen de cel mult 10 zile de
la data întocmirii, participanţilor (asociaţilor, acţionarilor, membrilor) şi creditorilor cunoscuţi şi
se aprobă în termen de 30 de zile de către organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul. Dacă
din bilanţul provizoriu de lichidare rezultă un excedent al pasivelor faţă de active, lichidatorul
depune cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. Intentarea procesului
de insolvabilitate faţă de persoana juridică constituie temei pentru încetarea procedurii de lichidare
a acesteia. Lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta procesul de
insolvabilitate, cu acordul tuturor creditorilor validaţi, cu condiţia că pe rolul instanţelor de
judecată nu există cereri privind contestarea refuzului de validare a creanţelor sau termenul de
contestare nu a expirat, precum şi în cazul în care nu există creditori. Lichidatorul, după executarea
tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul definitiv de lichidare şi, odată cu proiectul
planului de repartizare a activelor, îl prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care
l-a desemnat.
5. satisfacerea creanțelor creditorilor:
Lichidatorul nu poate repartiza participanţilor (asociaţilor, acţionarilor, membrilor) activele ce li
se cuvin în urma lichidării persoanei juridice înainte de a achita creanţele creditorilor. Participanţii
(asociaţii, acţionarii, membrii) pot cere, chiar şi în procesul lichidării, ca sumele datorate
creditorilor validaţi şi creditorilor care nu s-au prezentat pentru a primi executarea să fie stinse prin
consemnare şi ca activele să fie repartizate proporţional participaţiunii lor la capitalul social dacă,
în afară de suma necesară pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor persoanei juridice, scadente sau
care vor ajunge la scadenţă, mai rămîn disponibile cel puţin 10% din suma încasată în procesul de
lichidare. Pe perioada lichidării este interzisă executarea silită pentru creditori în mod individual.
Executarea creanţelor creditorilor validaţi din contul activelor persoanei juridice ce se lichidează
se efectuează doar de către lichidator în următoarea ordine:
a) creanţele din dăunarea sănătăţii sau din cauzarea morţii, pe calea capitalizării plăţilor
respective pe unitate de timp;
b) creanţele salariale faţă de angajaţi şi remuneraţia datorată conform drepturilor de autor;
c) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală, dobînda,
comisionul de angajament, fondul de risc), pentru creditele interne şi externe acordate cu garanţie
de stat, pentru impozite şi alte obligaţii de plată la bugetul public naţional;
d) alte creanţe ale creditorilor.
Achitarea cheltuielilor ce ţin de procedura de lichidare şi care rezultă din acţiunile de administrare,
valorificare şi distribuire a activelor, precum şi din remunerarea lichidatorului, se efectuează
concomitent cu achitarea creanţelor creditorilor în ordinea expusă la mai sus, pentru aceasta fiind
repartizate cel mult 30% din suma încasată în procesul de lichidare. Lichidatorul începe executarea
creanţelor creditorilor din ziua aprobării bilanţului provizoriu de lichidare. Executarea creanţelor
creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul
respectiv. Executarea creanţelor din rîndul următor se face după executarea în totalitate a creanţelor
creditorilor din rîndul precedent. După achitarea ce țin de procedura de lichidare, creanţele
garantate prin gaj, ipotecă şi/sau prin alte garanţii reale constituite asupra activelor vîndute se
plătesc din suma obţinută, în ordine prioritară, înainte de satisfacerea celorlalte creanţe. Creanţele
neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale persoanei juridice ce se lichidează se consideră
stinse. Această normă nu se aplică în cazul în care faţă de persoana juridică a fost intentat procesul
de insolvabilitate.
6. repartizarea între asociați a activelor rămase:
Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor
creditorilor sînt transmise de lichidator participanţilor proporţional participaţiunii lor la capitalul
social. Lichidatorul efectuează calculele şi întocmeşte raportul privind lichidarea, care reflectă
mărimea şi componenţa activelor rămase. Dacă 2 sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele
persoanei juridice, lichidatorul întocmeşte un proiect de repartizare a activelor, în care stabileşte
principiile de repartizare. Lichidatorul persoanei juridice dizolvate, cu consimţămîntul
participanţilor, poate să nu înstrăineze bunurile ei dacă nu este necesar pentru satisfacerea
creanţelor creditorilor. Proiectul de împărţire a activelor, calculele şi raportul privind lichidarea se
prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care a desemnat lichidatorul. Organul
sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări în proiectul de împărţire, luînd
în considerare voinţa participanţilor. După expirarea termenului de 30 de zile de la data aprobării
bilanţului definitiv de lichidare şi a planului repartizării activelor, iar în cazul contestării acestor
documente, de la data respingerii cererii de contestare printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă,
activele persoanei juridice dizolvate pot fi repartizate persoanelor îndreptăţite.
7. prezentarea ASP a actelor:
Lichidatorul conform Legii privind înregistrarea de stat a PJ și întreprinzătorilor individuali,
depune următoarele documente la ASP:
a) cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor, aprobate de organul sau instanţa
de judecată care a desemnat lichidatorul.
8. radierea PJ din Registrul de stat:
Radierea persoanei juridice din Registrul de stat se efectuează dacă persoana juridică a publicat în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova avizul de reorganizare sau de lichidare,, şi nu are datorii
la bugetul public naţional conform datelor prezentate de către Serviciul Fiscal de Stat organului
înregistrării de stat în sistemul informaţional automatizat “Contul curent al contribuabilului”, prin
intermediul platformei de interoperabilitate instituite de Guvern, fără implicarea solicitantului
înregistrării. Pînă la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat, persoana
juridică în lichidare este obligată, pe propria răspundere, să închidă contul (conturile) bancar şi să
predea ştampila pentru distrugere organului abilitat, în cazul în care dispune de aceasta.
În cazul în care este în vigoare hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea şi radierea
persoanei juridice din Registrul de stat, depunerea documentelor menționate anterior nu este
necesară. Registratorul în domeniul înregistrării de stat adoptă decizia de radiere în termen de 3
zile lucrătoare de la data primirii cererii de radiere. După radiere, organul înregistrării de stat
publică în Buletinul electronic date despre persoana juridică radiată, care cuprind: denumirea
persoanei juridice, numărul de identificare de stat, data înregistrării şi data radierii din Registrul
de stat.
3. Casa Naţională a Asigurărilor Sociale (CNAS) a depus o cerere în instanţa de
judecată pentru încasarea forţată de la Cooperativa Agricolă de Producţie
„Fazanul” a plăţilor obligatorii în sumă de 40 000 lei pe care pârâtul le datora. În
locul referinţei, pe adresa instanţei a sosit o informaţie de la sediul pârâtului potrivit
căreia CAP „Fazanul” nu are sediu pe această adresă, deoarece aceasta a fost deja
lichidată. Ulterior CNAS a primit de la Organul Înregistrării de Stat informaţia din
care rezultat că lichidarea CAP „Fazanul” s-a făcut cu încălarea legii, ori creditorii,
inclusiv CNAS nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit despre iniţierea procedurii de
lichidare. De asemenea, s-a stabilit că potrivit bilanţului de lichidare, CAP
„Fazanul” a împărţit între membrii cooperativei bunuri în valoare de 150 000 lei.
 Întocmiţi o notă explicativă indicând cum urmează să procedeze CNAS pentru a încasa
suma creanţei?
Codul Civil prevede la art. 100 soluția pentru așa situații:
Redeschiderea procedurii de lichidare
(1) Dacă, după radierea persoanei juridice, mai apare un creditor sau un îndreptăţit să obţină soldul
ori dacă se atestă existenţa unor active, instanţa de judecată poate, la cererea oricărei persoane
interesate, să redeschidă procedura lichidării şi, dacă este necesar, să desemneze un lichidator. În
acest caz, persoana juridică este considerată ca fiind existentă, dar în exclusivitate în scopul
desfăşurării lichidării redeschise. Lichidatorul este împuternicit să ceară persoanelor îndreptăţite
restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul.
(2) Pentru perioada în care persoana juridică nu a existat, se suspendă cursul prescripţiei extinctive
a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau faţă de persoana juridică respectivă.
În concluzie, PJ urmează să depună o cerere în instanța de judecată cu privire la redischiderea
procedurii de lichidare. Totuși aceasta urmează a se încadra în termenul general de prescripție, de
la data când PJ a fost radiată din Registrul de Stat.
Ca urmare a redeschiderii procedurii de lichidare, lichidatorul numit va efectua următoarele
acțiuni:
- va deschide contul bancar pe numele persoanei juridice;
- va solicita persoanelor care au primit activele persoanei juridice întoarcerea sumelor de
bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active în limita celor necesare pentru stingerea
datoriei iar în caz de necesitate va iniția un proces judiciar de încasare forțată;
Din această sumă va fi posibilă satisfacerea creanței CNAS.

