Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALIMENTARĂ
ANTIOXIDANȚII
Prof.coordonator,
Apetrei Carmen-Ioana
Alexa Ionuț-Daniel
1
CAPITOLUL 1. AGENȚI ANTIOXIDANȚI
În corpul uman există radicali liberi proveniţi de la procesele de oxidare din organism
– responsabili sunt stresul şi stările emoţionale negative – dar şi de la toxicele din mediul
exterior (alcool, tutun, medicamente, droguri, poluare, malnutriţie).
Efectele dăunătoare provocate de radicalii liberi sunt ţinute sub control de anumite
enzime, numite enzime de curăţare.
Radicalii liberi sunt prezenţi chiar şi în alimente cum sunt: toate uleiurile vegetale
hidrogenate, acestea incluzând: margarinaa, sosurile îmbuteliate pentru salate, uleiurile de
gătit, cremele fără lapte. Creierul conţine cel mai mare procent de grăsimi nesaturate, astfel că
celulele acestuia sunt cele mai vulnerabile la atacul radicalilor liberi.
Unul dintre antioxidanţi este vitamina E sau tocoferolul. Ea este capabilă să anihileze
efectul dăunător al radicalilor liberi.
Definiție:
2
Antioxidanţii sunt substanţe chimice care au proprietatea unică de a neutraliza
substanţele periculoase pentru organism, numite radicali liberi (de oxigen) care atacă
membranele celulelor, tulburându-le funcţionarea normală şi uneori chiar distrugându-
le.Conform directivei 95/2/EC din 20.02.1995 “antioxidanţii sunt substantee care prelungesc
durata de păstrare (durata de viaţă) a produselor alimentare, prin protejarea lor faţă de
deteriorarea cauzată de oxidare (râncezire şi modificare de culoare)”.
4
Substanțe cu acțiune antioxidantă, cu acțiune antioxidantă dar și cu alte
funcții precum și substanțe care potențează acțiunea antioxidanților
(Banu C.,2010, editura ASAB, București
Nr.CEE Denumire
1 2
1.3.1 Agenți antioxidanți propriu-ziși
E-300 Acidu L-ascorbic
E-301 L-Ascorbatul de sodiu
E-302 L-Ascorbatul de calciu
E-303 Diacetatul de ascorbil
E-304 Palmitatul de ascorbil
E-306 Extractul natural bogat in tocoferoli
E-307 α- Tocoferolul de sinteză
E-308 γ- Tocoferolul de sinteză
E-309 δ- Tocoferolul de sinteză
E-310 Galatul de propil (PG)
E-311 Galatul de octil
E-312 Galatul de dodecil
E-315 Acidul erisorbic
E-316 Erisorbatul de sodiu
E-320 Butilhidroxianisolul (BHA)
E-321 Butilhidroxitoluenul (BHT)
1.3.2 Substanțe care au acțiune antioxidantă dar și alte funcții
E-220 Anhidridă sulfuroasă
E-221 Sulfitul de sodiu
E-222 Bisulfitul de sodiu
E-223 Pirosulfitul de sodiu
E-224 Bisulfitul de potasiu
5
E-226 Sulfitul de calciu
E-322 Lecitina
1.3.3 Substanțe care întăresc acțiunea antioxidanților primari
E-270 Acid lactic
E-325 Lactatul sodiu
E-326 Lactatul potasiu
E-327 Lactatul de calciu
E-330 Acid citric
E-331 Citratul sodiu
E-332 Citratul potasiu
E-333 Citratul de calciu
E-334 Acidul tartric
E-335 Tartratul de sodiu
E-336 Tartratul de potasiu
E-338 Acidul ortofosforic
E-339 Ortofosfatul de sodiu
E-340 Ortofosfatul de potasiu
E-341 Ortofosfatul de calciu
E-372c Esterul citric al mono- și digliceridelor acizilor
grași alimentari
6
1.4. Agenți antioxidanți mai importanți:
1.BUTILHIDROXIANISOLUL (BHA, E320)
Are formula structurală:
OH CH3
C
CH3
CH3
OCH3
Fig.1 BUTILHIDROXIANISOLUL
BHA este unul dintre antioxidanţii cel mai des utilizaţi în grăsimi şi uleiuri
Prezintă risc de reacţii alergice, cancer, hiperactivitate, efect estrogenic, creşte nivelul
de colesterol din sânge. Este interzis în hrana pentru copii şi bebeluşi.
