Sunteți pe pagina 1din 479

,

STUDII IN
FOLCLOR
DE
I
I

11,11;
9r/'g ELENA ....
NICULITA
VORONCA
4#
g e tit ;"..
00
de
::
:t.
at fi,- 410.

ii
.10
VOLUMUL IL
Lli
:le
ra N
%roil !
-.

000 000
CERNAUTI.

TsPOGRAFIA GUTENBERG"

1912 1913
o 131.111.10TEC'N

i in arrUiSTE Iii '

www.digibuc.ro
STUDII IN FOLCLOR
DE

ELENA NICULITÄ VORONCA.

888

VOLUMUL II.

CERNAUTI

TIPOGRAFIA GUTENBERG"
STRADA CAROLINI 4.

1912.

www.digibuc.ro
SACRIFICIUL DE OAMEN1.

www.digibuc.ro
Prefata.
In fine, dupä grea muncg, iatà si al doilea volum de
Studii In Folclor" gata, lucrat cu multà constiinfä, pentru
a putea servi färei si nafiunei mele, precum si stiinfei in
general.
Volumul I prin care'mi fac introducerea, cu ane-
voinfä, se irrtelege, ca fie-care inceput, pänä se'mi gäsesc
drumul de nime MCA bätut si pe care l'arn fost presentat
la Academie, a fost färä nid o crutaie criticat i respins de
dl. Andrei Barsan.
Aceleasi motive ce le aduce in scris D-sa, le-am fost
auzit cu un an inainte in persoanä, de la un alt membru al
academiei, declärandu'mi curat, cà va lupta ori unde in
contra art& mele, cea ce a si fäcut. D-sa inchipuindu-si
cä cunoaste foarte bine mitologia greacA i romank zice
cä nimic din cele ce scriu eu, nu se aflà in ele. In 300 de
pagini ale cärtei nu aflä nimic bun, ci toate sunt numai
fantazii si lucruri trase de pär. Despre botez, spune D-sa,
cä e o formä nou4, crestinä, cuvantul vine de la latinescul
baptisatio" si nu are nimic de comun cu lustrarea [Agana'.
Astfel ea' si astäzi nu ni-ar lipsi o inquizifie, care ar fi gata
a mA spanzura i Oria eu a putea sä'i räspund, ca
inainte de trei sute de ani : Eppur si muove", d-le X !...
latA acum i motivele scrise ale d-lui Barsan, In contra
mea, (induc propriele D-sale cuvinte): Studiile mitologiei
comparative, pe cat de interesante, pe atata sunt de com-
plicate si grele de urmärit. Pe lângsä cunostinta credinfelor
si obiceiurilor popoarelor, ele pretind cunostinte profunde
istorice si linguistice, precum si un simf puternic de critick
-Mil de care cel ce inceara a face asemenea studii, foarte
usor e ademenit pe terenul nesigur al fantaziei" etc. Mai

www.digibuc.ro
LI

addugând apoi : Scriitorii nostri din timpul mai nou s'au


multAmit a aduna literatura popularg, läsând pe mai târziu
pentru persoane anume preggtite, cercetarea criticg a ma-
terialului folcloric adunat, asemgnarea lui cu folclorul po-
poarelor invecinate si al popoarelor mai vechi care au putut
avea o influentd asupra noastrg, cäutarea originei diferitelor
credinti si obiceiuri i ca conclusiune: stabilirea unei mito-
logii poporale române".
Asa darg, nu vor sä dea i altora voe de a se amesteca
in sacrosanctele acestea! Se va opri isvorul de munte la
proferatiele D-lor ! Sau voi tâcea eu cunostintele mele
folcloristice i mitologice, pentru motivul cg imi lipsesc
cunostinti profunde istorice si filologice ! Scrierea mea, cred
cg nu inpiedecä de loc ca agreatii D lor sg'si facg studiile
D-lor-Sale in modul Malt stiintific si metodic, conform curios-
tintelor ce au. Dar ... pentru acestia MO nu a venit timpul,
nu s'a adunat destul material . . . Atunci pentru ce eu,
care nu am putut sd'mi cumpär nici macar toate cgrtile de
folclor apgrute, sunt In stare sä scriu zeci de volume pe
aceastg materie, dacä numai s'ar putea in asa scurt
timp?...
Alfa gresalg a mea, dupg critica d-lui Bârsan, e si
acea care urmeazg : Din paginile cele dintgi ne putem in-
credinta, cg autoarea este pe deplin convinsä, cg intreaga
noasträ viatä religioasg-superstitioasä este adânc pätrunsg
de credintele celor vechi, i cg religiunea poporului nostru,
nu este cleat o travestire cresting, a credintel celei vechi
greco-romane. As merge prea departe, dacg a analiza
fie-care capitol cu toate analogiele sale complicate, nici
nu mg simt in stare a judeca lucruri asa de
grei e de urmgri t, ci mg voi mgrgini a aduce câte-va
exemple, din care se poate vedea modul de judecatà al
autoarei, si procedura sa, la stabilirea analogiilor române
romane".
De aice, D-lui incepe a mg ridiculisa, in modul cum face
dl. Sgineanu cu dl. Marienescu in Basmele române". Autorul
acesta priceput zice: Marienescu vede in fata din Dafin
pe chiar zeita >Daphne«, in Dafin inparat pe > Apollo Daph-
neos in Delia Damian pe »Apollo Delios<4 etc.". Cu un cuvânt

www.digibuc.ro
III

pentru dl. Marienescu povestile sunt miturile religiunei pà-


gâne ... Pe când dL Säineanu insusi spune, cä teoria fratilor
Grim, la care adereazA dl. Marienescu, confine o mare
dozä de adevär dar aflä i neajunsuri, cäci: NevAzând in
toate basmele absolut de cât mituri i reminisce* mitice,
ea dà povestirilor celor mai naive o gravitate silitä, cate
nu'i departe de ridicul. Aceasta se poate constata in multe
din interpretärile frafilor Schott, cari aplicA
basmelor române vederile ilustrilor inte-
meetori a'i folclorului european. Dupà dânsii
nu numai copiii cu pärul de aur din povesti reprezintä
mitul solar, dar chiar in aventurile lui Pacalà, se pot
i

afla unite urme de vechi traditiuni divine"


Asa dar, aceias teorie a fratilor Grim, confine mult
adevär", când e vorba de germani si povestile lor, pe când
indatä ce se aplicA la români povestile acestora, nu mai
i

e la loc !...
Pe mäsura aceasta, vine apoi dl. Bârsan sä mä critice
pe mine, arätându'mi nAzdräväniele:
Asa de exemplu : In obiceiul de anul nou, autoarea
vede pe capra Amaltea«. In sf. Dumitru Basarabov, autoarea
vede pe însui »Iupiter.. In participarea armatei la Bobo-
teazä i stropirea cailor etc., autoarea vede o »serbare a
lui Marte etc. etc., mergând tot astfel mai departe. Nu vine
insä cu o criticä stiintificä, aducând dovezile trebuitoare
pentru a mä combate, si a'mi arata motivele: de ce nu
ar trebui toate lucrurile acestea astfel A' le väd, cerându'mi
dl. Bârsan numai mie pregätiri anumite", pentru ca sä pot
scrie studii de mitologie, färä insä a proceda cu aceias
mäsurä inteleaptä, in critica studiilor acestora si fatä de
D-sa..,. --
Sunt eu vinovatä, dacA dl. Bârsan, care poate sä fie
cel mai erudit in alte ramuri, pe terenul mitologiei com-
parative, nu stie nici macar Ca' zeii cei vechi pägâni la
crestini au luat haina de sfinti, sau cä crestinismul relativ
-cu mult mai nou, s'a acomodat cu totul obiceiurilor celor
vechi, care au dAinuit inainte cu multe mii de ani ?

www.digibuc.ro
IV

Voi arata acuma si eu procedura d-lui Barsan


modul de judecatä al D-sale, intru stabilirea punctelor de-
acuzare In contra mea:
Eu nu zic d lucrarea mea este lipsitá de ori ce gre-
Orbedind färä nici o directivä, in Intunericul acesta,
pe un teren necunoscut, intru cäutarea adevärului, am
apucat de multe ori pe dräri piezise, ce In cale mi s'au
ivit, doar m'ar putea scoate la 1umin, pierzandu-m_
adesa in hipoteze, de cari nu sunt lipsite i aite scrieri ana-
loage, excluzând insä acestea, Cate adeväruri mari nu
descopär, incat e imposibil ca insusi pe un ráu-voitor ca
dl. Barsan sä nu'l fi putut convinge, prin unite expuneri
dare ca ziva si aproape de mintea tuturor. Puncte de acestea
bine rezolvite, dl. Bârsan cu multä bunä-vointa le tace,
agärandu-se mai ales de nimicuri, ca: jocul Coräbiasca, sau
Leuca, sau deductiunea asupra numetui Chiricà, Colentina
etc., despre cari imi dau si eu ca iaicä pärerea in treacät,
cu scoput de a atrage atentiunea altora, cari poate nu le-ar
observa.
0 vädità rea-vointä poate constata ori si cine la cuvântul
pagani", despre cari eu spun d sunt : proprietari ai pä-
mantului, pogonari", cum s'ar zice pe româneste". Spun eu
aice d cuvântul s'ar trage de la latini, cum lasä D-lui a se-
intelege ? Le apropii numai unul de altul, inchipuindu'mi
cà prin asemänare cu cuvântul lor vechi, românii i l'au
insusit cu predilectiune pe aceasta de la slavi.
Ba dulând cu multä ardoare gäseste si un anacronism,
in scrierea aceasta abstractä si atat de concisä a mea,
destulä onoare pen tru mine, la alti autori se gäsesc mai
multe gresele de stil, eu singurä credeam d cine stie Cate-
am. Mai ales la tipar, la corectura dirt urmä sá strecoarà_
astfel de greseli, când ne mai fiind loc, adaug ceva, färà
ca se mai pot revedea corectura. De acestea se aflä si in
volumul de fatä. Cat despre stil i formä, apoi rog se mä_
ierte cetitorii, cäd rnunca mea grea cu capul Imi iea toate
puterile i pe acestealalte nu pot sa le supraveghez. Tot
astfel si cu traducerea texturilor germane, in unite traduc
prea liber, in altele ma' tin prea dupä stilul original, care
in limba noastrà de multe ori e imposibil. Din partea mea_

www.digibuc.ro
V

destul dacA dau idee, despre ce sä vorbe$te in text, cei


ce vor vroi sä -Ned studii, n'au decal s'd se tie de original.
Apoi lincA o acuzare grea imi pune in Cara bine-voitorul
meu critic, doar ar putea definitiv sä stârneascä aver-
siunea tuturor in contra mea i anume: Vestita cronicA
a lui Hurul, pe care D-sa zice CA o induc ca izvor, neluând
in consideratie modul meu de a o intelege. E o mare crimä
dacA hni dau i eu pärerea, zicand : cà aceastä cronicA n'ar
fi cu totul fal$A, surprinsä fiind de consonanta ce gäsesc
in unile numiri, ca $i de asemanarea dintre portul din cro-
nicä cu resturile portului de astä-zi. De exemplu : in cronicA
aflärn despre unii dignitari cà ar fi purtat : toge albe seredite
cu serede negre ($ireturi) i CAptu$ite cu ro$u pe care eu
cred cà le avem in mantalele noastre de aba albä, garnisite cu
§ireturi negre, iar unile chiar cu postav ro$, iar ni $te cont4e
negre, garnisite cu $ireturi negre $i CAptu$ite cu reveruri
de postav ro$u, sunt astä-zi portul târgovetilor din Ro$i$a
(suburbie la Cernäuti) $i a räze$ilor din BroscAuti. Nu mai
putin m'a intrigat i gulerul, pe care il araiä cronica ca
-semn de boerie, de oare ce in satul ráz4esc Broscäuti,
unde se aflä unii räze$i atât de särkiti cä numai au nici
surtucul sau jileta ce o poartà peste schimburile albe, spre
arata boeria, s'a pastrat totu$i gulerul, $i and cine-val
Ii zice unui ast-fel de rAze$ : bade", el se revoltà, räs-
punzandu'i in limbajul säu rusificat : Adit, guler maiu 1
(Uitati-vg, am guler I).
Tot in aceia$ cronicá mai gäsim i nume de boeri
bucovineni : ca Vasilco, Flondur, pe când numele Pojoga nu
mai provine de cat intre tarani, din cari s'au rädicat in timpurile
noastre ati-va preoti i invätätori, deci s'au fost täränit,
ca $i Sbierenii, sau altii. Apoi mai afläm $i numele
Ro$ita, care va fi designând desigur cetatea Tetintilui din
Ro$i$a, pe care cu acest nume in cronice nicAiri nu o gäsim.
Acestea sunt deci motivele, care mä indeamnä a crede
cà numita cronicA a trebuit cel putin, sä fi fost scrisä dupä
niste traditiuni oare-careexprimându-mä astfel in cartea mea
Chiar sä admitem, cä cronica aceasta nu e cu totut
originalä, totu$i atâtea date $i numiri ce ne aduce ea, din
-senin nu stint luate".

www.digibuc.ro
VI

si cum cA scriind acestea, nu am avut idee despre


critica D-lui Filipide, pentru care invatat am cel mai mare,
respect si dd a cäruia päreri a§ fi tinut desigur samk poate
ori si cine sä inteleagA din context. Dl. Filipide insä ne
spune: cA oameni inteligenti credeau, c'à numita cronicA
este totusi adevAratä, acesta fiind si motivul care l'a
indemnat pe D-sa de a o studia, aflând in cele din urrnä,
tocmai ce presupuneam eu : cà e fAcutA dupA o scriere
mai veche, si anume: dui-A a lui Cantemir. Deci stint
eu asa de lipsitä de judecatk cum mA taxeazA dl. BArsan ?
Ba din contra, intrevAd cu ochii mintei acea ce nu §tiu.
Inventiunile despre republicA etc., dupä cum ne aratä dl.
Filipide, sunt ale fabricantului cronicei, lucru ce trebui
&AI credem. E intrebarea acum : de unde scoate el tradi
tiunile despre port? Acestea trebui sA'si aibA unde-va
un isvor real.
De motivele acestea deci condusä si ca una ce mA revolt
totdeauna când vAd pe cine-va pe nedreptul obijduit, am
fost redeschis discutia aceasta, nefiind preocupatA de cat de
dusmänia contrarilor personali a'i lui Säulescu, scepticism
foarte intemeiat la mine, dupa cum se poate incredinta
insusi dl. BArsan. DacA astä-zi sub ochii unui public asa de
cult, a putut D-lui care nu mä cunoaste, sA"mi faca lucrarea
mea originalä si cinstità de nimick ce am putea astepta
pentru atunci de la niste rivali invidiosi ?
Voi räspunde acum si la una din acuzArile aduse
tilor fundamentale ale scrierei mele, alegAndu'mi ca exemplu
un punct ce'l pot trata mai pe scurt. Voi lua pe sf. Gheorghe,..
pe care l'arn gäsit identic cu Hercules (ba il gAsesc si altii),
cu privire la care dl. BArsan in critica D-sale spune :
serid de astd-zi se aduc in legAturA cu templele acestui
semi-zeu", dând totodatä textul meu: Am spus cA un templu
a lui Hercules se afla in for. Acum pricepem de ce in
Bucure§ti sf. Gheorghe se aflä in mijlocul pietei, pe când
in Botosani hala de vândut carne se aflä alipitA de locul
bisericei sf. Gheorghe".
E drept cA sunt prea concisk cAci nu am timpul sA
mA intind in multe explicäri. Eu credeam cA din cele ce-

www.digibuc.ro
VII

premerg, acei ce au urmärit cu atentiune firul in scrutärile


acestea, rná pot lesne pricepe, vAd insä cä nu e asa.
Un lucru trebue 0.1 lärnuresc d-lui Bârsan & Comp.,
cä fantasia, de care D-lor mä fac atât de vinovatà, este
tocmai acea care joad rolul cel mai principal in religiunile
vechi i prin urmare in mitologie. Numai prin ajutorul ari-
pelor ei, dacä le avem de la D-zeu, iti poti lua sborul pânä
in acele regiuni, de unde au pornit conceptiunile acestea si
astfel fi in stare de a intelege senzul adânc al rniturilor,
precum si face comparatie cu cele existente din folclor.
Fantazia dacä am avut'o, ea mi-a fost numai de ajutor in
calea ce am parcurs.
Sunt eu vinovatä, dacä contrarii mei nu vor se inte-
leagä lucrurile acestea, cAutând sä träteze studii de mito-
logie in mod cu totul real, ridiculizându-le astfel, cu inten-
tiunea de a mä putea pe mine discredita ?
Stiinta aceasta a mitologiei, care e de domeniul fan-
taziei, va deveni si ea cu timpul o stiintd realà, dar numai
atunci când toate secretele, toate legile i se vor fi des-
coperit. Astfel, intre altele, putem observa : cä in jurul unui
zeu, se asaiä atribute i grupuri de idei, spre a putea fi
recunoscut in ori i ce manifestatie, fie in arta plasticA sau
literaturä, ba oamenii näzuesc a'l reda pe acelas zeu iubit
al lor, devenit apoi sfânt, chiar in cultul de astä-zi, incon-
jurându-1 pre cât se poate cu toate atributele lui vechi, spre
a putea mai viu reprezenta si recunoaste.
Pe sf. Gheorghe-Heracles, soarele de primävark care
cade in acelas timp când apare pe ceri constelatia taurului,
pe care anticitatea it desena ca mâncätor de carne de vità,
care era vacar la romani i la care se adreseazA i astä-zi ca sf.
Gheorghe, (numit pastele vitelor"), descântecele noastre la
vaci, spre sf. Gheorghe, care isi avea templul la romani in
forum boarium románii crestini nu din intâmplare, ci
prin traditiune, ca sä'l recunoasa, l-au pus atât in Bucuresti,
cât si in Botosani in piatà.
DI. Bârsan se iea pe vorba mea de hala de carne"
ca ceva fäcut acuma nou, crezând cä prin aceasta mà
poate aduce in lumina ce o doreste, fatà de lumea care l'a
insärcinat pe D-sa cu recensiunea cärtei mele. Dacä m'am

www.digibuc.ro
VIII

exprimat prea modern, voi rectifica: ca hala de carne nu


se aflä acolo de eri, de alalta eri, ci i pärintii nostri asa
au apucat: langa ograda bisericei sf. Gheorghe scaunele
de came, niste baratce lungi de aice pornind dughenile,
nu departe fiind cafeneaua, iar la cati-va pasi mai in-
colo piata.
O analoga localizare ne aratà Creuzer in opul sätt
rnitologic*), in Atena, unde in jurul templului patroanei
acestui oras, se aflau locuintele militarilor, intocmai ca in
Sais, in Egipet, in jurul templului aceleias zeitáti, dar sub
alt nume. lar pe Atena sau Minerva, o stim cu totii ca era
zeita militarilor.
Ca sfarsit voi mai ráspunde d-lui Barsan si asupra
nepregatirei mele:
Daca ar fi D-sa cunoscätor in cauzä, ar fi väzut cà
cleja in Datinele" pe care le-am publicat la 1903, dAdusern
destule probe de cunostinti solide mitologice; pe cand dl.
Hajdäu numai pe baza unor schite de felul acesta, pe care
le publicasem in 1893 in revista literara a Elenei Sevastos
Randunica", isi dAduse pärerea cä in mine se aflä un
adevarat talent. D-sa lnsä a fost pripit in apreciare, de
oarece dupa 20 de ani de studiu, di. Barsan nu ma ga-
seste aptä a scrie studii de rnitologie, aruncandu-le pe ale'
mele cele in folclor, ca lucru de nimic. Eu insä cred, cä chiar
neposedand un adevarat talent, dupä cum se exprimä ma-
rinirnosul i genialul nostru Hajdáu, dar 20 de ani de studiu
intr'un singur ram, pentru un om care e dotat cu putinä
inteligentä de la natura, nu s'ar putea asa de usor taxa ca
o nepregAtire, dupä cum ii place a crede d-lui Barsan
Comp. mai gratificandu-mä pe de-asupra i cu lipsa unui,
simt puternic de critica", de care mai degrabä asi putea eu
invinuesc pe D-lor. Cat despre mine, dacä in adevar
mi-ar fi lipsit spiritul critic, si m'asi fi lasat rapita de Ean-'
tazie, dui-A cum cred D-lor, de mirajul fetei morgane';
Iii drumul acesta incântátor din poveste, ce am parcurs,
câte näzdrävänii de atunci nu asi fi scris ! Sä'mi aräte cine-va

*) Fridrich Creuzer, Simbolik und Mythologie. Leipzig-Darm-,


stadt. 1840, III. 323.

www.digibuc.ro
Ix

in timpul acestui studiu, macar un articol din pana mea, in.


jurnal oare-care, desi multi laici s'au incercat condeiul
pe terenul acesta, unde nu aveau nid o pricepere. lar tl-
cerea mea de pârtA acum, dl. BArsan o iea drept nepregAtire,
inchipuindu'si cA 4 fi scris peste noapte, din fantazia mea
un op asa de greu, D-sa necalculând cât trebuie ca sA se
främânte si sA se lucreze in creerul cuiva mitologiile atâtor
popoare, cu complicatiele lor nesfArsite in obiceiurile i viata
popoarelor de astA-zi, pâtIA sA ajungA la o limpzire de
idei, spre a putea gäsi cal adevArate i scoate la luminä
lucruri precise.
Ba chiar si mai apoi, dupä ce procesul acesta s'a
terminat, dupA câstigarea judeatei mature, fie chiar mito-
logul cel mai invatat, si tot se va incurca in acest labirint
intunecat, unde atâtea religiuni se incruciseazA, i toti zeii
se confund. De ce pAnä astä-zi sunt atAt de putini acei ce
s'au luat inima in dinti, spre a intra in aceastä nestrAbAtutä
cale, läsAnd lucrul inceput, descurajati nu destul prin
greutatea rezolvirei acestor intunecate probleme, ci si de
reaua vointA a criticilor necunoscAtori, cari iti amäresc zilele,
neputânduli-se explica lucrurile acestea adânci i incurcate
pe Intelesul D-lor.
Un descurajat a fost si dl. Dr. At. Marienescu, luat,
la vale de di.- HajdAu, care de si genial in ale filologiei,
nu era destul de adâncit in mitologie, (cu toate CA era
lingvist i istoric, dupä cerintele d-lui Bârsan). SA fi con-
tinuat dl. Marienescu pe calea apucatA, odatä gresind, altd-
datä indreptându-se, Cate lucruri pânä astä-zi nu s'ar fi
descoperit, iar acum n'am dibui mereu pe treapta cea,
mai de jos, in intuneric, cum dibuim. Fiecare insä vrea de
la noi numai perfectiunea, netinând samä cA ea numai prin,
exercitiu se cAstigA, incepAnd de la mic spre mare si cA
in un atare ram de stiintä grea i complicatA, viata unui
orn nu ajunge, fie cAt de uria$A lucrarea ce a prestat,
d trebue muncA de generatii, lAsAnd fie-care ate ceva lucratsi
DacA nici fante occidentale, unde s'au cheltuit atAta invätati
puterile i s'au excelat atâtea spirite geniale, nu s'a ajuns la
perfectiune, ci stiinta lor pAtrunzAnd in public, abia a in-
prAstiat pätura cea groasä a negurei, *hied nepAtrunsä in

www.digibuc.ro
X

alte locuri, ne mai luându-te nime in ras când vei spune


cA sfintii sunt zei, si ea' zeii sunt aparitiunile din naturk
personificate si zeificate in vechile religiuni, ce se poate,
astepta la noi, când despotismul oriental nu te lasä
deschizi nici macar gura, persecutâncle-te ca pe timpul
inquizitiei, când indräznesti se aduci vr'o descoperire nouä,
inväluitä Incá de nebuloase, dupà cum e si natural, Ong..
când vei putea vorbi cuvântul din urtnä. In alte teri, când
cine-va rezolveazä o problemä, douä, pe terenul acesta, e
salutat cu bucurie, considerându-le ca o aquizitiune in-
semnatä pentru stiintä, nu MCA sä le aduci descoperiri cu .
duiumul, precum le aduc eu, färà ca cine-va sä rädice macar
un deget de aprobare, in Ora româneascä. Ba rädicä_
pumnul spre a te lovi i aduce la tkere alegându-se dL
Bârsan ca expert in o cauzä, care in critica D-sale, de la
inceput însui spune : N ici nu mä simt in star e, a
judeca lucruri asa de grele de urrnärit", fiind
totusi in stare, a aduce cu cea mai deplinä liniste de con-
stiintä, rezolutiunea urrngtoare: Aceste exemple, vor ajunge
ca sä se poatä vedea, spiritul ce domneste in intreaga lu-
crare. Convingerea mea este, cA autoarea vroind sä dove-
deascä romanitatea credintelor noastre, a fäcut prea mari
cohcesiuni fantaziei. De acea, cu toatä consideratiunea ce a
am pentru zelul D-sale, nu má aflu in plAcutä pozitie de
al putea recomanda Studiile sale in Folclor", pentru premiul
Eliade"... Ar fi putut mai bine sä zicA : Fantazia mea st a
tovaräsilor mei este, cA autoarea vroind sä dovedeasci
romanitatea credintelor noastre" etc., de oarece ne având
probe contrare tiinifice, o convingere pe terenul acesta
nu s'au putut forma. Astfel el D-lor sunt acei cari au tras
dovezile de pär si au bätut campii goalei fantazii, in cri-
tica studiului acestuia, nu eu care m'am tinut de cArti
si de folclor.
lar premiul Eliade Räclulescu" apoi a fost divizat si
acordat la mai multi competenti, cari au merita t, fàrà ca eu
sä pot capata pentru zelul meu" recunoscut, macar câte-va
sute de franci, spre a'mi putea pläti cheltuelile de tipar.
Se poate vedea cât de colo ce rot a jucat patima per-
sonarä intru persecutarea mea, vroind cu desevârsire sä

www.digibuc.ro
xr

nimiceascg, cAci de s'ar fi urmat cu dreptate, se gäsea un


membru cunoscAtor In acest ram in Academie, savantul
filolog Atanase Marienescu, autorul opului mitologic : Cultu I
pàân si crestin", care dacä era pus ca expert, îi putea
da samä, de cea ce am lucrat. La noi insä e stiut cA lucrurile
merg de-a intoarsele. Totul se face dupA placul unu;a sau altuia
din membri, cari au interesul de a persecuta sau de a proteja
pe cine-va, lar mai ales, e in interesul acelora care îi CA's-
tigA laurii pe munch usoarA, se Inläture pe acei cari au
adevarate merite. Eu nu mi-am compilat cartea dupA zece
autori, cari sA le dea D-lor garantä cA ar fi bung, ideile ce
in ea desvolt, afarä de mici exceptiuni, sunt cu totul ale
mete, nu le-a spus nimene altul inainte, luci 11 ce unii
nu mi'l pot erta.
CA nu md aflu in gratie la Academie, am putut sl
cunosc de la 1904 când am prezentat Datinele", un
studiu atat de greu, de 3 volume, in care ca inteun
mozaic am asezat fie-care credintä la locul unde ea venea,
puind o parte scumpä din tinereta si viata mea. Ah ! and
imi aduc aminte cu cAtä sperantA lucram, asteptând cu
neräbdare momentul, and cartile mele vor intra In mânele
corifeilor de la Academie, inchipuindu'mi cà imediat vä-
zAndu'mi härnicia i cunostintele, vor cäuta sä profite de
puterile mele, punându'mi la dispozitie mijloacele trebui-
toare pentru a ma' putea perfectiona. Si cu toate acestea,
cine a trecut nebagatä in samA i färA nici o aprobare,
de si cartea mea este recomandatA de pe catedrele univer-
zitätilor române ca cea mai serioasä colectie in folclor Eu L
Nu destul cd nu am avut nici o recunoastere pentru
munca mea intelectualä, nu mai vorbesc de cheltuelile
ce le-am fäcut cu colectarea, ba nici pentru cheltuelile
tiparului nu au avut nici o considerare. Din 6000 de coroane-
ce am cheltuit cu acesta, 4000 aproape au fost sacrifi-
cate pe altarul natiunei, abia am gäsit cAti-va oameni
cu inimä, cari se mA scape de totala ruinA : dl. Ministru
V lädesc u, cumpArAndu-mi cärti pentru 1200 franci ; dl.
Ministru Spiru Fl a r e t, pentru 500 ; dl. Ministru M o rtu n,
pentru 150 si dl. K iril ea n u, bibliotecarul palatului regal,
penttu 150. Dl. Calindetu, membrul Academiei, and
www.digibuc.ro
XII

l'am rugat se cumpere pentru bibliotecele m4elor regale,


mi-a spus ca ast-fel de cärti D-sa nu va da in tram Ora-
nilor ! nid macar ce contine cartea, dupä cum
de regulä am avut parte de ateA'14 Malta onoare la Academie.
Singur dl. Barsan mi-a fácut deosebita favoare de a se
,ocupa mai in special, curarisandu-ml pentru totdeauna de
a'mi mai trimite productiunile mele inaintea acestui 'Malt for.
Cat despre critica D-sale, personal nu m'a atins de loc,
.caci dupa cum vede, volumul al 11-lea al studiilor acestora
tot a aparut, iar daca voi afla sprijin la dreptul i cultul
nostru public, care nu pune pret numai pe stil i forma,
ci pe idei, va aparea In curand §i volumul Ill, care e gata
pentru tipar, precum §i celelalte (irr mare parte lucrate), des-
gropand ast-fel, de sub ruinile timpului, mitologia poporului
roman, fara ca Domnii de la Academie sa fie intru aceasta
.catu§i de putin vinovati.

Elena Niculitä Voronca.

Cernäuti, 1913 Decembrie In O.


Str. Transilvaniei 23.

Efon

www.digibuc.ro
CUPRINSUL.
Pagina.
CAP. I.
Zeus si curatirile.
§ 1. Sacrificiul de om 1

§ 2. Blana. Lupercii
§ 3. Nebuneala. Steaua Cânelui. Dracii 11
§ 3. Aegisul. Baba Dochia 13
CAP. H.
Csonos-Moloh.
§ 1. Eroii sau Mântuitorii. Teseu . . 17
§ 2. Copt lul Zeus 20
§ 3. Moloh Baal 21
CAP. HI.
SacrilicHle in Italia.
§ 1. Heracles. Argeii 27
§ 2. 40 de sfinti. Bahos . 21
§ 3. Larii. Simulacrele . 34
a) Larli de câmpuri 36
b) Uitata 36
§ 4. Larii si Larvele 38
a) Romul i Remul, lari 40
b) Cercovii 42
§ 5. Strigoii in descântece . 44
§ 6. Rämäsiti despre Lari 47
§ 7. Larii si Penatii in colinde 56
CAP. IV.
Salii.
§ 1. Regele Numa 62
§ 2. Apexul 69

www.digibuc.ro
XIV

Pagina.

§ 3. Ciocklanul 78
§ 4. Motul 82
§ 5. Jocul 92
CAP. V.
Inblfinzirea sacrificiilor.
§ 1. Sacrificiile lui Mart 113
a) Siva 115
b) Alungarea copiilor 116
§ 2. Postul, botezul, simulacrele 118
§ 3. Plante le curAtitoare . 122
§ 4. Pânza . 126
§ 5. RoadeIe pämântului . 136

CAP. VI.
Lumina. Inteligenfa.
§ 1. Cuvântul 145
§ 2. Literatura copiilor . 151
a) Alegerea copiilor 1.69
b) Un apocrif . . 174
§ 3. Cimiliturile numerice 184
a) Mânele, Degetele 215
b) NumArul 220
CAP. VII.
Despre Bogomilism.
§ 1. Facerea lumei
a) Sistemul maniheic 235

....
b) Facerea lumei la bogomili . 347
c) Influenta evreeased asupra sectelor acestora 252
§ 2. Facerea lumei noi . . 256

a) Lupta cu dracul. CAderea dracilor. . 261

b) Legende egiptene. Finul lui D-zeu . 263

c) Lupta cu dracii in collude. . . 267

§ 3. Facerea omului . . . 275


a) Prometeu. . . 276
b) Originea lui Prometeu . 284

Corbea . . 287
d) Lucrarea pämântului 295

www.digibuc.ro
XV

Pagina.