Subiectul 36. Intentarea procesului de insolvabilitate.

1. Caracterizaţi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.
Legea insolvabilității prevede două temeiuri pentru intentarea procesului de insolvabilitate (art.
10):
Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată
a debitorului. Prin incapacitate de plată urmează a fi înțeleasă situaţie financiară a debitorului
caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv
obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a
încetat să efectueze plăţi.
Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea
debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în
limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă
continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. Prin supraîndatorare vom înțelege situaţie
financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în
care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia
2. Comparaţi efectele dizolvării persoanei juridice ca rezultat al intentării procesului
de insolvabilitate care survin pentru societatea insolvabilă cu cele care survin
pentru creditorii societăţii insolvabile.
Rezultatul dizolvării PJ ca urmare al intentării procesului de insolvabilitate, nu se deosebește în
mare parte de dizolvarea benevolă, aceasta constând în stingerea obligațiilor față de creditorii PJ
și radierea acesteia din Registrul de stat. Totuși în cazul insolvabilității, de cele mai dese ori nu se
va ajunge la repartizarea între asociați a activelor rămase, ori temeiul insolvabilității este anume
incapacitatea de plată (în acest caz mai putem presupune că ar putea rămâne anumite active de
împărțit între creditori), și supraîndatorarea (în cazul dat pasivele excedă activele, și un scenariu
menționat anterior se face imposibil). În orice caz punctul final al insolvabilității este radierea PJ,
în situația în care este aplicată procedura falimentului, sau a restructurării care are ca scop
remedierii financiară şi economică a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform
programului de plată a creanţelor.
Pentru creditori efectul dizolvării PJ, va semnifica satisfacerea creanțelor, nu vom vorbi despre
procedura prin care urmează să treacă creditorul, adică depunerea în termen a unei cereri de
validare a creanței, contestarea în cazul respingerii din partea administratorului autorizat, sau
lichidatorului, ș.a. Însă urmează de specificat că există creditori ai căror creanțe sunt garantate
(prin gaj, ipotecă, sau altă formă) și creditori chirografari, în dependență de acest fapt, ei vor avea
prioritate la satisfacerea creanțelor. Luând în considerare că în cazul falimentului, supraîndatorării
operează prezumția că activele excedă pasivele, există situația des întâlnită ca patrimoniul PJ să
nu poată satisface creanțele tuturor creditorilor, desigur creditorii pot depune în instanță o cerere
pentru atragerea la răspundere subsidiară a administratorului, membrilor AGA, ș.a., însă doar dacă
există dubii că aceștia cu intenție, sau din neglijență ar fi adus PJ la faliment. În orice caz efectul
principal al dizolvării PJ pentru creditori este de rambursare a datoriilor care s-au acumulat de-a
lungul perioadei de activitate a PJ.
3. Andrei Bolintineanu a cumpărat un frigider de la SRL „Trianon”. Termenul de
garanţie a fost stabilit de 2 ani. Numai după două luni frigiderul a ieşit din
funcţiune. Cumpărătorul a restituit frigiderul vânzătorului şi a cerut să i se restituie
banii plătiţi ca preţ. Vânzătorul a anunţat că defectul frigiderului este minor şi că
acesta va fi reparat din contul vânzătorului. Cumpărătorul nu a dorit să primească
frigiderul reparat, iar vânzătorul nu dorea să restituie banii. Cumpărătorul, după
o consultaţie cu avocatul, a înaintat o cerere introductivă de intentare a procesului
de insolvabilitate împotriva SRL „Trianon”. Întocmiţi o notă explicativă in care
indicaţi cum ar trebui să se procedeze în litigiu?
Consultanța oferită de avocat a fost una lipsită totalmente de profesionalism, ori o cerere
introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate împotriva unei PJ, poate fi depusă doar
dacă se întrunește unul din temeiurile prevăzute la art. 10 din Legea insolvabilității, adică fie PJ
este în incapacitate de plată, fie este în stare de supraîndatorare.
În speță, refuzul de a despăgubi cumpărătorul nu poate servi nici ca cum drept motiv pentru
intentarea procedurii de insolvabilitate, ori aceasta nu demonstrează existența vreunui temei
specificat anterior. Cumpărătorul urma să se adreseze fie Agenției Naționale pentru Protecția
Consumatorului și Supravegherii Pieței, fie instanței de judecată în baza Legii privind protecția
consumatorului.
Instanța urmează să nu admită cererea în instanța de judecată.

Subiectul 37. Procedura de restructurare aplicată persoanei juridice insolvabile.

1. Caracterizaţi procedura de restructurare a persoanei juridice insolvabile
identificând etapele acesteia.
Restructurarea este o procedură de insolvabilitate ce se aplică debitorului în vederea achitării
datoriilor lui, care prevede întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan al
procedurii de restructurare, în scopul remedierii financiare şi economice a a PJ.
Etapele:
- aplicarea de către instanță a procedurii de restructurare și folosirea din acel moment în denumitrea
oficială a debitorului a sintagmei “în procedură de restructurare”;
- Odată cu aplicarea de către instanţa de insolvabilitate a procedurii de restructurare, se instituie
imediat moratoriu asupra executării silite a obligaţiilor pecuniare ale creditorilor existente la data
aplicării procedurii de restructurare, cu excepţia creanţelor privind plata salariilor şi a pensiilor
alimentare, privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau cu excepţia
creanţelor apărute în legătură cu decesul acestora, a creanţelor de revendicare a patrimoniului din
posesie ilegală, precum şi a creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada
de după deschiderea procedurii de restructurare. În perioada derulării procedurii de restructurare
nu se întrerupe calcularea dobînzilor aferente creanţelor garantate.
- Adunarea creditorilor întocmește și acceptă planul de restructurare, numind în același timp
administratorul PJ.
- Înaintarea, contestarea şi validarea creanţelor care se face similar oricărei proceduri reglementate
de legea insolvabilității.
- Îndeplinirea măsurilor stabilite în planul de restructurare, stingerea creanțelor.
Analizând etapele procesului de restructurare, care sunt înserate în alin.1 art.182 a Legii
insolvabilității, stabilim că sînt definite 4 etape și anume:
• întocmirea planului;
• aprobarea planului;
• implementarea planului;
• respectarea condițiilor stipulate în plan.
- nu este reglementată însă consider că urmează a fi specificată și etapa acceptarii planului
procedurii de restructurare.
În art. 202 al Legii, este indicat că examinarea chestiunii acceptării planului procedurii de
restructurare a debitorului ţine de competența exclusivă a adunării creditorilor, asemenea este
stipulat că adunarea creditorilor în urma examinării planului procedurii de restructurare are dreptul
să adopte una din următoarele hotărâri:
• de acceptare a planului de restructurare;
• de respingere a planului procedurii de restructurare și de inițiere a procedurii falimentului.
La admiterea și confirmarea planului există două proceduri distincte de admitere – acceptarea
planului procedurii de restructurare de către adunarea creditorilor și a doua etapă este confirmarea
planului procedurii de restructurare de instanța de judecată. Acest lucru este indicat și în art.202
Legea insolvabilității.
A doua etapă este aprobarea planului. Asupra planului se pot expune prin vot, doar creditorii ale
căror creanțe au fost validate și incluse în tabelul definitiv al creanțelor. Acestea sînt creanțele
asupra patrimoniului debitorului la data deschiderii procedurii, inclusiv acele acceptate în tabelul
preliminar, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor, suma solicitată, suma
admisă și rangul de prioritate. Creditorii votează planul în clase de creditori. Clasele se stabilesc
în dependență de tratamentul aplicat în plan diferitor grupuri de creanţe şi trebuie incluse în planul
de restructurare. Clasele sunt flexibile și pot fi determinate în fiecare caz de insolvabilitate separat.
Legea națională însă prevede un set de clase de creditori prestabiliți și anume:
• clasa creditorilor garantați;
• clasa creditorilor bugetari cu creanțe de rangul trei și patru prevăzute la art.43 cum ar fi:
• creanțele de dăunarea sănătății;
• creanțele salariale față de angajați, cu excepția persoanelor indicate în art.247;
• creanțele pentru creditele acordate de Ministerul Finanțelor;
• alte creanțe chirografare ce nu sunt de rangul inferior:
• clasa creditorilor chirografari de rangul inferior care include:
• dobânzile la creanțele chirografare calculate după intentarea procesului de insolvabilitate;
• amenzile și alte sancțiuni financiare;
• creanțele legate de împuturile de capitalizare a unor asociați sau persoanelor afiliate;
• creanțele salariale a membrilor de conducere a debitorului sau fondatori.
2. Explicaţi diferenţa dintre procedura accelerată de restructurare de procedura de
restructurare a persoanei juridice insolvabile.
Față de procedura de restructurare, procedura accelerată de restructurare se deosebește prin:
1. Cererea introductivă de intentarea procedurii accelerate de restructurare o poate înainta doar
debitorul, anexând la ea proiectul planului procedurii accelerate de restructurare și obligatoriu actul
actualizat de inventariere a patrimoniului.
2. A doua caracteristică pentru această procedură este termenii restrânși, adică celeritatea măsurilor
întreprinse. În această ordine de idei art. 220 Legea insolvabilității prevede un termen general de
maxim de 60 zile de la depunerea cererii introductive cu anexele sus indicate și până la adoptarea
de către instanță a hotărârii de confirmare a planului procedurii accelerate de restructurare,
încetarea procedurii și trecerea la procedura de realizare a planului.
3. Împotriva SRL “EKKEL” a fost depusă o cerere de intentare a procedurii de
insolvabilitate de către Inspectoratul Fiscal Chişinău. Administratorul SRL
“EKKEL” solicită asistenţă juridică şi afirmă că societatea lui nu este în stare de
insolvabilitate, ci doar nu are mijloace băneşti necesare pentru a se achita cu
impozitele, însă dacă ar vinde marfa pe care o are la depozit ar putea să se achite.
Întocmiţi o notă informativă în care explicaţii administratorului SRL “EKKEL”
temeiurile de intentare a procedurii insolvabilităţii şi esenţa aplicării procedurii de
restructurare şi drepturile lui de a cere aplicarea acestei proceduri.
Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt specificate la art. 10 Legea
insolvabilității, astfel expres este prevăzută intentarea procesului de insolvabilitate în cazul în care
PJ fie este în incapacitate de plată, ori supraîndatorare.
Prin incapacitate de plată vom înțelege situaţie financiară a debitorului caracterizată prin
incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale.
În acest caz Serviciul Fiscal avea tot dreptul de a înainta o cerere privind intentarea procesului de
insolvabilitate împotriva SRL „EKKEL”. Ori acest drept este consfințit de art. 12 din Lege,
creditorul are dreptul de depune cererea introductivă.
Soluția pentru SRL „EKKEL” este de a obiecta în cadrul referinței la cererea introductivă, în
termen de 10 zile, iar ulterior să solicite trecerea în procedura de restructurare, având acest drept
în temeiul art. 139 Legea insolvabilității:
În cazul în care faţă de debitor nu s-a aplicat procedura de restructurare, iar în cadrul procedurii
falimentului s-au constatat circumstanţe esenţiale, bazate în special pe date din analiza financiară
potrivit cărora solvabilitatea debitorului poate fi restabilită, lichidatorul poate să convoace, din
oficiu sau la cererea creditorilor sau a reprezentantului debitorului, adunarea creditorilor, în termen
de o lună din momentul apariţiei acestor circumstanţe, pentru a se examina încetarea procedurii
falimentului şi trecerea debitorului la procedura de restructurare.
Hotărîrea adunării creditorilor privitor la încetarea procedurii falimentului şi la trecerea debitorului
la procedura de restructurare se adoptă cu votul majorităţii simple a creditorilor cu drept de vot
prezenţi la şedinţă, cu condiţia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de
vot validate pe care le reprezintă şi care nu au fost stinse la data convocării adunării. Odată cu
confirmarea hotărîrii adunării creditorilor, instanţa de insolvabilitate decide încetarea procedurii
falimentului şi intentează procedura de restructurare a debitorului, care se va desfăşura în modul
şi în termenele prevăzute la capitolul VI.

