URECHEA- ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Aparatul acustico-vestibular este format dintr-un segment periferic (urechea externa, medie si interna)
segment intermediary, de conducere, alcatuit din calea acustica si vestibulara si un segment central de
perceptive alcatuit din centrii auditivi corticali si subcorticali si din centrii echilibrului.

A. Urechea externa-este alcatuita din pavilionul urechii si conductul auditiv extern.

Pavilionul urechii reprezinta o structura fibro-cartilaginosa, situate extern, anterior mastoidei
si posterior articulatiei temporo mandibulare. Cuprinde urmatoarele repere: helix, antehelix,
tragus, antetragus, incizura intertragala,lobul urechii. Bifurcatia antehelixului in partea
superioara formeaza foseta naviculara. Legatura dintre pavilion si canalul auditiv extern se face
prin conca.
Canalul auditiv extern are o lungime de 25-30 mm prezentand un segment extern
fibrocartilaginos tapetat de piele cu foliculi pilosebacei si glande ceruminoase si un segment
osos in grosimea osului temporal. Canalul auditiv extern are forma de S italic, intre celel 2
segmente existand o portiune ingustata numita istm.
Are raport anterior cu articulatia temporo-mandibulara, posterior cu mastoid, inferior cu
glanda parotid si superior cu etajul mijlociu al bazei craniului.
Vascularizatia arterial este asigurata de ramuri din artera temporal superficial. Anterioara si
posterioara drenajul venos se face catre vena jugulara interna. Drenajul limfatic se face catre
ganglionii limfatici parotidieni, retroauriculari,pretragali, cervical profunzi.
Inervatia senzitiva se realizeaza prin nervul mare auricular din plexul cervical superficial,
nervul auriculo-temporal(ram din nervul trigemeni) si ramura senzitiva din nervul facial ce
inerveaza zona Ramsey-Hunt.
B. Urechea medie- este formata din cavitati pneumatic aerate formate din casa timpanului, trompa
lui Eustachio si cellule mastoidiene, din punct de vedere fiziopatologic si chirugical realizand o
entitate cu blocul mastoidian.
Sistemul pneumatic se gaseste in structura usului temporal.
Casa timpanului are aspectul unui cub cu 6 pereti:
-peretele extern alcatuit din timpan , acoperit la exterior de tegument si in interior de
mucoasa de tip respirator.
Prezinta o portiune superioara – pars flacida (membrane Schrapnell) si una inferioara –
pars tensa, ambele inserate periferic in santul timpanal prin ligamentul Gerlach. Superior acest
ligament se rasfrange median spre scurta apofiza a ciocanului, formand ligamentele timpani-
maleolare. Suprafata interna a timpanului este axcavata sub forma de palnie, in central
depresiunii fiind ombilicul sau umbo. La nivelul umbo-ului ajunge manerul ciocanului ce e
continua in sus cu scurta apofiza. De la nivelul umbo-ului pleaca in jos si anterior un reflex
luminous numit conul luminous al lui Politzer.
-peretele intern(labirintic) este impartitit de apeductul Fallope ce contine nervul facial si
canalul muschiului ciocanului intr-o portiune superioara, aticala ce contine relieful canalului
semicircular extern si una inferioara ce prezinta fereastra ovala, promontoriul, fereastra rotunda
 si sinusul timpanic, ca si un sant vertical sapat de nervul timpanic al lui Jackobson. Sinus timpani
este indaratul ferestrelor si corespunde ampulei canaului semicircular posterior.
-peretele posterior, mastoidian, prezinta aditus ad antrum, canalul de comunicare cu
mastoid, fosa nicovalei, piramida, o proeminenta in care este muschiul scaritei si recesul
facialului si o depresiune cepermite abordul posterior, mastoidian al casutei timpanului.
-peretele anterior, tubo-carotidian prezinta orificiul trompei lui Eustachio si orificiul canalului
muschiului ciocanului, inferior avand raport cu canalul carotidian.
-perete superior, tegmen timpani, are raport prinmeninge cu fosa cerebral mijlocie
-perete inferior, planseul casei are raport cu golful venei jugulare.
Casa timpanului prezinta 3 etaje: recesul epitimpanic(atica),mezotimpanul(atrium),recesul
timpanic. In interiorul casei timpanului se gasesc 3 oscioare: ciocan(malleus), nicovala si scarita
ce transmit sunetele de la timpan la membrane ferestrei ovale. Aceste oscioare sunt mobilizate
prin intermediul muschiului scaritei si muschiului tegmen timpani. Intre ligamentele ciocanului,
mezourile realizeaza fosetele anterioare si posterioare Trolstch formate intre nervul coarda
timpanului si gatul ciocanului. Intre gatul ciocanului si pars flacisa se gaseste punga Prussak.