CAP. VIII

a) Gromownicul
....
Uncle texturi bogomilice.
§ 1. Cälätoria in iad . 298
309
b) Legenda Duminicei 312
c) Sf. Vineri botezgtoare 317
§ 2. Visul Maicei Domnului, 320
a) Inspiratiunea diving 327
b) Visul lui Tudor . . 333
§ 3 Cucul si Turturica . 335
a) Dualismul . . . 365
b) Filosofia veche despre Corp I suflet 371
c) Despre drac si *linger 379 k
d) Eros si Psiche 381
e) Continuare: Cpcul i Turturica 387
f) Atena 399
f) O intâmplare 411
Unile indrumäri . 415
h) Finea bogomilismelor 444
1ndice 451
Greselile de tipar si de sens 462

E100

www.digibuc.ro
CAP. I.
Ze tis i cur Atirile.
§ I. Sacrificiul de orn.
Lusträrile sau curätirile despre care am tratat in Vol.
1. al studiului acestuia urmeazA si in Vol. II-lea, ca fäcând
baza religiunei, atât la cei vechi, cât si la noi. Inceputul !or
e de prin India, le gäsim in Persia si in Asia micA, ba chiar
in Egipt.
Dislocate, sau abia amintite asa cum sunt, in mormanul
de material al mitologiei, le trece or si cine usor cu vede-
rea ; dar dacä ne ocupäm mai in special de ele si le stringem
in mänunchi, ne dau cu totul altä privire asupra trecutului
religios al popoarelor ce au existat inainte de Inoi, si dela
cari ni-au rämas toate credinjele ce le avem.
La greci lusträrile le aflätn in cultul mai multor zei
ai luminei, iar mai intâi se semnaleazA ele In cultul lui Zeus.
Acestea poate Cal vor fi avut un inteles deosebit de aghiazma
noasträ, care e indreptatä asupra relelor ce ne vin dela diavol.
A ne inchipui Ca' si la greci era in vigoare dualismul, ni s'ar
spune ca e o rätäcire. Cu toate acestea Zeus insusi ca spirit al
luminei s'a luptat cu titanii, puterile brute ale naturei, arun-
cându-i in tartar, cea ce equivaleazA cu diavolii nostri. E
neindoios cA titanii acestia reprezintä spiritele intunericului,
de vreme ce-i gäsim contrari luminei Dumnezeesti. 0 nouä
erg de atunci se semnaleazà. Heracles fiul posterior al lui Zeus
Ii infinteazA niste serbäri taiälui seu, in onoarea invingerei
acestia, care remaserg pentru totdeauna sub numele de
jocuri olimpice" la care invinggtorii cu ramure de maslin
se incununau, intocmai cum s'a fost incununat si Zeus

www.digibuc.ro
6

fiind atunci invingAtor. lar :maslinul am vAzut din Vol. L


cA era o ramurà de lustrare. Astfel Zeus chiar dela inceput
fàcând päcatul in contra tatälui seu, se lustreazà. De aci
putem deduce ea' cultul acesta e strâns legat cu lupta pute-
rilor intunericului, pe care zeul luminei le-a fost alungat.
Vom trece la subiectul nostru, la sacrificiul de orn,
ca sträns unit at orice lusträri, rämase din timpurile vechi.
Zeus ca a tot stiutor, ca zeu al intelepciunei si al
luminei ce vede totul, avea i oracole. In Dodona se afla

oracolul cel mai vechi care a fost vr'o datä pe pämântul


Greciei si care se manifesta prin freamätul frunzelor unui
stejar vestit al acestui Zeu cu ale cärui ramuri Zeus tot
odatà sä" i incununa. Stejarul fiind copacul seu, ca simbol al
puterei, se vede, cununa de stejar remase pentru totdeauna
drept cununä de glorii. Când nu era nloae, preotii lui Zeus
rupeau crengi de stejar si luând apä din un riu de munte,
spuneau niste rugáciuni, miscând apa cu crengele (e acelas
rit ce'l facem i noi la sevärsirea aghezmei pentru ploae)
dupà care invocare se credea ca apa incepea a se turbura
si a esi aburi din ea, cari suindu-se in sus si amestecân-
duse cu alti aburi, indatä ploua.
Ca zeu al aerului care troneazA in eter, lui Zeus i
sä fAceau altare pe vârfurile muntilor,*) aceasta din cauza
cä nourii, procesul furtunelor, mai inlâi in jurul vârfurilor
de munti se aduná. Astfel, un altar al lui se afla pe Olimpr
altul pe vârful Pelionului, altul pe muntele Lykaon. Aproape
de muntele acesta e cunoscutä legenda cu regele Lykaon,
la care mergand Zeus si dânduse de cunoscut prin tunete,
Lykaon 'Idea de oamenii ce i se prosternau. lar ca se'l
cerce de e in adevär D-zeu, pe când Zeus dormea, a fript
un copil si i l'a dat sä'l mänânce. Cea ce Zeus cunoscând
i'a ars casa cu foc, iar pe dânsul l'a schimbat
intr'un lup, care indatä fugi in pädure, unde
a stat ca lup 9 an i. Dupä trecerea acestora intur-
nându-se inapoi, deveni iaräsi om. Prin alungarea lui ca lup-
dintre oameni Preller intelege o curätire, in felul celora ce-

* Vezi Preller Griechische Mythologie p. 93.

www.digibuc.ro
7

am väzut in cultul zeului Apo Ion cu cerbul.* Tot odatä


in acest lup vede el si un simbol al ernei, pentru care si
Zeus singur fu numit Zeus Lykeicul, fiind inteles el singur
in acest sens. latd cum se exprimä acest neintrecut mitolog
vorbind despre sacrificiul ce se aducea lui Zeus la inceputul
ernei, in luna Maemakterion, dupd care isi cdpätase si nu-
mele de Zeus Maemaktis, adia iritat i salbatic, mânios:
Sunt multe icoane de acestea in mitologie, in care elemen-
tul pe care un Zeu Il reprezintä, cu natura i fiinta eticd
a acestuia e in acel grad identificat, incat schimbätoarele
imprejurdri ale elementului cad si asupra dispozitiei Zeului.
Astfel veselul i fructificätorul cer de yard are o expresie
amicalä i blandd, pe când cerul intunecat de nouri si bi-
ciuit de furtune aratd pe Zeul suferind si mânios." Din
aceastd cauzd crede autorul cd era el impdcat prin un sac-
rificiu de sânge.
Legenda lui Lykaon devenit lup nu e decal o imbrd-
cäminte nebuloasä, ce de regulä primesc toate legendele, prin
trecere de timp. Lykaon era fiul lui Pelasg, el inflintä cel intal
oras in grecia: Lykosura, iar pe muntele Lykaon nidicä cel
intdi altar lui Zeus, puind in uz sacrificiile de
copii In onoarea Zeului, precum i un joc Lykaia,
care era de insemndtate in Arcadia. Timpul MO de pe cand
se petrecuse acestea era atât de indepärtat, Mat lumea ci-
vilizatä i umanä de mai tarziu nu-si inchipuia de cat ca un
sacrilegiu fäcut fatd de Zeu, acea ce fusese odatd rit.
Un alt sacrificiu important adus lui Zeus este si
acela de pe muntele Pelionului, unde locuia centaurul
Chiron si unde se scurgeau in vale o multime de 'Aid.
In zilele ferbinti de yard tinerii din orasul Demetria se
suiau sus, in procesiune, cu preotii. Tinerii imbrAcati in
piei de berbeci atunci sacrificati, cari trebuiau sd fie mi-
tosi, iar punându-se in genunchi pe aceste piei, se rught
pentru ploaie.
Pieile acestea erau un simbol, ne spune Preller, prin
care se cerea ploaie si recoare, dar aveau tot odatä i o
* Vezi cerbul din colinde, in Studii in folclor" VI. p. 37, care
de asemenea trebui sa fie fiará 9 ani $i 9 luni, etc.

www.digibuc.ro
8

insemnare de impacare a maniei D-zeesti, inbinata cu acel


pelerinaj i acele sacrificii. (Sensul mai adanc fiind, cà
tinerii ce imbräcau pieile, altä data prin viata lor trebuiau
se impace zeul, plätit fiind mai apoi acel tribut prin ani-
malele ce luase locul lor).
E de insemnat numele orasului Demetria, care e ace-
las cu numele lui lupiter, ce a ramas In amintirea popo-
rului nostru drept Sf. Dumitru, dupa cum am putut con-
stata In Vol. L Demetra era la greci mama parnantului
zeita cerealelor, care îi avea serbatorile toamna i anume :
Tesmophoriile, ce cadeau in luna lui Octombrie, numitä
si Damatrios. La romani o serbatoare a lui lupiter avea
loc de asemenea toamna In 11 Octombrie, inbinata cu cu-
lesul viilor si a fructelor, numita Meditrinalia". Existä de-
sigur o legaturä intre acestea i obiceiul Sa-medriului
nostru de a se face seara foc si a se imparti mere la co-
pii, care foc ne arata sacrificiul de copii prin foc, ce sa
facea acestui Zeu.
Sf. Dumitru e un sfant al ernei: vine pe cal alb"
aducand omät, se zice. Cate odata îi scutura chiar atunci
barba", (Joe sau Zeus era barbos). Apoi Sf. Dumitru mai
fine si cutremurile. Cea ce e conform credintei despre
Zeus, care cand se uita rnanios pe lume, p Am antul se
cutrernurä.

§ 2. Blana. Lupercii.
. lntocmai ca i Creuzer, pune si Preller In combinatie
sacrificiul din Demetria cu serbátoarea lupercalielor, care la
romani cadea In 15 Februarie. Cu aceastä ocazie Iupercii"
sau preofii acestui zeu Lupercus-Faun, In numar de 12,
sacrificau In ,,lupercal" unde se aducea sacrificiu, niste
tapi, cu ale caror piei apoi se imbracau. De fatà trebuiau
se fie doi tineri din neam bun, pe care ii in-
s emnau pe frunte cu cutitul plin de sange,
fiind apoi stersi cu lanai muiatä in lapte, dupä care ei tre-
buiau sä rad A. Apoi sezand cu totii la masä, lupercii por-
neau incinsi cu acele piei, alergand in jurul muntelui Pa-

www.digibuc.ro
9

latin si prin oras, zicand al curäfe. In cale li se puneau


anume femei sterpe, pe care ei le loveau cu curele din
acele piei, fiind credit*: cä apoi vor aduce roadä. Sac-
rificiul acesta era o impacare cu zeii, numitä Februatus"
de la care si luna isi cäpata numele de Februar" iar cin-
gAtoarea lor se chema amiculum lunone". Tot odatä luna
aceasta era a lunonei, ca lurfa de apä de sigur, fiind atunci,
zodia pestilor.
Faun era Zeul padurilor si al vegetafiunei, al inmul-
firei si al animalelor. Se zicea a el fusese rege pe cand
Evander veni din Arcadia. De aice, zice Pre Iler poate
obiceiul coräbierilor de a'si sacrifica straele, indatä ce ajung
la term." Evander fu primit de Faun pe muntele Palatin,
aproape de acea pesterd a lui Pan Lyceicul", facutä de
Evander, pe care romanii o numeau pesterea lui Faunus".
Faun sa stie ca era cu totul idenficat cu zeul Pan, al
padurilor si al turmelor din Arcadia, deci e cu totul vede-
rat cum Evander îi aduce de acolo cultul, contopindu-I cu
al lui Faun.
SerlAtorile lui Faun erau una la inceputul ernei, in
luna lui Decembrie, iar alta in 15 Februarie, inaintea prima-
verei. Serbatorile din Decembrie sunt Filipii nosh i, care
cad la inceputul 'postului CrAciunului, pentru care se si
numeste postul acesta postul Filipilor" (In satele rutenizate
Pelepeuca). Ei sunt 7, dintre care trei cad la inceputul pos-
tului, iar restul In decursul postului. Cele trei zile de la
inceput femeile nu torc, Ca' le mänâned lupul; nu se
piaptana, ba nici nu iau pieptenii In mânä, cad lupul are
dinfi, ci nutnai ung gura cuptorului i toate bortele de
prin parefi, ca sä-i unga gura lupului i ochii, se nu le
vada vitele lor, sau sa le faca vr'o stricaciune. Din Filipii aces-
tia face parte si Sf. Andrei, numit Filipul cel mare": Faun
singur, cand pornesc lupii i strigoii. Ba tot de Filipi se
fine i Sf. Niculai.

Apoi serbätori de ale Filipilor mai sunt i in


Februarie, dupà cum am arAtat in Vol. I.. Am vdzut
in luna Februarie la noi ce rol mare Inca si astazi au cu-
rafirele. Afará de spolocania (sporcalia) când se curAfe toate,,
fiindu-se si in acea zi pentru lupi avem ziva forfecarilor,

www.digibuc.ro
10

§i a burghia§ilor". Forfecarii sunt croitorii, rdm4 ca des-


cendenti ai preotilor luperci croiau singuri din piel
haina. In o poveste din revista Ion Creangd, aflArn cd
croitorii de demult opreau o bucatd de stofä pentru lup"
aruncând'o pe fereastrd, a§a era obiviuit.* In Franta croi-
torii merg la impefit (avându-0 prerogativa de inmultire, a
lupercilor). La noi se spune cà starostele trebui se capete o
bland.
Iatd o poveste pe care am auzit'o in Ungureni, dis-
trictul Dorohoi, dela un mo§neag anume Ion Borhan, care
dupä cum vom vedea, face parte de aici :
In tam lui lordan-rege, au fost venit turcii i dând
peste un preot, sultanul i-a zis: Mäi popä! Ce credintä
aveti voi in D-zeul vostru? Dacä aveti bund credintd, ce-
te§te sd vie dealul ceala la istalalt, cä de n'a veni iti tal
capul ! " Popa s'apucd de cetit 3 zile §i 3 nopti §i dealul
nu se urne§te. Adoarme in strand. Vine ingerul in somn
§i-i spune: Dute la Simon Curelaru I sd vie cu femeia
lui §i se strige in ua bisericei : Hura! i sä rädice mândle
in sus". A fäcut a§a §i când a strigat, dealurile au venit
amândoue la un loc. Pentru cd el lucra toatd sAptämâna
§i ce c4tiga, sâmbdtà da la sdraci", spune povestitorul.
Sunt atät de sigurd cd Simon acesta este Semo Sa-
ncus sabin, a cdruia numire o mai gäsim ca Sanco Sancto
Semoni Deo Fidio"") etc. Ba mai tärziu era inteles §i ca
fermecator la cre§tini. La romani este el zeul jurämântului
§i al dreptAtei numit i Dius Fidius, deci una cu Iupiter
sau Dispiter. Un templu al seu era pe insula Tibrului, unde
se afla §i al lui Veiovis, sau Iupiter botezdtorul. Mai tärziu
se descoperi cà lupiter acesta purta §i numele de I. lurarius.
Deci identic cu Semo Sancus, numit de cdtre cre§tini
Simon Magus". Heracles ce vine din Grecia, mai apoi este
identificat cu Sancus dupä cum ne putem aduce aminte
din Vol. I.
Vedem cum in aceastd legencld gäsim pe Iordan rege"
care in memoria poporului ce fine mult la Iorcidnit"
*) Vezi revista Ion Creanga", anul III, Nr. 1.
**) Preller röm. Myth. vol. II, pag. 270.

www.digibuc.ro
11

lordänitori" bine s'a pästrat. Cine va fi acest rege nu putem


hotära. Poate Romulus. Preotul poate se fie Numa. Dece
Sancus face parte din Luperei ca curälar? iaräsi nu putem
intelege. Se vede numai ce sfintenie se atribuia cultului
acestuia, care trebui sä fi fost la sabini, Serno Sancus
i

fiind un zeu Sabin. Alegoria muntilor veniti la un loc va fi


contopirea celor doue popoare: Sabinii de pe Quirinal
si romanii de pe Palatin. Turcul va fi Marte, ce porun-
ceste unirea aceasta. Simon insä poate sä fie si Heracles
ca identic cu Sancus.
In Vol. L al studiului acestuia am arAtat cum, de cul-
tul curätirilor romane amestecate cu serbätoarea nebunilor'
la romani, tinea atât Hercules cât si Apo Ion, ambii repre-
sentati la noi prin Trif cel nebun. Curätitorul principal ro-
man insä, era lupiter Veiovis, dintre cele doue lunci, cu
statura de copil, care nu crestea i cäruia i se sacrifica o
cam-A la 1 lanuarie ca ritu humano", asa dar pentru impä-
care, zice Pre ller. Zeul acesta era ca si Apo Ion incununat
cu laur, având sggeti in mâni, pentru care invätatii il de-
clatá de Apo lo Lykoreus de la Delphi. Era foarte vechi la
latini. In Alba avea un altar, pe care sta scris : Vediovei
Patrei genteiles luliei"*). De unde putem vedea pentru ce
familia luliilor fäcea parte din acei lordánitori. Poate unul
din acestia e preotul din legendd. Veiovis acesta mic era
privit ca un zeu mânios i reu, ca Dis Pater, zeul mortei
(ca stând in combinatie cu iarna poate, devreme ce in aceste
zile era serbätoarea lui).
§ 3. Nebuneala. Steaua cânelui. Dracii.
Preller pune in combinatie impkarea lui Zeus din
Demetria care se fAcea pe timpul aparitiei stelei cânelui,
cu impAcarea crimelor, resultate din boalele de minte, ard-
tându'l astfel ca lucrátor in amândouà sferele: a naturei
a vietei omenesti**). De la el, supremul dätätor de legi
rânduele, se credea cä vine smintirea de minte, care aduce
pe orn la crime, ca pedeapsä a lui D-zeu si tot el ca
zeu al luminei curate, era satisfäcdtorul la toate, intorealo-
*) Preller röm. Myth. I, pag. 263.
**) Preller griechische, Myth. I, pag. 115.

www.digibuc.ro
12

nil a ori-ce rea gresalä si mântuitorul celui ce cu pocäintä


alerga la dânsul. El era räsbunätorul sângelui värsat, precum
si a or-cärei dar tot el era si cel intâi curätitor.
Ca atare el curäfeste pe lxion de cel inlâi omor, dar fiind
cá a pAcAtuit mai departe, e pedepsit si pus pe roatà in
-tartar, unde se Invârteste necontenit. Tot de el au fost cu-
räfite i Danaidele, precum si Teseu i alfii. Despre Lycaon
stim. La cultul de curätiri al seu era preot in Atena Epi-
menide, acesta pe langa darul de a curafi pácatele, mai
avea si pe acela de a fi medic si profet.
Zeus era orânduitorul vietei in general, iar alaturi cu
el, ca pedepsitor a pacatelor, trona zeita dreptafei Dike,
care pedepsea ori-ce nedreptate. Apoi el mai avea, spune
Hesiod, mii de spirite neväzute care'i stäteau la disposifie
§i care pdzeau unde ce se fäcea : dreptatea sau nedreptatea,
desi ochiul seu insusi era a toate vAzAtor. De asemenea
erineele sau furiile, erau la ordinele lui. Deci vedem la ce
vechime sä ridicA frica noasträ de iad. Ca isbdvitor a ori
ce nevoe i se inchina lui cel de pe urmä pahar la masa,
in ziva cea de pe urmä a anului.* El era zeu al jurämân-
tului si a credinfei in cameraderie, pazea nationalitätile
pe orn. Pedepsea pe cei neprimitori de oaspeti. Dädea bi-
nile i reul cum vrea, dar mai mult era bun.
Sunt de observat de boboteazà, ziva lusträrei crestine,
ideile care circula despre draci i iad i lumea cealaltä, pre-
curn si povestea despre diavolul legat de catre D-zeu sub
pämânt, in scaunul ce el lui D-zeu i-a fost pregAtit.** lar
toate acestea daca observäm bine, îi au obârsia in cre-
dinta, despre acest D-zeu antic, adorat mii de ani, de stra-
mosii nostri, inainte de crestinism care si el a curäfit
iumea de päcate prin aghiazmä : la greci ca Zeus, iar la
romani ca lupiter Veio , inte de Hristos.
Cu ocazia Bobotezei se int neazA foarte mult cá diavolul
tot anul îi roade fierele, incât pana la Boboteaza, ziva lustrarei,

*) A se vede In Descrierea Moldovei de Dimitrie Centemir despre


pabarul mare ce se bea la urrnd la mesele domnesti ca multumire
pentru darurile i mila Dumnezeeasca".
**) Vezi Datinele i Credintele etc. p. 935.

www.digibuc.ro
13

inteo cruce se mai tin, si cum ispräveste preotul de lordan


aghiazma si stropeste cu ea, strigând Chiraleisa! lanturile
diavolului cresc din non. Ace las lucru se spune si despre
Sâmbata, Ca' daca faci cruce dimineata cum te scoli, lantu-
rile lui se intäresc din nou si tot astfel se intaresc când
bate covaliul cu ciocanul degeaba pe iläu. Covalilor li-a
ramas legamânt dela covaliul cel dintâi, care l'a legat pe
diavol, ca asa s faca.
Covalii cei dintai au fost ciclopii, ce au faurit lui Zeus
in lupta cu titanii fulgerul, prin care zeul luminei i-a cul-
cat la pämânt. Tot prin acesta it doboreste el si pe Tifon
in lupta cu gigantii, punând peste dânsul vulcanul Etna.
Despre dracul ferecat se spune, Ca de cate ori se scutura
se produce cutremur de pärnânt. Tot de catre Zeus sunt arun-
cati i titanii in iad, dinpreung cu Cronos diavolul cel mare
Asupra dracului acestuia care se crede la noi cà e de pro-
venientä bogomilica, vom mai reveni.

§ 4. Aegisul. Baba Dochia.


Pieile ce i se aduceau lui Zeus sacrificiu, tot Preller
le pune in combinatie cu ingrozitoarea lui aegida." ce era
un scut de blana de capra, pe care când o scutura pro-
ducea tunete i fulgere, servindu-se de ea in rasboae, pentru
a ingrozi pe dusman. Mai intai s'a servit in lupta cu ti-
tanii. Preller aratà foarte bine, cum ca.' aegisul" sau aegida"
trebui sa fi simbolizat nourul de ploae, ce poarta fulgerile
si ca atare, prin asemenare de bland mitoasa, ce are cu nourul,
când se cerea ploae, prin sacrificiu de atari animale mitoase
era impacat.*
Aegida era purtata atât de Apolo, cat
si de fata sa Atena, cat si de sotia sa luno.
Acestea doue, mai ales cea din urma, face
pe Dochia noasträ, care îi scutura cojoa-
cele la 1 Martie.
luno Sospita la romani era imbracatä cu o piele

*) La noi se crede ca dacA visezi oi albe sunt noud de ornât


pe când oile negre sunt noud de ploae.

www.digibuc.ro
14

{1 e caprä ce-i servea §i de coif, cu opinci indoite In


vai f, cu lance §i scut in mânä, er a In chi pui tä aru n-
can d fulger e. Ea i§i avea templul in Lanuvium. Des-
pre capre se spunea cä" ii sunt nesuferite zeei, iar de aice
motivul ca la särbätoarea ei dela 1 Februarie, bäetii se alunge
caprele cea-ce 11 face pe Preller sä se exprime : cä" de
regulä astfel de obiceiuri Invechite ascund anumite culturi.
La noi se spune cä Dochia pa§te caprele. Sau cä
alungä caprele" ca sä facA colb, se fie cald. Sau cA pa§te
oile. Despre cele 12 cojoace ale ei §tim ; pe care le Intinde,
când e soare, sau le scuturä" când e omät, furtunä. In
Ro§a lângä CernAufi unei femei Inbodolite sau mâniose,
i se spune Odochio!" In Datinile etc" de aut.*), la capitolul
vintului, unde acesta e pus in combinatie cu Sim ion stâlp-
nicul" care cade la 1 Septembrie gäsim : Atunci când suflä
vântul mai tare, când e furtunä, iarna sau vara, acela nu-i
vântul ci v ântoaic a, f meea lu i. E mânioasä pe dânsul
cà nu sun' destul de tare §i se duce ea in locul lui. Vân-
tul e mai potrivit, el suflä mai cu chibzuialà, dar ea Doamne
fere§te ! " In Moldova se spune când suflä vântul tare Ce
vântoaicA mare !" lar din Boto§ani afläm urmátoarea :
,Vântul e tare, dar s o r a vântoaica e §i mai amar-
Iui
nicA. El când ostene§te vine acasä §i atunci merge ea in
locul lui".Sf. Varvara §i Dochia se fin pentru fur-
t u n i. DacA lucrezi de ziva lor se stârnesc mari furtuni".
Toate acestea consunä exact cu mitologia. Hera era
§1 sora §i sofia lui Zeus, iar Varvara am väzut in Vol.
precedent c5. e Atena, fiica lui. Din aceia§ colectie observärn
sfintenia cea mare a vântului : cä. e Sf. 1 o n," cä z i ua e
vântul" cà e duhul lui Dzeu" cä mintea e fä-
cutä din vân t" etc. Toate acestea dupä cum am vAzut
sunt atribufiunile lui lupiter, zeul ceriului, al atmosferei §i
al eterului. Ba mai gäsim §i despr barba vântului, cu care
se Invälear_ca4 sacrificiul e oa ni ce i se fAcea, spunând :
ed miroase a carne de om" de câte ori se rätkea vr'un muritor
pe la dânsul, femeia lui ascunzindu'l, ca se nu'l mänânce.
Ca eter adesea gäsim in pove§tile noastre despre
vântul turbat" cu baba ambitioasä §i mo§neagul ce s'au
*) Vezi Datinele i credintele etc. p. 402.

www.digibuc.ro
15

suit pand la D-zeu pe baba aruncând'o vântul turbat jos,


poveste care altà-datä vom cerca a o studia. In Ornitologia
lui Marian invgjäm cA numai ciocârlanul este In stare a se
sui pang. la vântul turbai" dar cade mort*). Pe un asemenea
ciocârlan ¡Elsa dacA II mänâncg un câin e, turbá Deci
luna câinilor i boala nebuniei adusg fri combinatie de
Preller cu eterul Cerul-Zeus, care dà nebunia, dupa cum
am vazut.
Simion Stâlpnicul este identificat §i cu Apolon, vezi
povestea : Sf. Simion §i cuco§ul**), unde gäsim cA Sf. Simion
tine cerul i pgrnântul, el e pe vânt, el poartà vânturile, cä
a avut un fiu i D-zeu i l'a luat, pentru care n'a vrut se
dea 7 ani vânt singur coco§ul a fost In stare a'l Intoarce
din indärAptnicia lui.-- In Mitologia greacä. aflam cà Apolon
având de fiu pe Esculap sau grece§te : Asclepios, zeul me-
dicinei, care 'trivia i mortii, cea ce 11 face pe Pluton zeul
subpämântului sa se plâng5. lui Zeus cà nu'i mai vin morti,
acesta il omorä prin fulger. Apolon de ciudà omorâ §i el pe
ciclopii, ce i-au fost fäcut lui Zeus fulgerul §i pentru mai
mult timp nu al-Am pe cer.
Povestea noastra e desigur mai complectà, când se
spune data de 7 ani, §i cg de aceia 7 ani se jele0e dupa
mort, precum §i intâmplarea cu cocoul, cäruia D-zeu pen-
tru tieaba ce i-a fäcut Ii dä se poata tinea 40 de femei.
in Mitologie cuco§ul ca i erpele §i ca i cainile erau atri-
butele lui Esculap. Iarba câinelui" este la noi o iarbg cu noscutä.
Cauza pentru care 11 gäsim pe lupiter contopit cu
Apolo ca §i cu Sf. Simion cre§tin, este, tocmai acel Simon
Magus" sau Semo Sancus" ce era tot odatà §i Dius
Fidius" §i care i§i avea templul pe insula Tibrului, unde
se afla §i templul lui Esculap, avându-§i serbätoarea la I
lanuarie, odata cu a bunicului seu Veiovis, sau lupiter
Iurarius, la cre§tini ca'zind serbätoarea in ziva de I Sept.
an nou bisericesc, care Veiovis curätitorul de pacate prin
apa lustralà, dä motivul ca vântul se fie tratat de popor drept
Sf. loan botezAtorul cea-ce era i Apolon. Mai venind

*) Datinile pag. 413.


**) Pag. 350, 1 Ornitologia, Cernäuti 1883.

www.digibuc.ro
16

apoi ca apartinAtor al cultuIui acestuia si Heracles cel pu-


ternic, care la Hesperide a tinut cerul pe spate, in locul lui
Atlas si acesta identificAndu-se cu Semo Sancus" sau
Simon Magus" iatA pentru ce apoi cerul si pämântul e
tinut de Sf. Simion al nostru. SärbAtoarea Isi mai are acuma
motivul i prin inprejurarea CA la 1 Sept. la romani îsi
avea sArbAtoarea Jupiter Tonans iar la 2 Sept. Apollo Aktius*).
Intocmai precum geologul din amestecul pAmântului
recunoaste epocele si cataclismele ce au trecut peste el,
tot astfel i mitologul din amestecul zeitAtilor i miturilor
e in stare a recunoaste timpul si popoarele prin care a
trecut un mit.
CA si Juno ar fi avut parte la sacrificiile de oameni
ce se fAceau pentru egidä, respective pentru ploae, se poate
vedea din imprejurarea ca la lupercalii pieile cu care se
imbrAcau lupercii se chemau Amiculum lunonis" (desigur
cele 12 cojoace ale ei, luperci fiind 12) tot astfel si luna
Februarie ii imprumutA numele ei de Februata" sau Fe-
brualis" ca luAnd parte la acele curAtiri. Cei doi tineri ce
erau atinsi cu cutitul, mai demult au trebuit ei se vie sub
cutit, ca i tinerii Demetriei, ce apoi se imbräcau numai
cu pielea animalelor care in locul lor se sacrificau, spre a se
impAca Zeul, ca se le dea ploae, la romani imbrAcându-se
preotii lui Lupercus (lupul ernei) in locul lor.
Blane ca simboale ale nourilor se sacrificA si astAzi
la circazieni, punându-se pieile animalelor ce le tae pe co-
paci, in onoarea lui Sf. lije, lar despre sfântul acesta însui
Sf. Scriptura ne spune cA avea un cojo c. Cea ce aratà
generalitatea acestor simboale la antici.
La noi când cine-va e mânios se spune cà s'a in-
tors cojocul pe dos"
Ca o atare blanA de ploae e desigur a se lua i blana
de aur" a lui Frixos, fiul lui Atamas, care prin intrigile masterei
sale era in primejdie de a fi sacrificat, dar suindu-se pe
un berbec cu lânä de aur, dinpreunä cu sora sa Hele, din
Asia micA trece Helespontul, Hele insA se ineacg, dând nu-

*) Vezi Cultul pagan si Crestin", pag. 203, de Dr. A. M. Marie-


nescu, Bucuresti 1884.

www.digibuc.ro
17

mele ei acestei strârntori, pe când fratele ei scapa In Col-


hidia, unde sacrificând berbecele, !Ana aceasta de aur se
atarnä pe un steja r, päzita fiind aice de un balaur. Iason
merge se o capete, fiind in pericol si el de a-si pierde zi-
lele, dar cu ajutorul Medeei ce se amorezeaza de dânsul,
scapa.
In familia preoteasca a lui Atamas era obiceiul ca
sa se sacrifice cel mai mare din fii, lui Zeus Laphystios,
dupä numele unui munte din Orchomenos, iar daca fugea,
cand se inturna inapoi trebuia sa se fereasca de a intra In
pritaneu, caci indata era prins si sacrificat. Obiceiul acesta
s'a exercitat 'Ana dui-A razboiul cu persii.

