Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Drept

Contractul de leasing

Student:
Adriana-Marina Buricel

Piteşti
2018

1
Contractul de leasing

Secţiunea I. Definiţie. Sediul materiei. Natura juridică a contractului de


leasing
Contractul de leasing este contractul prin care o parte, numită locator/finanţator,
transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun proprietatea sa, celeilalte părţi, numită locatar/
utilizator, în schimbul plăţii periodice a unei sume de bani, denumită rată de leasing, cu dreptul
locatarului/ utilizatorului ca, la expirarea duratei contractului, să opteze pentru cumpărarea
bunului, prelungirea contractului sau încetarea raporturilor contractuale.1
Actul normativ cadru pentru contractul de leasing îl reprezintă OG nr.51/1997.
Contractul de leasing reprezintă, sub aspect economic, un instrument specific de
finanţare, care are ca obiect nu fonduri băneşti, ci anumite bunuri mobile sau imobile necesare
activităţii comerciale.
Sub aspect juridic, contractul de leasing apare ca un act juridic complex, care cuprinde
mai multe raporturi juridice la care participă locatorul/ finanţatorul, furnizorul şi locatarul/
utilizatorul.

Secţiunea a II – a. Caracterele şi clasificarea contractului de leasing


Subsecţiunea I. Caractere juridice
1. Contractul de leasing nu este translativ de proprietate, dreptul de proprietate
transferându-se utilizatorului la expirarea contractului, bunul rămâne, pe tot parcursul
derulării contractului proprietatea creditorului ( finanţator).
2. Acest tip contract este, de asemenea, un contract cu titlu oneros, întrucât utilizatorul are
obligaţia de a achita ratele de leasing la valoarea stabilită şi la termenele prevăzute în
contractul de leasing.
3. De asemenea, contractul este consensual, putând fi încheiat prin simplu acord de voinţă
al părţilor.
Legislaţia bancară nu prevede forma în care se încheie contractul, însă acesta se încheie,
de obicei, în formă scrisă, acesta fiind cerută ad probationem, fiind greu de probat elementele
acestuia.
4. Un alt caracter juridic al contractului de leasing este comutativitatea, întrucât părţile
cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor de la încheierea contractului, acestea nedepinzând,
ca în contractele aleatorii, de un eveniment viitor şi incert.
5. Putem adăuga aici şi caracterul sinalagmatic, întrucât prin încheierea sa se nasc obligaţii
reciproce între părţile contractante.2

1
St. D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediţia a IV – a, actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2014, p. 587.
2
L. Săuleanu, L. Smarandache, A. Dodocioiu, Drept bancar, Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p.363.

2
6. Contractul de leasing este un contract cu executare succesivă, deoarece din însăşi
definiţia dată de lege rezultă că dreptul de folosinţă se transmite pentru o perioadă de timp, iar
rata de leasing se plăteşte periodic.3

Subsecţiunea a II – a. Clasificarea contractului de leasing


I. După obiectul său se clasifică in:
1. Contractul de leasing mobiliar ocupă un loc foarte important în relaţiile comericale
internaţionale, întrucât se referă la echipamente industriale, oferind garanţia folosirii lor pe o
perioadă mai mare de un an şi dând posibilitatea utilizatorului să achiziţioneze echipamentul
la expirarea termenului.
2. Legea prevede că obiect al operaţiunilor de leasing îl poate constitui şi un bun imobil,
fără a impune alte condiţii, ca în cazul bunurilor mobile – contractul de leasing imobiliar.4
II. După conţinutul ratelor
În forma actuală, OG nr.51/1997 nu mai defineşte leasingul financiar si nici leasingul
operaţional decât în mod indirect, prin prisma ratei de leasing. Astfel, în concepţia art.2, rata
de leasing financiar reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de
leasing care se stabileşte pe baza ratei convenite prin acordul părţilor, iar pentru leasingul
operaţional, legiuitorul foloseşte noţiunea de chirie şi arată că aceasta se stabileşte prin acordul
părţilor.5
III. După modul de calcul al ratelor
1. La leasingul brut se poate stipula în contract ca furnizorii să asigure instruirea şi
specializarea personalului folosit de utilizator, în scopul exploatării eficiente, dar şi raţionale
a utilajelor şi echipamentelor.
2. Leasingul net este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al echipamentelor
şi beneficiul rezultat din utilizarea bunului respectiv.
3. Leasingul cu amortizare integrală, presupune acel contract de leasing în care valoarea
totală a ratelor de leasing plătite de către utilizator finanţatorului amortizează integral valoarea
bunului.
4. Leasingul cu amortizare parţială, presupune existenţa unei valori reziduale
considerabile care dă semnificaţie dreptului de opţiune al utilizatorului.
IV. După durata contractului
1. Leasing pe termen scurt este acela care implică încheierea echipamentelor pentru o
perioadă redusă de timp, în cadrul unor contracte încheiate succesiv.
2. Leasingul pe termen lung defineşte contractul de leasing care se încheie o singură dată,
pe o periodă mai mare de timp.
V. După apartenenţa părţilor
1. Contractul naţional de leasing presupune că părţile contractante aparţin aceluiaşi stat,
ceea ce înseamnă că finanţatorul şi utilizatorul sunt persoane juridice având aceeaşi
naţionalitate.
2. Contractul internaţional de leasing există atunci când în cadrul lui intervine un element
de extraneitate, şi anume sediul finanţatorului.
VI. După specificul de realizare