Subiectul 38. Patrimoniul debitorului în procesul de insolvabilitate.

1. Identificaţi bunurile persoanei insolvabile care se includ în masa debitoare, şi
sursele din care aceasta ar putea fi suplimentată.
Articolul 39. Componenţa masei debitoare (1) Masa debitoare cuprinde toate bunurile
debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le
dobîndeşte şi le recuperează (ex. satisfacerea creanțelor PJ insolvabile) pe parcursul procesului.
(2) Proprietatea deţinută de debitor în comun cu terţii este raportată cu titlu provizoriu la masa
debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. În caz de litigiu între coproprietarii bunului
inclus în masa debitoare, partajarea se face într-un proces separat de către instanţa de
insolvabilitate pe al cărei rol se află cauza. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa
din proprietatea comună. (3) Bunurile aflate în proprietatea comună în devălmăşie a soţilor se
includ în masa debitoare. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea
comună în devălmăşie, urmînd ca instanţa de insolvabilitate să separe cota corespunzătoare din
proprietatea comună în conformitate cu dispoziţiile Codului civil.
Articolul 40. Bunurile care nu se includ în masa debitoare (1) Nu se includ în masa debitoare
bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, în conformitate cu Codul de procedură civilă, nu
sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului.
Suplimentar, în cazul în care bunurile din masa debitoare nu sunt destule pentru satisfacerea
creanțelor tuturor creditorilor, instanța de judecată poate autoriza executarea silită din bunurile
membrilor organelor de conducere ale debitorului declarate culpabile de neîndeplinirea obligaţiilor
de depunere a cererii introductive la momentul în care au aflat, sau trebuit să știe despre starea
financiară a PJ.

2. Comparaţi procedura de vânzare a bunurilor debitorului insolvabil asupra cărora

sunt drepturi preferenţiale cu procedura de vânzare a bunurilor debitorului
insolvabil în privinţa cărora nu sunt drepturi preferenţiale şi menţionaţi diferenţa
dintre ele.
Din contextul legii putem deduce că dreptul preferențial urmează a fi interpretat în contextul mai
multor raporturi care apare între creditorii PJ insolvabile:
- astfel drept preferențial îl are creditorul garantat în ce ține de încasarea sumelor din
comercializare bunului (obiect al gajului, ipotecii) față de creditorii chirografari;
- între creditorii chirografari, drept preferențial îl cei care sunt de rang superior.
Deosibirea în vânzarea a bunurilor asupra cărora există drepturi preferențiale și, constă în faptul
că sumele obținute de pe urma comercializării acestora se vor împărți fie proporțional toți
creditorilor de același rang (în situația când nu există drepturi preferențiale), fie se vor satisface
întâi creanțele creditorilor ce au drepturi preferențiale, până creanțele nu vor fi satisfăcute, după
care vor fi satisfăcute și restul creanțelor.
3. Consultaţi administratorul insolvabilităţii care a descoperit că administratorul
persoanei juridice insolvabile anterior intentării procesului de insolvabilitate a
încheiat anumite acte juridice reprobabile, inclusiv:
a) cu 30 luni până la intentarea procesului de insolvabilitate a vândut cu doar 300
mii lei o clădire al cărei preţ de piaţă era de 2 mln. lei;
b) cu doi ani până la intentare a donat un automobil fundaţiei „Secolul 21”;
 c) cu două zile înainte de intentarea procesului a vândut marfă unui întreprinzător;
d) în ziua intentării procesului de insolvabilitate a încheiat un contract de gaj prin
care a garantat executarea unei datorii anterioare.
Întocmiţi o notă explicativă în care înseraţi răspunsul la întrebările sus puse?
Faptele administratorului PJ nu pot fi calificate altfel decât insolvabilitate intenționată, ori aceasta
în mod intenționat agrava situația financiară a PJ, prin operațiuni juridice care erau efectuate în
detrimentului PJ și scopului de a obține profit (art. 253 CP).
Legea insolvabilității prevede la art. 15 Insolvabilitatea intenţionată şi insolvabilitatea fictivă
(1) În cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor
organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru
debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia
poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt
insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.
Astfel, administratorul în acest caz urmează să poarte răspundere subsidiară solidară cu PJ,
față de creditorii acesteia.
Art. 248 (1)Dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă
apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului
insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile
debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de
supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre
următoarele acţiuni:
a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;
b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului;
c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din
activul debitorului;
d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate;
e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la
dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire;
f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate
de plată;
g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în
dauna celorlalţi creditori;
h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor
art.14;
i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului.
(2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni
contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest
sens, la cererea comitetului creditorilor, administratorul/lichidatorul transmite organelor
procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar
putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere.
(3) Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce
acţiunea prevăzută la alin.(1) dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze
acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie.
(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu
condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au
exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele
în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au
opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor
care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la
aceste decizii.
(5) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost
cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai
devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.
(6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se
pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Subiectul 39. Procedura simplificată a falimentului