CAP. II.
Croricos-Nlolcoll
§ I. Eroii sau mântuitorii. Teseu.
Din cele expuse pana aice am vazut cum sacrificiile
de orn in vechirnea cea mare, inlocuite apoi prin cele de
animate, erau ca obligatoare pentru a cere lui Zeus urne-
zeala trebuitoare pämântului, iarna Inblanzindu-I poate tot
pentru acela§ scop. Ba la timpul seu insu§i zeul acesta al
ploaei §i al fulgerului, ca copil era cat pe ce sä fie inghitit
de teal seu Cronos, reprezentantul unei alte religiuni, cea
ce araia ca sacrificiul de orn fu exercitat In o religiune cu
mult mai veche de cat cea a grecilor, de care vorbim.
Lucru ce sä si confirmä prin imprejurarea ea' zeul Cronos,
tatäl lui Zeus ce'§i avu cultul mai intai in insula Creta,
era venit din Asia mica, unde gäsim pe zeii solari Baal si
Moloh carora li se aduceau sacrificii de oameni, mai ales
de copii.
Ca atare zeu solar este de luat si Talos al Cretanilor :
un om de fier infocat, ce inconjura de 3 ori pe zi insula,
2

www.digibuc.ro
18

arzând cu bratele sale de fier pe toti sträinii ce s'ar fi


apropiat.
Marl de aceastä legendä,' o traditiune si mai vie
tráia la greci in obiceiuri i serbätori, care se desvoltase din
imprejurarea sacrificiului de tineri, ce se fácea oare-când in
numita insuld si din care unele amintiri astfel cristalizate
träesc i astäzi in poporul nostru. E vorba de tributul ce
orasul Athena era indatorat a da in tot anul regelui Minos,
trimitindui-se 7 MO si 7 fete spre a fi sacrificate mino-
taurului. Acesta era un monstru cu capul de taur, ce sedea
Th un labirint cu mii de ganguri inselätoare, fkut de De-
dalos, in care cei ce intrau nu mai puteau esi afarä, cäzând-
inevatabil prada lui. Pánä in fine se gäsi Teseu care 'Ili

scäpä. latä legenda :


Teseu era fiul regelui Atenei i un erou ca §i Heracles,
ce'si scäpase tam de o multime de monstri. El se oferi
se meargà dinpreunä cu copii trimii, spre sap tara de
acest tribut rusinos. Ajungând, este ajutat si de impre-
juräri, câci fiind frumos se amorezeazA de el Ariadne, fata
regelui, ca i in Colhis Medea de lason, dându-i un ghem,
de pe care el tot läsá atd pe cât mergea ; astfel fu in stare
de a nu se rätki, ci plin de curaj, ajungând la minotaur II
dmorâ. De aice luându-se cu tovaräsii sei pe acelas fir,
tsirä buni teferi la lumina zilei.Väzându-se scapati cu
viatä, îi incununarà capul cu cunune de biruintä, däntuind
tin joc de bucurie, care apoi a rärnas pentru totdeauna ca
amintire.
Pornind apoi din insula Creta Teseu cu Ariadne, fäcù
-un act de nerecunostintä, läsând'o dormind pe insula Naxos,
unde o gäseste zeul Bahos si se cäsätoreste cu ea. De
aice Teseu ajunge la insula Delos, unde porneste iaräi
petrecere de bucurie pentru scAparea lor, jucând jocul ce
aratà incâlciturile labirintului, iar deosebit de joc mai avurà
boc i niste intreceri, pentru cari pretul invingerei era palmul
sfânt". Aceastä serbare remase iaräsi, sub numele de Delie" la
care cetatea Atena trimitea anume o corabie numità cora-
bia sfântä" reprezentând-o pe cea originalà.
Teseu avuse vorbA cu tatäl seu cä la caz sä scape,
când se va intoarce corabia, va pune un steag alb, luând

www.digibuc.ro
19

pe cel negru, cu care pornise. Uitând insä ca 0 o fack


bätrânul ce-si astepta pe rnalul märei copilul, nevkând
semnul de bucurie, se aruncä in valuri si se inecä. Ajun-
gând Teseu acasà, serbätoarea cea intâi ce-o institui lui
Apo lon, drept multumità scäpärei sale, precum si pentru
rodirea anului, avu si un caracter trist. Anume : in ziva a
7-tea a lunei Planepsion (Octombrie) sacrificA mai intâi
bob fiert dupà cum se vede si la noi CA bobul e o
plantä a mortilor :
Dumnezeu sal ierte
Cu fasole Bette,
Cu bob inflorit
Bine'mi pare c'a murit!
iar apoi fdcu asa numitele iereiisoane" din tot felul de
fructe du!ci, asezate pe crengute de maslin si inpodobite
c u Iân ä, care acompaniate cu cântäri populare furl pur-
tate prin oras. Acesta dupà cum vedem e pornul nostru,
ce se face la diferite imprejurdri, la morti ca si la nunti si
s'ar putea zice: si pomul de Crkiun. Fofezile" astfel se
chiamä crengele impodobite cu strafide, smochine, porto-
cale etc. inchipue: sägeata, spicul grâului, frunza bradului,
steaua, crucea, etc. Särbarea aceasta ca si toate celalte in-
stituite de el au rämas pentru totdeauna la ziva anumitä
in Atena.
Apoi Teseu institui in onoarea zeitei Atenei, patroana
orasului seu, serbätoarea numità Panatenea". La aceasta
mergeau in procesiune §i bätrânii orasului, imbrkati curat
si purtând crengi de mas li n i. Maslinul era copacul
Atenei, de acea invingAtorii diferitelor intreceri ce aveau loc
la serbätoarea aceasta, erau premiati cu o amforà plinä de
unt de lemn sfânt al acestui arbor. Tot atunci se da si
o hainä greu tesutà si greu cusutà zeitei, care hainä era
intinsä pe o corabie, in loc de catarg si purtatà in proce-
siune prin oras.
0 altà serbätoare intemeiatà tot de acelas erou ace-
-liasi zeitäti era numità Oshophorie" si avea loc pe tim-
pul culesului viei. In aceasta se fäcea amintirea despre
scAparea tinerilor de la minotaur, aIergând acestia din temp-
11.11 Atenei Schiras in al lui Dionisos, (sau Bahos) purtând
2*

www.digibuc.ro
20

struguri. Tot odatä i o procesiune avea loc intre acelea


temple, la care se cântau cântece in onoarea lui Dionisos
si a Ariadnei, tar baeti imbrAcati in haine de fete, aduceau
aminte de acea IntAmplare.
Teseu institui Atenei Schiras serbätoarea numità
Schirophoria". Aceasta isi avea de atribujiune luCrarea LA-
pämântului. Niste pluguri sfinte clädeau cele intâi semnalul
de samanat, acompaniate de ceremonii religioase. Aceste
pluguri erau impartite la 3 temple ale zeitei, afiându-se In
deosebite parti ale tárei. Eu nu tnä indoesc cä' aice zace
originea plugusorului" nostru de anul nou.
Tot Tezeu reinfintà In Atena pritaneele". Niste locali-
tàfi cari se pästra pe vatrà focul sfânt al Vestei in
care se fAceau praznicele publice. Aicea se adunau toti ce-
tätenii spre pune la cale afacerile, iar streinii aflau gAz-
duire. De vatra aceasta va fi finând masa ajunurilor noastre,
cu pläcintele colacii ce se fac la serbätorile de iarnk
dându-se la colinddtori si plugari. Oh. Dem. Teodorescul-
deasemeni ne aratà cum colacii (colindete" sau bolindefe").
sau ori-ce alte turte ce se dau de serbätorile acestea_
de iarnä, stau in legAturd cu serbätorile romane ale zeitei
Fornax sau Vesta si vatra ei. Serbätorile romane insä nu.
sunt de cât o copie a celor grecesti.

§ 2. Copilul Zeus.
Se revenim iaräsi la insula Creta, in care am väzut
cA avea loc sacrificiul de tineri. Mitologia greacä spune cä
aice fu locul de nastere al lui Zeus, fiul lui Cronos si al
Rheei, care de fricä ca sä nu-1 inghijä si pe acesta bärbatul
ei, precum Ii inghitise pe ceilalti, temându-se ca sä nu
fie detronat de copii, ea if ascunse in o pesterä, iar lui
Cronos Ii dädu sä inghitä o piaträ invälitä in pelinci. $i
astäzi la noi existä credit*, când se naste un copil, CA se
arunci o piatrà pentru strigoi"**) Pe copil Il hränea o caprä
numità Amaltea" cu laptele ei, iar niste bäef i erau pusi
*) Vezi IncercAri critice asupra unor Credinfe, Datine si Moravuri
ale pop. român. Bucuresti 1874.
**) Vezi Nasterea la români de S. Fl. Marian.

www.digibuc.ro
21

-anume sA joace isä facà huet când va plânge copilul,


lovind in niste scuturi de metal, sA nu-1 audà tatAl seu.
Copii acestia in numAr de 9, au fost numifi coribanfi"
sau curefi" devenind apoi când fuseserä mari preofii aces-
tui zeu. In povestea Capra cu trei iezi" gäsim amintirea
acestei legende zeesti.
La greci in timpurile vechi se juca un joc numit
Phirica" care se spunea cA era jocul curefilor, sau al co-
ribanfilor, inventat de Rhea, ca tatAl sA nu audà plânsul
-copilului. Alfii spuneau cA jocul ar fi fost inventat de Atena,
ca joc de invingere in contra giganfilor i cA ea ar fi in-
välat pe Dioscuri a'l juca. Lupta giganfilor insA era
confundatä cu a titanilor, deci Phirica" putea se fie si
jocul de invingere al copilului Zeus, asupra tatAlui seu
care dupä cum slim, conform profefiei vechi, fu alungat de
-cAträ fiul seu, in fundul tartarului.
Alfil InsA povesteau cA Cronos ar fi fugit de mânia
-fiului seu in Italia si cA aice a domnit sub numele de Saturn"
-alAturea de lanus, zeul acestei fAri.

§ 3. Moloh. Baal.
Dacä observArn carta geografica, vedem cA insula
Creta despre care a fost vorba pAnä acum, este. situatä in
apropierea Feniciei, farà populatA de semifi, unde se adora
zeul soarelui Moloh, cAruia i se fäceau sacrificii de oameni
ca si lui Baal in Siria. Copii au avut din vechime drept
cei mai mari inimici pe zei. PArinfii spre a-si asigura ro-
direa câmpului, buna stare si fericirea lor, se indatorau a
li da sAngele lor, sacrificAndu-le pe cel intAi nAscut, precum
pe cele intâi nAscute animale, cele Intai roade, etc. Zeul
Moloh si Baal erau una. Amândoi aveau statui colosale de
fier, in chip de oameni, iar capul de taur, cu mânile intinse
pentru a li se aseza pe ele jertfa, iar la piept cu o deschi-
zAturA. In interiorul desert se fAcea foc i când acest cup-
tor era ros, se punea pe brafele arzAtoare copilul, ce atâta
se svArcolea, pAnä cAdea räcnind de durere in lAuntru, unde
se consuma la glasul cântecelor preofilor cari in sunetul
muzicilor asurzitoare jucau cu pArinfil In

www.digibuc.ro
22

j u r. Acestia nu aveau voe se plângA, caci altfel nu ar fi


fost primit sacrificiul lor.
dau foarte bine seamA cum apoi cultut
acesta a trecut In Europa, iar ca punte de trecere gAsim.
insula Creta, unde aflAm aice minotaurul care pe timpurile
eroilor mAnâncA copii, iar intrucAt povestirele vechi if arat&
însui pe Cronos ca mâncAtor de copii, prin aceasta se vede
a fi idenficat cu acel Moloh. CA Cronos a fost identificat
cu zeul acesta, este complect stabili prin istorie, care ne
spune cA in Cartago, o provincie feniciang din Africa, ace-
liasi sacrificii se° fAceau zeului Cron o s. Despre Cronos
se spunea CA el s'ar fi sacrificat pe cel intâi näscut, tatAlui
seu Uran. DupA exemplul zeului acestuia, generalul Amil-
car pierzând o luplA in Sicilia, isi sacrificA copilul seu
acestui zeu. Si fiind cA cartaginezii de un timp nu'si mai
sacrificau copii lor proprii, ci cumpArau copii strAini
hrAneau pentru sacrificiu, pentru acea atribuiau rnâniei lui
Cronos infrAngerea tor de câtre Agatocles, cea ce'i deter-
minA sA aleagA 200 de copii din familiele cele mai bune
din sinul lor, ba chiar copilut unic ce era la o familie,
sAl sacrifice. far reusindu-le lupta, ca multumitA zeului,
sacrificarA pe cei mai frumosi prisonieri. Preolii acestui cult-
sAngeros erau inbrAcati in ros.
CA odatA si la evrei a avut loc acest cult, se vede-
din sacrificiul ce era gata se facA Avram lui lehova, cii
fiul seu Isac si care sacrificiu de oameni apoi se inblânzi, .
sacrificându-se animate in loc.
F. Nork in opul seu Die Götter Syriens"*) dirr
care scotem observArile acestea, ne arata cum sacrificiile de
copii se fáceau nu numai prin arderi ci si omorându'i pe
altar si carnea mâncânduli-o, ca a or si cArui animal.")
Povestele noastre deasemenea ne spun despre co-
pilul pus sA se frigA in cuptor, pe când umbla D-zeu pe
lume i inch' mai frumos l'a scos, având un mAr de aur

*) Die Götter Syriens p. 35 V E. Stuttgart 1842.


**) Se lintâmplá si la noi se auzi juráminte: sa'mi mánânc co
pilul fript, clack' lucrul cutare nu e asa!"

www.digibuc.ro
23

In maul Care sacrificiu concordeazA cu acel instituit de


Lycaon, desigur dupä felul sacrificiului lui Moloh.
Povestea noastrà spune cà mergänd D-zeu i Sf. Petru
si nefiind primiti bine de acei bogati, la casa unui särac
aflând gAzduire i oamenii acestia tineri träind bine, fiind
amândoi Intr'un gaud" Ii sacrificarä lui D-zeu copilul.
In o variantä gäsim cä D-zeu a cerut unturà de copil,
sä se unga' la ochi.*) D-zeu insä pentru bunAtatea lor tot-
deauna I! invie. Omul acesta de regulä e podari la o apà mare.
Legenclà mitologicA aice conrespunzätoare este acea
a lui Philimon i Baucis, o päreche din Phrigia ce se iu-
beau foarte gingas. Pe atunci umblând Zeus pe lurne
fiind respins din casa mai multora, este primit ospitaliar In
casa lor. D-zeu Ii scoate din acel loc si izereste satul.
Ei rernân preotii templului lui, prefecânduse apoi In doi
arbori la usa acelui templu, ne spune Ovid.")
Dupà legea de asociatiune a ideilor vedem ca" si le-
gendele asemänätoare se asociazà, iar cu timpul se identifick
contopinduse mai multe in una singurk cu variantele ei.
La legenda aceasta a noastrk mai gäsim asociatä i pe o
an' legenciä mitologick acea a lui Pelops, fiul lui Tantal,
care vrând si el sä cerce zeii, le pregAti deasemeni bucate
din carnea fiului seu. Zeii stringându'i Insä ciolanele II invierá
din nou, singur un urea'. neputându-se gási, Ii puserà altul
de fildes. Copilul fu luat In Olimp***), dar gresind tatäl seu it
deterà inapoi pe pämânt. Tantalus era asa de avut incât
cale de 12 zile tineau pärnânturile i turmele lui, Zeus insä
de mânie pentru copilul ce i l'a fost fiert, izAri tot tinutul.
Patria lui Pelops a fost Ionia, de aice el se strAmutä in
Peloponez uncle urmasii lui: Pelopizii, devin familie dom-
nitoare. In neamul acesta se intâlnesc adesa omoruri, Intre
care si un copil fiert i dat se'l mänânce tatälui seu, cea
ce ne aratä acelas cult al lui Zeus, aflätor In Arcadia. Ba
chiar legenda lui Frixos stä cu acestia In legAturk
*) Vezi Datinele 1251, 1154.
**) Vezi Metamorfosele".
***) In varianta din Datinile pag, 1251, copilul fript e deasemeni
luat in ceri la Dzeu.

www.digibuc.ro
24

Foarte adesa gäsim la noi povestea cu oamenii nepri-


mitori, afarà de unul, pe care Dzeu II scoate ca si pe Lot,
izArind satul.
Ca stand In legAturà cu acestea in mitologie afläm si pe
Deucalion si Pyra, care fiind evlaviosi, Zeus in urma räutätei
oamenilor si supärdrei ce avu cu Lykaon, cäruia ii arse casa
si'i omorä cu fulgerul top copii, hotärând se prápädeascA lumea
prin deluviu, pe acesti doi i-a ales ca supravietuitori, spre a per-
petua omenirea. Corabia lor se opreste pe muntele Parnas,
unde ei zidesc cel dintâi oras Lykosura, de la care se trage
Delphy, unde era oracolul lui Apo lon, cu paserea sa corbul,
despre care am mai vorbit cä e identic cu cel de pe marca
Munteniei. Deucalion infiinteazä cele intâi templuri lui
Zeus, ca si cele intâi orase, oameni fäcând amândoi prin
aruncare de pietre in urma lor : pietrele aruncate de Pyra
devin femei, iar cele de Deucalion barbati. Totusi sunt ei
pärintii corporali ai lui Helenos, tatäl celor 4 intemeitori ai
helenilor. Ba amestecul cu oracolul de la Delphi il afläm in
o variantd a povestei noastre, unde D-zeu mergând cu
flecäul inpetit la o fatà, infige un toiag in pärnânt care face
frunze*), si care am vIzut cA e lemnul päcätosilor, ce fineau
de cultul lui Apolon. Acelas bät infrunzit ne aduce aminle
§i de toiagul lui Aron, ca si de lancea lui Romul. Era deci
o legáturä intre religiunile acestea dedemult. F. Nork in
mitologia sa biblicA**) ne aduce lucruri interesante in aceasta
privintä.
In o colindà, culeasä de Gh. Dem. Teodorescu***), se
cântä despre Toader Diaconul si femeia lui ca sahastri luc-
ruri confuze, din care mai ales reiese cä el face din pietre
mai mici oameni, iar din cele mari munti. Träsura aceasta
din urmä trädeazA potopul. Poporul ne spune cA de la
pti.op sunt pe lume muntii. De asemeni si träsäturä cu
podariul de mai sus ne indicä acelas potop.
In poporul nostru deasemeni se gäseste povestea cu
masteha ce dd bärbatulului sä"si mänânce copilul. Sora lui
*) Vezi Basmele Române" de Lazar Seineanu 851-852.
**) Biblische Mytologie des alten und neuen Testamentes, Stutt-
gart 1842.
***) Colectiunea Gh. Dem. Teodorescu, Bucuresti.

www.digibuc.ro
25

ii strânge ciolanele si le ingroapa sub un mar, din care se


face un hulub care intr'una cânta
Hulub, hulubas!
Masteha täetum'a
TAtuta mâncatum'a
Sorioara strânsum'a
Sub un mär ingropatum'a
Huhtbas fAcutum'a
Hulub, hulubas !
In masteha de aici o avem pe Ino, femeia lui Mamas,
care in o varianta a noastra e inecata in fäntana, pe când
trio sari in mare.*)
Legenda aceasta de asemeni se ramifica in o multie de alte
povesti, in care o vitica sau un bou Inv* pe copii cum
se fugä i ce se faca. In acestea intra i legenda lui Cadrn
pe care il avern ca Todirica fat frumos **), etc. Ca si
a lui lason, cu boii ce arä câmpul de arama, etc. lar
din toate vedem clar sacrificiile de copii sau de oameni,
or de vite, pentru oameni, ce le ajutä a se elibera din gura
lupului, sau a balaurului, sau chiar a vântului ***) din care
reese foarte vederat sacrificiul acesta ce se facea lupului-
Zeus, etc.
Despre Zeus acesta molohic se gäsesc urme si in
Creta, unde Zeus se aflà adorat sub numele de Talaio s,
care corespunde gigantului de fier Talo s, ce se spunea
ca era fäcut de Vulcan si care ardea pe straini in bratele
sale, asemenea fenicianului, cartaginezului i sardicului Moloh,
zice Creuzer.****) Cà acest zeu Talaios trebui sä fi primit in
anticitate sacrificii de oameni, nu lasa nici o indoiala in-
trecerile gimnice, ce mai apoi le-au suplinit, se exprima acel
autor, ca i un joc pantomimic ce aratà invârtiturile acelui
orn de fier in jurul insulei inteles ca zeu solar.
Amintire despre cultul lui Moloh in Sardinia a ramas
in râsul sardonic" al victimelor ce se strâmbau murind In

*) Datinile p. 1053.
**) Datinile p. 189, 191, 194, 197.
***) Datinile p.
****) Fridrich Creuzer's Symbolic u. Mytologie p. 38-41 dritte
Ausgabe. Leipzig. Darmstadt 1842.

www.digibuc.ro
26

convulziuni, preotii spunand cA se bucurd si rad, de


fericirea D-zeiasca, ce ii e datä prin aceastä moarte, unin-
duse prin elementul focului cu D-zeu.
Despre copiii intai näscuti juruiti lui Sf. Petru am cu-
les o foarte frumoasä poveste in Cernauti*). In aceasta in-
susi cuptorul de fier il gasim. Deci facand parte din cultul
lui Saturn-Moloh. Apoi despre copilul juruit dracului se
aflä nenumarate povesti, atat la noi cat si la cele lalte po-
poare, WA a se fi stiut ce insemneaza. Cata lumina putem
de acum inainte capAta studiind fie care poveste in parte,
dupa care vom putea cunoaste cultul de care tinea.
Numai putin gasim urme despre sacrificiile aceste
in alte credinti la popor: SA ne aducem aminte ce frica au
oamenii de preot, cand II intalnesc pe drum, zicand ca nu
le va merge bine si aruncand un ac sau bold in urma
lui, instrumentul prin care se sloboade sange, sau paie, care
simbolizeaza arderea.
0 alta superstitie e de a nu se numära oamenii in
deolalta, crezandu-se cä unul din ei trebui se moara. lar
dacA l'ai numarat pe unul, acela stupeste, zicand: Ptiu de
capul dracului !" Sau cu manie zic: numatata'i dintii in
gurä !" Reminisce* de pe timpul and al zecelea din oameni
sau animate etc. erau sacrificate altarului.
Deasemeni credinta el de visezi popa il visezi pe
dracul adeca : zeul caruia Ii servea.
Proverbul DA pielea popei". Sau acela cu care se
sperie copii, cä : tae popa limba" de pe cand se fAceau
eunuci in onoarea zeilor. In Mihalcea (langa Cernauti) nu
li e placut oamenilor and li iese jidan cu pärul ros inainte,
la drum. Cea ce ne aratA constiinta ca era semit acel zeu
daunAtor omenirei.
Au dreptate oamenii in povestirele lor cand spun : ea,
de demult se faceau multe rele pe lume". In acestea tim-
puri de superstitie intunecata, and asupra capului oame-
nilor plana in tot momentul o nenorocire, traditia ne aratä
cum providinta trimitea la timp bun eroi, pentru a ester-
mina relele i a'i scäpa pe bietii muritori. Am vazut mai
sus pe Teseu, acum avem vedem pe H er ac I e s.
*) Publicatá in Drapelul din Lugq, Banat, 1908 N. 109.

www.digibuc.ro
CAP. III.
Sacrifictille in Italia.
§ 1. Heracles. Argeii.
Legenda spune cal pe când mergea Heracles spre-
Italia, se scoatá vitele furate de la Gerion, abâtu prin Egipet.
Aice se afla iarAsi un cult ca acela de care am . vorbit,
Regele locului Buziris, având obiceiul a sacrifica pe streinii
ce veniau In Ora lui, II prinse pe Heracles si'l duse legat
páná la locul de sacrificiu, unde alAturi se afla o masá
opulenta pentru sacrificátori. Heracles se lasá dus pânä la
fata locului, apoi rupându'si legáturele omorá atât pe Bu-
ziris cât si pe servitorii lui, el punânduse frumusel la ben-
chetuit.
Povestele noastre ne spun despre CapcInii" ce prin-
deau oameni de ai nostri si'i Ingräsau cu miez de nuck
apoi Ii puneau In niste cáruciaore si'i frigeau In cuptor
pentru a'i mânca. Oamenii acestia cu capul de câne aratá
pe un popor egiptean, ca acesta despre care vorbim aice,
sau este a se intelege numai pämântul Africei, sub carac-
teristica acesta, arälându'i pe Cartaginezi ca atari. Povestea
spune cum o babá hránea pe o fatá si cä In una din zile-
acesta o IntrebA : Mátusá, Mátusà, ce ai asa gurä mare ?
/Vlare, mare, Mu! meu,
CA multi oameni am mâncat eu!
CA odatá mergând ficiorii babei la bisericá (Vneau deci de
un cult) baba vroind se frig5 fata Ii zice:
Ciuci fatà,
Pe lopatä,
Ciuci mätu§ä,
De'mi aratä!

www.digibuc.ro
28

fAcânduse a nu sti cum sA se puie. Baba se sui si'i arätä.


Fata o inpinse In cuptor, unde se fripse si ficorii o mAn-
cark iar fata fugi. Tot Heracles este acela care exterminA
sacrificiile de oameni din cultul lui Saturn, ce se incuiba-
sell in Italia. Gh. Dem. Teodorescu vrând sA dea esplica-
rea cuvAntului Sigilarea" (asa se chemau niste daruri ce
se fAceau iarna, la sArbAtorele din Decembre ale lui Saturn,
numite Saturnalia, in acela§ timp cAnd cade si CrAciunul
nostru) in opul sus citat, ne dä urmAtorul text :*)
Originea acestor serbAtori este repurtatA la urmAtoa-
rele fapte : Ercule dupA ce invinse pe Gerion, ducAndu'si
c a invingAtor prin Italia turmele de boi care i se furaserk
aruncA in Tibru, acolo unde era Pons sublicius" un numär
oare care de simulacre sau de oameni, egal cu acel al so-
lilor care îi pierduse in cAlAtorie, pentru ca aceste figuri
duse pe mare de curentele favorabile al apelor, sà fie mä-
nate pAnA la fArmurile pArintesti ale repausafilor, in locul
corpului bor. D'aci rAmase usul d'a se face simulacre, d'a
se pune printre sacrificii si mai pe urrnA d'a se inpArfi ca
daruri."
Apoi tot Teodorescu ne spune cA Varon atribue in-
stituirea serbAtorei Staturnaleior urmAtoarei inprejuräri: Pe-
lasgii gonifi din locurile lor, consultarA oracolul de la Da-
clona care le respunse :
Mergeti dutând pâmântul saturnian al Sicilianilor
Sau Cotila Aboriginilor unde joad insula
Cu cari amestecânduve, tramiteti lui Apoline decimä
$i capete Iadului (lui Plutone) §i tatalui seu oferifii oameni
Pelasgii fiddi oracolului, dupA ce rätäcirA rnult, ajun-
serA in Lafiu, prAdarà pe locuitorii Siciliei, cuprinserA Ora
§i consacrând o parte din spolii lui Apoline fatidicul, rAdi-
carA lui Ploto (Dis) un templu si lui Saturn altare. AceastA
instituire fu sacratA ca serbAtoarea anualA sub numele de
Saturnale" in care mult limp aduceau ca victime capete
de oameni, dupä cuvintele oracolului. Ercule trecAnd prin
Italia Ili consilie sA lepede acest mod crud de sacrificare si
se inlocuiascA capetele de oameni cu simulacre, care se re-
presinte figuri i capete de oameni, iar lui Saturn se'i ofere
'1) Incerdri critice etc.

www.digibuc.ro
29

lurnânári, cAci vorba din oracol prikor insemnä i lu-


minä, iar nu oameni. De aice fu adus obiceiul de a se in-
pärti lumânäri in tirnpul saturnalelor : lumânäri de cearà
in onoarea lui Saturn".
Aice trebui sä facem o descriere mai amAnuntità a
obiceiului simulacrelor sau oamenilor de pae care se fäceau,
numiti argei, despre care s'a vorbit mai sus. Despre ei se
spunea in mai multe feluri : cà Heracles in cälätoria sa din
Argo s spre Italia, contra lui Gerion, ar fi pierdut pe mare
24 de tovaräsi de ai sei argien i, prin inec si cA marea
ar fi dus corpurile inapoi la tärmul patriei lor pentru a
cAror amintire cum ajunse in Roma, aruncA in rau acele 24
figuri de pae numite Argei. Altii insä pretindeau Ca' acei
24 de oameni ar fi träit in Roma, pe când se cherna Sa-
turnia, si cari dupa plecarea lui Heracles, de dorul fàrei
singuri s'au aruncat in Tibru. Romanii i-au proclamat de
lari a'i orasului si li-au fAcut in cele 24 cartiere câte o ca-
pea' la care in ziva de 16 si 17 Martie preotii fäceau pro-
cesiune luând parte si flaminica cu pärul nepieplänat, in
semn de doliu, iar la 15 Mai in tot anul sub conducerea
ponteficelui se aruncau 24 argei, cu mânäle si cu picoarele
legate in râu. Preller insä in opul seu Römische Mytho-
logie" ne aratà cà aceste päpusi trebui sä fi reprezentat pe
cei 24 oameni ce trebuia sä dea fie care quartier fIuviului
ca sacrificiu de aceastä lunä fiind legatä i legenda despre
bätrânii de 60 de ani ce se aruncau in fluviu, si despre
cari se spunea cä stau In combinatie cu acei argei.
Tot Preller observä cA numele de Pontefices" a
ponte faciendo" nu e un titlu preofesc, ci cá stä in legäturä
cu ceremonia ce preotul o avea de indeplinit la facerea unei
punti, pentru care insigniele ponteficiului erau un topor.
De si puntea aceasta de pe Tibru nu putea sä fie fAcutä
de (emu, iar la facerea ei nu era voe sä fie intrebuintat
fierul, tocmai.mijloacele aceste de mare ispäsenie, ca si cele
observate la serbätoarea Saturnalielor, la care pentru a se
aminti timpurile de feridre ce existase sub stäpânirea lui
Saturn, nu se pedepsau cei vinovati, judecata si nici bà-
tàlie nu se fäcea, ci numai daruri : ca acele sigile, oscile sau
mästi, figuri de lut i acele lumânäri de care am vorbit, se

www.digibuc.ro
30

clädeau, lucruri ce stim Ca' probau tocmai contrarul, i anume


.sacrifictile de oarneni, ce se fäceau in negura vremurilor,
tocrnai acestea zic : nouà ne sugereazä ideia : cä la fa-
cerea unui pod, trebuia sä se fi dat când-va fluviului ca sacri-
ficiu un orn viu, pentru ca podul se tie, dupä cum si in timpu-
rile posterioare se gäseste legenda aceasta la diferite po-
poare. Noi o avern aplicatä la zidirea Curtei de A rg e s"
Ainde a trebuit sä se dea un orn, deci un : argel" de aice
venind desigur si numele acestei rnondstiri Curtea de
A r g e s".
latä legenda greacA rnoderng a podului peste Arta :*)
Patruzeci si cinci de mesteri si seized de calfe
Trei ani lucrarä la podul peste Arta,
Toatà ztua zideau si de cu sarà se däräma
Mesterii se jäluesc i calfele plâng:
Vai de truda noasträ, vai de munca noasträ,
Toatà ziva sä zidim si searä sä se därâme!
Iar staf ia räspunse din bolta cea dreaptä :
De nu veti jertfi un orn, zidul nu se intemeiazk
$i nu curnva sä jertfiti orfan, sträin, sau drumet
Ci nevasta cea frumoasä a mesterului mare etc.
Càzând nevasta in cursä, se plânge:
Vai de ursita mea, pAcat de soarta mea
Trei surori furätn si toate trele flu ursite
Una zidi pod ul peste Dunärea, cea laltà Avlona**)
Iar eu cea mai de pe urmà podul de peste Arta.
In o variantä di n Creta o päsäricA ciripeste, spuind
cä trebui sä se omoare acea femee. Aice nevasta spune cá
o sorá a ei peri de sabie, atta intr'o fântänä, iar ea la pi-
ciorul boltei podului. In o a treia variantä, la un pod peste
Elada spune cä: una peri la Tarnova, cealaltà la Manole.
(Manole e numele unui pod peste Agraida).
In o aitä variantä macedoneanä vedem cà o pa s er e
hotäreste cum are sä se facA sacrificiul la podul de peste
Arta cuvinte ce ne provin ca si cum ar fi fost hotärâte
de oracol, i anurne de acel al pleiadelor din Dodona, 'care
erau porombite.

*) Extrase din Studii Folclorice" a D-lui Lazär $aineanu.


**) Oras maritim in Epir.

www.digibuc.ro
31

In o variantä bulgäreascä, me§terul Mano zidind cetatea


Solun, (Salonic) §i cAzând jos, pe când se uita la fata lui
Giurgea, murind, cere s A o ingroape de vi e in mo r-
mân t cu e I. Acesta avea 300 de me§teri.
Deci e maistrul insu§i luat drept zeu, ca §i cum ar
ii un zeu solar, ca al unui labirint cu 300 de camere, inchi-
puind zilele anului care cere sacrificiul. Nicäiri insä nu s'a
pästrat atât de bine amintirea architectului mitic Dedal ca in
figura lui Manole al nostru, nid chiar in varianta venità din
Cr eta. Dedal dui-A ce zidi artisticul labirint regelui Minos,
acesta având ciudä pe el, crezând cä Dedal l'a ajutat pe Teseu,
il inchise dinpreunä cu fiul seu in labirint. El totu§i scapä
fäcându'§i aripi de pene lipite cu cearà, sburánd pe deasupra,
singurfiul seu Icar apropiinduse prea tare de soare §i topindui-se
aripele se ineacA in mare, cäpätând marea in acel loc numele
fiului seu, adicA ,,Marea Icaricä". Dedal merse in Sicilia unde
zidi templul Venerei din Erix §i un templu in Cumae lui
Apolon, etc.*)
Acela§ lucru se intâmplä §i cu me§terul Manole al
nostru. Negru-Vodä inchizându'l cu me§terii sei in turnul
monAstirei Curtea de Arge§", ace§tia de asemeni fàcân-
du-§i aripi de §indilä, sburatt dar cäzând jos se prefecurà
in pietre, singur Manole cäzând se prefäcu In fântânä,
(Marea Icaricg).
Vedem dar destul de clar legAtura din cultul lui Moloh-
Cronos cu acea a lui Saturn, de pe Pons Subliciu, de
unde apoi noi capätäm legenda, ce poartä numele acelor
argei.