Mastoid reprezinta cavitati pneumatizate, tapetate cu mucoperiost, situate in apofiza mastoid a osului
temporal, avand diferite dimensiuni. Pneumatizarea mastoidei incepe cu antrumul in primul an de viata
si sfarseste la 12 ani. Comunicarea acestor cavitati cu urechea medie se face printr-un canal numit aditus
ad antrum.

Trompa lui Eustachio face legatura dintre urechea medie si rinofaringe. Prezinta un segment osos si
unul intern cartilaginous, unite prin istmul trompei. Trompa se inchide si se deschide prin actiuea
muschilor peristafilini intern si extern, realizand echilibrarea presiunii de o parte si de alta a membrane
timpanului si drenajul urechii.

C. Urechea interna (labirintul) este situate in grosimea stancii temporalului si este divizata in 2
segmente diferite anatomic si functional, cuprinzand organul acustic si vestibular:
o Labirintul anterior sau cohleea ce contine receptorii acustici
o Labirintul posterior alcatuit din vestibule si canalele semicircular ce cuprind
receptorii vestibulari

Labirintul cuprinde 2 portiuni circumscrise:labirintul osos in interiorul cariua se gaseste cel

mebranos.

Labirintul osos este reprezentat de capsula labirintica formata prin osificare encodrala si
periostala. Acesta comunica cu cavitatea timpanului prin fereastra ovala si rotunda.

Cohleea sau melcul osos are o forma conica spiralata,plasata orizontal in fata vestibulului, cu baza
spre fundul conductului auditiv intern. Este formata dintr-un tub osos, rulat doua ture si jumatate in
jurul unui ax central numit columela si care realizeaza canalul cohlear. Spatiul dintre columela si peretele
extern osos este separate de lama spirala, membrane bazilaasi membrane Reissner in 2
rampe:vestibulara corespunzatoare ferestrei ovale si timpanica corespunzatoare ferestrei rotunde.
Aceste 2 rampe comunica in varful melcului prin helicotrema.

Pe peretele lateral al melcului osos, opus lamei spirale se gaseste ligamentul spiral, o ingrosare a
endoteliului ce contine stria vascularis cu rol in secretia endolimfei.

Canalul membranos este in interiorul celui osos, fiind alcatuit din membrane lui Reissner
anterior si membrane bazilara posterioara ce delimiteaza melcul membranos in care se gasete
endolimfa. Rampele vestibulara si timpanica contin perilimfa si comunica cu spatiile perilimfice ale
labirintului membranos vestibular (utricula si sacula) prin ductul reunions. Canalul cohlear cotine
organul sensorial al auzului, organul Corti situate in endolimfa, e membrane bazilara.

Organul lui Corti contine cellule senzoriale reprezentate de catre pilierii lui Corti, celulele
Deiters, Hensen si Claudius.

Pilierii lui Corti sunt intern si extern si impreuna cu membrane bazilara delimiteaza tunelul lui
Corti ce contine cortilimfa. Celulele senzoriale se gasesc printer celulele de sustinere Deiters. Organul
Corti este delimitat extern de santul spiral extern. Deasupra celulelor ciliate interne si externe se gaseste
lama tectoria ce pluteste in endolimfa.

Vestibului osos este intercalate intre conductul auditiv intern si casa timpanului, fiind situate posterior
melcului osos. Are 6 pereti si comunica anterinferior cu cohleea si postero-superior cu cele 3 canale
semicircular, perpendicular intre ele. Extern comunica prin fereastra ovala cu casa timpanului. Vestibulul
osos contine in interior utricula si sacula, doua formatiuni membranoase. Sacula este in legatura cu elcul
membranos prin ductus reunions al lui Henle si cu utricula prin ductul utriculo-sacular in care se
deschide canalul endolimfatic. Acesta se termina in fundul de sac formand la nivel epidural sacul
endolimfatic.

La nivelul utriculei si saculei se gaseste zona senzoriala a perceptiei acceleratiei liniare numita
macula sau pata acustica. Aceasta este formata din cellule senzoriale ciliare, inconjurata de cellule de
sustinere ce sunt acoperite de o masa gelatinoasa pe suprafata careia se gasesc cristale de carbonat de
calciu numite otoliti.

Canalele semicircularesunt in numar de 3: lateral, superior, posterior si se deschid pe peretele

postero-superior al vestibulului prin cate 2 extremitati. Una este mai dilatata, ampulara si alta mai
ingusta, neampulara. Extremitatile neampulare ale canalelor semicircular superior si posterior se unesc
si se deschid printr-un orificiu comun. Restul extremitatilor se deschid separate.