1. Descrieţi procedura simplificată a falimentului, concomitent indicând şi persoanele
cărora ea le este aplicabilă.
Procedura simplificată a falimentului – procedura prin care debitorul intră direct în faliment,
după o perioadă de observaţie sau odată cu intentarea procesului de insolvabilitate (fără perioada
de observaţie).
Subiecţii supuşi procedurii simplificate a falimentului:
1) Persoanelor fizice aflate în stare de insolvabilitate, şi anume: întreprinzătorii individuali,
gospodăriile ţărăneşti, titularul de patentă);
2) Persoanele juridice, care nu au bunuri în patrimoniu lor, sau bunurile sunt insuficiente
pentru satisfacerea creanţelor şi nu există nici un terţ care şi-ar manifesta dorinţa de a-l face pe
fidejusorul;
3) Societăţile comerciale şi necomerciale dizolvate anterior cererii introductive;
4) Debitorii care nu sunt în drept să beneficieze de procedura de restructurare.
2. Comparaţi procedura simplificată a falimentului cu procedura falimentului
insistând asupra distinciilor esenţiale.
În acest sens față de procedura falimentului, procedura simplificată a falimentului se deosebește
prin:
1. Se aplică doar pentru unele categorii de subiecții (mai sus),
2. Nu necesită o perioadă de observație,
3. Există particularități în cazul falimentului întreprinzătorului individual: Starea de insolvabilitate
a întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea
debitorului sau a creditorului în privinţa obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în
termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de activităţile cu caracter
personal.
4. Particularități falimentului debitorului care nu dispune de masă debitoare: Dacă, în perioada de
observare, se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea
cheltuielilor procesului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procesului
de insolvabilitate, dispune deschiderea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea
debitorului. Falimentul nu va avea loc dacă se depune sau se garantează o sumă de bani suficientă
pentru achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. Persoana care a achitat sau a garantat
cheltuielile procesului de insolvabilitate poate cere instanţei de judecată care examinează procesul
de insolvabilitate restituirea lor din contul membrilor organelor de conducere ale debitorului care
nu şi-au îndeplinit în modul stabilit obligaţia de depunere a cererii introductive.
5. Dacă după intentarea procesului de insolvabilitate, se constată că masa debitoare nu este
suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de insolvabilitate trebuie să iniţieze de
îndată procedură simplificată a falimentului

3. Cooperativa de producţie “Tigreanu” se află în proces de lichidare voluntară.

Lichidatorului acestei întreprinderi întocmind bilanţul de lichidare a descoperit că
valoarea de piaţă a imobilelor cooperativei este mult mai mică decât valoarea de
bilanţ a acestora. Respectiv, făcând o inventariere repetată a stabilit că activele
cooperativei sunt mai mici decât datoriile pe care aceasta le are faţă de cei 4
creditori ai săi. Lichidatorul consideră că trebuie să depună în instanţa de judecată
competentă o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate. Juristul
cooperativei îi sugerează lichidatorului ideia că dacă el ar discuta cu creditorii
cooperativei pentru a continua procesul de lichidare voluntară şi să nu mai intenteze
procesul de insolvabilitate. Întocmiţi o notă explicativă pronunţându-vă asupra celor
două versiuni de lichidare propuse de lichidator şi jurist.
În această situație lichidatorul are obligația conform art. 93 alin. (5) CC să înainteze o cerere
introductivă privind intentarea procuslui de insolvabilitate, suportând același risc al răspunderii
subsidiare în cazul în care nu o face la timp. Totuși același art. Reglementează situația în care
procesul de insolvabilitate poate să nu fie intentat: Lichidatorul poate continua procedura de
lichidare fără a intenta procesul de insolvabilitate, cu acordul tuturor creditorilor validaţi, cu
condiţia că pe rolul instanţelor de judecată nu există cereri privind contestarea refuzului de validare
a creanţelor sau termenul de contestare nu a expirat, precum şi în cazul în care nu există creditori.
Astfel ameble idei sunt viabile din punct de vedere legal, iar a doua a administratorului reprezintă
o bună economie de timp în cazul în care creditorii ar fi de acord.

Subiectul 40. Constituirea societăţii pe acţiuni (SA).