§ 2. 40 de sfinti. Balms.
Am väzut mai sus cä in zilele de 16 §i 17 Martie
avea loc la romani pomenirea celor 24 de argei, la acärora
*) De sigur cä in amintirea lui Dedalos, cel Intai arhitect, au
obiceiul zidarii noOri de a pune in zid umbra. In arnintirea sacri-
ficiilor ce se dAdeau acelui demon ce finea zidurile. Umbra unui
om mäsurânduse i punânduse in zid, la 40 de zile omul moare i
apoi necontenit umblä pe acolo. Aceasta se nume0e la noi stafie. Fie
care edificiu e pus pe un cap" de animal sau de ori ce vietate, cAci
altfel cel ce lucreazä ar pläti.

www.digibuc.ro
32

capele preotii fäceau procesiune de doliu. E curios CA tot


in Martie (in 9) la noi cade serbitoarea celor 40 de sfinti,
si acestia inecati, sau arsi, dupi unii. In ziva aceasta este
obiceiul a se face 40 de sfintisori" adeci niste coläcei unsi
cu miere, in Moldova având chipul de 8, numiti i Crä-
ciuni" daci se fac ei de Criciun , dându-se de poman'a
pentru sufletul mortilor. In Muntenia se fac in chip de orn
(adeci acel 8 va fi având si un cap) numindu-se bradosi"
Vaduleti" sau brândusi". Se mai fac i In chip de albinä
sau porumb.
La romani in acele zile când cädea serbätoarea celor
24 de eroi sau lari, cAdea si serbätoarea lui Liber Pater sau
Bahos in 17 Martie, facându-se in cultul acesta niste colaci
sau plicinte cu unturi si unse cu miere, mierea fiind atri-
butul lui Bah. Apoi plicintele acestea erau vândute dori-
torilor, de niste preutese bitrâne, incununate cu ederi, planta
acestui zeu.
Evident ca' serbätorile acestea vechi amândouä s'au
contopit la noi in una, acea a 40 de sfinti. Chipul albinei
la bradosi aratá cultul lui Bah, precum si obiceiul de a bea
atunci 40 de pahare de vin, ca si mierea cu care se ung
acesti bradosi, bradul inlocuind la rornânii crestini edera
pigâni; iar figurile celor 40 de sfintisori Ii arati pe cei 24
de argei, ce se däcleau ca simulacre, drept jertfe. Noi ii
dim astázi eat de sufletul larilor strämosi, eit si de sufletul
mortilor nostri, dupä cum si forma de porumb, ce repre-
sinti bradosul, pe suflet II aratä.
In opul lui Marian gäsim, cà pentru fie care sfânt se
di. o lumânare si un colleel. Tot odatà se dau si de suf-
letul mortilor familiei. Ba se mai dau i mânciri de fasole,
nuci, alune etc. Deci o serbätoare a larilor in general, con-
topiti cum am vlzut cu acea a lui Bah, dupi curn mai
multe credinti o aratä. La serbitorile de toamni a lui Bahos
când se culegea via, se fAceau teatre i diferite ghidusii
de câtra oameni mas cat i, punându-se in copaci oscile
sau mist i, care arati acelas sacrificiu de oameni, ce avuse
loc oare-când si in cultul acestui zeu, ne spune Preller. Erau
desigur oameni spânzurati pentru roadä, prin copaci sau

www.digibuc.ro
33

zeilor copaci, dintre care si Bahos era unul. In cultul pri-


mitiv, adesa era el representat prin un ciung de copac, In
care era sapat chipul lui, sau pe copac se afla o mascd,
desigur ca zeu al copacilor $i al poamelor, al floritor
sucului vegetatiunei, ce era. Povestea mergea cd mdstile
aninate aminteau pe Erigone, ce s'a fost spânzurat In co-
pac, de jelea mortei tatälui ei.
Cum cä zeul Bah este amestecat In serbätoarea aceasta
a noastrd, se mai poate cunoaste si din Imprejurarea cd in
aceastd zi se afumä cu o carpä grädinele, zgândärându-se
la rädäcinä pomii, ca sä rodeascl Tot pentru acest
scop se leagä copacii cu pae, iar in Banat colkeii in chip
de orn, ce se fac din Mid frAmântatä cu miere $i unsi cu
miere i miez de nuck dupd ce s'au sfintit la bisericä, o
parte aducându-se acasd, se ung cosarele cu zama lor, ca
sd le sporeascd turmele i pomii din grddin A. Tot la
acesti Mosi es economii din Banat la y ii, mosii de grâne,
dar mai vârtos la po mete ce produc poame i bând
dupd proverb 40-44 de pah are de vin, varsd vin
or rachiu la buciumii viei spre a rodi $i Incun-
jurând agrul il afumä cu râzä, spre a fi ferit de rele, dând
tot odatd atunci de pomanä brándu$i (colaci) vin, etc." Mai
ales sfintisorii se dau la cop i In aceastä zi cei ce au
stupi ii scot afard, Ii curäte, luând In acelas timp i ceva
mier e, care de asemeni era a lui Bah. Apoi : cenusa ce
s'a fAcut in acea zi o pun pe la pomi i pe straturi contra
omizilor, puricilor de amp, in cunjurând cu ea c as a
contra serpilor.
In Bucovina este obiceiul de a aprinde o sdreantd,
carpd s'a afuma casa, cosarele, grajdurile de jur imprejur,
ca sà le apere de toate relele $i mai cu seamd sd depär-
teze de casä erpii, cari in aceastä zi es din pämânt, cred
unii. Sau fäcând focul In ogradà sar toti peste el, lintroducând
fumul prin toatä imbräcdmintea ca se fie feriti de $erpi.
Ba in Transilvania fac aceasta i in contra purecilor.
Serpele era un atribut al lui Bahos i insemna : reintinerirea
naturei, spune Preller. In cultul lui Bah din Macedonia
numit Sebazius, menadele purtau serpi in Or si in mâni, iar
in misteriele lui, un $erpe de aur se punea in sin, printre
3
www.digibuc.ro
34

strae, celor sfintiti, ca simbol al zeului. Serpele acesta pe


icoane se vedea aläturi de el. De acea cred cä serpele nos-
tru la 40 de sfinti de dânsul tine. Serpele e si un simbol
al lui Hristos, rämas ca si vinul, ca si busuiocul, poate din
acest cult. In credinti el e un simbol atät de identificat cu
zeul cärui ii apartinea, incat dupà mijloacele de preservare
ce vedem, oamenii cred c'd trebui lui ai dea sacrificiul de
sânge ce erau datori zeului, fäcându'l si pe el partas la
obiceiurile si sacrificiile de la acele serbätori, amestecându'i
'Ana si pe pureci in aceastä categorie.
fatal dupä Marian*), de unde vin purecii :
Pe când plutia Noea cu corabia, diavolul sfredeli cora-
bia, ca se intre al-A al inece. D-zeu dete intelepciune nä-
parcel si ea punând coada in gaurä, o astupä si'l seal-A
de trim Noea insä ii fAgAdui pentru treaba asta, câte un
om pe fie-care zi, sä'l mänânce. Ajungând Noea pe us-
cat si aducându'si jertfa prin ardere lui D-zeu, näpârca
veni asi cearà fägäduinta. Non de ciudä o aruned in foc.
Lui D-zeu nu'i pläcu fumul ce esia din ea si porni un vânt
care inprästie cenusa peste toatä lurnea si din aceasta se
fäcurä pureci i. Socotindu-se acestia toti din toatà lumea,
cat sänge sug de la toti oamenii, mänäricä un om pe zi.
In Ardeal ca sä nu'i mänânce purecii peste an, mAturä
casa cu b u s ui o c; care ne indicä cultul de curätiri ce
cunoastem.
Pe care zeu il reprezintä serpele acesta, nu putem
sti. Poatecä. pe Zeus cel mare, fiind el direct provo-
cätorul deluviului. Serpele, balaurul, e un atribut al ploei.
Cauza pentru care tine purecele de balaurul apelor, e de-
sigur acea &A purecii muscä mai tare atunci când are sä
ploae. Legenda spusä aice ne poate incredinta si mai deplin
cum din toate obiceiurile si credintele noastre transpirá
frica oamenilor Ina si azi de acel neomenos sacrificiu.

§ 3 Larii. Simulacrele.
Obiceiul sirnulacrelor ce am väzut puse in uz de câtrà
Heracles al romanilor, se gäseste intrebuintat si de alti
*) Vezi Insectele la Români de S. Fl. Marian Bucure0.

www.digibuc.ro
35

binefkätori ai omenirei, in locul sacrificiului de oameni.


Astfel gäsim urmAtoarele, in acelas op al lui O. Dem. Teo-
dorescu, vorbind despre cultul larilor sau mortilor romani,
cari si acestia erau onorati sau impkati prin aceleasi sacri-
ficii : Tarquiniu instituindule sacrificiul de copii. In jocu-
rile ce se dau la Compitalia spune numitul aut. in suburbiile
Romei, in onoarea celor doi lari §i a mamei lor Mania, de
unde si serlAtorile: Manilie" se sacrificau la inceput vic-
time umane. Mai târziu Iuniu Brutu dui-A alungarea regelui
Tarquiniu, care le stabilise, ordonä s'a" se ofere capete de
usturoi si de maci, spre a satisface literalminte oracolul lui
Apoline. Jocurile luarä numirea de Compitalia" dupà locul
unde se adeau.*) D'aice dar obiceiul ce au taranele noastre
d'a face colaci pe cari sunt desenati oameni, capete diferite,
figuri sau chiar oameni de cock pe cari coc, si'i inpart
'IN

de pomarià etc. D'aci la noi obiceiul de'a face diferite daruri:


inele, lanturi, obiecte, etc. lar copiilor d'a li s4 oferi Opusi
simulacre de oameni" d'aci de la serbAtoarea pkgArià si
foarte antia a sigilarielor". D'aci in fine moravul d'a se
MOO lumânki, mai ales de lasatul de postul pastelui".
A mai accentua cât de OtrunzAtor cugetä si cât de
splendid documenteazà acest autor, cred di nu e de lipsä
Vom vedea acum cât de perfect se verifia obiceiurile
noastre ale mortilor de 40 de sfinti cu cele scrise in mito-
logie sau in istorie. Tot in opul lui Marian afläm, cä fe-
meile serbätoarea celor 40 de sfinti o tin pent r u di f erit e
b o ale tot lucrul lor in acea zi constând din sämAnarea
unor legume precum : usturo i, ceapk si r'aisad de c u-
rech i, crezându-se ea." särrAnate in aceasta zi nu le rriä-
nâncA viermii etc. si ca rodesc bine. Inainte de a sernana,
femeile bat 40 de matane i dau de pomarrà 40 de colaci
cu lumânki.
Toate articolele de mai sus, ca usturoiul, ceapa, cu-
rechiul, sunt simulacre pentru cap, semAnânduse In aceastá
zi drept sacrificiu. Ba de 40 de sfinti se fac si plAcinte cu
curec h i, ceapà si mac. lar in muntii apuseni ai Transil-
vaniei, se stropesc in aceasta zi vitele cu mujdei de usturoi,

*) Adeeä la rAspantiele de drum.


3*

www.digibuc.ro
36

in contra serpilor si a nevestuicelor, care musaturà de-


serpe, e desigur pusä" in combinatie cu larii sau sufletele._
Am spus cà credintele se contopesc.
a. Larii de câmpuri.
Romanii aveau i lari de câmpuri. Tot de la 40 de sfintr
se porneste si sAmAnatul. Astfel cA serntoarea celor 40 de
sfinti cu ceremoniile ei ne anuntà pe sfintii acestia ca niste
atari lari, dupà cum ne indicA i povestea ce tine de aceastà_
serlAtoare, cu omul ce capälä de la cei 40 de sfinti, 40 de
corete de grau sau 40 de boale, când porneste plugul din
nerespect in acea zi.
La pornirea plugurilor, imediat dupà 40 de sfinti, se
fac o multime de ceremonii frumoase, dupà cum se vede-
in opul lui Marian, intre cari si stropirea cu aghiazed_
a sAmintei si a vitelor precum i afumarea lor cu tàmâe,
desantânduli-se:
Cât de curatA Nici când se nu dati
E Tämäea si aghiazma Peste vr'un m o roi
Asa de curati Sau vr'un strigoi
Si voi se umblati SA vA bed rat!
In Botosani se pune când se porneste intâi cu plugul,..
un colkel numit CrAciun" pe bârsa plugului, c e s 'a f A-
cut de Cr Aci u n, de oare-ce si Saturn ca zeu al sämä-
näturelor era onorat atunci, la un loc cu larii.
Cà cei 40 de sfinti erau zei ai câmpurilor, consunA foarte
bine si cu obserarele lui Preller, cum cA cei 24 eroi nu-
miti si Sat ur ni (creciuni) ce'si aveau capelele in diferite locuri,
erau niste atari genii ca i insusi Hercules ce era un
geniu al fertiliatei si al câmpurilor, mai mare peste ei.
De altfel larii îri general prin felul lor de a fi locui-
tori ai subpAmântului, erau priviti ca provoatori ai vege-
tatiunei. Tot astfel si la greci sufletele erau privite ca atari
puteri lucrAtoare in pàmânt.

b. Uitata
Mai iatà un obicei, la serbAtoarea celor 40 de sfinti
pe care if gäsim la Marian si anume : In Muntenia e obi-

www.digibuc.ro
37

-ceiul a se face un Brados" sau chip de om, mai mare


de cat toti, dar orb, pe care it numesc Uitata" pentru po-
menirea tuturor mortilor uitati peste an. Pe aceasta copiii
o joaca in jurul f ocului ce se face In batätura si ungand'o
-cu miere o manânca. Va fi Mania despre care se spune ca
era mutä, numind'o Muta sau Tacita, de si toate sufletele,
adeca toji manii erau nurniti silentes", ca cei cari in veci
tac.
Sunt foarte sigura cà Uitata" aceasta care se pome-
neste intru amintirea tuturor mortilor este ea. lar daca la
ei a putut fi numitä Muta" la noi i s'a mai putut adagi
acela de oarbä sau surda ; in timp de atâtea mii de ani
câte nu se prefac.
Cu aceasta ocazie voi arata un descântec la noi pentru
ca sä faci pe cine-va se t a c invocând'o pe aceasta zeitate
Tacita, numita si Mania. Aceasta era mama celor doi lari
a tuturor mortilor.
Dar mai Intai sa'i vedem istoria :
Despre Mania se spunea CA ea l'ar fi parât pe Jupiter
la sotia sa, ca o iubeste pe luturna, pentru care indiscre-
-tiune fu pedepsitä de Joe cu mutenia, dând'o lui Mercur,
care conducea sufletele, sä o ducä pe cea lume, 'nitre morti.
Mercur se inamora de dânsa, iar ea îi näscu pe cei doi
ce i-am intilnit la p. 35.
In mitologie insä e recunoscuta identitatea dintre [anus
Mercur. Mercur era un zeu al drumurilor, al comerciului
§i al portilor la greci, intocmai precum era lanus la romani,
care pe deasupra mai are si o chee in mâni, pe care cres-
-tinii o dau lui Sf. Petru, pentru a descuia portile raiului cu
ea, cea ce Ian facea In toata ziva ca soare, suinduse si coboran-
du-se de la D-zeu.
lata' descântecul in care II gasim pe Sf. Petru in locul
lui Mercur i pe care it scot din opul lui Marian *)
Coacerea turtei.
Iesi Petre ! Si asurzeste
Iesi San-Petre $i amuteste
Cu surda ta, ncretnene*
Cu muta ta Si hotäreste

*) Vezi Vräji si farmece de S. Fl. Marian.

www.digibuc.ro
38

Cum se hotaresc $i sà." se desparteasd


Hotarele i miezuinele Gura lui N. cea rea
Asa sA se hotAreascä Si limba lui etc.
Spuind mai departe: ca de reu se n'o vorbeasa, ci
numai de bine sa se gandeasca i s'o iubeascä. Fata ce
vrea se fie vorbitá de bine de cine-va, aduce apa de la
fântdna cu gura mute -MCA a vorbi cu nimene si face
aceasta turta. Apoi dupä ce turta e coaptä, o dà acelui ce
scoposeste, in mâncare.
$i cum Ca' surda i muta de aice este acea de care
vorbim, suntem in pozitia de a aduce o dovada, ce a
i

ramas in scris de la Ovidiu : Ca' In s u i st Ca' mosii


nostri romani faceau farmece contra gurilor
celor rele si a diochiului invocând pe Ta-
cita, sucind sau torcând rang', etc. Ovid descrie in Fastele
sale pe larg farmecul, care e diferit de al nostru*) esen-
tialul e CA tot torcând si sucind ata se leagä si la noi gu-
rile in ziva de ajunul Boboteze i, inodând limble MCA
ca se vezi, cu mânale la spate, si indärapt, apoi ata ingro-
pând'o sub prag. Romanii puneau spre acest scop tarnae
sub prag, intrebuintând i un peste. La noi se face descân-
tecul la serbarea apei, care si ea tace ca pestele.
Turta Uitata" se mai face si de Joia-mare, ne spune
Mafian, si se dä de sufletul mortilor la focul ce se face
atunci. Deci din sacrificiul uman prin ardere, numai turta
focul ca simulacre au rämas.
Se notäm ca intre numele Mania" si acel al lui Ma-
note" (mesterul) ca i localitatea Manolea" este desigur
o legaturä. Maniolae se numeau papusile ce se puneau
la usi, Manei**).

§ 4. Larii §i Larvele.
La romani era in floare cultul mortilor. Sufletele-
oamenilor buni se numeau la ei lari sau mani, iar ai
celor : larve sau lemuri. Acestia erau inchipuiti a
avea trupul desirat, ca niste schelete, fäcând fau oamenilor
*) Vezi Fastele lui Ovid.
**) At. Marienescu, Op, citat p. 345.

www.digibuc.ro
39

si nebunindu'i. Tot in rândul lor treceau si cei morti färä


vreme. De toti acestia romanii se temeau tare, fäcându-le
la timpul cuvenit niste serbalori spre a'i aduce la ;

adorau Insä pe lari tineau ca protectori a'i vietei bor.


Fiecare casä îi avea larul seu, cdruia Ii dedeau la vaträ
mâncare, turnându'i si In foc. Ii fäceau libatiuni, It Incununau
cu flori, i se rugau. Icoanele lor si a penatilor stäteau in ocnitä
a vaträ, erau negre i afumate, sau In dulapase de pärete, ori
an urne duiapase sau capele, numite lararii. Unele erau imbrä-
cate cu argint, ba le ardeau si candila, intocmai ca i icoa-
nelor noastre puse in iconastas.
Apoi mai aveau ei lari permarini, lari de drumuri,
etc., precum i pe cei doi lari publici sau compitalici,
lce am väzut. 0 serbaloare a larilor compitalici avea
loc la 23 Decembre, cam deodatä cu Saturnalia, pentru
acea fi vedem atât de Invocati In colinde pe lari de Crä-
ciunul nostru : 0 lerum Doamne ! E de observat cA de
CrAciun e la noi obiceiul a se da colacii Inge manati
numiti CrAciuni" de sufletul mortitor, cArora de 40 de slinti
lise spun sfintisori" de asemeni si grin fiert, cu de
toate bucatele, iar noaptea se cade sä stea masa Intinsä,
cäci vin mortii i rnänâncä.
D-1 Profesor Gh. Sbierea din Cernäuti*) ni dà Uil
studiu interesant despre lari, combätând ideia mai multor
invätati de ai nostri cari credeau cà ImpArati ca Aureli an,
ar fi Invocatt In refren la colinde: 0 leru-mi Doamne
latà textul :
Spre a introduce inteun popor intreg o datinä
asa de universalà si de regulatä, cum este colindarea,
care sä se petreacä inteacelas chip, inteacelasi timp,
inteacelasi inteles la toti mädularii poporului, si care
sä facá un cult asa zicând, trebuiesc credinte si incA cre-
dinte tari religioase, carile sä fie cultivate timp Indelungat
sub aceias conducere, ca prinzând rädäcini puternice, sä
poatà resista mai apoi la ImprejurArile i I schimbärile tim-
purilor, trebuesc credinte religioase si morale prefäcute in
carnea i sângele, In fiinta poporului, cäci numai aceste

*) Vezi Foaea SocietAtei etc. An. I. Nr. 1, 2, 3. Cernauti 1856.

www.digibuc.ro
40

credinte sunt In stare de a se sustine si de a resista chiar


atunci când credintele insusi se schimba si apoi, neavând
alta forma" notiä de manifestare, primesc pe acea a credin-
telor de mai inainte. Numele lui Aurelian sau a Antoninilor
n'au putut nici produce astfel de credit* vii religioase
morale, astfel de puternice si tenacitate in colindele române
nici n'ar fi fost In stare sa se sustie colindele la intro-
ducerea crestinismului intre români. Aceia ce a introdus la
români si'a sustinut datina colindärei i refrenul de'ntr'in-
sele sub toate schimbarile i fortunile timpurilor vitrige, a
fost curat numai credinta cea veche i puternica a roma-
nilor In Lari. Aceastä credintä prefecuta in sângele i oasele
lor strábätea toata viata romanilor, politica si privata".
Mai spune apoi cum ei aveau o serbatoare : Larentinalia,
ce pica in 23 Decembrie i cà servitorii sau sclavii erau
insercinati cu cultul acesta. Serbatoarea sä se fi petrecut cu
jocuri, cântece i ospete, dupä marturia scriitorilor vechi.
Ei umblau de la casa la cash' de cereau prin jocuri i cân-
täri câte o placintä, ce se aduceau apoi toate ca jertfe pe
altarul acestor lari. Iar cântecele acestea crede autorul cà
au avut asemenare cu colindele noastre. Ne mai arata apoi
cum toti oamenii mari erau proclamati de lari, ba însui
D-1 Firistos era tinut ca atare, de aice apoi asociatiunea
serbatoarei pAgâne cu nasterea noului Lar. CA preotii
crestini s'au folosit de credinta romanilor in lari si de ser-
bätoarea lor, spre a introduce crestinismul la romini, ser-
bându-se apoi serbätoarea numai in onoarea noului lar, al
Larului lumei, mântorului Christos, i astfel colindele de
mai inainte pägane, sau acomodat pentru românii crestini,
cu iStorisiri si scene din viata noului D-zeu, cäpätânduse
refrenul de: O lerumi i domn din ceri !"
Scrierea aceasta plina de miez arata un spirit deosebit
de patrunzator, privind clar In cele nevazute.
a. Romul i Remul, lari.
0 ideie nu ma' päräseste
CA larii compitalici ai orasului, erau identificati
cu cei doi frati ziditori a'i Romei caci iata ce ne spune
Preller*) vorbind despre gemenii de pe muntele Palatin :
*) Römische Mythologie, p, 342 T. II.

www.digibuc.ro
41

Auch die öffentlichen Laren Roms wurden durch die


ganze Stadt als Brüder-paar dargestellt, und so mögen
den auch Romulus und Remus in der ältesten Auffassung
nicht weiter als die Laren oder Indigeten der Palatinischen
Altstadt gewesen sein; welche sich mit der Zeit zu den
Zwölf Larren der Stadtflur d. h. der Arwalischen Balder
erweiteren. Cea ce pe románeste ar fi :
Si larii oficiali ai Romei erau atitati prin tot orasul
ca frati si ar putea fi si Romulus si Remus in concepti-
unile cele vechi nu allä de cat larii, sau indigetii vechiului
oras Palatin, cari cu timpul au ajuns la 12 lari ai câmpiei
oräsenesti, adicA a fratilor Arvali".
lar invätatul academician D+ Dr. Al. Marienescu ne
spune dupà Macrobiu c4 unii zic cA penatii publici au
representat pe Romul i Remul" pe cand in altà parte vor-
bind despre lari zice cä adese ori s'au identificat cu
penatii".
0 altá imprejurare ce ne face a crede cele de mai sus,
este, cA templul larilor compitalici fiind pe muntele Palatin
nu se poate ca sä nu'i fi inchipuit ca identificati cu cei
doi gemeni ai romanilor.
Pe motivele acestea sprijinindu-mä si in Vol. I.*) m'am
dus poate prea departe cu conjecturele, cum mä voi duce
poate i acum.
Apoi in 23 Decembrie avea loc serbätoarea mortei
Aca Laurentiei, mama adoptivä a lui Romul si Remul. E
imposibil ca in toate serbätorile acestea ale mortilor sä nu
fi fost amintiti i ei, ca si de serf:41mile compitalice ce se
dädeau de la 3 5 Ianuarie, dupä Preller.
La acestea aveau loc : teatru, jocuri, lupte de gla-
diatori. Mai ales acestea din urmä se spunea cä sunt pläcute
mortilor, fiind atunci prilejul de a se vars a sang e,
aceasta fiind placut mortilor in general. La Inmorman-
tarea lui luniu Brutu s'au pus anume prizonieri Cartaginezi
se lupte pe viatá i pe moarte, crezându-se cà sangele vär-
sat multumeste sufletul celui repausat. lar Brutus era tocmai

*) Op. citat p. 345.


3 Studii in Folclor p. 183.

www.digibuc.ro
42

omul cel bun, contrar lui Tarquiniu, care sacrifica copii


larilorsi totusi vedem cá obiceiul vechi de a sacrifica oameni
era in uz, de si sub o alta forma.
Iuniu Brutu a fost introdus de a se pune in noptile
serbatorilor compitalice ghemuri de lana, 0134 de lânä
pe la rasparitii, precum si de asupra usilor capete de
ust uroi si de mac pentru cap et tel e familiei. lntocmai
cum facem i noi la serbätoarea strigoilor si a moroilor
nostri spre Sf. Andrei, când ungern usile i ferestile cu
usturoi, ca sa nu se apropie strigoii. In unele sate din
nordul Moldovei toata noaptea nu dorm, pentru ca sa nu'i
nimereasca vr'un tau, vr'o boala, data de strigoi, ci spun
mereu la povesti, acestea crezându-se cà alungä de la casa
orice rau. In Bucovina este obiceiul de ajunuri cand se
asterne masa, de a se pune caciulii de usturoi, pe la cor-
nurile mesei si mac, carele se pun si la troita ce se face
de Iordan, atat macul cat i usturoiul crezându-se ca sunt
bune contra strigoilor, la vite sau la orn, cand e pocit,
deochiat.
Spre a se vedea curn si la noi s'a pästrat sacrificiul
de sânge dupa mort, voi aräta credinta din Cuciur-mic, sat
razäsesc din Bucovina, unde când îi mor pärintii unei fete
si ea la câte-va saptamâni vrea sa joace, se in p unge cu
un bold la degetul cel mic, spre a'i curge sang e, apoi
aruncä bani pe jos, iar in urma sacrificiului acestuia poate
juca. lar Papazoglu ne spune in opul &Au *), curn de targul
mosilor, inaintea Durninicii mari si anume de Joia-verde"
se pedepsau fäcatorii de rele in fata poporului, ba chiar
se spânzurau, iar in Sam bat a Mosilor erau ingropati
Tot ca stand in legatura cu sacrificiul de om, voi
aminti ca la 1 August era serbatoareageniului sau larului lui
Octavian August, in care zi crestinii au asezat omorârea
celor 7 Macovei.
b. Cercovii.
0 alta serbatoare la noi care poate se consune cu a
compitaliei este acea a Cercovilor de iarnä" in zilele de
16, 17 si 18 lanuarie. Despre care Simion Mangiuca in ca-
*) Locut.-colonel Papazoglu, Istoria orasului Bucuresti p. 19.

www.digibuc.ro
43

lendarul seu scrie, cä sunt zi i e rel e, de boal e si am e-


teli d e ca p, d e spazm la copii. Credinta aceasta se
afig in Banat. De ultirnele doue zile tin Sf. Atanase si
Kiril. Cuvântul cercovi" cred ca nu e absolut de trebuinta
se'l tragem de la slavi i cg ar putea se provie de la
Cerus" sau Kerus" acele genii romane, cum e si chezul"
nostru si de care tineau si larii. Sf. Atanase si Quiril ca
pgreche vor fi pusi de catre bisericg cresting prin aseme-
narea de nume cu Romul-Q u i ri n, fiind numit astfel dupg
moartesi Remul, ca o pazg cresting contra spiritelor pg-
gânesti. Asemgnarea aceasta de nume cu Quirin, la pgrechea
aceasta, fiind incg un punct de a sprijini ideia acestor doi
lari.
Poporul nostru serbeazg niste cercovi si vara, in 18
si 19 lulie, si tin pentru lupi, ca sä nu le mAnânce vitele.
in amintirea, desigur, a lupoacei, hrgnitoarea lui Remus si
Quirin. La romani in 25 lulie se serbau Forrinae"le, niste
zeitgti Intunecoase ale subpdmântului, cari sunt o duplicitate
a Manei si companiei 61. Cgend Cercoveii nostri inaintea
sf. Die, care e identic cu Vulcan roman, zeu al subpämân-
tului, avem leggtura pentru ce zeitätile acestea subpätnân-
testi cad imediat inaintea lui.
autând In actionarul obiceiurilor noastre") ce cre-
dinti tin de serbätoarea aceasta, gäsesc ceva mai sus C i u-
r i c a" care cade in 15 lulie. 11 se rb ea zg ca sg nu ajungg.
omul schiop deci o contopire cu sgrbgtoarea lui Vul-
can l ca femeile sg aibä trai bun cu bgr-
bat i i 1 or In cgs gto r i e. Trgsgtura aceasta If aratá pe
Romul-Quirin, instituitorul cgsgtoriei la romani, despre care-
ne spune Preller cá Virites Quirini era un zeu al fructificgrii,
atât a câmpului cat si a calsgtoriei sowol des Feldes als-
der Ehe" ca si sotia sa Hersilia, numitä algturi de Quirin
Hora Quirini*").
Serbatorile lui Quirin, care erau sgvarsite de Flamen
Quirinales aveau loc una la 25 Decembrie, când se aducea

*) Vezi Marienescu, op. citat p. 182.


**) Vezi Cartea Neamului de E. Elefterescu, Valenii de Munte 1912.
***j Röm. Mith. I. 372.

www.digibuc.ro
44

-un sacrificiu la mormântul Aca Laurenfiei dinpreunä cu


ponteficele, alta la 25 Aprilie, o alta la 21 August, iar una la 7
Julie sävar§indu-se dinpreunä cu ponteficele §i cu vestalele.
Aceasta vedem cä e Ciurica noasträ.
Tot aice e locul sä spun despre pove§tele de spaimä
ale copiilor romani, istorisite de mamele lor i care tratau
lespre Mania sau mama larilor". Am väzut la p. 41 citatia
dupa Preller despre frafii Arvali, ce representau pe larii
.câmpilor, intre cari se aflau i gemenii Rotnei. Acum voi
arAta cum se intregesc toate din vorbele poporului. Papa-
zoglu ne spune ea' de demult, pentru a se speria copiii
-spre a'i face sä tacá, li sä spunea : Taci cä vin arvatii §i
-te iau!"*)

§ 5. Strigoii in descântece.
Astfel din toate credintele pana aici arätate, vedern
cA alât zeitätile cat §i spiritele mortilor cereau sacrificii, cari
mai mult tindeau dupa sangele §i viata omului §i ea' acele
sactificii s'au putut mai apoi inblânzi, substituindu-se prin
alte articole.
Frica de aceste spirite se aflä In v.igoare §i astäzi la
poporul nostru. Indatà ce un om a murit de o moarte grab-
nicA, se spune CA a fost pocit de strigoi, moroi, de ceas
reu, ursitä §i altele. De acea in asemenea cazuri doctorul
-e descântAtoarea, care prin cuvinte §tie se alunge spiritele.
Mai ales descântecele de pociturd sunt mai toate adresate
spiriteler acestora :

Voi strigoi, voi moroi


Voi carnea nu'i mâncati
Voi s'angele nu'i beati, etc.

iar leacul e totdeauna usturoiul: descântä inpun ga n


-cu acul in cäpätina de usturoicare dupa curn
vedem ia locul de victimä. Cu usturoiul acesta bolnavul
ungându-se pe trup, scapà.