In ampulele canalelor semicircular membranoase se gasesc crestele ampulare.acestea contin cellule

senzoriale ce impreuna cu o substanta gelatinoasa realizeaza cupula, un ansamblu sensorial cu rol in
perceptia acceleratiei unghiulare. La baza celulelor ciliare se gasesc sinapsele cu fibrele aferente
vestibulare situate la nivelul ganglionului lui Scarpa. Canalele semicircular membranoase se deschid deci
la nivelul utriculei. Intre utricula si sacula se gaseste canalul endolimfatic iar intre sacula si melcul
membranos se gaseste canalul Hensen.
 Lichidele urechii interne sunt reprezentate de perilimfa, endolimfa si cortilimfa. Perilimfa este
substratul celulelor senzoriale. Este formata partial prin filtrarea sangelui si partial prin difuziunea LCR.
Endolimfa reprezinta filtratul perilimfei. Compozitia si continutul endolimfei regleaza volumul lichidelor
endolimfatice. Pompa sodium-potasiu de la nivelul membrane Reissner, striei vascularis, utriculei si
saculei asigura mentinerea concentratiei ionice constant prin schimburile electrolitice. Se realizeaza si o
difuziune pasiva intre spatiile endo si perilimfatice, cu schimburi sodium-potasiu la nivelul sacului
endolimfatic

Vascularizatia urechii interne se face prin ramuri sle arterei auditive interne, din artera bazilara si artera
cerebeloasa antero-inferioara. Drenajul venos se face catre vena labirintica interna, vena apeductului
chlear sic el vestibular.

Inervatia este asigurata de ramura vestibulara si cohleara a nervului VIII.

Caile acustico-vestibulare

1. Calea vestibulara prezinta un segment periferic format din celulce senzoriale situate in macula si
crestele acustice de unde fibrele aferente ajung in neuronii ganglionului Scarpa situate in canalul auditiv
intern. Caile vestibulare au deci, protoneuronul la nivelul ganglionului Scarpa, axonii proximali se
indreapta catre nuclei vestibulari din bulb. Acesti nuclei prezinta legaturi cu maduva spinarii, cerebelul
nuclei nervilor oculomotori si nuclei bulbar ai vagului. Un fascicule trece spre thalamus. Segmental
central se gaseste intr-o zona adiacenta celei sensitive somatic anterioare, postcentrala langa aria
vizuala. Conexiunile nucleilor vestibulari u complexul oculomotor, musculature cervical si cerebelul
reprezinta substratul morphologic ce asigura o coordonare precisa a celor 3 sisteme functionale.

2. Calea acustica prezinta un segmentperiferic situate la nivelul canalului cohlear si reprezentat de

organul Corti.

Celulele bipolar ale protoneuronului caii auditive formeaza ganglionul spinal Corti situate la baza
columelei cohleei.

Nervul cohlear este alcatuit din axonii proximali ai neuronilor ganglionului Corti ce se indreapta spre
nucleii cohleari din trunchiul cerebral.

In nucleul cohlear dorsal caile se despart astfel:90% din fibre se incruciseaza cu cele din partea opusa si
10% isi continua treaiectul ipsilateral. Aceste fibre realizeaza lemniscucul lateral (banda Reil) ce se
indreapta spre coliculul cvadrigemen inferior. De aici radiatiile auditive se indreapta catre segmental
central auditiv situate in profunzimea scizurii Sylvius, in circumvolutia Heschl din lobul temporal.
Fiziologia aparatului acustico-vestibular

Functia auditiva

Urechea externa si medie joaca rolul de transport a undei sonore la cohlee unde celulele receptoare vor
transforma vibratiile sonore in influx nervos.

Urechea externa este cea care capteaza sunetele prin intermediul pavilionului urechii si le transmite prin
canalul auditiv extern la timpan-pe langa rolul de protective, transmite unda Sonora lantului osicular.
Sistemul timpani-osicular transmite unda Sonora membrane ferestrei ovale si de aici perilimfei.
Diferenta de inertie dintre mediul gazos, lichidian si inertia lantului osicular consuma partial energia
sunetului ce se compenseaza insa prin raportul dintre suprafata mare a timpanului si suprafata mica a
membrane ferestrei ovale ce permite o crestere a intensitatii sunetului cu 25 dB. Aerul din urechea
medie asigura eficacitatea sistemului timpani-asicular, de unde importanta trompei lui Eustachio in
functia urechii medii.