1. Descrieţi procedura de constituire a SA în baza dispoziţiilor Codului civil.
Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale
cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.Societatea pe acţiuni poate fi constituită de
una sau de mai multe persoane.
Conform art. 107, 108 și 157 din CC, constituirea SA urmează a fi făcut prin intermediul actului
de constituire autentificat notarial.
Actul de constituire trebuie să conțină pe lângă cele prevăzute de art. 108 (numele, locul şi
data naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din actul de identitate al fondatorului persoană fizică;
denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare al fondatorului persoană juridică;
denumirea societăţii;obiectul de activitate; participaţiunile asociaţilor, modul şi termenul lor de
vărsare; valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare, dacă au
fost făcute asemenea aporturi; sediul; structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare
a organelor societăţii; modul de reprezentare; filialele şi reprezentanţele societăţii; alte date,
stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate) următoarele informații:
a) numele sau denumirea fondatorilor;
b) cuantumul capitalului social;
c) numărul, tipul şi valoarea nominală a acţiunilor; clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni
de fiecare clasă;
d) mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator;
f) modul de ţinere a registrelor societăţii;
 g) ordinea de încheiere a contractelor cu conflict de interese.
Mărimea capitalului social fiind stabilit de lege (20 000 lei). Toate actele urmează a fi
transmise organului de înregistrare a PJ (ASP).
2. Comparaţi procedura de constituire a S.A. reglementată de Codul civil cu cea
reglementată de Legea nr.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni explicând
deosebirea şi recomandând soluţia corectă.
Legea SA prevede că documente de constituire ale societăţii sînt contractul de societate (declaraţia
de constituire a societăţii) şi statutul societăţii.
Contractul de societate stabileşte condiţiile activităţii comune a fondatorilor în vederea
înfiinţării societăţii.
Contractul de societate va cuprinde:
a) numele, prenumele, numerele actelor de identitate (denumirile, numerele certificatelor cu
privire la înregistrarea de stat) ale fondatorilor, domiciliul (sediul) lor, cetăţenia (locul de
înregistrare), precum şi alte date despre fondatori necesare pentru a fi înscrise în Registrul de stat
al comerţului;
b) denumirea întreagă şi cea prescurtată a societăţii care se înfiinţează, sediul ei;
c) scopul şi obiectul de activitate al societăţii;
d) mărimea prezumtivă a capitalului social;
e) clasele şi numărul de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii;
f) caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii;
g) suma, modul şi termenele de plată a acţiunilor achiziţionate de fondatori;
h) modul şi termenele de înfiinţare a societăţii, obligaţiile fondatorilor şi răspunderea
acestora;
i) lista fondatorilor împuterniciţi să depună cererea de înregistrare a societăţii;
j) modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive;
k) modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de înfiinţare şi înregistrare a societăţii.
Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul
societăţii pînă la înregistrarea ei de stat.
Efectul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii) încetează după
înregistrarea de stat a societăţii şi executarea de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor.
Totuși apare problema care din norme urmează a fi aplicabilă, în acest caz Codul Civil este
o lege mai nouă, însă Legea SA este una specială, totuși acest diferend a fost soluționat prin
aplicare Hotărârii Curții Constituționale din nr. 9 din 1999, care a stabilit că legile organice
prevalează celor ordinare. Ori Legea SA este una ordinară, iar CC este organică, astfel desigur vor
prevala normele CC. Totuși în practică la constituirea SA se respecta cel mai dese ori normele
specificate în Legea SA.
3. S.A. „Pur”, societate cu acţionar unic, a decis să fondeze o S.A „Mixt” în care să fie
fondator unic. În acest scop s-a adresat la Organul Înregistrării de Stat cu o cerere
şi a prezentat actele nesare pentru înregistrarea acesteia. Registratorul a refuzat
înregistrarea S.A. „Mixt”, motivând că este interzisă de lege constituirea acesteia.
S.A. „PUR” a atacat decizia Organului de înregistrare în judecată. Cum urmează a
fi soluţionat litigiul?
Conform art. 31 alin. (6) Legea SA Societatea poate fi înfiinţată de un singur fondator (alcătuită
dintr-un singur acţionar) numai în cazul în care fondatorul (acţionarul) nu este o altă societate
comercială alcătuită dintr-o singură persoană.
Astfel organul înregistrării de stat a refuzat corect înregistrarea.
 Subiectul 41. Drepturile acţionarilor
1. Identificaţi drepturile acţionarului referindu-vă şi la drepturile celor care deţin 5%,
10% şi 25 % din acţiunile cu drept de vot ale societăţii.
Articolul 25. Drepturile acţionarilor
(1) Acţionarul are dreptul:
a) să participe la adunările generale ale acţionarilor, să aleagă şi să fie ales în organele de conducere
ale societăţii;
b) să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor;
c) să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe documentele societăţii, accesul la care este prevăzut de
prezenta lege, de statut sau de regulamentele societăţii;
d) să primească dividendele anunţate în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de
acţiuni care îi aparţin;
e) să înstrăineze, în modul prevăzut de statut, acţiunile care îi aparţin, să le pună în gaj sau în
administrare fiduciară;
f) să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin, în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de
statutul societăţii;
g) să primească o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării ei;
h) să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii.
(2) Acţionarul deţinător de acţiuni care nu dau dreptul la vot poate participa la discutarea
chestiunilor de pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor.
(3) Acţionarii deţinători de acţiuni care nu dau dreptul la vot obţin acest drept la adunarea generală
a acţionarilor cînd se iau hotărîri asupra unor chestiuni sau asupra tuturor chestiunilor de pe ordinea
de zi în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii.
(4) Dreptul la vot, dat de acţiunea cu drept de vot, nu poate fi limitat, dacă prezenta lege sau alte
acte legislative nu prevăd altfel.
(41) În cazul în care dreptul de vot se suspendă/limitează în temeiul legislaţiei în vigoare sau prin
decizie a instanţei de judecată, acţiunile la care dreptul de vot este suspendat/limitat nu se exclud
din calcul la convocarea adunării generale a acţionarilor, conform art.26 alin.(3), şi la stabilirea
cvorumului, conform art.58 alin.(1). Aceste acţiuni, după caz, nu participă la adoptarea hotărîrilor
privind chestiunile incluse în ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor.
(5) Acţionarul este în drept, în temeiul mandatului sau contractului, să delege exercitarea
drepturilor sale reprezentantului sau custodelui acţiunilor.
(6) Reprezentant al acţionarului poate fi orice persoană, dacă prezenta lege sau alte acte legislative
nu prevăd altfel.
(7) În calitate de acţionar, statul poate avea doar un singur reprezentant într-o societate, atribuţiile
căruia sînt stabilite de Guvern.
(8) Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii, cu excepţia membrilor consiliului societăţii,
nu pot fi reprezentanţi ai acţionarului.
(9) Acţionarul este în drept să-l înlocuiască oricînd pe reprezentantul său ori pe custodele acţiunilor
sau să-i retragă împuternicirile, dacă contractul nu prevede altfel.
(11) Drepturile acţionarilor date de acţiunile preferenţiale de orice clasă pot fi modificate numai
prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor. Această hotărîre este valabilă numai în cazul
existenţei unei hotărîri aparte a acţionarilor care deţin acţiuni de clasa dată, luată cu votul a unui
număr de acţionari care să reprezinte cel puţin trei pătrimi din aceste acţiuni.
(12) Acţionarul care lucrează în societate nu are drepturi preferenţiale faţă de ceilalţi acţionari.
Lucrătorul societăţii care deţine acţiunile ei nu are drepturi preferenţiale faţă de ceilalţi lucrători ai
societăţii.
(13) Acţionarul nu este în drept să ceară răscumpărarea de către societate a acţiunilor care îi
aparţin, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege, de alte acte legislative sau de statutul
societăţii.
(14) Acţionarul nu este în drept, fără împuterniciri speciale, să acţioneze în numele societăţii sau
pe cauţiunea ori cu garanţia societăţii.
(15) Acţionarul minoritar, care a obţinut acţiunile contra bonuri patrimoniale sau succesorul de
drept al acestuia are dreptul să ceară oricînd persoanei care deţine, de sine stătător sau în comun
cu persoanele sale afiliate, mai mult de 90% din volumul total de acţiuni cu drept de vot ale unei
societăţi (în continuare – acţionar majoritar) ca aceasta să-i cumpere acţiunile deţinute în modul
stabilit la art.261.
(16) Acţionarul minoritar care a obţinut acţiunile în alt mod decît contra bonuri patrimoniale are
dreptul să ceară acţionarului majoritar ca acesta să-i achiziţioneze acţiunile deţinute în modul şi în
condiţiile stabilite de Legea privind piaţa de capital.
(17) Acţionarul majoritar este în drept să refuze achiziţionarea acţiunilor cu drept de vot ale
acţionarului minoritar conform alin.(15) şi (16) în cazul în care acţiunile deţinute de acţionarul
minoritar sînt grevate cu obligaţii.
(18) Acţionarul majoritar este în drept să ceară acţionarilor minoritari ca aceştia să-i vîndă valorile
mobiliare pe care le deţin în modul şi în condiţiile stabilite de Legea privind piaţa de capital.
(19) În cazurile prevăzute la alin.(15), (16) şi (18), mijloacele băneşti vor fi transferate acţionarului
minoritar prin mandat poştal sau la contul bancar indicat de către acesta pînă la radierea acţiunilor
cu drept de vot de pe numele acţionarului minoritar şi trecerea pe numele acţionarului majoritar.
În cazul în care mijloacele băneşti transferate prin mandat poştal sînt returnate, acestea se depun
la un cont bancar deschis de către acţionarul majoritar sau de către emitent în favoarea acţionarului
minoritar care nu a primit contravaloarea acţiunilor.
Articolul 26. Drepturile suplimentare ale acţionarilor
(1) Acţionarii care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile
prevăzute la art.25, au de asemenea dreptul, în modul prevăzut de prezenta lege, de alte acte
legislative şi de statutul societăţii:
a) să introducă chestiuni în ordinea de zi a adunării generale anuale a acţionarilor;
b) să propună candidaţi pentru membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori;
d) să ceară convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii.
(2) Acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă
drepturile prevăzute la alin.(1), au de asemenea dreptul, în modul prevăzut de pr
ezenta lege, de alte acte legislative şi de statutul societăţii:
a) să ceară stabilirea costului plasării acţiunilor societăţii, în temeiul raportului societăţii de audit
sau al altei organizaţii specializate ce nu este persoană afiliată a societăţii;
b) să ceară efectuarea de controale extraordinare ale activităţii economico-financiare a societăţii;
c) să adreseze instanţei judecătoreşti, din numele societăţii, fără împuterniciri speciale, cerere de
reparare a prejudiciului cauzat societăţii de persoanele cu funcţii de răspundere în urma încălcării
intenţionate sau grave de către acestea a prevederilor prezentei legi sau ale altor acte legislative.
(3) Acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă
drepturile prevăzute la alin.(1) şi alin.(2), au de asemenea dreptul să ceară convocarea adunării
generale extraordinare a acţionarilor în modul stabilit de prezenta lege şi de statutul societăţii.
(4) Acţionarilor menţionaţi la alin.(1)–(3) statutul societăţii le poate da şi alte drepturi
suplimentare.
2. Clasificaţi drepturile acţionarilor în patrimoniale şi nepatrimoniale făcându-le o
scurtă analiză.
Drepturile patrimoniale ale acționarilor:
1. dreptul la dividende – dividendele se calculează și să plătesc proporțional valorii nominale a
acțiunilor deținute de acționar, numărul și claselor acestora. Deținătorii de acțiuni preferențiale
obțin dividende fixe sau nefixe înainte deținătorilor de acțiuni ordinare
2. dreptul la o cotă parte din bunurile societății în cazul lichidării ei – bunurile rămase după
lichidarea societății și satisfacerea tuturor creanțelor creditorilor, se repartizează proporțional
acționarilor proporțional numărului și calorii acțiunilor deținute.
3. dreptul de a înstrăina acțiunile – de esență deținătorii de acțiuni în cadrul SA, pot înstrăina liber
acțiunile deținute, oricând și oricui.
4. dreptul de preemțiune asupra acțiunilor emisiunii suplimentare - acţionarul care deţine acţiuni
cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de
vot are dreptul de preempţiune asupra acţiunilor cu drept de vot ce se plasează sau asupra altor
valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot.
5. dreptul de a cere răscumpărarea acțiunilor - acţionarul minoritar, care a obţinut acţiunile contra
bonuri patrimoniale sau succesorul de drept al acestuia are dreptul să ceară oricînd persoanei care
deţine, de sine stătător sau în comun cu persoanele sale afiliate, mai mult de 90% din volumul total
de acţiuni cu drept de vot ale unei societăţi (în continuare – acţionar majoritar) ca aceasta să-i
cumpere acţiunile deţinute.
Alte drepturi ne reglementate de legislație.
Drepturile nepatrimoniale ale acționarilor:
1. dreptul de a participa la AG – îl au toți acționari indiferent de acțiunile deținute preferențiale
sau ordinare;
2. dreptul la vot – în ședințele AG îl au deținătorii de acțiuni ordinare. O astfel de acțiune îi dă
acționarului dreptul al vot , cu excepția votului cumulativ la alegerea consiliului societății.
3. dreptul de a alege și dreptul de a fi ales în organele societății – acționarul are dreptul să aleagă
alte persoane în organele societății în calitate de membru al consiliului, al organului executiv, sau
al comisiei de cenzori. De asemenea el poate fi ales în calitate de membru al acestor organe, dacă
nu i se interzice prin lege sau prin hotărâre judecătorească. Există interdicții cu privire la cumularea
mi multor funcții, cum ar fi în cazul administratorului care nu poate deține concomitent și calitate
de membru al consiliului sau al comisie de cenzori în același timp al aceleași societăți. Alte
persoane ne eligibile pentru deținerea unor funcții în cadrul SA: funcționarii publici care exercită
controlul asupra activității societății, persoane în privința cărora au fost instituite măsuri de ocrotire
judiciară, etc.)
4. dreptul acționarului de a fi informat – cu privire la activitate SA, privind data AG, ce urmează
a se discută la AG, informații cu privire la SA, etc.
3. Acţionarul S.A. “VIVAN” Filip Timizeanu a depus o cerere în judecată, solicitând
anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor de majorare a capitalului social
şi încasarea prejudiciului suportat. În motivare acţionarul a explicat că el nu a ştiut
de majorarea capitalului social, şi a invocat faptul că până la majorare deţinea 40
% din acţiunile ordinare ale societăţii, iar după majorarea capitalului social el a
rămas să deţină numai 20 %. De asemenea a fost invocat faptul că activele societăţii
la momentul majorării capitalului social depăşeau mărimea capitalului social cu
 100% şi în procesul de majorare noii acţionari au plătit numai valoarea nominală.
În referinţa sa, S.A. „VIVAN” a respins cererea acţionarului, considerând-o
neîntemeiată. Întocmiţi o notă explicativă în care trebuie să vă expuneţi opinia privind
soluţia asupra litigiului descris supra?
Conform art. 50 din Legea SA, în atribuțiile AG, se hotărăște cu privire la modificarea capitalului
social al societății.
Art. 25 din Lege conferă acționarului, dreptul de a participa la AG, astfel și de a fi informat despre
organizarea acesteia. Speța nu oferă detalii dacă reclamantul a fost prezent la AG, însă ne
informează că acesta nu a știut despre majorarea capitalului social ceea ce ne dă de înțeles că
reclamantul nu participat la discutarea, și luarea decizie cu privire la votarea majorării de capital.
Art. 55 din Lege, prevede că informația despre ținerea AG, ordinii de zi, celor ce se vor discuta la
AG, urmează a fi expediate fiecărui acționar.
Pentru a exista cvorumul necesar, conform Legii SA trebuie să se întrunească în cadrul AG
acționari ce dețin nu mai puțin de 50% din acțiuni cu drept de vot, dacă statul nu prevede altfel.
Consider în speța dată ia fost încălcat dreptul reclamantul cu privire a participarea la AG, și
informarea acestuia, motiv din care instanța de judecată urmează a anula hotărârea adunării
generale a acționarilor.
În privința faptului că activele depășeau valoarea capitalului social, și achiziționarea de către noi
acționari a acțiunilor la valoarea lor nominală, consider că nu există o problemă, ori legea nu
specifică că achiziționarea acțiunilor cu valoare nominală, urmează a fi făcută la suma ce reiese
din valoarea lor nominală și activele societății, însă reieșind că hotărârea cu privire la majorarea
capitalului social, și plasarea spre vânzare a noilor acțiuni a fost făcută cu încălcarea procedurii,
conform principiului nulitatea actelor subsecvente, aceste vânzării urmează a fi declarate nule.