*) Op. citat pag. 194.

www.digibuc.ro
45

latà un descântec din Siret, de räul copiilor :


Purces'a N. pe cale, pe carare CA l'o gAsit din zi
L'a gAsit ceasul cel reu: aásituPo din mâncare
Picioarele ca rAschiitoarele Gäsitul'o din culcare
Mânäle ca nAvrAviele In samA nu baga
Ochii ca talgerele CA eu te-oi descânta
$i i-o luat cAtAtura Boala te-a lasa
CA i-o luat albetele Cu malai de urzicA
I-o luat rosetele Te-oi ospAta
Sângele bAutui-o Cu matura Poi mAtura
Carnea mosorocitui-o In marea neagrA l'oi arunca
CA l'o gäsit din noapte. (Tasiluta Nastasi, descântA de 3
ori când e luna pe sfarsit).
In de*area aceasta a monstrului, cred cA recunoa0ern
acele spirite ale lemurilor.
Spiritele acestea desprinse cu sacrificiul de oin sau
de vite, dau boale §i la vite, stîrpindu-le laptele, etc. Mn .
un fragment din un descântec la vaci (Marian) :
Voi strigoaice L'al vostru palat
Voi moroaice Acolo mergeti
Voi vh pierdeti Acolo sedeti
Si vA duceti Acolo periti
La Ler impArat Pe Lunaia s'o pArAsiti etc.
Deci II avern prezent i pe Ler Irnpärat ; desigur stä-
panul acestor lari. lar cum cä e roman, mai gäsim in a
variantä :
Mergeti la Ler impârat
Unde-i blidul de f u r at
Si lingura de aflat.
0 destul de bunä caracteristicA a poporului rornarh
Ba in acest descântec gAsim chiar pe sf. Gheorghe, etc.
cum indreaptà vitele, care e vkariul Hercules, dupà cutn
am arätat in Vol. L p. 253.
Altà datà In descântece Borza sau Bod ea este
acela care îi stria pe oameni, chinuindu-i ca mai sus
un zeu de acei feroci. Mai ales boalele copiilor ca spä-
rietul", ceas rän" etc. se crede cA vin dela el. De acea
sunt foarte interesante leacurile i descântecele ce provin
la aceste boale si cari aduc destulà luminá asupra studiului
de care ne ocupätn. Intre altele gAsim : sä faci o p A--

www.digibuc.ro
46

pu a cu peteci de la 9 case §i sä descânti cu ea inpre-


jurul capului copilulu i, apoi s'o arunci, etc.
Un descântec cu Borza pe care il scoatem din opul
lui Marian, e 0 urmAtorul :
BorzA inborzaiä Veacul nu'i scurtd
Borzd infocatä Zilele nu'i ciunta
BorzA uricioasä Ci mi te porneste
Borzd fioroasä La marea cea mare
Cu ochi sgAifi CA este un peste mare
Cu dinfii rAnjifi Aceluia veacul 'i scurtA
Cu gura rnolfoind Zilele 'i ciuntA,
Din ochi sclipind N. sä rAmAie curat, laminat, etc.
Descântecul se face cu o petecA mototol, aprins A,
inconjurând capul copilului. Marian in Insectele la români"
crede cA numele Borza vine dela o insectA numitä cu acest
nume, sau i gândacul mortilor" in Siret. Acest gAndac
când se ive0e in o cask se crede cA va muri cineva. Eu
cred insä, cA acel gândac este un atribut al unui zeu al
mortei, cäruia i se fAceau atari sacrificii. Joe este equi-
valent cu D-zeu, care la popoarele slave se nume0e Boh"
sau Boja". Despre bozi" gAsim vorbindu-se in cArfile bi-
serice0i. Dl Iorga ne spune, cA i ora§ul Buzeu ne inde-
geteazA**) un asemenea nume, desigur dupä un cult vechi
pAgân, ce a inflorit in acel loc. Stejarul din Borze0i
din legenda lui Stefan cel mare desigur cA nu e altul decât
stejarul lui Jupiter. lar o bunA indicatie ne mai dA §i sacri-
ficiul de orn, sau mai bine zis de copil, ce a avut loc in
acel stejar legendar, din Borze0i***). A crede cA povestirea
e a§a cum ni se presintk e o rAtAcire ; ea i0 are intelesul
cu mult mai adânc. In un fragment din un descântec
de spAriet il gAsim pe acel Borza cu alt nume :
99 de sAmcoi si 99 de strigoi Voi acolo sa vA incuefi
Voi strigoi si strigoaice Voi acolo sA vd sdrobifi
SA vä ducefi in codrii Bodr ii Si sa perifi
Acolo este un sic r iu ros Da lui N. sA'i dafi pace, etc.
Balasa Ursuleac, Rosa.

*) Vezi insectele la romAni de Fl. Marian


**) Geschichte des rumänischen Volkes, von N. Iorga, Gotha 1905.
***) Vezi Stefan cel Mare si legende, de S. Teodorescu Kirileanu.

www.digibuc.ro
47

§ 6. Ramasiti despre Lari.


Dacä am vorbit pânä acum de efectele rele ce le
aveau spiritele acestea asupra vietii oamenilor, vom aräta
din unele date si bunätätile ce aduceau geniile acestea.
Poporul ni-a pästrat urmAtoarele credinti despre aceste
spirite, inchipuite la crestini ca si toti zeii pägâni, drept
draci.
cultul de mai sus, îi avem ca sfinti. In Datinele *)
In
gäsim : Cuptorul nu se sfarrnä, cäci acolo säide acela"
si dacä i-ar strica locul l'ar zähäi pe orn, l'ar munci". Adesa
vedem case sfärmate, dar cuptorul tot rknâne. Locul dra-
cului e in cuptor, in horn : isi face o borticicä micA,
acolo säcle". De lari tine si ingrijirea ce au femeile sä" le
fie vatra curatä.
Tot in Datinele gäsim si povestea despre o casänecuratà,
unde nime nu vroia sä sadä, 06 in casá era dracul. Un orn
skac s'a mutat si intrând a zis: Buna sara". Dracut i-a
räspuns de lânga vat r a, spuind cä omul cu familia poate
sä sadä, numai ungherasul lui de lânga vaträ sä lese, sä
nu-1 väruiascä. Când se puneau la masà, omul ii da
lui cev a, in ungher. Odatä a pus lapte la _fiert. Dracut
mancand, i pläcându-i, ceru sa-i fiarba mai adesa. Ornul
Ii spusä cä costä scump : 300 de lei. El ii däclu bani si
isi cumpärä vacA. Fiind frig si nefacând foc, omul spuse
cä n'are bani sa cumpere cai, ca sa aducä lemne. El ii
dklu 600 de lei. Astfel se irnbogki. Odatà dracul spuse
ca trebuie sa se duca la judecatà sub soare, acolo pe cel
ce are pacate Il frige soarele si crapä si mai mult n'a
venit. Lasä insä omului o ladä de bani, ce-o avea la vaträ.
Credinta aceasta despre mersul lor sub soare e in mito-
logie necunoscutà. Mâta stim cà geniile tineau de Ian, zeul
soarelui.
Preller ne aretä dupà Plautus, cum larul familiar, In-
teun prolog, vine singur sä vorbeascA, spuind curn el e
spiritul päzitor al casei, pe care de multi ani o pAzeste,
cum tatäl i bunul actualului stäpârt ii erau prieteni, i-ar

*) Vezi datinele de aut. p.1215.

www.digibuc.ro
48

bunicul i-a incredintat o ladà cu bani, pe care o tine la


vaträ, sä o dea nepoatei celei pioase, ce totdeauna le sacri-
fica, ii tämäia, si le impodobea icoanele lor cu flori. Romartii
aveau si genii ai banilor. Spiritele ce tineau de comori se
chemau incumbones i aveau cusmute in cap, sau cum le
zicem noi tichii, pe cari de i le luai, spunea unde e co-
moara. Ca si dracii de pe comori dela noi.
Astfel gäsim in popor mai multe povesti cu dracul
ce vine de-I slujeste pe otn. Altä datà e un fel de Pepe lea.
In o poveste ce am cules'o in Broscäuti, un sträin primit
la casa unui om sarac, mergea la fratele lui bogat, de fura
brânzà, iar la putinä o punea pe baba de curând moartà
ingropatä, cu polonicul in mânä, sä se creadä cä ea mânca,
trebuind bogatul s'o ingroape iar, fäcând mereu
tot pozne de acestea. Povestile acestea se gäsesc rar scrise
pentru cä nu sunt prea luate in sarnà, i tocmai ar trebui
sä fie. In Mihalcea am cules una despre suftetul ce venea
in toatä noaptea in o crâsmä unde nime nu putea sà
doarmä, cAci Il gäsau a doua zi mort, pânä ce o catana
având curajul a dormi, mortul veni si ceru radà, având
barbA lungä, cäci din acea causä dracii it virau de barbA in
foc, i nime nu voia sà-1 radä, de aceea Ii omoara. Catana
l'a ras, pentru care slujbA gäsi sub taraba crâsmei ingropati
bani odoare.
i

Povesti dinacestea cu oameni ornorâti in o ca-


mera.' de dracul, unde _apoi cei curajosi gäsesc bani si no-
rocul, se aflä multe, ca i povestirile despre sufletele
oamenilor morti ce vin acasä i fac täráboi prin pod, etc.
Sati strigoii ce vin acasä i lucreazA totul pe Iângai
gospodärie, iar când cântä cucosul se duc. Despre:o femee
se spunea c4 a avut i un copil, dela bärbatul mort ce
venea, pânä ce s'a cotorisit de dânsul. Toate acestea cred
c5 tin de acei lari. Serviu Tuliu era fiiul unei sclave, care
l'a avut cu un Lar. Deci nu se poate ca legenda aceasta
sä nu se fi generalizat intr'un mod oare-care. Larii, afara."
cá aduceau tot binele, erau mai cu seamä genii ingrijitoare
a patului conjugal, genii¡ a productiunii, dupà cum si irt
colindele noastre se va aräta.

www.digibuc.ro
49

Mai gäsim apoi in pove$ti pe mortul recunoscAtor,


care pentru ea' e cumpärat dela ni$te datornici ce'l bäteau,
$i ingropat, sau din horn, de unde era spânzurat la fum,
el se face apoi lup, vulpe sau câne, $i alergând in urma
eroului, II ajutà la intreprinderile lui. Nu voi zice anume a
o atare poveste e romanä, cAci si romanii au putut lua cre-
dit* lor dela alte popoare, amintesc insä cä" larii erau inchi-
puiti ca câni, päzitori ai omului, pe IângA chipul de serpe
ce era atribuit sufletelor, a$a precum $i noi ne inchipuim
astäzi sufletul ca fluture sau porumb.
In legenda fratelui omorit de mastehä $i prefAcut in
hulub, noi avem un Jar. Varianta ce se aflä in Datinele*)
il aratà prefAcut mai intäi in floare, ce e pusä in fereastä
$i care noaptea se preface in om, fäcând pozne ma$tihäi :
värsind lapte acru pe jos $i turnând fäinä, ca s'o batà
bärbatul, legändu-i pe amândoi de pär, ca trezindu-se $i
trägändu-se, sä se batá boroboate, ca $i cel cu moarta
la polobocul de brânzä. La urrnä fata impinge pe ma$tihg
in fântânä, cea ce ne aratä pe Ino, aruncându-se in mare,
din causa lui Atamas. Pove$tele noastre deci, sunt brodite
pe motivul legendei grece$ti, dupä ce $'au fAcut druniul
pe la romani.
In povestea cu fata prigonità de mastehä, când i se
dau lucruri grele, ca de ex.: sä aleagA un sac de mac, etc.
vine totdeauna mama ei in chip de hulub, cu mai multi
altii sau vine de la icoane un hulub si'i face toatä
treaba. Povestea sä aflä la mai multe popoare, cea ce
poate aratd ca generalä credit* aceasta. Unii o pun simplu
in domeniul metempsicosei. Metempsicosa insä isi are si
ea gradele sale de evolutie, dovadà sunt larii.
Cate odatä sufletul vacei ce se sacrificA, face aceleasi
servicii fetei. In aceasta e posibil cä se aflä combinatä o
zeitate ca lo, ce avea chipul de vacä, ca si in povestea lui
Chirie4") sau Deli Satâr ***), ce par a fi alipiti unui
*) Datinele etc. p. 1082.
**) Vezi Opere Complecte de I. L. Caragiale : Stan pátitul". In
aceasta, pe laugh serviciul dracului, avem un copil ars, iar in coasta
a 4-a ce scoate Chirich femeei, se pare a fi un sacrificiu, ca 0 in
luatul babei in sac i dusul la iad.
"*) Lazhr $hineanu.Basmele la Romani" p. 636.
4

www.digibuc.ro
50

zeu, pe care II represintä i care se vede a le fi asociat.


Sau, avem metempsicosa profesatä i de Pitagora, nemân-
când vitele, in credinta cä sunt in ele sufletele oamenilor,
poate a unuia din parinti, pentru care motiv i la noi unii
oameni nu mânânc carne de vita; §i atunci e de inteles
pentru ce din vita omorâtä ese hulubii, care vin in ajutor.
Pove0ile de felul acesfa tin desigur de o atare religiune.
Spirite cari servesc pe oameni, gäsim i la germani,
cari cu toate cal 10 au gnomii î cobolzii nationali ai lor,
prin amestecul ce l'au avut cu romanii, au luat foarte mult
de la ace§tia. Astfel in colectia de povestiri a fratilor Grim*),
coboldul ce ajuta slugilor (dupa cum §i larii romani erau iu-
bitori de sclavi) ce grije0e cali, sub ocrotirea caruia totul pros-
pereaza, numit Heinzchen, sau Hinzelmann, fiind mititel ca
un copil §i dândui-se lapte i mancare, fäcând §otii, nedând
pace oamenilor, isbind, hurducând, este diavolul nostru. Ca
§i la noi e inbracat in ro, având tichie pe cap. Când
oamenii se imbata, se vârä intre ei : unuia ii ciä o palma,
pe altul Il pi§ca, i ei se apuc la batae, crezand cä-0 fac
singuri astfel de nazbutii, iar el se bucura §i rade de se
präpacie0e. Dupä cum am vazut la hulubul de mai sus.
Pe un cobold l'a lasat cavalerul sa-i pazeascä femeia.
Spiridu§ul a facut fel de fel de pozne amantilor, dar a
declarat cà mai degraba va päzi o turma de porci, de cat
o femee. La noi se spune : o turma de epuri.
neindoios cá acela e i servitorul ce la noi vine
la preotul, tocmindu-se pan vor urla lupii pe vatra", i cu
conditia cà indata ce'i va veni strechia, sä fie läsat sä se
duca unde va vrea el. Mergând cu popa la plug, pe la
amiaza strechie !Ana acasa. Aice amantul preutesei de fricä
se ascunse inteun poloboc cu buci. Argatul cum inträ in
casä, spuse ea' l'a trimis parintele sä opareasca bucii,
opäri pe drägut. A doua zi mergând ea cu pläcinte la
camp, sä duca ibovnicului, ce avea un bou alaci, popa
fiind cu boi negri, argatul fuga desbracä pantalonii sei albi
§i lega boul peste mijloc, inat ea in§elându-se veni aici.
Il trimite pe argat sá duca mâncare §i ibovnicului. El pune
placintele printre brazde, spuindu'i acestuia ca popa indata
*) Deutsche Sagen, Berlin 1891, p. 52, 53.

www.digibuc.ro
51

-vine al tae. Pe de an' parte, popei ii spune ea' l'a rugat


prietenul ski, sä meargä cu barda sd-i indrepte ceva la
plug. Popa merge, prietenul impunge la fugä. Venind popa
inapoi, incepe a culege pläcintele. Preuteasa II intreabA pe
argat : ,,ce face ?" Culege pietre sä te omoare pe D-ta".
De fricA ea V rugä s'o ierte. Atunci popa a inteles toate.
Preuteasä insä, mergând acasä sä sfätueste cu amantul sä-i
oträveascA pe amândoi. Argatul s'a pus in calea ei si i-a
vândut otravä, invátând pe popà ca sä-si puie amândoi
bostan la cap si sä se facä morti, dupä ce vor mânca. Fe-
meia si cu amantul väzându-i in aceastä stare, puse un cui
la infierbântat si le väri In cap, sa vadà de nu simtesc.
Incredintati ea' numai sunt in viatä, se däclurä la dragoste,
urlând pe vaträ ca lupii. Atunci si slujba servitorului a fost
isprävitä. Toate acestea, se vede Ca' un om nu putea sä le
facä, ci numai dracul.
Tot acesta e desigur Pepelea, ce merge in slujbA tot
la popa, fäcând tocmeala ca' de se va mânia acesta.
Pepelea sä-I jupeascä. Ii face diferite boroboate. Pe
copil il s cal d A, turnând uncrop. La praznic aduce
copiii in car, Infigând in ei täpoiul si punându-i gramada
Pe ambele fete le leagä de cozi noaptea si ele se bat. Popa
fuge cu cArtele in sac si trece peste o apà. Pepelea insä ce
se vârâse in fundul sacului strigl: Sus pärinte sus, cä se
udä sfânta evanghelie !*) Ajungând la mal ii omoarä preu-
teasa inecând'o, iar peste toate, popa maniindu-se, if ju-
puieste si pe el. Altä datà este numit Pâcalä.
In zicerile germane, stäpanul vrând sä scape de co-
boldul säu, se hutárâste sä fuga, dând foc casei, unde in-
chisese bine usile, cu gândul cä'l vor arde si pe cobold
Cum fugeau cu träsura, numai aud la spate : Bine ca.' am
sapat ! Era si timpul sä fugim !" Un cavaler ce asemenea
fugea de spiridusul ski, pe drum vede o p an a sburând pe
lânga träsurà. Era El. Fäcându'i o sotie bunk ii spuse cä
degeaba fuge, cAci el e ocrotitorul säu si cA atât Ili va
merge bine, cat timp va fi pe lânga dânsul, altfel e präpd-
dit. Servitoarele vrând sa-I vadà, el spune a se aducA o
*) Ba in Basmele Române" de Sdineanu, gäsim 0 se Ora
chiar in evanghelie. Dad era mare, s'ar fi putut aceasta ?
4*

www.digibuc.ro
52

cof4 cu apà, ca la caz sä le§ine väzându-1, sal le poatà uda,


SA arätä sträpuns de cu tit e, c a un co p i I, sau bärbat,
el fiind sufletul celui omorit.
Inteun Joe, bäetul de la budtärie fäcându'i §icane,
Heinzchen se plânse la budtar, cerând sà-1 pedepsasd.
Budtarul II râse cä se teme de un bäeat. El a zis : cal nu
se teme, dar dad e vorba a§a, vor vedez ... A päzit cânek
dormea bäetul, l'a gâtui t, l'a täeat bu Ca' t i i l'a p u s-
sä f iarbä r ' un cazan.
Acelas spirit ajutà unui preot, ce nu §tia bine la un,
examen, prin mijlocirea f r u n zel or de la u r, sä devie-
invätat.
La spiritele acestea mai gäsim §i träsätura, d se zic
a fi cre§tini, spunând rugAciunile §i läsând mo§tenire crud,
etc. mâniindu-se când cineva le zice draci. Larii romani,
aveau cununi pe cap, se pare ca." de laur*), deci tineau §i-
ei de cultul lusträrilor.
Zicerile acestea germane, dupä cum se vede, fiind
scrise prin secolul al XVI, au pästrat träsätura cea ma
veche, apropiindu'i de cre§tini.
CA sunt ace§tia lari, sau suflete de oameni, se cu-
noa§te rázvedit din toate. Ba odatä un cavaler ce dorea
sà-§i vadà coboldul, gäse§te un §er p e in patul sau, care-.
fugind strigä : cat pe ce erai sä ma' prinzi I"
Creuzer ne spune d larii erau representati §i ca copi
§i cà li se sacrificau porci §i gAini**).
Apoi insä-§i frunza de laur, de care se serve§te-
Hinzelmann spre a'l face MN/Mat pre preotul slab la carte,
ne aratà acela§ isvor de curätiri, laurul fiind 'Manta zeului
Apolon, zeul §tiintei §i al muzelor ***). Care e motivul cà
se aflä ei in tovära§ia acestui zeu, trebuie sä cercetäm.
Am spus cà zeul solar Apolon era adesa identificat
cu Ian, ce sta in legAturà cu larii. Acesta e un motiv. Ca.
al doilea e urmätorul :
Ca §i larii, erau §i penatii adorati la vaträ. Se aflau
penati particulari §i penati publici. Cei doi penati ai RomeL
*) Preller, Röm. Myth. P. 109 v. II.
") Op citat III, 3, p. 569, 565.
**) Vezi Calendarul Ion Creangk p. 31, 1912.

www.digibuc.ro
53

adusi din Troia, dupà unii erau Apo Ion si Poseidon,


torii acelei cetäti. Deci, legätura e foarte naturalä. De aici
apoi si legatura cu Pepelea.
Pepelea, dupa dl Säineanu, îi are numele slay de la
-cenusä popel". Asa dar, era unul ce sta in vaträ, in cenusä.
Tot slay e i numele de Päcalà, care vine dela pecla" iad,
-dupä cum ni spune D-sa. Numele acesta e deasemenea
-foarte potrivit, de oarece larii fAceau parte din locuitorii
subpämântului. D-sa insä face deosebire intre Pdcalä
Pepelea, pe când noi in Moldova Ii cunoastem drept unul.
'Când nu te posi cotorosi de cine-va, zici : Aista-i Pepelea !
Prostiele din povesti, ca zicând: D-zeu sà-1 ierte! la nuntä,
sau vârându-se cu capul la niste câni, ce se mâncau, sd-i
caute In cap, etc., sunt puse pe sama tiganului, iar daca in
colectia d-lui Bogdan, ill gäsim pe BolânclAu*), fäcând unele
isprävi ca i Pâcalà, cauza e cA lui Pacalà sau Pepelea i-s'a
fost pierdut notiunea, identificându-I cu prostul, sau cu po-
vestile acestuia, lui Päcalà deasemeni pläcânciu-i a se da
drept prost. E drept cä in povestile d-lui Sbiera gäsim pe
ligan ca Päcalà curätind copilul, nu cum i s'a spus, ci
spintecându-1, i scotându-i matele, läsând din poloboc sa
-curgä tot vinul, etc. Potrivirea aceasta cu tiganul, ce o are
larul, e desigur prin negreata sa. Apoi va mai fi repres,entând
-el i pe acei sclavi nätângi ce se vedeau pe scenä la ro-
mani. In partite rusificate ale Bucovinei el este totdeauna
riumit Ivan. La franceji it gäsim ca Jean le malin" täind
.coada cânelui persil" pintrijel, in mâncare i täind urechile
stäpânului.
E de importantä a sti ce spune Grim**) la articolul co-
bolzilor ce bocAnesc, pocnesc: ein hauskobold in Schwaben
hieß der poppele; an anderen Orten pope 1, pöpe I,
popelma n, popan z, gewönlich mit dem nebensinn eines
vermumten kinderschrekenden Gespenstes, selten von lu-
stigen freundicken Kobolden gebraucht. Pöpel ist sont was
sich pupt, vermumt, einhilllt, im Hennebergischen heißt
nach Reinwald 2, 78 eine dunkle Volke p p e l" es ist
*) Povest si Anecdote, Iasi.
**) Deutsche Mythologie v. Iacob Grimm. Göttingen 1844 p. 473.

www.digibuc.ro
54

der Begrif von Larve und Tarnkappe, man hört auch mit
Beziehung auf Ho Ida Flollepöpel und Flellepeter".
Pe române§te : In Saxonia un cobold de casä se
numia popel e, in alte locuri popel, pöpel, popelman, po-
panz, de regulá cu sensul unei stafii incotomate, ce s p a-
r i e copii i. Popel e ceva ce se gäte0e, se incotovneazá,
se inväle§te, in Henneberg, dupg Reinwald 2, 78, se chiamä.
un nour intunecat pöpe I, este ideea despre o mascä sau
un comanac ; se mai spune §i cu privire la Holda, Holle-
pöpel §i Hollepeter".
Rämâne pe sama filologilor sä deslege mai departe.
Fie cum va fi, Pacalä sau Pepelea acesta e la noi un
geniu national. Din ce motiv anume nu §tiu, desigur insä el
este identificat cu Apolon. Po at e Ca' e insu§i Ap o-
lon ca pen a t. Rämâne ca studiile viitoare sä dove-
deascA. Vom incerca sä arätärn asämânarea dintre amândoi.
Pepelea omoarä un popä, iar apoi fäcând un sacrificiu
de tärnaie lui D-zeu, capätä fluerul. Cu acesta merge la
slujbA, iar la un poi-A unde cantand din fluer, joacä atât
oile cat §i oamenii, in contra vointei lor. Pe preotul acesta
Il jupe§te, iar pe preuteasd o ineacA.
Apolon îi are lira. Omorând pe Piton sau pe ciclopi,
merge la regele Admet sä slujeascä. Aice päscând vitele se
fac atât de frumoase ! Iar la sunetul lirei sale vin toate ani-
malele sä-1 asculte, pe cand cerbul, animalul säu iubit, joacä.
Tot in urma unui omor, merge de sluje0e §i la regele
Troei Laomedon, unde pa§te vitele pe muntele Ida. Aice
insä vine in tovärä§ie cu Poseidon, iar regele le (IA de
lucru zidirea Troei, la care Poseidon scoate pietrele §i nd-
molul trebuitor, pe când Apolon cântand din fluer, pietrele
se wazä singure in zid. and furä gata, Laomedon nu
vru sd le dea plata, pentru care Apolon ii trimite o ciumä
iar Paseidon un balaur ce mânca oameni; pâtiä veni rândul
§i pe fata regelui, Hesione, care fu scApatä din gura §er-
pelui de Heracles.
Inecatul preutesei din povestea lui Pepelea, adecä sa-
crificiul prin inec, ar conrespunde sacrificiului ce-I dAdeau
troianii monstrului marin. In o variantä a lui Pepelea gä"--
*) Datinele 625.

www.digibuc.ro
55

sim, cä dá peste un popä ce nu plAte a. Acesta fiind mo-


tivul pentru care îi face el toate relele, pâtià la urrnA il i
jupeste pe spate. Apolon pe Laomedon nu'l jupi, ci jupi
pe Marsias, tot in apropiere de Troia.
In fine se vede cà povestea a suferit multe schimbari
si adausuri. Ba In episodul cu PAcalà ce merge inbrAcat ca
mireask Il afla'm luind locul zeului Thor german. Asa dar
el represintä zei. Mai este el identificat si cu Heracles.
Apol caracterul räutácios, omórând copiii, etc., ni-1 aratà
asemenea ca pe un atare zeu. Un Apolon asiatic, apropiat
de zeul Bel sau Moloh. Nu rAmâne indoialà eh' urrngrindu-1
dela popor la popor, l'ain scoate la capät, tot asa de bine,
ca i alte enigme de felul acesta.
In Pantschatantra*), aflärn pe fratele cel mai mic, numit
Puniabala, pentru sacrificiele ce aducea, mergând sa ser-
veascA la un sArac, unde sub mâna lui: vitele, semänaturà,
totul prospera. Era insa atat de bun Ca' fu ales rege. L'au
luat dela umbra copacului Asoka" caträ care s'au fost ple-
cat toate florile. Ca rege, avu numele de : soare. Era insä
o incarnatiune a lui Budha. Legenda se pare a fi aceeasi, dar
netrecuta Incà prin cultul Asiei mici, a lui Moloh, care apoi
in legendele noastre se resfrânge asupra lui Apolon.
Un alt prieten al lui Apolon era si Hermes sau Mer-
cur, zeul inselaciunilor, al siriclicurilor, si al talhäriilor. In
acesti doi cred ca If avem pe Pacala i Tândalä al nostru.
Intr'o fabulá esopicA un orn merge la statuia lui Her-
mes sa ceara bani si-1 amenintä va sfarma de nu'i va
da bani, ceea ce si face, gäsind In capul statuei bani. La
franceji, Jean le Diot sfarma statuia unui sfânt cäruia Ii
vânduse vaca, ca i Pepelea al nostru copacului, aflând
parale. Deci, o legaturà intre acestea aflarn din anticitate.
Ce au stiut scriitorii au scris, dar câte au ramas nescrise,
stiute fiind numai de popor? Multe din miturile acestea
erau numai cat in embrion, sau se aflau numai pArti, epi-
sode, desvoltându-se i formând un tot, abia numai cu
timpul.
Apoi numele de Ion, pretutindeni, la personagiul
acest mitic Il aratä de asemeni pe botezalorul. Caracterul
räutAcios e al zeului, dupa cum dovedeste si moartea
*) Pantschatantra de Theodor Benfey. V. II. p. 536.

www.digibuc.ro
56

lui Marsias. E vorba dacä a fi sotelnic i batjocuritor nu


tine de caracterul penatului ? E neindoios cä argatul care
strechie este un lar, sau un penat al casei stäpanului. Dui-3A
urletul lupilor II recunoastem pe Apolon Lyceicul.
latá pe scurt o poveste ce mi-a spus'o pärintele Mare§
din Sarafinesti, districtul Botosani :
Un tigan a ajuns noaptea la o casä, unde bärbatul
lipsia,hi loc fiind ibovnicul si cum a intrat s'a culcat
pe vatr A. Ce cAuta femea.in toate felurile ca sä'l alunge
si nu era chip....
Nu m'a duc si nu m'a duc !
Tot pe atrd'am se m'a culc!
Pâttä ce la urmä s'a induplecat cA s'a duce:
Dacá mi'i da: o carutä de surcele
S-o catrintä babei mele!
Surcelele represintä si ele focul. Dar cea ce este mai
important in zicerea aceasta este pästrarea cuvântului
atrium" in aträ, pentru vaträ, care de altfel se pdrea a fi
slay. Hutanii nu spun focului de cât vaträ". Te-ar omori
sä te audä ca zici foc" (imi spunea Maria Strut din Mihal-
cea). Apoi in opul lui Hanusch gäsim : vatra schiwa"
lebendes Feuer" bei Wuk. Stet. K (I., XLVI), adecä foc viu*).
Altä daiä musafirul nepoftit ca cel de sus, are o cioarà,
ce gâceste unde sunt pläcintele etc., spunând bärbatului. In
care recunoastem atât corbul cât si oracolul lui Apolon.
§ 7. Larii i penatii in colinde.
Am spus mai sus cä larii erau genii ale patului con-
jugal, provocând productiunea. Ca atari îi vom intälni §i
in colinde.
Sunt doi brazi rämurati Dar intrânsul cine'mi doarme?
Voi lerom si flori de mär Doi juni tinerei.
De tulpinä depärtäti Imi dorm strânsi si cuprinsi
Voi lerom si flori de mär, Imi dorm fatá la fata
De vârfuri inpreunati, etc. C'asa Dumnezeu Piny*
Jos la trunchiul bradului Imi dorm gene la gene
Este un pat in strug lucrat Ca doi porumbei la pene
Cu scândurile de brad Ei in sus s'o unflat
Si cu stâlpii dar de fag Jos la gherghef s'o läsat
Dar intrânsul ce mai este? Pe de-asupra celui pat.
Tot muschiul bradului Scoald Voineo nu dormi
Peste muschi ce mai este? Cà vä vin colinddtori
0 pernutd s'o velintä Las sa chute se colinde etc.
'1) Die Wissenschaft des Slawischen Mythus, p. 288.

www.digibuc.ro
57

In colindul acesta sufletele tinerilor sînt cu totul iden-


tificate cu porumbi i, ce nu sunt altii de cît lari.
La tulpina la doi meri ScoalA frate fii dormit
Leroloi, mArAloi, CA ne-a nins ne-a viforât
Este-un pat mare 'nchiat etc. Din piciorul patului
Cu scânduri dalbe de brad; Salt'un stol de porumbei
Cu busuioc presarat Se saltara §i sburara
Dar in pat ce'i a§ternut ? $i mai sus se radical%
D'o pilota 0-un cer§af Cu doi nori s'amestecarA
Peste astea peste toate In fundul mArei se lasara
Covor verde de matasA Somnul nostru ne stricara.
Dar in pat cine mi'i doarme ? Culcate draga, lii dormitä
Doarme N. ochi'§i negri, CA ne-a nins ne-a viforât.
Cu dalba de sotioark Flori de mar s'au scuturat
La obrajei rotunjoarl Fetele ni-au rumenit
5i cu dalbii cucona0 Buna vremea la fereasta
Voio§i ca doi inger4i La boeri la Dvostra
Dar N. ce'mi zicea-IA La anul i la multi ani s).
Sotiorului strigara
In colectia lui Th. Dem. Teodorescu ggsim sacrificiul
adus de CrAciun larilori.
Acui sunt Doamne aste case Da in poarta cine'mi de ?
Ot Ler oi, d'ai Ler oi Doamne Ler Sede-un bun jupân (cutare)
A§a nalte minunate Sede'n poarta rAzAmat
Cu lanturi de fier legate Cu toiagul ferecat.
Cu portele ferecate. CatA'n jos i cata'n sus
Vede cas'acoperitä Cat'asupra caselor
Tot de vineti porumbei Ca vinetii porumbei
5i din gura ce'mi grAia? De sus jos ca. s'or lasa
DalbA sotioara mea In casa ea ni-or infra
Nu §edea, nu te uita Grau§or c'or aduna
Intra'n casA, 'ntinde masa Apoi veseli c'or gusta
Peste masa grau revarsä, S'or salta i ni'or sbura
Peste gait §'un alb colac, Sus mai sus cA s'or urca
Pe colac vadra cu vin Cu norii s'or mesfeca,
5i cu galbenul deplin $i la Domnul s'or ruga.
C'Wai legea din bAtrâni, De-or fi juni colindAtori,
Din bAtrâni, din oameni buni, lei in casA c'or infra
Ni-or cânta, ni-or colinda
Colacul ca v'or lua
Vinul vesel ca. §'or bea,
C'a§a'i legea etc.