Stimululmacustic trebuie sa aiba o frecventa cuprinsa intre 10-16 000 Hz, cu o intensitate ce nu trebuie
sa depaseasca 80 dB.

Cand excitantul sonor depaseste 80 dB in intensitate intervine reflex contractia muschiului scaritei
actionat de nervul facial, blocand lantul osicular si astfel protejand organul auditiv (reflex stapedian).

Transmisia vibratiilor sonore prin sistemul timpani-osicular intamplina o rezistenta numita impedanta.

La nivelul cohleei se realizeaza analiza mecanica a frecventelor sonore. Vibratiile periodicce ale platinei
scaritei in fereastra ovala se transforma in vibratii continue catre membrane bazilara. Lichidele
labirintice necompresibile realizeaza o miscare in acelasi sens a memranei ferestrei ovale. Aceast
determina realizarea a nivelul peretelui despartitor dintre rampa vestibulara si timpanica, a unui val
migratory spre helicotrema, cu aparitia unei vibratiii aperiodice ce atinge un nivel de amplitudine
maxima, excitand celulele senzoriale prin atingere de membrane tectoria. Zona de maxima amplitudine
este aceeasi pentru o anumita frecventa.

Stria vascularis joaca rol de sursa energetic, iar celulele senzorale se comporta ca o zona de rezistenta
variabila. Stimularea cililor de catre membrane tectoria determina depolarizarea celulelor.

Aparatul neurosenzoril este reprezentat de organul Corti ce teansmite mesajul sonor in current
bioelectric.

Cand se depaseste valoarea prag, potentialul de actiune se propaga prin neuronul afferent. Cresterea
intensitatii sunetului determina excitarea celulelor senzoriale, depolarizarea mai frecventa si cresterea
numarului potentialelor de actiune. Se realizeaza astfel codificarea intensitatii sunetului prin modulare
in frecventa pornind de fapt nu de la o stare de repaus total ci de la un current microfonic continuu.

Pe calea nervului acustic se transmite stimulul la cortex unde se transforma in senzatie de perceptive.
Fiecare arie auditiva este bivalenta si bine reprezentata pentru urechea controlaterala, avand conexiuni
cu ariile preaauditive corticale de gnozie si asociatie necesare procesului de memorare, intelegere si
comportament motor si postural ce insoteste auditia. Inttegrarea auditiva si verbal permite intelegerea
mesajelor sonore structurate in stadiul precedent, realizand limbajul.

Hipoacuzia reprezinta scaderea auzului, ce se poate produce brusc sau insidious. Poate fi:

 Organica:
-de ttransmisie
-de perceptive: - senzoriala
-neurala periferica (n. VII) sau central (cai auditive centrale)
-mixa
 Non-organica

Pierderea complete a auzului determina cofoza.

Cauzele cele mai frecvente sunt congenital sau dobandite: inflamatorii, umorale sau traumatice.

Hipoacuzia de transmisie poate fi:

1. Congenital: atrezia meatala, discontinuitatea lantului osicular, colesteatom congenital etc;

2. Dobandita:-cauze ureche externa: obstructia canalului auditiv extern(dop cerumen si eitelial,
corpi straini), inflamatotii si tumori canal auditiv extern.
-cauze ureche medie: perforatii timpan de cauza traumatic sau inflamatorie, otite
medii acute sau cornice, tumori benign sau maligne, otoscleroza, timpanoscleroza,
pbstructia trompei lui Eustachio.

Hipoacuzia de perceptive (neurosenzoriala) se datoreste:

1. Leziuni cohleare: malformatii, traumatisme mecanice sau sonore, presbiacuzia, labirintite,

ototoxicitatea, sindrom Meniere.
2. Leziuni radiculare: intoxicatii nervoase, zona Zoster, meningite
3. Leziuni centrale prin leziuni la nivelul trunchiului cerebral, cortex.
Evaluarea functiei auditive:-se face in scopul evidentierii sau nu a unei hipoacuzii.

Astfel, trebuie evidential tipul hipoacuziei(transmisie, perceptive, mixt), gradul hipoacuziei (usoara,
medie, severa, profunda, cofoza),sediul leziunii si cauza hipoacuziei. Se fac astfel, evaluari subiective sub
forma testului vorbirii si al diapazonului si evaluari obeictive sub forma audiometriei tonale pure si
vocale, audiometriei Bekesy, impedancemetriei (timpanometria si masurarea reflexului acustic), teste
special de auz ca metode electrofiziologice (electrocohleografia, potentiale evocate auditive precoce,
audiometria prin raspuns cortical), otoemisiuni acustice.