Se prezintă ca o masă cristalină, albă sau gălbuie, cu aspect ceros. Are miros aromat.
7
2.BUTILHIDROXITOLUENUL (BHT, E321)
H3C OH CH3
C C
H3C CH3
H3C CH3
CH3
Este practic insolubil în apă, uşor solubil în alcool etilic (1:4), uleiuri şi grăsimi (1:2 - 1:4). BHT
este larg utilizat atât pentru protejarea grăsimilor şi a uleiurilor cât şi pentru impregnarea
ambalajelor destinate unor produse cu conţinut ridicat în grăsimi. Activitatea sa este potenţată prin
asociere cu alţi antioxidanţi (în special galat de dodecil) şi agenţi sinergetici. Are aceleaşi efecte
adverse ca şi BHA.
Fig.1.1BUTILHIDROXITOLUENUL
8
COO CH2 CH2 CH3
HO OH
OH
Este mai eficace dacă se asociază cu acidul citric. Se obţine din alune.
HO CH2 CH O O
HO OH
Este un agent antioxidant, natural, se obţine din fructe şi vegetale, iar pe cale sintetică
se obţine din glucoză. Se administrează cu precauţie, în cantităţi mari produce diaree, atacă smalţul
dinţilor şi formează calculi la rinichi. Adaosul de vitamina C la alimente procesate cum ar fi:
şunca şi hot dog-ul previne formarea de nitrosamină, una din substanţele considerate
responsabile de apariţia cancerului.
9
Se foloseşte pentru: cartofi prăjiţi congelaţi, piure de cartofi în conservă, măsline, făină
de grâu, castane în conservă şi piure de castane în conservă, sucuri şi nectaruri de fructe, oţet,
maioneza, Peşte în conservă, etc., în doze limitate de multe ori doar de practica de producţie.
Se prezintă sub formă de cristale incolore acirculare sau foițe precum și ca pulbere
albă cristalină
5. TOCOFEROLII
CH3
HO CH3
- tocoferol
HO CH3
10
- tocoferol
CH3
HO CH3
O CH3 CH3
CH3 CH3
CH3
- tocoferol
HO CH3
O CH3 CH3
CH3 CH3
CH3
- tocoferol
Se prezintă sub formă de lichide relativ vîscoase, limpezi, aproape incolore și cu indice
de refracție și sub formă de concentrat, care se prezintă ca un lichid vîscos de culoare brun-
roșcat.
Extracția asistată cu ultrasunete (UAE) a fost aplicată pe scară largă în ultimele trei
decenii ca o metodă eficientă de extracție în industria alimentară și farmaceutică. Mecanismul
se bazează pe fenomenul de cavitație. Răspândirea ultrasunetelor în sistemele lichide se face
printr-o serie de valuri de compresie și de rărire, care pot induce producerea de bule de
cavitație în fluid . Dimensiunile acestor bule cresc pe parcursul a câtorva cicluri până când
ajung la un punct critic, apoi aceste bule se prăbușesc și eliberează o mare cantitate de
energie, care ar genera temperaturi extreme (5000 K) și presiuni (1000 atmosfere) la
temperatura camerei. În timpul extracției asistate cu ultrasunete a componentelor bioactive din
materialele vegetale, temperatura și presiunea ridicată ar distruge pereții celulari, ar facilita
eliberarea compușilor bioactivi din pereții celulelor vegetale și ar spori transportul în masă.