Subiectul 42. Acţiunile - valori mobiliare ale societăţii pe acţiuni.

1. Relataţi despre acţiune ca valoare mobiliară şi despre drepturile acordate de
aceasta titularului.
Acțiunile reprezintă o fracțiune din capitalul social al SA deținută de persoana care a depus aportul
la capitalul social (fondatorul) sau de persoana care a cumpărat acțiunile pe piața secundară sau
la o emisiune suplimentară (acționarul). De la data înregistrării de stat a SA și a acțiunilor emise
de ea, fondatorul devine acționar. Acționarii, indiferent de modul și data dobândii acțiunilor, sunt
egali în drepturi, cu excepția cazurilor când acțiunile sunt de tipuri sau clase diferite.
Persoana care a participat la fondarea societății și a transmis anumite valori patrimoniale cu titlu
de aport în capitalul social primește în schimb una sau mai multe acțiuni, reprezentând în esență
un drept de creanță complex în raport cu societatea fondată. Acționarul poate înstrăina oricând și
orișicui acțiunile sale. În dependență de numărul și valoare acțiunilor deținute, acționarul poate
câștiga dividende de pe urma activității SA, iar în cazul lichidării să participe la repartizarea
bunurilor rămase după satisfacerea tuturor creanțelor, proporțional cu acțiunile deținute. Acțiunile
deținute îi oferă acesta și putere în cadrul procesului decizional, în dependență de numărul lor, o
asemenea putere de vot va avea acționarul.
Acțiunile se emit cu o valoare totală care nu trebuie să fie mai mică decât mărimea capitalului
social.
2. Clasificaţi acţiunile – valori mobiliare după criteriile cunoscute explicându-le
esenţa.
Acțiunile pot fi clasificate în funcție de:
- volumul drepturilor încorporate în ele,
- metoda de legitimare a deținătorului,
- forma lor de emisiune,
- aflarea lor în circulație sau acțiuni de tezaur,
- valoare lor nominală sau valoarea lor fixă.
1. După volumul drepturilor încorporate în ele:
1) acțiunile ordinare – acțiunile care conferă deținătorului dreptul la vor în cadrul AG, dreptul la
dividende și la o parte din bunuri în cazul lichidării. Acțiunile ordinare pot fi doar de o singură
clasă. Ele au valoare nominală egală chiar dacă sunt emise la date diferite. Drepturile patrimoniale
ale deținătorilor de acțiuni ordinare se satisface doar după satisfacerea drepturilor patrimoniale ale
deținătorilor de acțiuni preferențiale.
2) acțiuni preferențiale – de regulă, nu acordă drept de vot deținătorului, ci drepturi suplimentare
față de deținătorii de acțiuni ordinare referitor la ordinea satisfacerii drepturilor patrimoniale.
Valoarea totală a acțiunilor preferențiale nu poate depăși 25% din capitalul social. Acțiunile
preferențiale pot fi de o singură clasă sau de mai multe. Dacă există mai multe clase, atunci în
statul SA va fi prevăzut ordinea de satisfacere a drepturilor patrimoniale pentru fiecare clasă.
Acțiunile preferențiale pot fi divizate în două clase:
Acțiunile preferențiale cu dividende fixate – se stabilesc într-o sumă fixată pentru o acțiune sau în
procent fixat față de valoare nominală a acțiunii. Acțiunile preferențiale cu dividende fixate pot fi:
Necumulative, permițând deținătorul să primească dividend la o perioadă indicată expres, fără a
putea să le cumuleze pentru mai multe perioade;
Cumulative – acționarul poate primi dividend și după o perioadă de cumulare.
Parțial cumulative – o parte de dividend se acumulează anual, altă parte într-o perioadă mai mare,
în cazul în care societatea nu i-a acordat dividend cumulat atunci acesta pentru perioada de
neacordare are dreptul de vot în cadrul AG;
Acțiunile preferențiale cu dividend nefixat – sunt acțiunile în care nu este ficat dividendul, ceea ce
înseamnă că dividendul poate fi legat de dobânda plătită de societate deținătorului de acțiuni
ordinare, de dobânda plătită de societate pe obligațiuni sau de dobânda plătită de băncile
comerciale.
2. În funcție de metoda de legitimare a deținătorului:
1) acțiuni la purtător – posesorul deține drepturile ce rezultă din acțiune;
2) acțiuni nominative – are înscris numele/denumirea deținătorului, și poate fi transmisă prin
înscrierea în registrul acționarilor societății emitente.
3. După forma lor de emisie:
1) acțiune materializată – titlu financiar în formă de certificat, scos prin tipar, și conține datele
indicate în Legea privind piața de capital;
2) acțiuni nematerializate – titlu financiar în formă de înscriere făcută în contul personal, inclusiv
pe suport electronic (mai des folosită).
4. În funcție de plasarea lor:
Plasarea primară – la momentul constituirii SA, și deținute de regulă de fondatori/primii acționari.
Plasarea secundară – prin emisii de acțiuni noi, sunt plasate noi acțiuni și pot fi deținute de noi
acționari.
5. Acțiuni aflate în circulație și acțiuni de tezaur:
Acțiuni aflate în circulație – acele acțiuni care aparțin unei persoane fizice, juridice, în calitate de
acționar;
Acțiuni de tezaur – acțiunile care au fost în circulație, însă ulterior, au fost răscumpărate sau
achiziționate de SA. Acestea sunt excluse din circulație și constituie capital retras al SA, sunt
procurate de regulă în scopul anulării lor, fie pentru a reduce capitalul social, ori pentru reducere
numărului de acțiuni, mărind valoarea lor nominală, ne oferind careva drepturi SA. Dacă acțiunile
sunt procurate în alt scop decât anularea lor, valoarea lor nominală nu poate depăși 10% din
capitalul social.
6. Acțiuni cu valoare nominală și valoare fixată:
Acțiuni cu valoare nominală – acțiuni a cărei valoare nominală se indică în actele de constituire,
în hotărârea și prospectul emisiunii și se înscrie în Registrul de stat al valorilor mobiliare. Ex. dacă
SA „X” are un capital social de 10 000 de lei, divizat în 100 de acțiuni ordinare, atunci valoarea
nominală a acțiunii este de 100 lei. În cazul majorării sau reducerii capitalului social, SA urmează
să retragă acțiunile emise, pentru o nouă emisiune cu o valoare nominală diferită.
Acțiuni cu valoare fixată – nu are o valoare nominală, astfel la reducerea sau mărirea capitalului
social, proporțional valoare fixată a acțiunilor va fi determinată proporțional cu capitalul social.
3. S.A. „RVN” a emis acţiuni ordinare şi acţiuni preferenţiale şi le-a înregistrat în
modul stabilit. Constantin Verega a procurat 10% din acţiunile preferenţiale.
Venind la adunarea generală a acţionarilor Constantin Verega a descoperit că din
cei prezenţi numai el este deţinător de acţiuni preferenţiale şi, culmea lui nu i s-a
permis să voteze la şedinţă cu acţiunile deţinute. Întocmiţi o notă explicativă şi
consultaţil pe Constantin Verega cu privire la tipurile de acţiuni existente,
drepturile pe care le acordă acţiunile preferenţiale şi menţionaţi dacă mai există şi
alte clase de acţiuni preferenţiale.
Totalul acțiunilor preferențiale nu pot depăși 25% din valoarea capitalului social, mai mult acestea
nu oferă de regulă un drept de vot, ci doar oferă proprietarului ei drepturi (privilegii) suplimentare
faţă de proprietarul acţiunii ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor şi la cuantumul
dividendelor, precum şi la ordinea primirii unei părţi din bunurile societăţii care se distribuie în
cazul lichidării SA.
Totuși există excepții, astfel: acţiunea preferenţială cu dividende fixate nu dă proprietarului
ei dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia cazurilor:
a) neachitarea în termenul stabilit a dividendelor anunţate, neincluderea în ordinea de zi a
ultimei adunări generale ordinare anuale a acţionarilor a chestiunii privind plata dividendelor
pentru acţiunile preferenţiale, neadoptarea la ultima adunare generală ordinară anuală a
acţionarilor a hotărîrii de plată a dividendelor sau adoptarea hotărîrii privind plata dividendelor în
cuantum incomplet, ori neadoptarea la ultima adunare generală ordinară anuală a acţionarilor a
hotărîrii de plată, în conformitate cu prevederile statutului societăţii, a dividendelor acumulate.
Dreptul de vot încetează după plata în întregime a dividendelor;
b) luarea de către adunarea generală a acţionarilor a hotărîrii privind modificarea drepturilor
proprietarilor de acţiuni preferenţiale în legătură cu reorganizarea ori lichidarea societăţii, cu
emiterea suplimentară de acţiuni preferenţiale de altă clasă care dau proprietarilor lor drepturi
suplimentare faţă de proprietarii acţiunilor preferenţiale plasate, sau din alte motive prevăzute de
legislaţia privind piaţa de capital sau de statutul societăţii.
Dacă la AG, nu s-a pus în discuții aceste subiecte, atunci Verega a avut dreptul doar să participe
la AG, nu și să voteze.