3
G. Tiţa-Nicolescu, Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed. C.H.Beck, Bucureşti,2003, p.81.
4
G. Tiţa-Nicolescu, op.cit., pp. 94 – 95.
5
https://legeaz.net/dictionar-juridic/contractul-de-leasing, accesat la 22 martie, ora 16:59.

3
1. Contractul de lease-back defineşte acele raporturi juridice prin care proprietarul unor
utilaje sau chiar al unui întreprinderi vinde unei societăţi de leasing utilajele respective sau
întreprinderea, după care le preia cu titlu de închiriere, obţinând promisiunea societăţi de
leasing de a i le revinde la expirarea termenului contractului de închiriere.
2. Leasingul experimental presupune că bunurile sunt închiriate pentru o perioadă scurtă
de câteva luni, în mod experimental, cu condiţia ca la expirarea duratei contractuale
utilizatorul să-şi manifeste opţiunea în sensul cumpărării bunurilor, dacă sunt corespunzătoare
cerinţelor sale, respectiv în sensul restituirii acestora, dacă prezintă neajunsuri.
3. Contractele time-sharing sunt cele care se caracterizează prin închirierea în comun de
către mai mulţi beneficiari a anumitor echipamente în timpi partajaţi.
4. Contractul de renting sunt acele contracte de leasing încheiate pe termen scurt sau foarte
scurt şi cuprind închirierile cu ziua sau cu ora a unor bunuri, în special a mijloacelor de
transport sau a unor utilaje de construcţie.
5. Leasingul acţionar reprezintă o tehnică folosită pentru prima dată în Franţa, de
Groupement Francais D’Entreprises, în scopul satisfacerii cerinţelor tot mai mari ale
întreprinderilor mici şi mijloci pentru atragere de fonduri.
6. Master leasing este acel contract folosit de societăţile de transport, apariţia lui fiind
determinată de avantajele pe care le are un cărăuş prin închirierea containerelor, faţa de
achiziţionarea acestora, care ar presupune cheltuieli suplimentare legate de organizarea unei
exploatării eficiente, întreţinerea şi repararea containerelor, precum şi pregătirea unui personal
calificat.6

Secţiunea a III – a. Clauzele contractului de leasing


Având în vedere specificul contractului de leasing, art.6 din ordonanţă impune anumite
clauze care sunt obligatorii pentru cuprinsul oricărui contract de leasing. În virtutea principiului
libertăţii contractuale, pe lângă clauzele prevăzute de ordonanţă, părţile pot conveni şi alte
clauze în contractul de leasing.
1. Clauze privind definierea contractului de leasing
În contract trebuie să se prevadă clauze prin care să se precizeze forma leasingului, ca
leasing financiar sau leasing operaţional.
Calificarea formei leasingului se poate face prin chiar denumirea contractului: contract
de leasing financiar, respectiv contract de leasing operaţional.
2. Clauze privind părţile contractante
Locatorul/finanţatorul este partea care transmite dreptul de folosinţă asupra bunului
proprietatea sa celeilalte părţi locatarul/utilizatorul.
Calitatea de locator/finanţator o poate avea numai o societate de leasing, persoană
juridică română sau străină.