Transferul de căldură al UAE se face din exteriorul celulei plantei spre interior, care se află în
direcția opusă extracției asistate de microunde.
13
aplicată pentru prima dată în 1986, au existat diferite studii privind MAE în recuperarea
antioxidanților din materialele vegetale. MAE nu este adaptabil pentru extracția
antioxidanților labili din punct de vedere termic datorită efectului termic de la iradierea cu
microunde, ceea ce ar putea conduce la reducerea randamentului de extracție. În plus, MAE
este aplicabil numai solvenților de extracție care trebuie să poată absorbi microundele.
Factorii care influențează MAE sunt selecția solventului adecvat, raportul dintre solvent și
material, temperatura de iradiere, timpul de iradiere, puterea cu microunde și caracteristicile
matricei. Selectarea solventului trebuie să se bazeze pe solubilitatea analitului de interes și pe
capacitatea solventului de a absorbi microundele. Raportul dintre solvent și material este, de
asemenea, un factor important care influențează procesul de extracție. Volumul de solvent
trebuie să fie suficient pentru a înmuia materialul vegetal complet în solvent în timpul
procesului de iradiere cu microunde, în timp ce un raport mai mare de solvent față de material
nu ar prezenta o eficiență de extracție mai mare datorită distribuției neuniforme și expunerii la
microunde. Temperatura de iradiere este un alt factor vital care influențează procesul de
extracție. Randamentul componentelor bioactive poate fi mărit cu o creștere a temperaturii de
iradiere, dar există riscul de distrugere a componentelor termolabile. Timpul de iradiere și
puterea cu microunde sunt variabile interactive care influențează procesul de extracție.
Puterea ridicată poate mări efectul de încălzire și poate reduce timpul de iradiere în
microunde, dar de asemenea duce la degradarea componentelor termolabile. Caracteristicile
matricei, cum ar fi dimensiunea particulelor și natura materialului, pot influența extracția
componentelor într-o măsură considerabilă. De exemplu, mărimea fină a particulei probei
poate oferi o suprafață mai mare și o mai bună penetrare.Un număr mare de cercetări au
indicat că MAE exercită mai multe avantaje în comparație cu metodele convenționale de
extracție, cum ar fi randamentul de extracție mai mare, consumul redus de solvenți și timpul
de extracție mai scurt.
14
îmbunătăți eficiențele de extracție pentru antioxidanți, inclusiv fenoli, flavonoizi, antociani, și
carotenoide. Tipurile de enzime, concentrația, pH-ul, temperatura de incubare, timpul de
incubare, raportul lichid-solid și dimensiunea particulelor sunt factorii cheie care influențează
eficiența și randamentul de extracție.
Metoda PLE a fost utilizată pentru creșterea randamentelor de extracție ale diferiților
antioxidanți din materiale vegetale, cum ar fi compușii fenolici, carotenoizii, flavonoidele și
antocianinele. Această tehnică este o metodă de extracție verde datorită utilizării reduse a
solvenților, a timpului de extracție mai scăzut, a mai multor etape de operare și a mediului
fără lumină și oxigen. Parametrii cei mai importanți din PLE sunt solventul de extracție,
temperatura, presiunea, timpul static și numărul de cicluri.Unii parametri, cum ar fi timpul de
purjare și volumul de spălare, sunt relativ stabili și suficient de înalți pentru a asigura
recuperarea componentelor extrase. Mai mulți solvenți de extracție sau solvenți de amestec
pot fi utilizați în PLE pentru similitudinea lor cu cea a compușilor țintă. De exemplu, etanolul
a fost utilizat ca solvent pentru extracția polifenolilor, în timp ce n-hexanul a fost utilizat ca
solvent pentru extracția p-carotenului.Temperatura și presiunea sunt, de asemenea, importante
parametri de extracție. Temperaturile mai mari scad vâscozitatea și tensiunea superficială a
solvenților lichizi, permițând astfel o mai bună penetrare a particulelor matricei și permițând
solventului să "umezească" matricea mostrei, în timp ce temperatura maximă este limitată de
temperatura de degradare a fiecărui component bioactiv. În afară de aceasta, presiunea
ridicată poate forța solventul în porii matricei să intre în contact cu compușii țintă și să-i
extragă.