Subiectul 43. Obligaţiunile – valori mobiliare a societăţii pe acţiuni.

1. Descrieţi obligaţiunea ca valoare mobiliară emisă de societatea pe acţiuni
referindu-vă la drepturile acordate de obligaţiune titularului.
SA are dreptul să emită valori mobiliare sub formă de obligațiuni, acestea se emit când SA are
nevoie de capital împrumutat, deoarece propriul capital nu este suficient pentru atingerea
scopurilor sale.
Obligațiunea este un titlu financiare de împrumut care atestă dreptul deținătorului de obligațiuni
de a primi de la emitentul ei valoare nominală sau valoare nominală și dobânda aferentă în mărimea
și termenul stabilit prin decizia de emitere a obligațiunilor.
Pe lângă dreptul de a cere răscumpărarea la scadență, deținătorul de obligațiuni are dreptul să ceară
de la societate răscumpărarea obligațiunilor plasate înainte de termenul de scadență, în cazul în
care emitentul nu respectă termenul de achitare a dobânzilor aferente.
Obligațiunea acordă deținătorului său dreptul la dobânda promisă de emitent, iar la sfârșitul
perioadei pentru care este emisă – şi dreptul la valoarea nominală a acesteia. Aceasta se
rambursează doar în numerar, iar valoarea ei trebuie să fie achitată integral printr-o singură tranșă.
2. Comparaţi obligaţiunile cu acţiunile ca şi valori mobiliare.
Acțiunile reprezintă o fracțiune din capitalul social al SA deținută de persoana care a depus aportul
la capitalul social (fondatorul) sau de persoana care a cumpărat acțiunile pe piața secundară sau
la o emisiune suplimentară (acționarul). Acționarul poate deține la modo grosso acțiunile atâta
timp cât SA există. Pe când obligațiunea este un titlu financiare de împrumut care atestă dreptul
deținătorului de obligațiuni de a primi de la emitentul ei valoare nominală sau valoare nominală și
dobânda aferentă în mărimea și termenul stabilit prin decizia de emitere a obligațiunilor. SA are
obligația de a răscumpăra obligațiunile la data scadentă, pe când nu și acțiunile, ori obligațiunie
pot fi comparate cu conferirea unui credit, sau împrumut SA.
Obligațiunile nu conferă drept de vot în cadrul AG, ori dreptul deținătorului de a alege sau a fi
ales, față de acțiuni, ci este doar o posibilitate de a atrage capital străin pentru SA, de a se
împrumuta.
3. Alexei Luţcanu a dobândit prin moştenire 100 de obligaţiuni emise de S.A.
„Frigorifer”. Obligaţiunile sunt nominative, nematerilizate, convertibile în valori
mobiliare cu drept de vot şi care prevăd o dobândă anulă de 20%. Moştenitorul
solicită asistenţă juridică cu explicaţia ce înseamnă obligaţiuni nominative,
nematerializate şi convertibile în valori mobiliare cu drept de vot şi dacă le-ar putea
el transroma în mijloace băneşte. Întocmiţi o notă explicativă cu răspunsul la
întrebările menţionate.
Prin obligațiuni nominative vom înțelege obligațiunile care au înscris numele/denumirea
deținătorului, și poate fi transmisă prin înscrierea în registrul acționarilor societății emitente. Dar
ca și orice bunuri ele pot fi transmise prin succesiune.
Obligațiuni nematerializate, înseamnă că acestea nu au o formă material, cum ar fi un certificat, ci
doar se regăsesc ca înscrisuri în Registrul de stat al valorilor mobiliare.
Obligațiunile convertibile sunt acelea care pot fi schimbate cu acțiunile societății, fie din emisiune
suplimentară fie din tezaurul societății.
Pentru a le putea transforma în mijloace bănește, Luțcanu urmează să solicite răscumpărarea
acestora la data scadenței, ori în cazul în care nu SA nu îi achită dividendele, Luțcanu poate să
solicite răscumpărarea anterioară scadenței. Luțcanu mai are posibilitate să cesioneze obligațiunile
sale altei persoane, dacă acest fapt nu contravine decizie de emitere a obligațiunilor.

Subiectul 44. Tranzacţiile societăţii pe acţiuni cu propriile hârtii de valoare.

