Prezentarea culturii organizationale într-un film

Filmul ales de mine este “Munca-i un travaliu” si o are ca personaj principal pe Thea,
o tânără secretară într-o editură. Filmul debutează cu prezentarea șefului care se incadreaza in
stilul autoritar deoarece refuză orice sugestie din partea subalternilor, declanșează rezistența
neexprimată și apatia subalternilor și reduce posibilitatea de perfecționare a acestora, iar
eficiența grupului e destul de scazută, aceștia neavând posibilitatea de exprimare liberă a
propriilor gânduri creative. De exemplu, Thea împreuna cu fratele sefului, în finalul filmului,
se dovedesc a avea un mare potențial, cu mult peste postul pe care cei doi il ocupă, iar prin
muncă multă și o motivare intrinsecă de a atinge scopul final, de a edita și publica o carte ce
prezintă sarcina într-o manieră realistă, cu întamplari autentice din viața femeilor însarcinate,
reușesc să și atingă succesul.

Cultura organizațională prezentată este de tip rețea deoarece în organizație se duce o

muncă bazată pe rutină, există diferite ritualuri ce indeamnă menținerea unui nivel inalt de
loialitate fata de editură, exista prietenie si intimitate între angajați.

Spațiul fizic este amenajat astfel: ușile birourilor sunt deschise ori neincuiate, angajatii
intră și ies nestingherit din birourile colegilor, iar birourile apar decorate cu poze de familie și
activitățile sociale iși regăsesc o alocare spațială generoasă, de exemplu in film aveau un teren
de sport unde periodic întreaga echipă de la editură jucau baseball împotriva altei echipe.

Comunicarea presupune o dimensiune cantitativă serioasă, conversațiile au loc față în

față sau la telefon, reprezentand „sedința de după sedință”.

Timpul de lucru este folosit de catre angajați pentru a socializa și nu sunt penalizați
pentru că fac acest lucru. Oamenii se cunosc unii pe altii intr-un timp relativ scurt. Thea inițial
minte ca e insarcinată pentru a nu fi concediată dupa ce e auzită că se plange de stilul de
conducere al sefului și de sarcinile pe care i le dă acesteia să le indeplineasca, de exemplu sa-i
spele cainele, sarcina care pentru un post de secretară nu e relevant intr-o editura, iar apoi se
ajunge în situatia în care toti colegii primesc detalii despre cum evolueaza falsa sarcina a
Theei, despre problemele de sănătate intampinate de aceasta pe parcursul sarcinii si, de altfel,
există si o solidaritate între angajatele care, de asemenea, sunt ânsarcinate sau au experimentat
anterior rolul de femeie ânsarcinată.
 Angajații se identifică unii cu alții; faptul ca sociabilitatea este crescută conduce la
sentimentul similarității, ceea ce ii face sa fie mai apropiați.

Surse de tensiune și factori stresori identificați în prima parte a filmului sunt următorii:
șeful editurii este orientat către control intens, deși angajații consideră că nu este nevoie decât
de un control redus, poate chiar o simplă îndrumare sau investire în potentialul lor, ei
posedând maturitatea de a lua decizii la nivelul postului lor, iar in ceea ce privește relatia
sefului in triunghi cu Thea si cu înca un coleg de-al Theei lingușitor, care urmărea să obțină
un post mai bine plătit nu doar prin performanță, ci și prin laude oferite sefului, seful caută să
incurajeze competiția între aceștia doi în scopul de a obține rezultate superioare, însa o face
într-un mod dăunător, nesănătos pentru angajati sau pentru organizatie. De asemenea apare și
ambiguitatea de rol pentru că nu se știa clar daca Thea îndeplinea rol de secretară sau de
editor, iar caracteristicile intrinseci ale postului ocupat de Thea, și anume conținutul sarcinilor
ce trebuie desfășurate de aceasta nu sunt deloc potrivite în prima parte a filmului, aceasta
nefiind valorificata la adevaratul ei potential și fiind chiar injosită prin sarcinile ce i se
ofereau.

Finalul filmului prezintă editura care reușește să atingă succesul, să iasa în evidență și
să fie apreciată, să elimine șeful autoritar din peisaj și să conducă la și mai multa sociabilitate
între angajați și chiar la solidaritate, cultura organizatională începând să semene cu cea
comuitară, deoarece oamenii ajung să traiască efectiv la locul de muncă, să aibă relații foarte
strânse iar munca lor sa devina un mod de a trai. Thea, in final, intra chiar în travaliu la locul
de muncă, de data aceasta fiind însarcinată in mod real, iar colegul ei care era in competiție cu
ea în prima parte a filmului, in final îi cronometreaza timpul până la declansarea travaliului și
o susține intru totul pe plan personal, nu doar profesional.

Am invățat din acest film că eliminarea unui sef nepotrivit, cu uns til de conducere
dăunător angajatilor si valorificarea potentialului ce zace in oameni poate conduce la o
frumoasa ”familie” chiar și in cadrul locului de muncă si, implicit, la succes.