15
a fost realizată prin extracție de dioxid de carbon supercritic. Efectele a trei variabile
independente (temperatura, presiunea și debitul de co-solvent) au fost estimate la randamentul
maxim de extracție. Se observă că, deoarece presiunea a crescut de la 100 la 162 bari,
randamentele de extracție a conținutului total de antocianină monomerică (TMAC) și a
conținutului total de fenol (TPC) au crescut cu o panta ușoară, apoi randamentele au scăzut
ușor atunci când presiunea a depășit 200 de bari. Pe măsură ce temperatura de extracție a
crescut de la 40 la 50 ° C, randamentele de extracție ale TMAC și TPC au crescut, dar au
scăzut lent, când temperatura a continuat să fie ridicată. În plus, rata de curgere a co-
solventului (etanol 99,9%) crescând de la 1 la 2 g / min a determinat un randament de
extracție mai mare și a atins un maxim, în timp ce randamentul de extracție nu a avut nicio
îmbunătățire semnificativă atunci când debitul de co-solvent depășește 2 g / min.
6. Alții
Extracția hidrostatică sub presiune ridicată (HHPE) este o nouă tehnologie non-
termică pentru consolidarea transportului în masă. Principalii factori care influențează HHPE
sunt presiunea, timpul, temperatura, tipurile de solvenți și raportul lichid / solid. Un studiu a
fost realizat de Xi și colab.pentru a extrage polifenoli din frunzele de ceai verde folosind o
metodă extinsă de extracție sub presiune hidrostatică.
16
energie. Boussetta și colab. [ 138 ] a investigat efectele evacuărilor electrice de înaltă tensiune
(HVED) asupra extracției apoase de polifenoli din sosul de struguri ( Vitis viniferaL.) la
temperatură ușoară (20-60 ° C). Rezultatele au arătat că randamentul soluțiilor extrase (70%)
din sosul de struguri proaspăt cu extracție HVED după 40 de minute a fost mai mult decât
dublul randamentului (aproximativ 30%) obținut după 240 de minute fără HVED.
Goodman, M., Bostick, R.M., Kucuk, O., Jones, D.P. View Correspondence
Scopul acestei revizuiri este de a rezuma cele mai importante studii clinice umane ale
antioxidanților ca agenți de prevenire a cancerului, efectuate până în prezent, oferă o imagine
de ansamblu asupra studiilor în curs de desfășurare și discută despre pașii viitori necesari
pentru avansarea cercetării în acest domeniu. Până în prezent au existat câteva studii mari (cel
puțin 7000 de participanți) care testează eficacitatea suplimentelor antioxidante în prevenirea
cancerului. Agenții specifici (antioxidanții direcți derivați din dietă și componentele esențiale
ale enzimelor antioxidante) testate în aceste studii au inclus β-caroten, vitamina E, vitamina
C, seleniu, retinol, zinc, riboflavină și molibden. Niciunul dintre studiile finalizate nu a
furnizat dovezi convingătoare care să justifice utilizarea vitaminelor sau mineralelor
tradiționale antioxidante pentru prevenirea cancerului. Cercetarea noastră în curs de
desfășurare a identificat șase proiecte în diferite stadii de finalizare. Cinci din cele șase studii
utilizează seleniu ca intervenție de interes livrată fie singură, fie în combinație cu alți agenți.