1. Caracterizaţi tranzacţiile societăţii pe acţiuni cu propriile valori mobiliare.
Tranzacţiile societăţii cu valorile mobiliare plasate de societate se efectuează prin achiziţionarea,
răscumpărarea, convertirea, consolidarea şi fracţionarea lor. (art. 77-81)
Achiziționarea – este o operațiune de cumpărare de către SA a propriilor acțiuni, în cazul reducerii
de capital social sau al prevenirii scăderii cursului ori al convertirii acestora. Achiziționare de
acțiuni se efectuează după ce AG a adoptat Hotărârea de achiziționare a acțiunilor, unde a prevăzut
clasele acestora, cuantumul, prețul de achizționare, ș.a.
Răscumpărarea – este o operațiune de cumpărare a acțiunilor proprii, la cererea acționarilor.
Convertirea – este o operațiune juridică de schimbare a unor valori mobiliare pe altele (ex.
obligațiunile convertibile plasate se schimbă pe acțiuni) ori a unei clase de valori mobiliare pe alta
(ex. acțiuni preferențiale se schimbă pe acțiuni ordinare).
Consolidarea – consolidarea acțiunilor societății este o operațiune de schimbare a tuturor acțiunilor
societății pe un număr mai mic de acțiuni, dar cu valoare nominală mai mare. Consolidare nu aduce
atingere mărimii capitalului social.
Împărțirea (fracționarea) – împărțirea (fracționarea) acțiunilor societății, operațiune inversă
consolidării, este o operațiune de schimbare a tuturor acțiunilor societății pe un număr mai mare
de acțiuni, dar cu valoarea nominală mai mică.
2. Comparaţi procedura de achiziţionare a propriilor acţiuni cu procedeul de
răscumpărare a propriilor acţiuni de către societatea pe acţiuni emitentă.
Achiziționare Răscumpărare
Acțiunile plasate de societate se achiziționează Acțiunile plasate de societate se răscumpără de
la propunerea sa. ea la cererea acționarilor în cazurile stabilite.
Avem Hotărârea comisiei naţionale a pieţei Societatea va răscumpăra în mod obligatoriu
financiare Nr. 42/1 din 25.09.2017 privind acţiunile plasate de ea în cazul: a) sosirii
aprobarea Procedurii de achiziţionare de către termenului de răscumpărare a acţiunilor,
societatea pe acțiuni a acţiunilor plasate de ea. prevăzut în statutul societăţii; sau b) operării în
Societatea este în drept să achiziționeze statutul societăţii a unor modificări ce
acțiunile plasate de ea numai în scourile limitează drepturile acţionarilor; sau b1)
prevăzute de legea privind societățile pe convertirii acţiunilor de o clasă în acţiuni de
acțiuni sau de statutul societății. altă clasă; sau c) efectuării de către societate a
Hotărîrea de achiziţionare de către societate a unei tranzacţii prevăzută la art. 82 alin. (1) lit.
acţiunilor plasate de ea se ia de: a) adunarea a) şi b), sau a unei tranzacţii cu conflict de
generală a acţionarilor, la achiziţionarea interese; sau d) reorganizării societăţii, potrivit
acţiunilor plasate în scopul reducerii hotărîrii adunării generale a acţionarilor; e)
capitalului social sau cedării către acţionarii şi neadoptării, la cererea acţionarilor, a hotărîrii
salariaţii societăţii a unui anumit număr de de conformare a societăţii prevederilor art.39
acţiuni proprii; b) consiliul societăţii, la alin.(6).
achiziţionarea acţiunilor plasate în scopul Acţionarul este în drept să ceară
prevenirii scăderii cursului lor. răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin dacă:
Societatea este obligată să aducă la cunoştinţa a) nu i s-a permis, fără temei legal, să participe
fiecărui acţionar sau reprezentant legal al la adunarea generală a acţionarilor la care s-a
acestuia, sau custode al acţiunilor propunerea luat hotărîrea în unul din cazurile prevăzute la
de achiziţionare a acţiunilor aflate în circulaţie alin.(2) lit.b) - e); sau b) el a votat pentru
ale societăţii şi/sau să publice propunerea sa. adoptarea hotărîrii prevăzute la alin.(2) lit.e) şi
Orice acţionar este în drept să vîndă acţiunile a cerut răscumpărarea acţiunilor în termenul
care îi aparţin, societatea fiind obligată să le prevăzut la alin.(6); c) şi-a exprimat
achiziţioneze în condiţiile anunţate. Dacă
numărul total de acţiuni care figurează în dezacordul faţă de hotărîrile luate în cazurile
ofertele acţionarilor depăşeşte numărul de prevăzute la alin. (2) lit. b)–d).
acţiuni anunţate pentru achiziţionare de către Răscumpărarea acţiunilor are loc numai după
societate, acţiunile se achiziţionează producerea evenimentului ce a condiţionat
proporţional numărului lor, indicat în fiecare răscumpărarea. În cazul reorganizării societăţii
ofertă. prin fuziune, răscumpărarea are loc pînă la
Înstrăinarea acţiunilor achiziţionate de către eliberarea de către Comisia Naţională a Pieţei
societate poate avea loc numai după expirarea Financiare a autorizaţiei de reorganizare.
termenului de achiziţionare, conform deciziei Termenul de depunere de către acţionari a
organului competent prevăzut de statutul cererilor de răscumpărare a acţiunilor ce le
societăţii. aparţin va fi de cel mult 3 luni de la data
Din hotărârea CNPF rezultă că durata ofertei producerii evenimentului care a condiţionat
de achiziţionare, calculată de la data inițierii răscumpărarea. Termenul de achitare a
ofertei şi până la data expirării termenului acţiunilor va fi de cel mult o lună de la data
ofertei, nu poate fi mai mică de două săptămâni depunerii cererii de răscumpărare a acţiunilor.
şi nu poate depăşi zece săptămâni. Oferta de Acţionarul nu este în drept să ceară
achiziționare include următoarele etape: 1) răscumpărarea acţiunilor ce îi aparţin în cazul
adoptarea de către Societate a hotărârii de în care se ia hotărîrea de dizolvare a societăţii.
achiziţionare a acţiunilor plasate de ea; 2)
încheierea contractelor cu intermediarii ofertei
de achiziționare, după caz; 3) înregistrarea la
C.N.P.F. a cererii privind autorizarea
achiziţionării de către Societate a acțiunilor
plasate de ea; 4) informarea asupra ofertei de
achiziționare; 5) recepţionarea de către
Societate sau, după caz, de către intermediar, a
cererilor de vânzare a acțiunilor înaintate de
către deţinătorii de acțiuni care acceptă
condiţiile ofertei de achiziționare; 6) adoptarea
de către Societate a deciziei privind
satisfacerea cererilor de vânzare a acțiunilor
înaintate în cadrul ofertei de achiziționare; 7)
înregistrarea tranzacţiilor de vânzare-
cumpărare a acțiunilor; 8) publicarea
rezultatelor ofertei de achiziționare; 9)
prezentarea la C.N.P.F. a avizului privind
rezultatele ofertei de achiziționare.

3. Alexandru Vetrescu este acţionar la S.A. „Victoria” şi nu este de acord cu Hotărârea

de fuziune adoptată la Adunare Generală a Acţionarilor din 01.12.2017 potrivit
căreia S.A. „Victoria” absoarbe S.A. „Favorit” care este în proces de restructurare
pentru cauză de insolvabilitate. Alexandru Vetrescu solicită consultaţie de la avocat
şi consideră că prin această absorbţie valoarea acţiunilor deţinute de el se va reduce
substanţial şi pentru anul 2017 nu va primi dividente motiv pentru care a şi votat la
AGA contra fuziunii. Întocmiţi o notă explicativă în care să sugeraţi o soluţie
acţionarului A. Vetrescu?
Acționarul Vetrescu urmează a fi informat că potrivit art. 94 alin. (6) din Legea privind societățile
pe acțiuni, la fuziunea societăţilor, capitalul social al societăţii nou-create (absorbante) nu poate
depăşi mărimea totală (sumară) a activelor nete ale societăţilor participante la fuziune.
Participaţiunea fondatorilor (acţionarilor, asociaţilor) în capitalul social al societăţii nou-create va
fi proporţională cu valoarea participaţiunii deţinute de ei anterior, în raport cu activele nete ale
societăţilor participante la contopire. Astfel odată ce nu se aduce atingere capitalului social,
valoarea acțiunilor nu are în principiu de suferit din urma fuzionării. Totuși, acționarul Vetrescu
în conformitate cu art. 78 alin. (6), poate să recurgă la soluția de a vinde acțiunile care îi aparțin,
societatea fiind obligată să le achiziționeze.