*) Ambele din materialuri folcloristice de Tocilescu.

www.digibuc.ro
58

Din acestea vedem cä sacrificiul fäcut pentru lari, se-


a' la colindätori.
In urmAtorul, vedem pe zeul stápin porumbilor :
Acui sunt Doamne aceste case Ear N. Domnul bun
Oi Ler oi, d'ai Ler oi Doamne Ler LuA arcul, sägeata,
Asa nalte minunate etc. Porumb alb a sägeta
Cu sobor de siminoc Porumb alb cu gusa verde etc.
Cu stresini de busuioc? Porumbelul ce'mi fAcea ?
Sus in vârful caselor Din guritA cd. grdia :
Mi-este un stol de porumbei 0 tu domn al curtilor
Porumbei cam viniciori Si stApân al caselor
Si din pene sältd.tori Stdi de nu nid. sägeta,
Din mijlocul stolului CA io nu sunt porumb alb
Porumb alb cA mi s'alege Ci sunt sfânt, sfântul Ion
Porumb alb cu gusa verde Si's trimis de D-zeu,
Cu penite zugravite Cu trei legi peste pArnânt
Cu ochii de pietre scumpe, Una'i legea crucei sfinte
Capu'i bate'n aurel Alta'i legea cununiei
Ciocu'i bate'n argintel. S'alta sfântului botez
Porumbelul s'alegea D-zeu cd m'a trimis
Sus mai sus cA se urca Pdmântul sà il mdsor
Cu norii s'amesteca PAmântul cu umbletul
Jos mai jos cà se lasa Si cerul cu cugetul.
In prundul mdrei scoborea Pdmânt mai mult am aflat
Apd.'n gusA de lua Si Domnul s'a minunat
Pietricele'n degetele Iar dintrânsul ce ni-a fapt ?
Sus mai sus se rddica Munti inalti, väile adânci
Cu doi nori s'amesteca Câmpul cu ogoarele
Din curte cd se lasa Livedea cu florile
Pe case cd se punea Buna vremea'nceste case, etc.

Vedem cä e zeul solar ce boteazà, ca sf. Ion. Fiind in


combinatie cu larii, i facerea Ornântului, samânà a fi
Hulubul aice insä luind locul cerbului de dincolo, se pare
a fi Apolon. Larii poate cä tin si de Joe, ca botezAtor, cäci
vedem cä larii acestia au de lucru cu norii.
In prundu mdrei se lasard Pe zAbrele de fereastd
Luard apusoarä in gurisoarä. Si'mi cântard'ngrângonard
Pietricele'n degetele Cu apusoard 'nriurarA
$i'mi saltard sburard Boeri mari atni desteptard.
Sus mai sus se inaltard 0 'nchindm cu sAndtate.
In tot cazul sunt strins uniti cu atmo.,fera.

www.digibuc.ro
59

Astä ncapte intunecoasä Sf. Petru ca un sfânt


Noi umblärn sä colindám Dete o ploae cu vânt
Ne'ntAlnim cu D-zeu - Si ne culcä la pämânt
Cu ce fuse'n brácdtele?, Gheorghe ca un soare
Cu vepihnte mohorâte Dete-o ploae cu räcoare
De la Christos cläruite. Si ne sculä pe picioare.
Porumbeii satului
In marginea lacului
Turuirk guruira
Mai la vale se läsarä
Cu norii s'arnestecark
Porumbeii satului de aici sunt larii satului, sau penatii_
Romanii nu aveau zei mai apropiati de sufletul lor, ca ace-
stia. De toate imprejurA'rile casei if fäceau partasi, rugän-
du-se neintrerupt la ei, la boale ca si la nastere si la moarte,
la dus si la venit. Ideia de cAmin, de patrie, nu era mai
bine exprimatà de cäträ cine-va, de cat prin ladi i penatif
säi, ne spune Preller. At. Marienescu scrie cä: Lar Pa-
ter" inseamnä insesi casa, locuinta. lar Creuzer ne spune
cä a fi färä lar" insamnä a fi MCA patlie*).
latA un pasaj din Plaut pe care îL afläm in opul d-lui
Atanase Marienescu, i in care aflärn rugäciunea unui mu-
ribund : Voi penatii pärintilor mei, si tu lare, tata fainiliei,
vouä vä recomând norocul pärintilor mei, ca sä'l päzifi, eu
trebue sA-mi caut alti penati i alti lari"").
Apoi ne mai spune: Penalii se ingrijau de binele
casei si al farniliei, se bucurau sau se intristau cu fofii
precum familia sporia sau decädea, sau era in bunä intele-
gere, sau discordie, ci grijau de posesiunea casei i o pd-
zeau. Ei dAdeau dorul de casä, celui indepärtat
Ii aducea aminte de pArinti sau rnuiere l copii; cine pleca
de acasä sA ruga la penati, pentru intoarcere norocoask si
când se reintorcea, isi punea bâta armele lângA icoa-
i

nele lor".
Ain reprodus tot pasajul, pentru a putea intelege un
cântec de strAindtate, ce-1 gäsim in colectia Elenei Sevastos_
0 fatd gäsindu-se in sträinätate cânlä***):

*) Op. citat p. 558, III. 3.


**) Cultul etc,, p. 138, 54.
***) Cântece moldovenesti, Iasi.

www.digibuc.ro
60

Primavara cre§te floare Farà casä, fall flori


Taci inima räbdätoare Färä frati, fall surori.
Pe drare la fantâng Numai negri sträinii
Merge-o tânâra copila Merg in sus ca nourii
Si plângea §i suspina Märuntei ca fluturii
De straina ce era. Negri ca calugarii.
Mai bine ideia larilor si a penatilor nu se poate ex-
prima. Ea se gAseste intre lari si penati sträini, oamenii
sträini insusi fiind identificati cu sfintii lor, ca la colinde
hulubii cu tinerii. Larii merg si aid' in sus ca nourii. Intru
cat sunt fluturi, sunt deasemenea suflete; cälugärii negri
arätându-i iarAsi ca pe atari sfinti morti.
In o variantä ce am cules in Bucovina, gäsim aceia§
ideie :
0 sAracii ochii mei
Multa lume vad cu ei
Dar nu vad pärinti de-ai mei
Numai negri strainei
Merg pe sus ca fluturii
Negri ca cälugarii.
Cred cA nu se mai indoeste nimene de cele sustinute
aici, cAci oamenii, de si sträini nu pot sA meargA decal pe jos,
pe sus putând sbura numai fiinti supra naturale ca larii.
jalea aceasta e pur romanA. Sufletul strA)unilor nostri IA-
tea incA atunci in noi.
IatA si o colindA in care if gAsirn in mod foarte na-
tural pe Saturn alAturi de lari :
Mo§ Craciun cel mai batrân, Nu-i galbin de gAlbior,
Cu a lui barbA peste sari, Ci-i galbin de-alergator,
Leroi, Doamne leroi, etc. Ca-I gone§te-un vanator,
Mo§ Craciun §ade la mask" Pe fata pamântului,
In z o r zoane de mAtasà.... Pe suflarea vântului...
5i sculati, boieri, sculati, Mo§ Cfaciun cel mai bätrân,
Si' sculati copilele Duse mana prin s a el e,
SA mature curtile.... Scoase-un pâlc de turturele ;
....Curtile sânt zugravite, Turturelele sburark
Pe din afar' poleite ; Tot mai sus se innaltara
Iar de-asupra celor curti, Si pe-un mute se lasara,
Sant doi pomi Infloriti Petricele 'n gu§i luara
De c ot o are departati, Pe parnânt iar se lasarà,
De %Tar f et e 'mpreunati... Pietricele' lepadarä !
Mo§ Craciun cel mai batran, Mo§ Craciun cel mai batrân
Cu-a lui barba peste sail, Cu-a lui barba peste san....
Are-un cal cam galbior ; La anul §i la multi ani !
(Ion Creangä" Anul V, No. 12).

www.digibuc.ro
61

VânAtorul este Marte, anul cel tânAr. 0 altà colindà .

a larilor e si urmAtoarea :
La fulpinä de doi meri Cu norii se amestecad
Este un pat mare incheiat In prundul marii se Mad
Dar cu ce-mi este incheiat? Pietricele In cioc imi luarä.
Cu dalbe scânduri de brad. Si 'mi zburard, se 'nälfard
Si 'n el ce 'ini este asternut ? In eurte la Domnu se lasara.
Un cearsaf mare värgat. Pietricele imi sunarä
$i 'n el cine 'i culcat? Scoal Domnule, fii dormit
Domnul cu sofia lui CA träsura fi-a venit
Dintre ei dintre amândoi Caii fi i-a impodobit
Joacd mere de argint. Din ureche pânä 'n spate
Asa mere nu am väzut Numai clopote 'nfesate
De când maica m'a fäcut! Jos la poarta raiului
Jos la furca patului Este floarea Pastelui
Mi-estè un stol de porurnbei Si-mi juded florile
$1 'mi zburad, se 'nálfarà Ce au facut miroasele.
(Ohilusul" Anul I. 1913, No. 1.)
In aceasta, subiectul principal sunt merele, simbolul
dragostei, care simbol, face de regulä la colinde si refrenul
floi i de mär"; mai adaugându-se aici p e deasupra si florea
Pastelui care insemneazA tot atâta. Desp re in semnätatea
pietricelelor, nu'mi pot da samä.
Este de importantä de a adAuga urmAtoarele, la co
linda porumbului sf. Ion, de mall sus. Hulubul aice
resp un de ca si cerbul din Vol. I. p. 37, cd este botezAto-
rul : blAstätnat s'à fie Hall nouà an i, in cari recunoastem
cultul de curâtiri al lui Apolon si deci p e cerb sau hulub-
idenlic cu el; care la rândul sAu este idenlificat cu lanus al
romanilor, acesta fiind privit de mitologi ca un Aeon sau
Derniurg, adecA ziditor al lumei, al elementelor si a boltei
ceriului. Creuzer ni'l area.' ca tovarAs al penatilor*).
E insA curios ea' Budtia inteo incarnatiune anterioarà
a sa, fusese si el cerb regele cerbilor, inteo pádure de
lângä Bènares. Aice vâna regele, si el se obligä a'i da in toatà
ziva vânat, pentru a nu-i strica fiarele. Astfel ajunse rândul
pe o cerboaicá grea, care ii räspunse regelui cerbilor : ck
dac4 are dreptul asupra ei, nu are si asupra copilului din
*) Preller Röm. Myt. L 172.
Op citat, III. 3 p. 588.

www.digibuc.ro
62

-pântecele ei. Regele cerbilor se induio§d §i se oferi singur


regelui din Benares, spre a fi omorât. Cea ce i pe acesta
miFându'l, hotâti ca pdclurea sd fie de aici inainte crutatá,
numind'o pdclurea cerbilor"*).
De altd parte Creuzer spune cd Dodona s'ar fi gäsit
scrisä §i Bodona, dacà nu va fi o gre§ald. De aici apoi
unii scriitori o aduc in combinalie cu Buda §i copacul lui,
far Hui Achelous cu Gangele**).
Pe ce cafe sä fi venit cerbul acesta la noi, cdci la
romani nu'l gäsim, de i il vedem asociat larilor? Numai
e o asociatiune fäcutä cu vre-un cult, dupd venirea in
Dacia.

CAP. IV.

I. Regele Numa.
§
La romani este Numa Pompilie care ca rege §i preot
a scos din uz sacrificiile de oameni, ca i cele de sânge,
ntroducând in loc pe cele de pâne i sare, sau de grâne
§i sare.
latà ce ne istorise0e Ovid in Fastele" sale:
Numa, favoritul §i sojul nimfei Egeriei, era inatat de
ea, la cazuri de trebuirld, cum sd facä ca sä-I atragd pe
zeul Faun, pentru a'l intreba prin somn de unele sfaturi.
Pentru acest scop, el täia una sau cloud' oi, pe care i le sa-
crifica §i a cdror piele intinzând'o pe palmânt, sd culca dea-
supra, incununat cu fag i pregAtit prin post, curdtenie §i
rugdciuni; iar noaptea zeul venea §optea cea ce dorea
sd §tie. Odatä insd Numa vrând sd inläture fulgerele ce de
un timp se prea indreptau asupra järii lui, II invätd nimfa
cum sd-i inbete: pe Picus §i Faunus, sd'i lege i sd'i
ca sä-i spuie ce vra el. Pentru ca sä'i atragd, Numa li-a
sacrificat un berbec, lângd isvorul lor, pe Aventin, punân-
*) Pantschatantra Banfey. I. 183.
**) Creuzer, Simbolica V. III. 1 p. 81, Ili. 3. 588.

www.digibuc.ro
63

-du-le la indAmAnA vin. VAzându-se legati, Faun a cerut sä


fie eliberat : jurându-se pe Stix ca nu va fugi. Apoi invocând
pe Jupiter, ca sA se scoboare jos acesta venind, Oman-
tul se cufundA sub greutatea lui. Numa inghetase de spaimA,
dar totu-si II intrebä: Cum sä impace fulgerele ? SA dai
un cap !" respunse zeul. Voi da un cap de ceapa". Nu,
de orn". Poate pArul din cap?" Trebuie sä fie ceva
viu". Atunci voi da un peste"*) Da, asa se inblânzeste
fulgerul zise Jupiter rAzând. i sä tii cA mâne, când se
va arAta pe cer discul soarelui, Ifi voi trirnite dela mine o
chezAsie, pentru durabilitatea i norocirea poporului ro-
man, care va fi ferit de ori-ce rAu, pe cât timp o va sti
pästra". Jupiter in huet de trAsnete, s'a ridicat din nou la
cer, iar Numa intorcându-se intre ai sei li-a spus ce vorn
a avut cu D-zeu. Nime nu vroia sà-1 creadk când iatA cA
la rAsäritul soarelui cerul se deschide si in träsnete i ful-
gere prelungite, o ancilie, un scut cade, pe care el in rugä-
ciuni primindul, serbg legAtura aceasta cu zeul, prin sacrifi-
ciul unei vite neatinse de jug. lar pentru ca scutul sA nu
se piardk dAdu unui fierar numit Marnurius sä'i facä 11
alte scuturi intocmai ca acela. Mamurius le-a fAcut asa de
bine incAt nu se cunoastea care e cel adevärat, si spre
räsplatà a cerut ca sA'i rämlie numele totdeauna in cântece,
ceea ce s'a si intâmplat, cäci a ajuns pAnA la noi.
Scutul acesta a cAzut din cer in ziva de 1 Martie,
anul nou la romani. Si astä-zi spre anul nou la noi, poporul
asteaptä sA se deschidA cerul, cu care ocazie acel ce vede,
or si ce cere, îi inplineste D-zeu. Numa in amintirea chezAsiei
ce primi de la Joe, a instituit o serbAtoare ce dura toatA luna
lui Marte; i un colegiu de 12 insi numiti sali" cari in
ziva de 1 Martie scotând anciliele din templu, umblau WA-
tând in ele, purtându-le tot timpul acesta prin oras, särind
si jucând i cântând cântece despre invingerile romanilor,

*) Pe§tele acesta este apoi foarte adesea intainit ca victimä de


sacrificiu in credintele noastre. Aceia§ iusemnAtate o are §i credinta cä
de 40 de sfinti sä inânânci 40 de pe§ti. Nu mai putin §i in descânte-
cul precedent cu Borza, cred cá pe acela§ pe§te de sacrificiu l'am
intâln it.

www.digibuc.ro
64

despre unii impArati de ai lor astfel cA toed luna aceasta


prin huetul de arme ce'l fäceau, avea un caracter rásboinic.
Atunci nunti nu se puteau face, iar Flaminica" preuteasa,
sotia flamenului nu-si pieptâna pärul pentru ca femeele
sä träiascA bine cu bärbatul. latä de ce la noi Marta nu se
piaptânä, nu se taie unghiele, nu se schimb5, pentru na-
paste, pentru huit, ba chiar i pentru moarte. Românul îi
dà bine sama despre Marte räsboinicul, când câtä :
Primâvata 'n po stul m are
l-au voinicii la catane.
salt :
Marti In säptAinâua mare
I-au voinicii la catane.
cáci de regulä inceputul postului, cade in intäile zile ale lui
Mart. lnbräcämintea salilor era jum. religioasà si jum.resboinicA.
Pe trup erau inbräcati cu o tunicä, deasupra încini cu chi-
mirul, iar peste acestea mai purtau si o trabea de stofä de
purpurä. La dreapta aveau fiecare spada, pe când in mâna
dreaptä purtau scutul, pe care Il bäteau cu o micd lance,
ce o purtau in mâna stângä, iar pe cap purtau ca si Fla-
menul Dialis : apexul, Impodobit cu ramura sfântä. Afarä
de sali mai erau i niste fecioare salice inbrAcate ca i ei,
care ajutau pe preoti, la aceste serbäri, purtând i ele pe
cap apexul, adecA cusma flamenului. Flaminica era preu-
teasa lunonei zeita lunei, pe când Flamenul al lui Jupitet,
zeul luminei; cAruia i se aduceau la fiecare lunä plinä, adecai
la idus"-ul lunei, când lumina era in toatai puterea ei, o
hostie albä lovi caesa" ca simbol al luminei, iar din pielea
aceasta îi era cusma : albo galerus" despre care vom
mai vorbi.
Jocurile lor constau din diferite figuri foarte artistice,
ce le fäceau in jurul altarului, la sunetul cântecului de
fluer*) din care joc ni-a fámas i nouà au§erul. Apoi
deosebit ea' ajutau pe preoti la serviciul divin, mai fAceau
ei singuri niste sacrificii misterioase. Numirea de sali

*) Despre fluer la noi se spune cà i In postul mare sâ poate


cânta din el, pe când din alt instrument nu.

www.digibuc.ro
65

§'o cApAtase de la a salta", a saliendo". Dintre ei aveau


pe unul mai mare numit Magister" apoi pe un Praesul"
§i pe un vates". Praesul trebui sä fi fost inainte dântui-
torul, iar Vales inainte cântätorul, crede Preller*).
Colegiul salilor se mai credea a fi infiintat de cAtre
Morius fiul unui anurne Halesus sau Falesus, care a fon-
dat cetatea Falerii, venit din Argos i care aduse cu sine
i cultul lunonei, in serviciul cAreia stäteau ni§te copile nu-

mite la greci: canefore" iar la romani camile". Numele


Morius" care a infiintat pe sali, (deci aproape de acel co-
vali Mamarius), Pre Iler II deduce dela Marmor, Mars. Institutii
de ale salilor se aflau in cele mai insemnate orae de pe
timpuri nememorabile, cari la anumite imprejuräri qau cu
sacrificii §i rugäciuni, cântece §i jocuri nationale pentru bi-
nele oraplui lor.
0 versiune mai circula, cum cA ei ar fi representat
pe curetii" cari prin huetul scuturilor lor, in-
piedecau pe Cronos de a auzi plânsul copi-
lului sAu. itia dar tot in legAturA cu acel
sacrificiu. lar jocul lor, era: Pirrhika**).
Tul Hostiliu adAugi pe lang5 salii lui Marte i un co-
legiu de sali lui Quirin, numiti Quirinali" sau sali collini"
fiind cA §edeau pe colina sau muntele Quirinal ; sau nu-
miti §i agonali" dela agonia" o victimA, ce sacrificau,
amândouà aceste colegii fiind consfintite lui Jupiter. Ba §i
Heracles avea un colegiu de sali, ca i Marte §i Quirin.
Toatä luna lui Marte aveau loc o multime de särbä-
tori, precum : inpAcarea de pe Pons Subliciu (a lui Tit Ta-
tiu cu Romulus) vizitarea celor 24 de capele ale eroilor,
de care am vorbit, serbAtoarea lui Bah, a Minervei etc.
Salii aveau misiunea de a ajuta pe preoti in timpul servi-
ciului, jucând in jurul altarului. Re§edinta lor era atât pe
muntele Quirinal cât §i pe Palatin, iar mai apoi li se fAcurà
case prin diferite pArti ale ora§uIui, unde petreceuu noaptea

*) Röm. nth. I. p. 557. 281.


**) Ibidem p. 347.
5

www.digibuc.ro
66

si depuneau scuturile si unde ospatau, ospetele devenite


proverbiale *).
Scuturile acestea se spunea cA represintA cele 12 luni
ale anului, scutul cel adevArat representând luna, pe care prin
ceremoniele aceste se vede cA o inaugurau sau o sfinfau, ca i
Homer ce mergea cu creanga de laur la inceputul fiecarei
luni §i colinda. lar sfinfirea ce se fAcea prin sgomotul
acela, va fi simbolizat desigur vuetul tunetului lui Joe, care
in aceastA lunA treze§te natura din amorfire §i face ca o
nouà viatä sA se rdspandeascA pe pAmant. Prin cântece i
jocurile acelea sA vede cA vroia Numa sA inlAture sacrificiul
de orn, ce ar fi trebuit sA dea lui Joe pentru fulgerul sau.
Creuzer ne spune cA salii sA fi fost preotii penatilor
din Samotracia, infiinfati de cAtrA Dardanus §i adu§i de la
Troia in Italia de cAtrA Aenea. Ei sA fi cântat pe lanus,
ca §i pe Mania, mama larilor, §i pe eroii ce muriau,
de ex. pe Germanicus, Lucia Volumnia, pe Mamurius
pe cei mai vechi eroi §i eroine. Era o onoare a Intra in
cântecele saliane. A a dar un fel de ApotheosA", se ex-
primA Creuzer**). Deci imnurile salice sunt co li n d ele
no as tre care invoacA pe Lari ! Si cA e astfel, mai avem i
dovada, cA salii se numiau §i lanes sau lani cea ce va-
loreazA atat cat colindAtori cuvântul colindA, venind de
la calendele lui lanuar" a lunei lui Ian, insemnând cea
intai zi a lunei, iar luna aceasta fiind cea intAi a anului,
atunci cAdeau calendele. Punctul acesta e stabilit de cAtrA
cei mai invAtati scriitori. lar dacA lanus e tovar4ul pena-
tilor, având de atribut cuco§ul larilor, cum ne spune Crew.
zer, atunci tot din cântecele salilor, poate sA se tragA i
colinda sf. Ion, ca hulub, avânduli origina din culturile
din Samotracia.
De sA isprAvia misiunea salilor la serbAtorile lui Marte
din luna Marte, sau dacA mai aveau ei vr'un rol §i vara
1 Cari imi revoaca In minte mesele preotilor notri de ajun,
numai putiu i umblatul cu icoana. M. Burette in Memoires de lite-
rature etc. de la danse des enciens" ne spune de scuturile votive lu-
crate In aur 0 argint, pe cari se pictau faptele oamenilor mari, dedi-
cândulise In temple. Icoane In forma de scut mi se pare ck se pot
vedea 0 in biserica noasträ.
**) Op citat p. 692, 695, 69S Vol. III, 3.

www.digibuc.ro
67

in lunie, când acest zeu era serbätorit aläturi cu mama sa


luno, ori de mai jucau ei si in Septembrie când se fAceau
alergärile de cai, in onoarea zeului Marte, aceasta nu se
§tie.
La noi sä aflä in Descriptia Moldovei" de Cantemir,
amintit despre CAlu§eri : cä jocul lor avea mai mult de 100
de sArituri si unele asa de potrivite, incât parcA nu atin-
geau pämântul. Numärul lor era de 7, 9 sau 11. Povetui-
lorul cetei se cherna starità", iar cel al 2-lea primiceri".
Acestia insä se inbräcau In haine femee§ti, având cununá
de pelin pe cap si alte flori. Fata li era acoperitä cu pânzà
i vorbeau cu glas femeesc, iar in mâni purtau o sabie cu
care dacä ar fi lovit pe cine ar fi Incercat sä le descopere
-fata, chiar dacä ar fi fäcut moarte de o m, prin puterea
obiceiului, nu'l putea trage la Judecatä. Locul lor de culcu§
noaptea, era pe sub stresinele bisericilor, in alt loc de s'ar
ii culcat, ar fi fost chinuiti de strigoaice credeau ei.
Cei ce intrau in ceatà, trebuiau sä joace 9 ani. Când se
intâmpla ca unuI sä nu vie, se credea cä e cäznit de du-
huri rele. Prostimea creadea cA ei gonesc or ce fel de
boale, cälcând pe orn la anumite cântäri, de la cap pânä
la picioare, si spuind la ureche niste cuvinte, prin cari po-
runceau betesugului sä iasä. Timpul in care umblau era de
la Inältare pânâ la Duminica mare.
Despre cäluseri si anume dupä Heliade Rädulescu,
ne mai vorbeste si A r on Pu mnul *), cum ea'
i§i tineau jocul cu o sAptämânä inaintea Rusalelor,
cä se infrumusetau cu deosebite cârpe si pene de
päun si aveau o flamurä cu ei, pe care o tineau ori in
mâni, sau o infigeau In pämânt in timpul jocului, in care
recitau versuri, a cArora refren era : pe ea! Unul din ei
ripia flamura si fugea ; apoi toti intâlnindu-se isi incruci-
sau toegele in semn de bátae. Unul sä rädica pe un loc
Malt, iar altii vroiau sä-1 alunge, pe când acela se apära :
cä mosia e a lui si cetatea lui e intäritä. Pe urmä se fAceau
felurimi de jocuri gimnastice. Femeile luau dela cälu§eri
felurite lucruri : vestminte, mâncare, iar mai ales usturo i,
*) Lepturariul românesc, Cerniuti, T. IV.
5*

www.digibuc.ro
68

crezând ca dacä au jucat cdluserii cu acele, sunt bune ca


leacuri de friguri i alte boale.
Autorul esplica jocul ca intocmit de Romul, spre ra-
pirea sabinelor. Cuvântul pe ea" insemneaza pe fatä, sà
n'o lasi" aratând tot odata i räsboiul ce a urmat. Acel ce
se sue sus pe cetate, se crede a fi Remul, representându-se
aici si uciderea lui. Un obiceiu deosebit gasim la acestia
si anume: de a fi mu ti, timp de o saptamana, cat tine jo-
cul, sau numai pe timpul jocului. Mutenia ni-am putea-o
esplica pe motivul de mai sus si anume: ca In timpul
acesta al serbatorei mosilor, ei jucau pentru morti, dupa
cum si gäsim In Cartea Neamului"*) de Dr. Em. Elefterescu
o corespunzatoare indicatie, unde aratä ca numele caluseri-
lor vine de la Collisalii" adeca jucätorii dealului, fiind cà
salii lui Romul sau Quirin Isi aveau biserica pe colina
Quirinal si cà ei jucau in luna lui Mai in onoarea zeului
lor, la sarbätoarea lui, care era insä o serbätoare a
mortilor. La romani Lemuria sau Remuria, care fu infiintatä
de catre Romul in amintirea mortei lui Remul, cädea in 9
11 si 13 Mai. Se vede cä pe aceasta ei o reaminteau.
Caluserii nostri se vede ca represinta pe mai multe
feluri de sali, &pa cum chiar si istoria ne vorbeste
ca insusi zeului Hercules i se instituise salii lui.
lar fiecare colegiu se vede cä-0 avea felul sau deose-
bit de a juca i representa. aluserii de astazi poartä la
cusma pene de curcan. In randul acestora ii pun si pe
c u rc anii din Ardea 1**). Penele de paun Heliade
spune cä sunt penele paserei lunonei, cea ce e evident.
luno avea impreunä cu fiul ei Marte o serbare la 1 lunie
e posibil ca si atunci ei sa fi luat parte cu jocurile lor.
in cäluserii lui Cantemir va fi poate i un ame-
stec cu särbätoarea lunei Caprotina, când sclavele numite
ancillae"***) adeca scuturi" se inbracau In hainele stäpâne-
lor. Oh. Dem. Teodorescu crede ca regaseste serbätoarea
*) Vezi Calendarul pe anul 1912.
**) Vezi Studii in Foldor V. I. p. 100.
***) La noi despre servitori s'A spune ch. sunt cleste". De ce
are tiganul cleste ? ca sä nu se frigi !" se zice. Astfel si noi de slugi
ne servim.

www.digibuc.ro
69

-aceasta in Muntenia, in obiceiul femeilor de a face a treia


sAptAmânA dupä pa0i, ni0e scuturi" din nuele §i lut §i a
le inpod obi cu crengi in virv.
§ 2. Apexul.
Vroind sA aflu intelesul cuvântului Apex, inteun dic-
tionar latin-francez gäsesc : baguette enveloppée de laine
que les flamènes portaient a l'extremité de leur bonet sa-
cerdotal ; le sacerdoce lui meme ; la tiare des roi de Perse ;
courone royale ; sommet, cime, pointe, tranchant ; crete,
aigrete ; langue de feux ; grandeur, comble, couronement,
etc. Pe rom. VArguta invAlitä de lAnA ce purtau flaminii
la cu§ma lor sacerdotalà ; sacerdotul el singur ; tiara regilor
-de Persia ; coroanä regalä ; culme, vary, muche, ascuti§:
creastA, surguci ; limbä de foc, etc.*) lar figurat : mArire,
culminare, incoronare, etc.**)
Iar intru'n dictionar german-latin***) aflu apexul e partea
ascutitä a unei cu§me, ca diadema sau tiara asiaticd, purtatA
de principi, care trebuia sA fie ascutitA ca vArf ur ile
muntilor sau a: copacilor, insemnând InAltare, mArire;
lucru ce'mi aduce 4minte de comanacul muntenilor no01
ascutit, alcAtuit din 6 bAcAti de postav, in vArf subtiate;
ca §i de cântecul ce intAre§te acestea :
Doamne bine i se sede
Codrului cu frunza verde
additei cu comanac
Lelitei cu cat-pa 'n cap.
Autorul mai explicA cum cA apex" se chemA la cuma
ilamenului partea ascutitA a cAciulei, sau vArguta, adecä
ramura sfântA de maslin, ce sta sus pe cumA.
Tot din acelea§i dictionare vroesc sA mä incredintez §i
despre insemnarea cuvântului galerus. In cel francez ni sA
spune : Coiffure de peau serrant la tête, casquette a l'usage
des prêtres. Casquette des gens dela campagne" etc. gAtealA
de piele strângând capul, cu§ma intrebuintatA de preoti.
*) Dictionaire latin-français par L. Quicherat et A. Daveluy,
Paris 1865.
**) de Dr. C. F. Ingeslev.
***) Lat.-Deutsches Schulwörterbuch von Prof. Dr. C. F. lgerstav,

www.digibuc.ro
70

Cu§ma oamenilor dela tara". lar in cel german aflärn cà e :-


cu§ma ca un coif (deci având furca intoarsä) facuta din
piele cruda §i care era purtata atât de rasboinici
romani cat §i de t Aran Mai mult ne trebue ?
A§a dar : cu§ma noastra, purtata de dorobanti §i de
tarani, nu e de cat cu§ma romand, care purtata de flamenul,
mai avea §i apexul, creanga de maslin in vary, la noi tra-
dusä prin pene de curcan, puse la o parte, de unde se-
apleacä indoitura, (care §i aceasta e inteo parte), pe când
atât coiful, cat §i cu§ma flamenului i§i au indoitura spre
fata. La coifurile romane de asemenea vedem pene poate
de cuco§, paserea lui Mart. La noi penele sunt de curcan,
§i acesta o pasere räsboinica, §i care ca §i salii, joacä la
sunet de metal : când cine-va bate in cle§te, tävali deci
un simbol al salilor.
Cu§ma flamenului desigur va fi fost adusä din Frigia
de Aenea, dinpreuna cu cultul säu. Care cu§mä de ai no§tri
e injeleasä drept cu§ma lui Jupiter. Referitor la acesta, avem
§i un cântec rasboinic dela cäderea Grill.) 2i. WA un fragment
ce ne intereseaza :
C'o opined mä 'neáltai
In cap cAciulà 'mi luai,
Cáciulä c'a lui Mihai.
Trecui tilt] DunArea,
Cetatea Nicopolea*), etc.
lar caciula aceasta e desigur, acea a zeului rasboaelor
pe care tot pentru acela§ motiv, a purtat'o §i Voda MihaL
Despre Mihai Viteazul in raport cu Joe, vom at-Ma §i
'alte comparatii **). In Bucovina, când tuna', parintii spun
copiilor ca Dumnezeu umbla cu colaci prin cer. latä de ce
apoi §i Vodä Mihai este numit Malai-Voda de la cu§rna
flamenului lui Joe, zeul o§tirilor, pe care §i Mihai o purta.
Totodata sunt cazuri in cari observam cA Arhanghelul
Mihail a luat la cre§tini locul lui Joe pagan. Credit* in

*) Colectia Tocilescu p. 355.