Lipsa de succes până în prezent poate fi explicată printr-o varietate de factori care trebuie luați
în considerare în cercetările de generație următoare. Acești factori includ lipsa
raționamentului biologic bun pentru selectarea agenților specifici de interes; numărul limitat
17
de agenți testați până în prezent; utilizarea dozelor farmacologice, mai degrabă decât dietetice;
și durata insuficientă de intervenție și de urmărire. Aceasta din urmă subliniază nevoia unor
obiective alternative care sunt asociate cu un risc crescut de neoplazie (adică biomarkeri de
risc), dar sunt detectabili înainte de apariția tumorii. Deși antioxidanții alimentari sunt un grup
mare de compuși diferiți, doar o mică parte a agenților candidați au fost testate. În concluzie,
strategia de concentrare pe studii mari cu buget ridicat, care utilizează incidența cancerului ca
punct final și testarea unui număr relativ limitat de agenți antioxidanți, a fost în mare parte
nereușită. Această lipsă de succes în studiile anterioare nu trebuie să ne împiedice să căutăm
metode noi de prevenire a cancerului prin modularea echilibrului oxidativ. Dimpotrivă,
legătura mecanică bine demonstrată între stresul oxidativ excesiv și carcinogeneza subliniază
necesitatea unor noi studii. Se pare că viitoarele proiecte la scară largă ar trebui să fie
precedate de studii mai mici, mai scurte și mai puțin costisitoare, care să poată servi ca o
legătură între cercetarea mecanică și observațională și studiile privind prevenirea cancerului
uman. Aceste studii relativ necostisitoare ar oferi dovezi experimentale umane pentru
eficacitatea probabilă, doza optimă și siguranța pe termen lung a intervenției de interes care să
ghideze apoi proiectarea unor studii sigure și mai definitive la scară largă.
Un număr tot mai mare de dovezi sugerează că diabetul este asociat cu stresul oxidativ
cu sisteme de apărare antioxidante endogene insuficiente. Stresul oxidativ joacă un rol major
în patogeneza complicațiilor asociate diabetului. De exemplu, superoxidul producției
contribuie la disfunctii endoteliale in diabetul zaharat observat la unul dintre studii. Acest
studiu a relevat roluri importante pentru sintaza de oxid nitric , proteina kinaza C , NAD (P) H
oxidaza in productia de superoxid vascular in diabet zaharat.Nivelurile crescute ale ROS
mitocondriale sunt asociate cu nivele crescute de exprimare a receptorilor pentru produsele
finale glicate avansate. De asemenea, este evidențiat faptul că stresul oxidativ este sursa
18
majoră pentru complicațiile diabetice, cum ar fi nefropatia diabetică. S-a găsit că antioxidanții
se apără împotriva izbucnirii oxidative asociate cu diabetul zaharat și, la rândul său, ajută la
reducerea stării hiperglicemice la diabet. Plantele medicinale și-au găsit utilizarea în
complicațiile diabetice datorită conținutului său ridicat de antioxidanți. Se observă în mai
multe studii că aceste plante și extractele lor au oferit mai puțină toxicitate în comparație cu
medicamentele disponibile în prezent pentru diabet. Într-un studiu, un extract natural de
plante a stimulat sistemele endogene de apărare antioxidantă și a scăzut nivelurile de ROS în
modelele de șobolan de diabet de tip II , protejând astfel diferite organe de leziunea oxidantă
în timpul bolilor diabetice. De asemenea, s-a constatat că supraexprimarea enzimei
antioxidante catalază avut un potențial terapeutic în cazul unei disfuncții cardiomiocite induse
de diabetici . Studiul a arătat că cataliza avut un efect pozitiv în eliminarea nivelurilor
îmbunătățite ale ROS, prevenirea apoptozei si atenuând starea diabetică indusă de
semnalizarea celulară asociată cu Akt, forkhead factor de transcriere și regulator de informații
. Utilizarea potențială a vitaminelor antioxidante, cum ar fi vitamina E și vitamina C , a fost
demonstrată într-un studiu în care acești antioxidanți protejează împotriva nefropatiei
diabetice, care este una dintre complicațiile diabetice majore asociate direct cu stresul
oxidativ. Acest studiu care a fost efectuat pe modele diabetice de șobolani Wistar a arătat că
rinichiulglomeruli au scăzut nivelurile de formare a malondialdehidelor și măresc nivelurile
de enzime antioxidante, îmbunătățind astfel funcția renală de la stresul oxidativ. S-a găsit că
antioxidanții se apără împotriva izbucnirii oxidative asociate cu diabetul zaharat și, la rândul
său, ajută la reducerea stării hiperglicemice la diabet. Plantele medicinale și-au găsit utilizarea
în complicațiile diabetice datorită conținutului său ridicat de antioxidanți. Se observă în mai
multe studii că aceste plante și extractele lor au oferit mai puțină toxicitate în comparație cu
medicamentele disponibile în prezent pentru diabet.