6
G. Tiţa-Nicolescu, op.cit., pp. 10 - 112.

4
Întrucât potrivit Legii nr.93/2009, societăţile de leasing fac parte din categoria
instituţiilor financiare nebancare, obiectul principal de activitate al societăţii de leasing trebuie
să fie leasingul financiar.
Capitalul social minim al societăţii de leasing trebuie să fie subscris si vărsat integral la
data constituirii societăţii, numai în forma aportului în numerar. Societăţile de leasing se înscriu
în registrul ţinut de BNR.
Locatarul/utilizatorul este partea care dobândeşte dreptul de folosinţă asupra bunului
proprietate a locatorului/finanţatorului. Calitatea de locatar/utilizator o poate avea orice
persoană fizică sau juridică, română sau străină, în condiţiile legii române.
3. Clauze privind obiectul contractului
Contractul de leasing poate avea ca obiect bunurile mobile, cu excepţia înregistrărilor
pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor, a drepturilor de autor
şi a bunurilor necorporale. Obiect al contractului poate fi şi dreptul de utilizare a programelor
pentru calculator.
Contractul de leasing poate avea ca obiect bunurile imobile prin natura lor sau care
devin imobile prin destinaţie.
Bunul care face obiectul contractului de leasing trebuie precizat prin denumire şi
caracteristicile de identificare a acestuia.
Preţul folosinţei bunului se determină în contractul de leasing prin precizarea valorii
totale a contractului, a ratelor de leasing şi a valorii reziduale. Valoarea totală a contractului
reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală.
În cazul leasingului financiar, rata de leasing reprezintă cota parte din valoarea de
intrare a bunului şi dobânda de leasing, care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin
acordul părţilor.
Valoarea de intrare este valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator,
respectiv costul achiziţiei. Dobânda de leasing este dobânda convenită prin înţelegerea părţilor.
În cazul leasingului operaţional rata de leasing se stabileşte prin acordul părţilor.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care după achitarea de către locatar/utilizator
a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate
conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/
utilizator.
4. Clauze privind durata contractului
Durata folosirii bunului în sistem de leasing se stabileşte prin convenţia părţilor, ţinând
seama de interesele lor.
5. Clauze privind asigurarea bunului
În contractul de leasing trebuie să se prevadă clauze privind obligaţia asigurării bunului.
obligaţia de a asigura bunul revine locatorului/finanţatorului, dacă prin contractul de leasing
nu s-a prevăzut altfel.

5
În privinţa costurilor asigurării, acestea se suportă de locatar/utilizator, dacă prin
contractul de leasing nu s-a convenit altfel.
6. Clauze speciale în contractul de leasing financiar
Având în vedere specificul său. Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe
lângă clauzele menţionate, şi alte clauze care privesc: valoarea de intrare a bunului, valoarea
avansului şi rata de leasing.
Valoarea de intrare este valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator,
respectiv costul achiziţiei.
Valoarea avansului reprezintă o parte a preţului folosinţei bunului. Aceasta valoare se
stabileşte prin convenţia părţilor şi se achită la încheierea contractului de leasing.
Rata de leasing se plăteşte periodic, la termenele stabilite în contract.

Secţiunea a IV – a. Obligaţiile părţilor în contractul de leasing


Subsecţiunea I. Obligaţiile locatorului/finanţatorului
1. Obligaţia de a transmite locatarului/utilizatorului dreptul de folosinţă asura bunului
Pentru a putea exercita dreptul de folosinţă, locatarul/utilizatorul trebuie să intre în
posesia bunului, fapt care implică predarea bunului. Cât priveşte executarea obligaţiei de
predare a bunului, trebuie făcută o distincţie.
În cazul în care locatorul/finanţatorul are şi calitatea de furnizor, obligaţia de predare se
execută de locator/finanţator. Pentru nerespectarea obligaţiei se angajează răspunderea
acestuia.
În cazul în care pentru dobândirea bunului s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare
între locator/finanţator şi furnizor, deşi nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare,
locatarul/utilizatorul are dreptul de a primi bunul, drept pe care l-a dobândit în temeiul
contractului de leasing. În cazul analizat, obligaţia de predare aparţine furnizorului, iar
răspunderea pentru nerespectarea obligaţiei revine tot acestuia.
Cât priveşte angajarea răspunderii furnizorului, locatarul/utilizatorul, ca titular al
dreptului de a primi bunul, are acţiune împotriva furnizorului. Întrucât nu este parte în
contractul de vânzare încheiat de locatorul/finanţatorul cu furnizorul, locatarul/utilizatorul nu
are acţiune în rezoluţiunea contractului de vânzare, în absenţa unui mandat expres dat de
locator/finanţator.
2. Obligaţia de a garanta liniştita folosinţă a bunului
În temeiul acestei obligaţii de garanţie, locatorul/finanţatorul răspunde pentru
tulburarea folosinţei bunului de către locatar/utilizator datorate faptelor proprii sau ale terţilor.
Nu prezintă evicţiune înstrăinarea bunului de către, locatorul/finanţator în cursul duratei
contractului.