**) E päcat cà românii in special nu dau o estindere mai mare
studiului poporului roman, atunci fiecare ar pricepe de unde vin toafe
credinfele in care traeste si nu ar mai indräzni nime a ne denega originea,

www.digibuc.ro
71

popor e cä sf. Mihail poartà grindina prin cer, täind'o cu


sabia. In cântecele copiläresti auzim :
Treci ploae cAlAtoare
CA te-ajunge sfântul
C'un mai, c'un pai
Cu sabia lui Mihai..,
care Mihai e zeul ploaei Jupiter, cu sabia lui : f u I geru I.
Altä datä in locul sabiei gäsim :
Cu ciciula lui Mihai
Rind de coji de malai.
Pe Jupiter nu'l vedem nicäeri cä" poartä cäciulà, po-
porul insä cunoaste cäciula flamenului seu, care II repre-
zintä insusi pe zeu. Pe aceias cusmä o gäsim si in cânte-
cul urmätor :
Ajungâ-te mânde ajungA
SA ai tu IntAi feciori
Mai pe urma o fetitA
SA te poarte pe ulitä,
SA' vii tu mândro la mine
CA si eu mândro t' oi da
0 cojitA de malai
CApAtata de la Sân Mihai,
Nici acea nu ti-oi da
PAnA ce te-oi întreba
Drag ti-a fost de mine, or ba ?*)
0 altä dovadà cum 6 gäteala de cap religioasä ro-
manä este la noi in uz, vom vedea si din cele ce urmeazà:
Apexul sau coaja de oliv se cosea cu fang pe cusma
Flamenului, färä nod. Deasemenea si Flaminica avea un
arculum" sau inarculum" (conciul femeilor noastre) pe
care 'II purta pe cap, fAcut din creangA de rodie sfântä,
legata la capete cu fire de lânä albA"). Amândouä crengile
acestea de pe capetele lor sfinte, având insemnare de
bine-cuvântare si fructificare. Intocmai in modul acesta sä
coasä si pe cusma mirelui la noi, pe coajä de rächitä, frun-
zele de berbenoc ce se fac cununità, cu lânä rosä si farä
nod, ca si cununa miresei in acelas mod fäcutà, ce i se
pune pe frunte. Deci mirii poartä atunci pe cap podoabeie
1 1000 Doine, SirigAturi si Chiuitori, Brasov 1904, p. 19.
*1 Preller R. M. p. 204.

www.digibuc.ro
72

preotilor zeilor romani. De acea se spune la nunta, cA


mirele In momentele acelea, nu are voe s co atA
cusma de pe cap, fiind impArat, adecA tot atata
cat si un ImpArat.
In Muntenia adoua zi de nuntA, miresei i se pune
conciul ca un arc, ascutit in vary, ca diadema asiatecA. In
Bucovina se face din pAr si carpe o legAtoare rAdicatA,
numitA cArpA, pe care o poartA toatA viata. Aceasta are aspectul
carpei ce vedem si la portretul Doamnei Floarea *), sofia lui
Mihai Viteazul, având de-o parte o panä, care samânä a fi
un pAun, paserea luoanei, pe când Domnul are la aceias
cusmA ritualA un panaj cea ce indreptAteste a crede
cA pe acea vreme era incA in uz, desi inconstient, portul
prin care stApanitorii pAmantesti, ii representa pe cei ce-
resti : Iuno si Jupiter sau pe preotii lor.
SA spune cä romanii ca i grecii umblau cea mai mare
parte cu capul gol, dupA cum umbla i poporul din Dacia,
Onde insä numai cApeteniile aveau voe a purta cusme. PA-
lAria se stie cA era privilegiul celor liberi si la romani
pe când cusma la popoarele cele vechi, se vede cá avea
o insemnAtate de sfinfire, Intr'un cult oarecare de
curAtiii, in care sacrificiul de animal dacA era facut,
omul o purta ca pe un preservativ sigur, contra rAului, ca
o Invingere asupra acestuia. Aceasta transpirA, din credin-
tele ce le avem in popor. BunAoarA la sArbAtorile când
umblA strigoaicele, ielele, in opul lui Marian gäsim, cal la sf.
Gheorghe fiecare om trebui sA se pAzeascA, ca in acea
sarA sA iasA afarA cu capul gol, fArA pAlArie cAci
lesne i se poate intampla, ca strigoaicele sal
prindA sal facd cal de strigi".
i

Si cum cA e un preservativ cusma, ne mai putem


convinge si din povestea sacrificiilor, unde lupul ce vra sl
mânânce pe mire, dupA cum si cântecul cunoscut in Mol-
dova spune :
Codru'i des, valea-i adâncä
Valeu lupul mä mänânch
Lupule nu mä mânca
Pâti a räsäri luna
SA dau mâna cu puica
*) In Bucovina la nunti nuna poartä in acela mod, inteo parte
la cârpä busuioc, in loc de rodie sau maslin.

www.digibuc.ro
73

lupul vine apoi la nuntâ, cum li-a fost vorba, sa-1


nance. Aice colacii ce stau inaintea rnirelui, ¡in vorba cu
lupul si el crapâ. Atunci ¡iganii de bucurie, sa fi friceput
a cânta, si de atunci se cântâ la nuntâ : când a cräpat
lupul", si tot de atunci se schimb inelele In grâu i m
r ele st à cu cusma î ri c a p, caci "Ana atunci nu sedea*).
Aceste toate sunt simboaiele date pentru cap, ca i sacri-
ficiul de pâne, pus de catra Numa In locul omului, precum
si la greci pune mai linainte Cecrop sacrificii blânde, In
locul celor de oameni, ce i se dadeau pâtiä atunci lui Zeus.
In o varianta a cântecului de mai sus, gäsim urmatoarele:
Septe vài si-o vale aclancA
Aici lupii ma mananca.
0, lupe, nu ma manca,
Pan n'o rasari luna
SA-mi vie ibovnica
Cu struguri negri 'n basma
Pe urmA tu ma'i manca
pe mine si pe ea.
Numárul de 7 dela Inceput represintä cele 7 coline
romane.
0 alta trasâtura a povestei cu lupul de fier, ce rie
aduce aminte de Roma, este ca flecaul and vine lupul,
fugind dela nuntä umblând pe la sf. Luni, Miercuri si
i

Vineri ca sä scape etc., venind Inapoi, gäseste MCA


nunta jucând, cum o lásase. Astlel la romani, instituind ei
niste serbari lui Apolon, unde un batrân juca cânta,
i

iatâ la poarta dusmanii. Alergarä si II baturä. Apolon insusi


arunca peste ei sägeti, iar and se intoarserâ Inapoi, II gä-
sirá pe batran Inca jucând.
0 a treia trasaturä : sunt colacii de dinaintea mirilor.
Acestia ne aduc aminte, de lipia de far (gilt!) libum farreum"
ce se ducea inaintea miresei, urmând dupä acesta vasul cu
apä; precum i casatoria tinerilor de catra Flamen Dialis, prin
far si mola salsa (pane si sare) ca si colacul împletit, ce
se vede pe un sarcofag, ducându-se inaintea mirelui**). Apoi
la masa tinerii când sedeau inhobotati, tot din acel colac
*) Vezi Datinele p. 187-196.
**) Atanase Marienescu op citat p. 326. 329. 328.

www.digibuc.ro
74

mâncau. Din cauza aceasta nunta s'a mai numit si faracia


sacra". Tot la ei la logodnd, se schimbau inelele. Despre
grâul far" la nuntA, ne aduc aminte si niste versuri din
nunta soarelui cu luna:
FA colac din 9 grâe
Blem cu mine in cununie.
Poate cà o asemene amestecAturA era si farul. De cusma
sau acoperimântul capului mirului, nu se vorbeste, doar pe
atâta ne putem sprijini, cA si flamenul dialis asista la nuntA,
iar mireasa avea acela§ voal pe cap, ce'l purta si fla-
minica*). Apoi venind la bArbat mireasa ungea usorii, intre
altele si cu unturA de I u p crezându-se cd are putere de a
alunga farmecile, si ca sA nu intre rAul in casA".
Asa dar la romani nu mai era cunoscutA originea cre-
dinfei. SA poate vedea, at de veche era povestea cusmei.
Cine stie de la ce alt popor datà, venitâ numai la noi
On romani.
Cea ce. se observä ca asemAnAtor la acestia, este cum
am spus : cA mirele si mireasa mâncau amândoi libum far-
reum" acoperifi pe ca p, sezând pe o piele de oae,
atunci sacrificatA, spre semn cA din acea lânä are sà."-i toarcA
sofia hainele. Deci nofiunea era deja pierdutA.
In momentul din urmA imi cade in mânA prefioasa
revistA a d-lui Gorovei*), unde gAsesc urmAtoarea variantA,
ce se rapoartA la lupul de mai sus:
Foae verde coji de nuca De bei apA 'ntineresti
$apte vAi s'o vale-adâncd De boale te lecuesti
Aici lupii mA mAnAnca! $'o padure mAruntia
$'o fântAnA miticA Aici lupii mA mAnâncAl
Cu visdurile de sticlk Sidi lupe nu mA mânca
Cu furca de stäjerica PAnd ce-o veni puica
Cu citura de sipica $i atuncea mâ'i mânca
Or pe mine or pe ea.
Accesoriele ce mai gäsim, ca : fâniâna cu apA ce in-
tinereste si lecueste, ca si stejaru I, ne duc la isvorul de
sub stejarul lui Zeus din Dodona, unde preutesele lui erau
cele 7 pleiade sau porombife ce'i aduceau ambrosia sau
Marienescu op citat p. 328.
") Vezi $AzAtoarea" FAlticeni, V. XII, p. 74, 54, 83.

www.digibuc.ro
75

bäutura nemurirei din o insulä depärtatà din ocean, cu


a§a pericol, incât una totdeauna sä pierdea, fäcând Zeus a
alta in loc. La noi de asemeni in pove§ti, päserile ce aduc
apa de viatk de unde se bat muntii, in capete rärnân färá
coadä, fiind prinsä intre munti.
Astfel §i varianta de fa-0 ne duce la acela§ zeu liceic.
In aceia§ revistä a d-lui 0orovei, pe care la timput
säu o cetisem, gäsesc pe argatul ce strechie, cu numele
Pepelea", iar pe prorocul cu cioara, ce la p. 56 trecea §i
drept tigan, in o poesie popularä it gäsim numit drac"
acesta spuind bärbatului de ibovnicul ce se afla ascuns in
pat. A§a dar o apropiere cu demonul original. Tot de
ciclul acesta tine §i PAcalà orb" al d-lui Dulfu.
Tot despre cu§mä gäsesc §i in Datinile*), cu privire la
talhari, cä mai infal fAceau praznice §i apoi porneau la fu-
rat. lar despre un anume Harisan Pocri§, ce se dusese la
D-zeu ca sä-1 roage sä nu poatà fi prins la furat, intälnind
pe D-zeu §i sf. Petru pe drum, ace§tia Ili spun cä §i ei
sunt talhari, (zeul talhar Marte, al romanilor) §i cä" Harizan
stând la mask de i se va aprinde pe cap cuma, sä se
apuce de furat, de nu, nu. Lucru ce desigur sä referà la
anirnalul sacrificat prin foc, din care apoi i§i fAcea
cu§mä, spre a fi acoperi t. Pocrete" in limba slavá in-
samnä a acopori". Deci Harisan Pocri§ era un acoperit
prin sacrificiu §i prin urmare garantatat in contra primejdiel
de a fi prins. Din acestea putem deduce cA §i poporul
roman de vreme ce purta cu§ma pe cap, i§i avea motivul
ski. De §i amintit in scris nu gäsim nimic despre aceasta,
dar in popor avem urme indeajuns.
Intr'o poveste picardä**), un om aruncä cäciula in
paradis, ca apoi sä poatä merge s'o caute, rämänând acolo.
0 poveste cunoscutà §i in Moldova, e a omului in-
§elat de trei talhari la o vânzare cu o vack luindu-se de
cumpärätor drept caprä. De aici apoi el li In§alà cumpärând
o cu§mg, ce spunea cä totul ce ar consuma ea pläte§te 0
variantä se aflä in pove§tile bucovinene***), sub titlul cei
*) Datinele p. 526.
**) $dineanu. Basmele p. 454.
***) L Sbiera, Povesti p. 274.

www.digibuc.ro
76

-trei salviri" cari înaIä in acelas mod pe o babä, luindu'i


vitelul drept berbece. BArbatul apoi vinde vaca i cumpA-
rându-si cusmä, merge la un crasmar de spune cä va veni
cu niste oameni si or cat va mânca, când va veni la platA,
el ii va arAta cusma din cap, iar crâsmarul II va lAsa in
pace. li pläti banii inainte si la timpul cuvenit, tAlharii furä
cAci vAzând puterea cusmei, o cumpArarg de la
orn cu o mie de lei.
In Pantschatantre) gäsim cal un braman cu numele
Mitrasarma, adecä : de Mitra fericit" care fAcea sacrificiile
sfinte pun foc, mergind in luna lui lanuar intrun sat sA-si
caute un animal de sacrificiu, se adresd la un sacrificAtor
ce'i mai dAduse animale zicandu-i : Hei, sacrificAtorule, la
luna nouä viitoare voi aduce un sacrificiu, cIA-mi un ani-
mal spre acest scop I" Omul ii ddclu o caprA. Bra-
manul o luä pe spate si pomi. Trei irei, ce'l vAzurg, se
sfAtuirà sA-i ia capra pentru ca s'o mAnânce, iar cu blana
sk se imbrace de iarnä. Mai intAi Ii esi unul inainte si-i
spuse : cA de ce duce can el e p e spat e. Apoi altul : cà
d e ce duce copilul m or t. Al treilea cä de ce duce
asinu I. Bramanul crezind cä capra lui e un duh räu, o
aruncA i ei o luarA. Aici se terminA povestea.
Cea ce mi se pare insä, e cA va fi luatä de la persi,
d upa numele lui Mitra, ce intAlnim in care cult de
asemeni provin cAciulele frigiene. Banfey insusi aratA pro-
vinienta unor fabule esopice in Pantschatantra, cea ce ne
indreptAfeste a crede cA istorioarele din opul acesta, nu
sunt numai decal a se lua drept originale indice. Mai e posibil
insA cA Mitra sA fi fost un zeu al lor, Inca' inainte de venirea
lor in India, de prin Iran, si in acest caz vor fi avut i ei
cusma, de care apoi vor fi uitat. E curios cA i in povestea
citatA gäsirn atât sacrificiul prin foc cat si tAlharii i blana,
ce o doreau ei pentru incAlzit. Povestea noastrA e insA ori-
ginalä si nu e venitä prin traducerea pantschatantrei, cum
e de ex.: Femeea ce a inAlbit pe dracul, din traducerea per-
sang. Aceasta dovedeste felul povestei, ce nu are asemänare
de cat in episodul de a insela a celor 3 salviri.
*) Op citat II, p. 238.

www.digibuc.ro
77

Un obiceiu se aflä in pärtile Transilvaniei. In ziva de


21 April (Palilia Romanä) adeeä sf. Gheorghe: ciobanii pu-
nându'si cununi pe cap stropesc pämântul cu ramuri de
aur cu aghiazmä etc.*) In misterele lui Mitra eine fAcea
gradul al 2-lea de sfintire capätä o cununä pe cap si
spadà; in gradul I fiind numiti corbi. Deci o custnä dad_
i s'ar fi dat, ar fi trebuit sä aibA pene de corb. Creuzer
vede o identitate intre Mitra si Apo Ion alât din cauza
corbului cat si a cununei. Cununele acestea, dupa cum
vedem sunt tot un preservativ in contra relelor ce ne vin
de la spiritele zeilor sau strigoilor, cArora dacä li se face
cuvenitul sacrificiu, având cusma sau frunzele arborului ce
te-au curätit, cum stim cä se fAcea in cultul lui Apo Ion,
esti la adApost. Sacrificiul l'ai fácut pentru binele täu, pen-
tru capul täu" cum s'ar zice, pentru buna stare si pentru
pâne si atunci nu ai grijä de nimic. Cultul acesta la romani
era amestecat cu serbätoarea nebunilor, cari dupa deduce-
rile noastre, ne arata pe acei päcátosi, persecutafi de Zeus,.
Apo Ion, etc, pedepsindu'i cu foamea (nerodind pânea)
alte chinuri sufletesti, ce'i ducea la nebunie**) si la crime,
de cari ei apoi in cultul zeilor sä curefe, reintrând iarà-si
in favoarea lor ; credinfä ce transpira si din zicerile noastre.
In lordânesti (Bucovina) când se sfärsesc päpusoii, zic cà
intrat nebunul in casä". lar din unele chiuituri la joe
aflarn o legAturä intre hranä gäteala capului:
i

Când aveam papsoi in pod


Imi fâceam câ. rp a de-un cot
Dar de când iau de la vamd
Mi-o fac numai cat de-o palmä.
Deci cârpa, sau cusma ce am vAzut cà stau in lega-
turà cu cusma flamenului, conditioneaza hrana lor, pe care
ei o capätä dela Jupiter prin sacrificiu. In cântecul de aici
s'ar pärea ca hrana reguleazä cârpa dar e contrarul. A
nu avea grija de ceva sä exprima prin a'si pune cusma
pe-o ureche!" lar când zici asta'i floare la ureche!" in-
samnä tot putinä grijä. Floarea, frunza, cusma, it apara pe
orn de toate relele.
*) Vezi Marian, SerlAtorile la Romani Cincizecimea".
**) Dad si acum tantue pelagra, ce va fi fost atunci, când nu
erau atât de inaintati In culturk spre a sti cauzele si a le putea inlätura..

www.digibuc.ro
78

§ 3. CiocArlanul.
Adesa gäsim In zicerile noastre mentiune despre cio-
carlan sau ciocarlie, ca in cântecul copiläresc :
Talion fecior de domn
Cu Tichie de franghie
Cu panA de ciocarlie.
Aceasta ne sugereazA ideia cA ciocarlanul având de
asemeni cu0nä, intrá i el in sfintirile acestea, fäcând atri-
butul unui atare zeu, sau fiind chiar atributul acestor sfin-
tiri. De acea este el numit Alauda": care laudä pe D-zeu,
singura pasere, dui-A credinta poporului nostru care se
poate sui panä la vântul turbat, de unde apoi el aduce
turba nebunia, ce am vAzut cä stä in combinatie cu
Zeus §i cânele Sirius, (cätelul pämantului nostru, ce aduce
frigul §i foamea ce laträ, la crucea de piatrA"). Ba in
unele cântece ale noastre ciocarlanul ce inbläte0e, se suie
pâttä la D-zeu. El e de sigur un atribut al zeilor curätitori,
din inprejurarea ea' Il gäsim foarte adesea in aceste cântece.
Ca stand aläturi de un zeu al muzelor, deci al conceptiu-
nilor intelectuale i al curätirilor de päcate, Il gäsim intr'un
motto la o poveste a lui Oedip la noi*):
Haida roatA rotilitä,
Ca si roata cu trei spite
Da trei spite nu's de loc
CA le-a pus haita pe foe.
Cine-a zice hop si iarA,
SA'i sarA ochii pan desarA
SA'i ran-Jae scAfarlia
SA se oud ciocarlia.
Se vede cà era obicinuit de a-0 face päserile cuib in
scafkliele celor ce se sacrificau; sau fäcea el parte din
cultul unui atare zeu.
Pe ciocarlan sau ciocarlie ii vedem in combinatie cu
mai multi zei.
Astfel Il aflärn In cântecele ce tin de regnul lui Bah,
ca de ex. in cimilitura poamei **):
*) Vezi Datinele p. 1261.
**) Vezi Psihe" traducere din Lucius Apulejus de Mihai de Bo-
nachi. Bucuresti 1890.

www.digibuc.ro
79

Lie, lie ciocârlie,


Vin säli spun o bucurie.
De la mare 'nparatie
Dar la nunta cine joacä ?
Sfânta poama busuioaca.

lar la nuntA In Botosani se cântä :

Frunza verde matostat,


Ciocarlanul s'a 'nbAtat
Unde-i bätul ca sà-I bat!

Apoi si credintele cari le gAsim la Marian, ca proverbul :


,,A prins ciocârlanul de coadä" ce se aplicA unui um bat, ori
E ciocArlan"*), sau Cum e ciocarlanul de bat". $i dacA se
va mai adeveri §i cea ce mi se pare cä am auzit, cA: intAi si
'ntAi ciocârlanul s'a InbAtat" atunci el il represintA pe Insusi
zeul Bah.
Ciocârlia la acela§ autor e Psihe, ce se amorezeazA
de Cupidon, la noi soarele", despre care altA datA vom
vorbi. Tot odatA II avem pe ciocârlan in combinatie cu
Heracles, despre care cu altA ocazie vom vorbi, precum
si cu Zeus.
In povestea ciocârliei care se duce sA'si caute pe iubi-
tul ei soare, intocmai ca si Psihe pe Cupidon, avem
pasajul mersului pe cea lume : cu cânele cu trei capete,
Cerber ce strAjueste la poarta mamei soarelui, In po-
vestea Psihei conrespunzând Proserpinei din lumea cea-
laltA (la romani Venerea si Proserpina fiind identicA). Tot
odatA In baba ce'i dA un pomisor" o avem pe Sibila ce
clA creanga de aur lui Aenea, ca sA poatA deschide intrarea
pe cea lume, iar inaintea casei soarelui este o fântânA din
care fata mai IntAi trebui sä bea si apoi sä intre, cea ce
la Aenea lipseste, spunându-se numai cA spalä prag ul,
cu a p A rec e. Apoi mama soarelui, care e mama lui Cu-
pidon Venerea o preface In ciocârlie si ea de acea acum
se InaltA la soare. Din povestea acesta se aflA douA vari-
ante aice. In una fata se chiaml Lumioara" iar in alta pA

*) Ornitologia 352 I.

www.digibuc.ro
80

rintil sunt Titus (singure reminisce* romane) §i


ei
Gheorghina. Aici aflArn i Stixul, pe dinaintea palatului
soarelui, (pus de cAträ romani, la apus) pe lumea cealaltä..
Pe fatä o trece un bAtrAn, cArula Ii clA un inel, dat tot de
acea baba', ce p4tea un car d de Ca § t e, care 'i däcluse
pomi§orul. Mai afläm §i pe o Parce, la o fantanA, cà
torcea pàinjini. Parce rea, numitä Intunecimea.
In povestea Ci oc Arlan ului deasemenea gäsim
femee, care se duce sä-i caute pe bärbatul ei. AjungAnd
pe la sf. Joia care era doamna päserilor (Joe
zeul aerului) §i dându'i st. DuminicA un ciocArlan ca s'a
ducA pe spate la cetatea de sticlA, femea aa tare se tinu
de penele capului lui, incat de atunci i-a iämas motul, cio-
carlanului.
Inteo altä poveste un frate cautA pe sora lui, luatä
de Sila Somodiva. Un bAtran i se aratA in vis, care II In-
v*" cum sA meargA. Pe drum ajunge la I'm p Ara tul ci o-
carlanilo r, se sue pe el §i merge pAnA la palatul Sorno-
divei. Aice scoborandu-se, i se pAru cA ciocarlanul a luat
chipul bätiânului pe care II vAzuse in vis. Deci insu§i Zeus,
impAratul aerului §i prin urmare i al pAsärilor, sf. Joia
noastrA.
Poporul nostru pe Cupidon Il traduce totdeuna cu
soarele, iai pe Jupiter cu vântul, dacA n'are vr'un sfânt la
indämânä, sau sfinti de a'i zilelor sAptArnânei. Ori merg la
mama vântului sau a soarelui, in pove§ti, ca ea sä'i intrebe
pe ace§tia de sfat, cäci direct se tern säl'i intrebe, sA nu fie
mâncati de ei. Statiuni, cari s'ar putea traduce cu templele,
sau oracolile lor.
Intru cat ciocklanul aice l'ar representa pe Joia, eu
cred cA Joe il represintA pe vulturul, paserea lui, care lui
Zeus grecesc Ii aducea din vestul depArtat al Europei, de
dincolo de ocean, de unde sA ridicá nourii, ambrosia §i nec-
turul in cioc*). Tot vulturul acesta ajutä §i Psihei cand
fu trimiasA de Venerea sä-i aducA apä inghetatä din bAltile
Stixului, aducândui-o el cu mare primejdie. A§a dar de aice
sä aduce apa vie §i moartA care intäre0e bucAtele tAete,

*) Elard Hugo Mayer Indogermanische Mythen", Berlin 1889.

www.digibuc.ro
81

din trup si dà viatà. Astfel, Intre aceste doul paseri mi-


tice mi se pare á fi o coincidenta.
SA vedem despre CiocArlie la grecii vechi si la inzi.
Gubernatis ne spune dui-A Aristophanes cà ciocârlia
sä fi fost pe lume inainte de Zeus, Cronos si Titanii. Pe
când muri tatAl ciocArliei nefiind Ina pArnAntul, ea il in-
gropA In capul ei (mormânt piramidal) si de aice cucuiul.
DupA Gropius, rugäciunea ei sä fi fost cea intAi pe lume
Inaintea lui D-zeu, pAnä a nu fi pämântul. Numele ei a
lauda" sau laudatrix Dei" conrespunde acestora. La greci
numele ciocArliei conrespunde latinescului galerita". Mai
era numità si cuco§ galic: quoque gallico"*).
La inzi Bharadvâga este numele unui poet si al unui
din cei 7 Intelepti, pe care ea Il hräneste, numit CiocArlia.
Barad wag inbAtrâneste dupä ce a trAit 3 periode In peni-
tentA i Invätând Atarvaveda. intrebAndu'l Indra ce ar face
dacA ar mai trdi, el spune cA ar incepe acelas lucru. Mai
trAind o perioadA, învàfà tiinta universalä si se fAcii ne-
muritor, mergAnd la ceriu. CiocArlia aice samânä sä fie
un atribut al lui Brama scriitorul vedelor, ce'l laudA mai
întâi pe Brem 13-zeu, fAcut de all el pentru acest scop. Si
de vreme ce ciocârlanul trAia Inaintea zeilor grecesti, erau
constiuti de vechimea lui indicA. Mitologia indicä se incepe
Inainte de a fi pAmântul, acesta fiind fäcut spre a curäti
pAcatul si a se putea Inturna toate spiritele ce au pAcAtuit
inapoi la D-zeu.
La crestini ciocArlia e paserea sf. Cristofor, de pe al
cärui umAr ea vede pe D-zeu. Acest sfânt cu capul de
câne, ce mânca oameni si cu trup de urias, care dus ina-
intea inpAratului, II bagA In toate spaimele, ne dà pe un
Heracles egiptean sou cartaginez. Aceia§ spaimä o trage si
Euristeus, când îi aduce Heracles pe cânele Cerber. 0 altd
trAsAturA a lui Heracles la acest sfânt, mai este si toiagul
lui, pe care Inplântându-I In pämânt, a fAcut frunze. Intre
sf. Hristofor si d. Cristos se aflä aceias relatiune ca hare
Apo Ion si Heracles. Ca si acesta si sf. Christofor e ars.
*) Angelo de Gubernatis, Die Thiere der Indogermanischen
Mythologie, Leipzig 1874.
6

www.digibuc.ro
82

Chipul salt de capcan conrespunde foarte bine celor ce ne


spune Preller : cä in Cartaginea i se aduceau in tot anul
sacrificii de oameni *) Tot odatä mormantut piramidal sau
motul ciocarliei aratä si Egiptul.

§ 4. Motul.
Ciocarlanul ar putea fi si paserea lui Siva indic, cel
tu motul pe cap care prin betia lui i alte atribute, e
identificat de cAträ unii invatati cu Bah grecesc **), Se-
bazius al tracilor,ce desigur vine cu tracii din India.
Astfel i motii nostri vor fi tinut de acel cult. In opul
.d-lui Gr. Tocilescu ***), gäsim un pasaj dupa Carl
Ritter si Leo, cari confirmä aceasta. Ambii vAd in Geti o
secta indianä. Numele Get" sancrit jetinas" sau jetingas" :
cei ce poartä jata" sau juta": coafurä givaiticA a adora-
torilor lui Siva In India, II deduc la un loc cu numele
geti, getini, gothi, gotini, gotoni. Deci, zice Leo, getii
gotii si-au luat in realitate numele dela chipul parului pe
care If pastrarä in forma Civaitica", idei, ce d. Tocilescu
nu le admite, i cu toate acestea, intru cat priveste pe geti
sä verificä perfect, prin monumentul de la Adamclisi.
De aice vom vedea Cat de natural decurge tot cultul
acesta 'Ana pe timpurile dacilor. Päcat cä nu am darul de
a putea trata pagina aceasta, spre a'i da strälucirea ce ar
trebui.
"Riul Ganga sau Ganges, ce facea coafura de pe cap
a Zeului Siva, era tocmai apa principalä de curätiri la inzi
deci e foarte natural ca de acest cult al curätirilor se
se tie si acel mot.
Cu Bahos, Siva are de comun atat serpele cat si tau-
rul pe care umbla calare i cine stie dacA nu si blana

de tigru ce se vede asternutA la picioarele lui Siva, la


Bahos nu va fi acea bassarika" cum o numeste Preller*),
dui-A care este el numit Bassareus" i despre care Creuzer
ne spune cA o purtau preotii lui din Asia, o hainä inpe-

4) Röm. Myt. H. p. 299.


*4) Vezi Creuzer Simbolica V. 1, brovra III, p. 393.
***) Dacia inainte de Romani p. 520, Bucure0i, 1880.

www.digibuc.ro
83

stritatà Bassaris" pe care grecii o traduceau cu blana de


vulpe" spuind acest autor totodatä ca' Intrucât Bah este
Tepresentat ca bátrân i cu o blarä de panterä, este el un
zeu oriental. Pe când lu opul d-lui Tocilescu *) afläm pe
menadele sau preutesele lui, purtând o hainä lungä orien-
talä, zisä bassara" sau bassaris" de la care erau si ele
numite: bassarai" sau bassarides" (ba mai gäsim cà erau
imbräcate i In piele de ciutá tânärä), astfel c nimic nu ar
Impiedeca sä capete si preotii lui aceias numire.
Bassarabii la daci erau o castä sfintitä In acest cult.
Cu toate Cal se spune cà Deceneu talase vita de vie si cd
prin urmare cultul lui Bah nu exista la ei, dar dacal cul-
tura viei nu ar fi fost, nu ar fi avut ce täia. lar cultura
viei färä de Insusi cultul zeului nu se poate închipui. i
-dacá li se täiasä via nu li täiasä i capetele, ca sä nu-si
mai poatà aminti de acel cult. Noi stim din experientä
proprie or de se poc stirpi asa de usor atari credinti,
and urmele lor le resimtim i astäzi, dupä atâtea mii
de ani.
DI HajdAu in scrierea sa eruditá asupra familiei Basa-
rabilor ne aratà cum la geti apeteniele lor se chemau
Zarabos t ereus dela tiara numità zarabos ce o purtau
pe cap, si cum zarabos provine : de la sar a: cap, care s'a
conservat in scrierile lui Strabo, ce aratá pe niste traci cu
porecla sara-pare" adecA captäetori". Cuvântul cap, adecä
sara ne explia d. Hajdeu cum face parte din nomen-
clatura topical, la orasul Sarmisagetuza" capitala Dacilor
caput Daciae" dupä cum de Tit. Liviu e numitä Roma
"caput Italiae" i altele numiri. Apoi ne mai spune
dupà Dione Crisostom, cä la daci se numea Sarabi tiarei,
pe latineste piliati, clasa cea de sus, din care sä alegeau
regii i sacerdoti D-sa adAugand cA numele Sarabi
liarei le vine de la aciula cur at tracicä pe care Virgil
o explicA : pileum phrygium", mai arätând vechea formä
persicg sara barae" cu care se numeau cäciulile magilor,
in limba zendicä ca'ciula numindu-se çäravära", Kopfbe-
deckung".