IV. LWT
Lei Wang Min-Ji Jo Riho Katagiri Kaori Harata Moemi Ohta Ayane Ogawa c
Masayuki Kamegai Yasuyuki Ishida Shota Tanoue d Sojiro Kimura Seung-
Cheol Lee b You-Jin Jeon
19
Acest studiu a fost efectuat pentru a investiga efectele antioxidante îmbunătățite ale
extractelor de citrice (CP) prelucrate prin abur supraîncălzit (SHS). Extractele CP au fost
obținute utilizând un sistem SHS închis la trei temperaturi diferite (100, 200 și 300 ° C) cu un
timp de extracție de 10 sau 20 de minute. Aceste extracte au fost evaluate pentru activitatea
lor antioxidante prin măsurarea DPPH lor, alchil, și activitatea de captare a radicalilor hidroxil
folosind Electron Spin Resonance spectroscopie (VSH) și pentru efectele lor de protecție
împotriva H 2 O 2 indusă de stres oxidativ în celule Vero. Toate extractele expuse activități
puternice purjați radicale și efecte protectoare împotriva H 2 O 2- afectarea celulelor Vero. În
mod special, extractele SHS-CP obținute la 300 ° C cu timpi de extracție de ambele 10 min și
20 min au prezentat activități antioxidante care au fost semnificativ mai mari decât cele ale
extractelor de etanol și extractelor SHS-CP obținute la alte temperaturi. Conținutul total de
fenolice și flavonoide din extractele SHS-CP și activitățile lor antioxidante au fost crescute la
temperaturi ridicate de procesare. Mai mult, cromatografia de gaz / spectrometria de masă
(GC / MS) în prezența unui reactiv de metilare a arătat că în extractele SHS-CP au fost
prezente unele polifenoli caracteristici și polihidroxiciclohexani. Astfel, acest studiu a
demonstrat că extracția SHS este o metodă eficientă și ecologică pentru extragerea
antioxidanților de la CP.
20
CAPITOLUL 3.
LIMITE ÎN UTILIZAREA
ANTIOXIDANȚILOR
Fructele şi legumele proaspete sunt cea mai bună cale de a ne face plinul de
antioxidanţi, recomandă medicii nutriţionişti. De altfel, acestea sunt şi cele mai sigure surse,
fiindcă este aproape imposibil să faci o supradoză de antioxidanţi consumând fructe şi legume
proaspete.
21
Studii realizate în Canada, SUA, Australia, Italia şi Finlanda au arătat că astfel de
megadoze administrate persoanelor cu cancer pulmonar sau cu boli cardiovasculare
stimulează stresul oxidativ, în loc să-l inhibe. Stresul oxidativ este rezultatul dezechilibrului
dintre radicalii liberi din organism şi substanţele capabile să-i neutralizeze. Acesta este
paradoxul. Avem dovezi că antioxidanţii sunt buni pentru sănătate, dar avem, de asemenea,
studii clinice bine controlate care arată că dozele mari de antioxidanţi sunt, de fapt, nocive. Ce
să credem?“, se întreabă Rao
CAPITOLUL 4
ASPECTE CONTROVERSATE ȘI
CURIOZITĂȚI
Toate sistemele biologice din corp sunt afectate de capacităţile protectoare puternice şi
reglatoare ale glutationului. Cu toate acestea, glutationul scade cu vârsta – aproape 1% în
fiecare an, afectând astfel longevitatea.