6
În privinţa tulburărilor folosinţei din partea terţilor, locatorul/finanţatorul răspunde
numai pentru tulburările de drept, adică pentru tulburările întemeiate pe existenţa unui drept,
care exclude dreptul de folosinţă al locatarului/utilizatorului.
Împotriva tulburărilor de fapt, locatarul/utilizatorul are posibilitatea să se apere singur,
fiind îndreptăţit să exercite acţiunile posesorii.
3. Obligaţia de a asigura bunul
Ordonanţa permite părţilor să convină ca asigurarea bunului să fie în sarcina locatarului/
utilizatorului. Dar, dacă părţile nu au convenit astfel, obligaţiile asigurării bunului revine
locatorului/finanţatorului. Locatorul/finanţorul are libertatea alegerii asigurătorului, dacă
părţile nu au convenit altfel. În privinţa costurilor asigurării, ordonanţa prevede că ele sunt în
sarcina locatarului/utilizatorului, dacă părţile nu au convenit altfel.
4. Obligaţia de a respecta dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului
Dreptul de opţiune reprezintă un drept al locatarului/utilizatorului, ca la sfârşitul
contractului de leasing, acesta să opteze pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului
ori încetarea raporturilor contractuale. Corelativ cu acest drept, există si obligaţia locatorului/
finanţatorului de a respecta dreptul de opţiune în cauză.
Opţiunea pentru cumpărarea bunului are drept rezultat transferul dreptului de
proprietate asupra bunului de la locator/finanţator la locatar/utilizator. Realizarea acestei
opţiuni este condiţionată de achitarea de către locatar/utilizator a tuturor ratelor de leasing şi a
valorii reziduale, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului.
Prelungirea contractului înseamnă continuarea raporturilor contractuale. În acest sens,
părţile trebuie ca, printr-un act adiţional să stabilească condiţiile folosirii bunului în sistem de
leasing. Ordonanţa interzice schimbarea naturii leasingului.
Încetarea raporturilor contractuale atrage după sine restituirea bunului către locator/
finanţator.
Nerespectarea dreptului de opţiune al locatarului/utilizatorului atrage răspunderea
locatorului/finanţatorului. Răspunderea constă în plata de daune-interese care să acopere
integral prejudiciul cauzat prin încălcarea obligaţiei. În cazul nerespectării opţiunii pentru
cumpărarea bunului, instanţa judecătorească investită cu stabilirea daunelor-interese va putea
pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.

Subsecţiunea a II – a. Obligaţiile locatarului/utilizatorului


1. Obligaţia de a efectua recepţia şi de a primi bunul
Recepţia şi primirea bunului trebuie efectuate la termenul şi în condiţiile de livrare
stabilite în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între locator/finanţator şi furnizor. Dacă
în contractul de leasing s-a prevăzut un termen de predare, el trebuie respectat.
În cazul în care locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la termenul agreat cu
furnizorul şi/sau în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia

7
contractul. Dacă prin refuzul de a primi bunul s-a cauzat un prejudiciu, locatarul/utilizatorul va
fi obligat la plata daunelor-interese.
2. Obligaţia de a exploata bunul potrivit instrucţiunilor furnizorului
Pentru îndeplinirea acestei obligaţii, locatarul/utilizatorului trebuie să asigure instruirea
corespunzătoare a personalului desemnat să exploateze bunul.
În temeiul contractului de leasing, locatarul/ utilizatorul beneficiază de asistenţă
tehnică, de service în perioada de garanţie şi postgaranţie.
În cazul descoperirii unor vicii ascunse ale bunului, locatarul/utilizatorul are acţiune
directă împotriva furnizorului, locatorul/finanţatorul fiind exonerat de orice răspundere.
Pentru a asigura îndeplinirea de către locatar/utilizator a obligaţiei privind respectarea
instrucţiunilor de exploatare a bunului, locatorul/finanţatorul are dreptul de a face verificări.
Cheltuielile de întreţinere a bunului, precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului sau
prevăzute în contractul de leasing se suportă de locatar/utilizator.
3. Obligaţia de a plăti pagubele care decurg din folosirea bunului
Din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi
reintrarea în posesia bunului, locatorul/finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de
terţi pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea locatarului/
utilizatorului.
În cazul distrugerii bunului de către un terţ, dreptul de a-l acţiona pe terţ pentru
despăgubiri aparţine locatorului/finanţatorului, ca titular al dreptului de dispoziţie asupra
bunului.
4. Obligaţia de a plăti ratele de leasing şi alte datorii prevăzute în contractul de leasing
Locatarul/utilizatorul este obligat să achite toate sumele datorate conform contractului
în cuantumul şi la termenele prevăzute în contractul de leasing.
În privinţa consecinţelor nerespectării acestei obligaţii, trebuie făcută o distincţie. În
cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing, timp
de 2 luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/
finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing. Ca efect al rezilierii contractului,
locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până
la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
În cazul neplăţii altor sume datorate conform contractului de leasing, consecinţele sunt
cele ale nerespectării obligaţiilor contractuale.
5. Obligaţia de a nu greva bunul cu sarcini
Potrivit dreptului comun, constituirea de sarcini asupra unui bun este un act de
dispoziţie. În consecinţă neavând un drept de dispoziţie asupra bunului, locatarul/utilizatorul
are obligaţia să nu greveze cu sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing, decât cu
acordul locatorului/finanţatorului. Încălcarea acestei obligaţii, atrage nulitatea actului de
grevare a bunului.