22
Toxicitatea, stresul, infecţiile cronice, alterarea produsă de radicalii liberi reduc
abilitatea organismului de a produce glutation. Persoanele cu cancer, SIDA, diabet, Alzheimer
şi Parkinson tind să aibă un nivel foarte scăzut de glutation.
Dar atunci când oxidarea este scăpată de sub control, şi /sau sănătatea celulei este
compromisă din cauza multor factori, radicalii liberi devin cauza principală de descompunere,
îmbătrânire şi moarte celulară. Acest lucru contribuie la afecţiunile degenerative cum sunt
artrită, diabetul, bolile cardiovasculare, cancerul şi Alzheimer. De asemenea, inflamaţia
cronică din organism poate să rezulte într-o activitate excesivă a radicalilor liberi şi să ducă la
distrugerea ţesuturilor.
23
Echilibrul între oxidare şi antioxidare este critic în menţinerea unui sistem biologic
sănătos. Deci aşa cum radicalii liberi pot fi în exces, aşa şi antioxidanţii pot fi în exces, atunci
când se suplimentează cu cantităţi mari şi se dezechilibrează balanta între radicali liberi şi
antioxidanţi.
Radicalii liberi sunt necesari pentru viaţă! Organismul nu poate de exemplu transforma
aerul şi hrana în energie fără o reacţie în lanţ a radicalilor liberi. Aceştia sunt de asemenea o
parte importantă a sistemului imunitar, circulând prin vene şi atacând intruşii. Contribuie de
asemenea la combaterea infecţiilor bacteriene. Radicalii liberi sunt un produs al respiraţiei.
Antioxidanţii sunt prezenţi pentru a elimina o cantitate dintre aceştia. Dar nu prea mulţi!
În anii ’90 au apărut o serie de studii al căror rezultat a dus la controverse în lumea
medicală, deoarece au combătut ideea conform căreia antioxidanţii sunt mereu necesari şi
benefici. În 1997 The Lancet a publicat un studiu efectuat pe 2,000 de persoane care au
suplimentat cu vitamina E şi beta caroten după ce au suferit un atac de cord. Atât grupul care
a consumat vitamina E, cât şi cel care a consumat beta caroten au avut o incidenţă mai mare
de a suferi un al doilea atac de cord. Alte studii similare efectuate între 1994 – 1997 au
demonstrat că vitamina C şi E sau beta carotenul nu previn cancerul de colon şi nici placă
ateriala, beta carotenul şi seleniul nu au prevenit împotriva cancerului şi nici în cazul
fumătorilor, unde incidenta de cancer pulmonar a crescut de fapt cu 28% după suplimentarea
cu beta caroten. Ce ne spun aceste studii? Că într-adevăr suplimentarea cu doze terapeutice
de antioxidanţi nu este un panaceu, dar nici terapia orientată către boală, fără a ţine cont de
individualitatea biochimică a individului nu are succes.
“Mâncarea (sau antioxidantul) unei persoane poate fi otrava alteia.” De aceea este
necesar să suplimentezi doar cu nutrienţii necesari pentru tipul tău metabolic. Orice nutrient
poate să scadă şi să crească alţi până la nouă nutrienţi în organism. De exemplu, a lua doze
terapeutice de vitamina C poate cauza cancer în anumite cazuri – vitamina C scade nivelul
cuprului şi dacă eşti deja deficient în cupru şi suplimentezi cu vitamina C, poţi să-ţi
compromiţi serios sistemul imunitar.
24
CAPITOLUL 5.
CONCLUZII
25
BIBLIOGRAFIE
1. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/
2. https://www.metabolicenergy.net/
3.http://www.efsa.europa.eu
4. http://www.antioxidanti.net/
5. http://www.suplimente-naturiste.com/
26