8
6. Obligaţia de apărare a locatorului/finanţatorului contra uzurpărilor
În cazul în care un terţ formulează pretenţii, care vizează dreptul de proprietate asupra
bunului care face obiectul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul trebuie să îl informeze
pe locator/finanţator asupra acestor pretenţii, pentru ca acel din urmă să-şi poată apăra dreptul
de proprietate asupra bunului. Această informare trebuie să fie făcută în timp util.
Nerespectarea obligaţiei angajazează răspunderea locatarului/utilizatorului pentru
prejudiciile suferite de locator/finanţator.
Locatarul/utilizatorul răspunde şi în cazul în care a încercat, dar fără succes, să apere
dreptul de proprietate asupra bunului, dacă locatorul/finanţatorul face dovada că ar fi avut
mijloacele necesare pentru respingerea pretenţiilor terţului.
7. Obligaţia de restituire a bunului
O atare obligaţie există atunci când, la expirarea duratei contractului de leasing,
locatarul/finanţatorul optează pentru încetarea raporturilor contractuale.
În cazul nerespectării obligaţiei, locatorul/finanţatorul îşi poate recupera bunul în
temeiul contractului de leasing, care potrivit ordonanţei, constituie titlu executoriu.7

Secţiunea a V – a. Importanţa şi avantajele încheierii unui contract de


leasing
În cazul contractului de leasing, activul finanţat constiuie, în general, singura garanţie
a tranzacţiei, nemaifiind nevoie de constituierea de garanţii suplimentare în acest sens, cum se
întâmplă în cazul contractului de credit.
Leasingul asigură rambursări din beneficiile obţinute prin exploatarea bunului ce face
obiectul contractului, rularea capitatului cu un profit sporit. Această operaţiune constituie o
metodă ingeniosă care disjunge, pe plan juridic, prerogativele dreptului de proprietate de
dreptul de folosinţă, iar pe plan fiscal se disociază amortismenetele şi plata chiriei, în timp ce
în plan economic separă capitatul de produsul său.
Leasingul furnizează rate de plată lunare reduse datorită posibilităţii de plată a valorii
reziduale la finalul contractului. De asemenea, oferă o structură simplă de comisioane, în
aceasta situaţie existând, practic, un singur comision de administrare ce poate fi plătit o singură
dată, la începutul contractului.
Contractul de leasing oferă utilizatorului posibilitatea de a distribui costul de achiziţie
al activelor de-a lungul duratei de utilizare a acestora. Această tehnică de finanţare nu
presupune angajarea rezervelor de lichidăţii ale firmei sau apelarea la facilităţile de finanţare
tradiţionale.
Sistemul de leasing favorizează concentrarea resurselor utilizatorului asupra activităţii
profitabile prin protejarea capitalului de lucru, precum şi asistenţă specializată pentru
formalităţile logistice aferente bunului finanţat.8

7
St. D. Cărpenaru, op.cit., pp. 596-601.
8
L. Săuleanu, L. Smarandache, A. Dodocioiu, op.cit., p.368.

9
Bibliografie

Cursuri, monografii, tratate


1. St. D.Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediţia a IV – a, actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2014.
2. G. Tiţa-Nicolescu, Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2003.
3. L. Săuleanu, L. Smarandache, A. Dodocioiu, Drept bancar, Ed.Universul Juridic,
Bucureşti, 2009.

Surse web
1. https://legeaz.net/dictionar-juridic/contractul-de-leasing, accesat la 22 martie, ora
16:59.

10