*) Ibidem p. 684.
6*

www.digibuc.ro
84

Un studiu mai adanc limbistic nu se putea"). Nu'i


lipseste cleat tot pe atata adancime si in mitologie, cAria
d. Hajdätt nu i-a dat destulä atentiune. D-sa nu-si da sama
cleat de clasa nobilitarà, färä a cerceta cat de pufin si re-
ligiunea, pentru a ne sptme din cultul cärui zeu anume
fäcea parte clasa aceasta sacerdotalà, fiind de noi inteles
mod vag: cultul dacic asa ceva ca Zamolxis, care nu se
stie hotärat pariä astäzi carui zeu antic equivaleazà, i pe-
care Marienescu Il aratà ca pe un Apo lo molochic, To-
cilescu ca pe Bah, alfii ca pe Marte.
latà ce scrie i Creuzer despre acest zeu dacic, ob-
servand, ea' samba' alternativ: a erou, demon si zeu : Nun
berichtet .Mnasias beim Photius, bei den Geten werde
Kronos Zamolxis genannt. Wenn wir nun beim Herodotus
lesen, daß dieser Kultus mit Menschenopfern verbunden
war, wobei die zu Opfernden mit Botschaften an Zamolxis
beauftragt wurden, so milissen wir einmal an die phöni-
schen dem Moloch Kronos dargebrachten Menschen-
opfer denken, sodann wenn wir vernehmen, daß jene Thra-
kier glaubten, die Verstorbenen kämen zum Zamoxis, etc.;
insgleichen daß die Griechen, ohne Zweifel aus phönizi-
schen Schiffersagen, von gewissen Geister- oder Götter-
inseln bei Britanien erzählten, wo Kronos in seeliger Ruhe
wohne (Plutarch. Moral. etc.) so sehen wir einerseits, daß
in diesen thrakischen Kulten und Sagen phönizische und
hellenische elemente vermischt lagen, anderseits, daß jene-
nördischen Stämme bei den Wohn- und Ruhesitzen ihrer
mit ZamolxisKronos vereinten Abgeschiedenen anseeligen
Inseln in Westen dachten, und daß, wenn sie nach
der alten Orphischen Unsterblichkeits- und Seelen wan-
derungslehre lange vor Pyttagoras von ihren Todten sagten
sie kommen zum Zamolxis" damit dasselbige gesagt war
was später der pythagoresierende Pindarus gesungen: sie
wandeln den Weg des Zeus nach Kronos Burg hin (Olymp.
II. v. 126 **).
Pe romaneste : Mnasias raporteazA la Photius cum-
cA la Cronos se numeste ZamoIxes. DacA cetirn
*) Etymologicum Magnum litera B.
**) Op citat III 1. p. 12.

www.digibuc.ro
85

la Herodot cum cä acest cult era legat cu sacrificiu de


oameni, la care sacrificiu cei ce aveau sä fie sacrificati erau
insärcinati sä meare la Zamolxes ca soli, atunci trebue sä
cugetäm la sacrificiele fenicienilor de oameni, pe care le
aduceau lui MolohCronos. Apoi dacA obserdm cum cä
tracii credeau cA cei morti ar veni la Zamolxis §i tot w
grecii istorisau de insule ale spiritelor sau zeilor pe lângA
Britania, unde Cronos ar fi locuind in fericire, negre§it
auzind povestea de la fenicienii coräbieri, atunci intelegem
pe deoparte cum cä in acele culturi §i mituri tracice sunt
amestecate elemente feniciene §i grece§ti, iar pe de altä
parte cum a popoarele acele nordice îi inchipuiau ni0e
insule in vest, in care ii aveau hodinä i locuintä morfil
tor, impreunati cu ZamolxesCronos §i dacä vorbeau ei
cu mult inaintea lui Pythagora despre mortii lor, dui-A in-
vätätura orficA veche a nemurirei §i a emigratiunii sufletelor :
ei vin la Zamolxis", nu spuneau alta, decât cea ce a cân-
tat mai tärziu pitagorizatorul Pindara: ei fac calea lui
Zeus cAträ cetatea lui Kronos".
Desigur o amestecAturà de mai multi zei se af IA in
Zamolxe acesta, care nu putem §ti unde s'a desvoltat.
F. Nork Il aratà de asemeni ca pe MolohCronos.
cele 7 sägefi in care se aruna victima, arätând pe zeul
planetelor*). Din partea sa d. At. Marienescu II trateazä
foarte frumos ca pe un Apolo molochic"). Numai putin §i
d. Tocilescu vrând al asemeneze cu Sebazius, intrebuin-
teazA destulä eruditiune, reuind a ne da o asemänare in
unele puncte, totu§i e prea putin pentru recunoa§terea unui §i
§i aceluia zeu, la aceia natiune, fäcându-se desmembrarea,
in raport, intrun timp foarte apropiat. Pentru a nu mai
recunoa0e origina unui zeu ar trebui sä treacä cel putin
1000 de ani. Credintele unui popor, se §terg cel mai greu.
Noi cu 1000 de ani in urmä am fi recunoscut pe toti zeii
-cei vechi. Dacii insä, intruat cultul lui Sebazius era pe timpul
ac.ela in vigoare la traci, cu cari aveau legAturi strânse, ca
pärintele cu copii, de ce nu l'ar fi moOenit direct, §i de ce

4) Andeutungen eines Systems der Mythologie, p. 329.Leipzig 1810.


**) Cultul págan i CreOn p. 360.

www.digibuc.ro
86

sä fi trecut in Zamolxes i sä nu fi functionat amândouk


culturile in acelas timp, la unloc, dacä nu oficial, macar
asa, privat, dupà cum trebue sä i fi fost, dar din causi
cä fusese oficial isgonit, nu li se fácuse nimic cunoscut
scriitorilor sträini.
Cultul lui Bah la traci este recunoscut de toti acei
ce au studiat anticitatea, ca fiind un cult principal, ba pe
timpul romanilor cel mai principal, si fäcând un corp cu
cel din Frigia, din imprejurarea cA o parte din traci emigrase
in Asia*). lar intru cât in opul lui Creuzer**) it vedem pe
Bah pe o tablä ilustrata representat ca frigicul Di o-
niso sB asareu s, inbracat cu haina basara i purtând
aceias cAciulä frigianä pe cap, ce d. HajdAu ne
spune cà e curat tracicä, apoi aceasta ni'l aratd desigur ca
pe zeul trac adorat i la dacii tiarati, cu sfintirile lui.
E atât de aproape de mintea omului de a vedea in
B as sarabi i" nostri, niste preoti purldtori a'i bassarei'
hainei lui Bassareus, iar pe familiile sfintite in cultul
acesta numite cu numele Bassarabi", incât te miri cum lui
d. Hajdat a putut scape legätura, desi insusi e frapat
de insemnarea cuvântului arätând cum adiectivul bassareus"
(couvert d'une pelisse de renard), consunä cu tiareus (couvert
d'une tiare) spuind : Este un raport fonetic i morfolo-
gic perfect : Tiareus : tiara : bassareus : bassara" ca cuvinte
tracice. Trebuia numai sä dea, cum spun : mai multä aten-
fiune si mitologiei si ar fi avut resolutiunea desävârsitä.
Din cele väzute pân acuma, suntem convinsi cä aceste
dotiä articole fAceau inbrkämintea sacerdotalà a preutilor,
traci : basara" haina preotilor lui Dionisus i cusma numitä :
saraba, dupa numirea piliatilor sarabi tiarei". Amândottã
se intregeau una pe alta, astfel cä" nu e greu ca i numirele
lor atât de apropiate sä se fi intregit, formându-se din
douä numai un cuvânt singur: Ba-saraba, si in acest caz d.
Hajdeu n'ar fi avut greutatea de a trage pe ba de la Ban,
fiind acest ba de aici atât de aproape.
Nu e de loc in competenta mea de a trage conclu-
siuni filologice, dar pe cât Imi ajuta dreapta judecatä, aa
*) Dacia inainte de romani p. 552.
**) Op citat v. IV. I. tabla VI.

www.digibuc.ro
87

ar trebui sd fie, lar din amestecul säu inprumutul acesta de


nume, poate cà noi am avea de la bassarika" sarica noa-
strd, iar de la bassareus bdzArdul" carele in Bucovina e
ata ce strange la un loc cretii carnesei foarte largi la gat.
Basarica aceasta, ca i cusma se va fi inpreunat mai apoi
in mantaua cu glugd, aceasta poate cäpätand contopite
amandouä numirile de mai sus. De aice poate i mantaua
cu glugd a caputinilor. Cine stie dacd i blana ce o poart4
regii, nu e acea a lui Bassareus, l el fiind la greci un
Basileus.
In Macedonia, despre ciocarlan se zice ca a fost din-
inceput päcurar la oi i avea glugd In cap*). In Ungaria
Ii mai zic i Mosut.
Desigur, cà i numirea ce se dd unor brazi tarsi'
la noi, trebui sd vie dela tirsosul" lui Bah, care avea
o poamä de brad in vary. Apoi poreclirea de tarsd
bätrand" ce se dd ca ocarä la unii mosnegi bätrani, va fi
insemnand poate pe un satir, ce purta tirsul.
Cuvantul ndsdrarnb" Hajddu de asemeni Il dovedeste
de la acelas sara: cap, ca insernnând: om prost, tampit
neghiob trecand apoi in ndtäramb, nätäräu. Care nebun
si prost stim ca.' face parte din credintele noastre. Prin
aceasta, eruditiunea d-lui Hajddu e si mai bine doveditä.
D-sa Insä nu admite cea ce spune in dictionarul säu Budai
Deleanu, cä: näsäramb e: der Possen, adecd farce, bon-
fonerie, alerquinade" corespunzind exact farselor nebunilor,
ce se fac la inceputul carnavalului ca si cele de la serbdto-
rile de iarnd ce fac parte din cultul acestor curdtiri. Apoi
sd ne aducem aminte si de cusma conicd a lui Arlequin.
Voi mai aduce aminte aice i bucatele sarmale" care
vor fi insemnat capete, ce se dAdeau drept sacrificiu pentru
om. In Bucovina sarmalele sunt bucatele cele mai princi-
pale la nunti i praznice. Sarm a n i se numiau la inzi
bramanii cei mai inaintati, cari mergeau ca sahastri in pu-
stie i trdiau din milostenie **).
Din cultul lui Bah cu tiul lui, adecd compania de
preuti, satiri, menade, se näscu la greci teatrul. Orgiile

*1 Vezi Ornitologia Marian.


**) Vezi Creuzer, V. I, 3, p. 489.

www.digibuc.ro
88

insa, sidesfranarea ce avea loc in acest cult, se vor fi


trägând din cultul de orgii al zeului Siva, unde se aflau
baiaderele i unde serbAtorile ce i se facea in Marte, nu-
mite Schiwararti" erau foarte demoralisate. Din stricarea
aceasta de moravuri in popor, familia slAbindu-se, se in-
tâmplau i sacrificii de copii*). Asa dar identic cu Baal si
Moloh al Asiei mici. In urma desträbälärilor acestora, vine
Buda si reformeazá societatea.
Uitându-te la zeul Siva cu sotia sa Parvati pe brate,
calare pe taurul sAu Darma, ne vine in minte Bahos, avân-
du-si alaturi pe Ariadne, in carul sau tras de Centaurii
Traciei. Parvati aceasta de si e Inchipuità a fi frumoasA
bunä, isi avea insa i partea opusà: representatä fiind ca
grozava Cali, urâtà, räsbunatoare si rea, pedepsind färä
Indurare pe cei pAcatosi. Acestia i se aduceau sacrificii
singeroase, mai ales de oameni. Adoratorii ei se aruncau
sub carul ce'i ducea statua, spre a fi striviti, iar altii se
aruncau In rail! Ganges in onoarea ei.
Zeul Siva, mai e representat : sezând pe bianà i
având motul ce i'l face râul Ganga pe cap, la gat cu tut
sirag de mätäni de cranii, fiind si el un sara-para; atribute
ce iti aduc viu aminte de cultul de curätiri.
latä ce spune F. Nork despre blana cerbului **), vor-
bind despre cultul din Creta, precum i despre Labirint
despre care se spune ea a fost zidit de Dedalos: El
crede cà labirintul nu e alta decal infernul, unde Mercur
ducea sufletele. Numele de Dedalus deducandu'l de la Ta-
los, omul de fier ce inconjura ca soare insula, si care nu
putea fi decal un cuptor de fier al zeului Moloh. Tantalos
de asemeni isi sacrificA copilul zeilor. Pe acest Talos it
pune in combinatie cu Calos" sau Siva Cala la indusi,
ce purta mätänile de Cranii, sau cu sotia lui Cali, aria
i se aduceau sacrificii de oameni. La inzi Siva Darma, cel
cu capul de taur, ca judecdtor al iadului, este acompaniat
de cânele ,,Carbura" in care vedern inrudire cu Cerberus.
Acest cane insbi este steaua cânelui" sau Sirius" pazitorul
*) Dr. Johannes Minckwitz, Katechismus der Mythologie aller
Culturvölker, Leipzig 1874, p. 32.
") Andeutungen eines Systems der Mythologie p. 20 Leipzig 1850.

www.digibuc.ro
89

lurmei ceresti (a stelelor). Dupä mai multe deductiuni eti-


mologice, scoate la ivealä cä Sirius e Mercur, si cà numele
lui ar insemna patatul" de la sariscritul mrga" adecä cerb,
gaselä. Din acest motiv crede autorul cä cei sfintiti in mi-
sterele lui Dionisus, se I nbräcau in pi ei de cerb
care vroia sä zicA ca" sufletele sfintite vor fi mutate de
atre Mercur in Stele. Caron cel cu urechile de cane, cä-
ruia i se da banul, sä fie Mercur care avand punga de
bani, e tatAl larilor, Imbräcati in piele de câni. $i fiind cä
cerul instelat este simbolisat prin o piele de cerb, de aceea
cerbul era companionul Dianei (lunei), lunonei, Minervei, Isis,
etc. Mercur avea ca si Siva luna pe cap. Intru cat mitologul
acesta nimereste sau nu, las sä judece altii mai competenti.
Cat despre piele, prin ajutorul ei sufletul poate cä se suia
la stele, pielea de cerb päzindu'l de spiritele rele din ceri.
Noi din lusträri stim cA pielea Il curätä pe orn de päcat.lar
poporul crede cA dacd pui lânä in sicriu la mort, i se usu-
reazä drumul pe cea lume merge usor ca lana, de aceea
inaintea mortei, acei ce nu-si pot da sufletul, se pun pe
cojoc. Pe perne nu e bine, cdci se chinueste. Astfel cá
tot pare cA ar avea autorl dreptate in acest punct. Tot
astfel si despre cusmä, -spune, cele 3 zile ce o
cA
-tine neintrerupt pe cap at e nici judecatä nu i sä
face pe cea lume. Curn este aceasta de inteles, nu stiu.
Siva mai este el numit de unii Siba". De aici poate
§i numirea ce se dà la noi blanelor mari de: SubA" pre-
cum si jocul ce se joacá la nuntä Subätul".
Cine joacd $ubatu
CA mie drag ca sufletu!"
La inzi de asemenea se observä o cusmä ascutità, pe
tmele icoane. lar pe Mitra persan II vedem cu aceea§ cusmä
-frigianä pe cap, Insemnarea desigur cA va fi aceias din India
asiaticä pan in vestul Europei: cusma va fi fost de rigoare
la to-0 cei sfintiti. Astfel fiind, o inrudire se vede cä exista
in toate culturile acestea.
Creuzer vede un amestec si intre cultul lui Sebasius
Tracic cu acel al lui Mitra*), deosebit de identitatea ce o
*) Op citat V. I. 2, p, 265.

www.digibuc.ro
90

gäseste intre Siva si Dionisus din care se poate ca nu-


mele lui iba va fi trecut asupra lui Sebazius: $iba-zius,
de la care noi apoi vom fi cäpätat suba" idem Subätul".
Apoi corbul din cultul lui Mitra se gäseste si Iii cultul lui
Apolon. AceIeasi atribute ca : blana, copacul, etc. se vAd
si la ceilalti zei.
Astfel fiind, deci nu e de mirare dacd familia Basa-
rabilor In Dacia intalnindu-se cu acea a luliilor, care in
cultul lor aveau laurul i corbul lui Apolon, ca tinând de
Troia, se contopesc la un loc devenind apoi arborul de
curátiri in cultul crestin crucea, cu sf. Imparati Constantin
si Elena, ca rnarcä a familiei Basarab, cari impärati in vo-
lumul I-iu am arätat pärerea cä vor fi pärintii romanilor
Venerea i Marte, sau poate sunt Venerea i Ahile, dupa cum
se väd stând pe unele monete fata in fatä, färä a avea un
copac intre ei. In cele din urrnä poate ea' in privirea aceasta
mä înel, vor fi poate numai cei doi penati, cari erau inchi-
puiti a fi bärbat si femee.
Cusma noastrá turcAneased insä cu pana de curcan
e apexul preotilor romani, care e aceias cusmä frigianä ce
s'a transportat din Troia si Samatracia in Italia si cari la
daci era purtatà numai de sarabosti, adecä de casta nobilä
preotaseä, pecând la noi e purtatä intocmai ca la romani
de soldati si de poporul de jos. A fi cu turca intoarsä in-
teo parte, va fi insemnând o deosebire religioasà. Singurà
corona dogilor din Venetia îi are turca Inteo parte ca la
noi ; cea ce ne probeazA cä si turca noasträ ne vine din
Italia. Cusma frigianä isi are vârful intors spre fatä, ca la
preotii romani, lar intrucât Marte era si el inchipuit a fi un
sal, purfând o asemenea cusmä, românii, ca fii a'i lui nu
poartä decât cusma zeului lor.
De observat este cä Marte e un zeu care face
parte din acestea sfintiri. Ca fiind purtätor al cusmei
acesteia Il gäsim si la Tocilescu: C'est Mars coiffé d'une
ga 1 ea et lappelant la divinitè scyte 'Axaválc7; (glaive)".
deci va fi apropiat cu Zamolxis, despre care tot aice gäsim
cä Derselbe Zamolxis ist aber höchst warscheinlich auch
identisch mit dem Ares des Herodot. Deshalb kan Ver-

www.digibuc.ro
91

gilius vom Nationalgotte der Getten sagen: Grandiwumque


patrem, geticis qui praesidet arvis"*). Herodot spune cä
getll se inchinau lui Marte, patria lui fiind in Tracia. Terra
Mavortia" si anume in Hemus, de unde apoi getii, dacii
si toti tracii sustineau cä zeul räsboiului se näscuse la dânsii.
D. Tocilescu mai spuind cà dupä Lucian, scitii se credeau
nemuritori, sperând cA pe cea lume se duc la Zamolxis
care se indica alAturea cu Ax(vax715 desigur Martele scit,
adorat cu simbolul unei sdbii de fier". Uncele in care mu-
reau solii lui Zamolxis, il vor fi representat pe dânsul astfel
cä aici poate va fi trebuind sä cäutAm originea lui Zamolxis.
Aid zace misterul. Tocilescu zice despre Mart : Fiind cä nu
se cunoaste numele national get al acestui zeu, nici forma
cultului säu, unii autori l'au luat drept chiar Zamolxis, hi-
potezä ce nu ar párea cu totul de respins".
Incä ceva despre neamul Bassarabilor.
Acum când stirn ce insemneazA a fi Bassarabi" voi
aräta ce idei au unii slavi despre acestia, ca de ex. Dr.
lgnaz Johann Hanusch**) care in opul säu mitologic, drept
dovadà a vechimei slavilor pe lângA Bosfor, induce pe
Stryjkowschi care voiajase foarte mult prin secolul al XVI
si care scrie in Kronika" cä a fost prin anul 1574 in Tra-
cia si prin jurul Constantinopolului, dar n'a auzit nicäeri
despre goti, cari sä vorbeased limba gotà Aber von Slo-
waken, unseren vorfahren, ist dort alles voll, und zwar in
den Ländern der Tracier und Bulgaren, die in den Gebiirgs-
zügen Balkann (Hömusgäbiirge) wohnen. Sie sprechen Sla-
wisch, und waiden Rinder (czabany) auf den Feldern und
nennen sich noch heut zu Tage Bessarabe r, Tatamen,
(Tatani), Slowachen und Serben": Dar cA despre slavoni
strämosii lor, este acolo plin, i anume in fàrile Traciei si
Bulgariei, locuind in muntii Hemului. Ei vorbesc limba slo-
vacä si pasc vitele (czabany) pe câmpuri sr se numesc fncä
astäzi: Basarab i, Tatami, Slovaci si Sârbi". Se mai notärn
cA cuvântul czabany" ciobani e românesc. Deci basarabli

*) Dacia inainte de romani 692, 691, 687.


**) Die Wissenschaft des Slavischen Mythus, Lemberg 1842,
p. 136.

www.digibuc.ro
92

acestia de pe atunci erau traco-româai slavisati. Ce con-


tigent de români de acestia s'a dat slavilor dela inceput
pânä azi necontenit !
A ne inchipui cä slavii însui dui-A venirea
lor au putut fi sfinti¡i in cultul acesta e imposibil, pentru
c'd pe când venise ei nu mai era in vigoare, de si Toma-
schek aratä in Brumalia i Rosalia*) niste serbätori ale lui
Bach: särbätoarea de toamnä a brumei i cea de primävarà
a roselor ca existând pâtiä târziu in evul mediu,
aceasta din urmä ca Rusaliele, precum i altele, träind i azi.
Timpul sfintirilor insä a putut fi cel mult pânä la inceputul
erei crestine, când intrarà in uz sfinfirile in misterile lui Mitra,
-at botezul lui, carele ca i botezul din misterile lui Bah,
s'au contopit in crestinism botezul nostru primind insäsi
numele de baptisatio" dela preotii numiti Baptai" ai
lui Bah.
§ 5. jocul.
0 insemnAtate mare in sfinfirile culturilor de curätiri
are si jocul, ce era fAcut in onoarea zeilor spre a le cere
hranä si cele trebuitoare. Din unele chuituri ce au remas
pânä la noi, suntem in stare de a recunoaste legätura ce
aveau cu aceste curätiri :
Invârtiti hora pe loc
Ca sä samân busuioc
Dac' o räsAri frumos
SA stiti cá sunt sänAtos
Dac'o ragri pâlit
SA' stiti cä m'am bolnävit !
Chiuitura aceasta cu busuiocul poate sä represinte pe
laurul lui Apolon, de si Veiovis era de asemeni incununat
cu laur. Scopul horei aice, vedern cá e sänátatea. Deci
pentru a cumbate moartea. In chiuitura ce urmeazà, in loc
de hor a Ii zic mânioasa" desigur cu privire la sacrificii,
iar busuiocul e schimbat cu seminocul, cu bund samá
aceasta fiind plantä de stropit. Sfârsitul chiuiturei celei intài
viciat, abia in a doua se injelege cum trebue si fie in
original :

**) Ueber Brumalia und Rosalia v. W. Tomaschek, Wien 1869.

www.digibuc.ro
93

Chiticica busuioc, S'am mai zice seminoc


Tineti mAnioasa 'n loc Sá facem hora la loc
Tine-o 'n loc si bate-o 'n loc SA'i mai tragem un soroc
Batae fär de noroc. Tine-o 'n loc si bate-o 'n loc
(Ion CreangA). Batae f ArA de soroc.
(Ion Creane).-

Merge dracul pe pAriu Merge dracul pe päräu


CAlare pe un ciocAlAu Calare pe-un ciocAlätt
Cu sumanul meu cel rAu Oamenii gandeau cA's eu.
Fetele ziceau c5.-s eu. Merge dracul pe carare
(I. C.) $i stau oameni-a mirare
CA el tot merge cAlare.

Dracul de aice e un zeu al pânei, i-am zice Jupiter,


dacá n'ar fi §i suman ul la mijloc. Un orn mergând cu
suman, nu ar avea nici o insemnare, un drac insä, care ne
designeazA pe un zeu, ce purta o hainä deosebità, ar putea
sä fie Bah cu bassara lui.
De aceasta poate sä tine urmältoarea chiuiturà;
Cate fete cu co joc
Toate-asteaptA sd le joc.
Mai joacele cioarele
CA ma dor picioarele.
(I. C.)

Tot de dânsul care era Zeus al tracilor, dela care


a0eptau toate, cred ca" tin §i chiuiturile acestea :
La pätnant cu piciorù Cosind iarba cate-un fir
SA rAsara mohorù Am gAsit untrandafir
SA räsarA cate-un fir, Trandafir cu doi boboci,
SA miroas'a t r andafir. Ah, mandrutA, nu mai poci! etc.
(I. C.) (I. C.)

Trandafirul de aici este un atribut al lui Bah. Toma-


schek ne spune cum au fost transplantate rosele dinpreunä
cu cultul lui in Tracia, din Frigia *).

*) Ueber Brumalia und Rosalia 356.

www.digibuc.ro
94

In chiuitura de mai sus, scopul jocului era ca sä


creased iarbä si sd fie roadd:
Dati'i, dati'i mAi feciori.
Sh creased iarba si flori !

Câte-o Ora, cAte un pic Ian mai zi, mai zi, mai zi
Pan a face iarba spic CA la yard t' oi cosi
Câte-un pic si 'ncetisor Uncle-a fi iarba mai deasA
Doar a face spicusor. Si copila mai frumoasa.

Ideia despre acestea toate la un loc o face pe tândra


sau pe tar& sd cânte:
Dragumil când ma invArt
Ca iniroase a flori de camp,
Dragumi'i cu cine joc
CA miroas' a busuioc.

Ba ar trebui sd ne mai inchipuim CA la anumite ser-


bdri, cununele de atari flori trebue sd fi fost in vigoare.
Poate cd rämäsese in locul rozelor. $i ed atari strigAturi fa"-
ceau parte din jocuri ca si o rugdciune, pentru lucrul de
care aveau trebuintd. Ca in cea ce urmeazd:
Tae curmu Unul sbate s'altul suge
Si'i da drumu! In ciubAr n'are ce curge
Joiana cu trei vitei Hi Mete hi!
N'are lapte 'n putinei. (Creanga).

Haide vere sA cosim


CA stim iarna ce pAtirn
CA n'avem la vite fân
Iama ne suim prin fagi
SA därmam muguri la vaci.
(I. C,)

Hora noastrd e un joc religios prin care se cereau


cele trebuitoare, si anume ea acompania la inceput sacrifi-
ciele, ce pentru acest scop sd fäceau :
Frunzulitä barlaboi
Stringeti hora ate doi
Fruuzulitä busuioc
Faceti hora iar la loc

www.digibuc.ro
95

Si inainte
La placmte
$i 'nclarät
La lapte fiert. (Tocilescu).

Haida roata curcubäu


Sä mä sui la Dumnezeu! (Bucovina)

Haida roata la veriga


La fundul cu mätnAliga! (Bucovina).

Asta-zi joc §i mane joc Nu juca lele ruse0e


Malaiul de J o i pe foc CA Mina se gate§te
Batui mata cu jordita Lasa-mä bade sa joc
$i martanul cu vatraiul Ca mai am un tabulloc
Ca de ce n'a scos malaiul.*) TAbultocul de-o stamboala
Cat oi juca eu desard. (Creanga).

MandrulitA cu androc **) Nu juca lele ruse0e


Mdmaliga nu'i de loc Dute-acasä i ra§ne0e
FAti androcul pe masura $i r4ne§te-un tubultoc
Precum ti-e stogul la prä. Sä ai ce pune la foc. (Creanga).

Uitändu-se scopul cel vechiu pentru care se fäceau


jocurile, unile chiuituri sunt cu totul intoarse de la sensul
lor cel adevärat, jocul din timpul nostru fiind luat ca sbur-
dAciune, iar pânea pentru care se fAcea, servind ca luare In
ris, pentru a le aräta säräcia. Din cele ce urmeazä insä ve-
dem a nu e asa:
Haideti flecäi sä jucäin Haideti bàefi sa jucäm
C'o tira fain' avem Hora mare se 'ntindem
Facem turta §i mancam sa jucam i sà cantam
(Colectia Tocilescu). 5'apoi sa ne ospatam. (463).

Joacä fatä ce-i juca Joaca fatä ce'i juca


Pas acasa ca-i mama Mergi acasA §i'i manca
Caut'afara pe hambar Laptele in donita
Ca t'a pus mata un varzar. Mamaliga 'n politA.
(1000 Doine). (Cernauti).

*) 1000 Doine, Strigaturi §i Chiuituri, Bra§ov 1904.


**) Germanism: rochie.

www.digibuc.ro
96

Prin joc, ei sunt indreptAtiti sA se a0epte la hrana


aceasta. De vorn lua in samA i pe nebunii, ce'i vedern
pu§i la horä, ne vom convinge pe deplin cA aa e lucrul :
Pe dealul cu cioatele
Asa joacA toantele
Pe dealul cu ciocAl Ai i
Asa joacA tontaläii. (CreangA).

lar ceea ce mi se pare, este cA dealul acesta cu cioa-


tele de pdn pAduri, cu toantele ce joacg, sA nu fie cumva
menadele din cultul lui Bah, tontalAii apartinAnd i ei la
cultul lui:
Foae verde seminoc
S'a 'ntartat prostii la joc.
Foae verde cardama
Nu stiu pro s ti-a se lAsa.

$i la dreapta si'i dA drurnul


CA s'o intArtat nebunul
$i nebunu hodinit
S'o apucat de tropäit. (Ibidem).
sau
Asal omul cel nebun
El ísi face hora 'n drum
El o face, el o stricA
El zice cA nu'i nimica
E un om stricat de minti.
De n'ar fi horile in lume
Ai vedea fete nebune
$i neveste duse 'n lume. (Ibidem).

SA poate chiar cA din ace§ti nebuni sA fi fAcut multi


parte in aceste culturi, singura lor nAdejde i consolare
fiind religiunea. Cu jocul îi alinau dorul, nAdAjduind a
cApAta cea ce le lipsa:
Foae verde de marari Hai la joc genunche goale
BocAnete cu varzari Las la dracul cA mie-e foame !
Foae verde pintrijei La pAmAnt cu talpa goalä
BocAnete cu mujdei SA sari zama din oalA!
(Ibidem). (Ibidem.)

www.digibuc.ro
97

Trebuind s'a" joace a§a de cu priintá, pâná ce D-zeu


il va därui zarrià In oala sa.
Na! na! si iard na !
Place'mi tare pläcinta.

Hop odata ! s'o scovardä


S'o pläcinta când e calda,
Ada cana sä beu apä !

Bate cisma pe tureac


Balar nu-i Mina 'n sac !

Dati cu cisme care-aveti


Ori de foame nu puteti ?

Pe la noi prin Garbovita


Umbla foamea pe ulitä
Inbracata cu fundritá
$i in cap cu caciulit a.
(Doine).

Aceasta va fi un rezultat al prea multelor jertfe ce se


aduçeau zeului, ce nu le ajutau nimic, cu tot joeul i 1:4-
taea pAmântului, näscocind apoi §i chiuituri de bajocuri,
la adresa lui.
De s'ar sapa tenchiu-asa
Multe bucate-am avea
Darà Tenciu'i blestemat
Nu se face nesapat. (Ibidem).

Apoi mai trebue sä observArn Ca' este deosebire a


juca cu talpa goara i acea incaltata, sau chiar inpodobita.
Sus opined' daca poti
Ca mai am vr'o doi trei zloti
Ca dad.' te'i gauri
Cu matasa te-oi carpi
Unge mi-oi curelele
De-or clipi ca stelele
La gurgui ti'oi pune flori
S'amiroase dela voi
La nojite zurgäl du
SA ne-au d à Du m nezeu!
(Doine).
7

www.digibuc.ro
98

Aceasta e de sigur opinca cu zurgAlAu a cAlusarilor


nostri, cari joacA acelas joc religios ca sA'i audA D-zeu
ce'l jucau si salii, cu toate cA pentru sunat jucAusii zic:
Fie-opinca at de bura,
Ca ciubota nu mai sund !
(Bucovina).

lar ei jucând trebui sA sune, dupA cum si salii sunau


fAgand sgomot. AVM opinca InsA, cat si ciubota sunt fA-
cute din pielea vitei sacrificate, ca si cusma :
Hop opinal cu tuluc
De când era tata prunc
Hop opina de junia
De când era mama mica.
(Doine).

Poate sacrificiul fAcut pentru acestia, ca copii.


Acum inteleg pentru ce mi s'a spus cA nu e bine
când merge cine-va la furat discul t, cAci acela cAruia i
s'a furat nu se mai poate prinde la acea vitA din care i'a
furat, cAci sunt tathari, dupA care IV merge ca din isvor".
Fatà cu cele constatate mai sus, hora lui Alexandri e
In perfect acord cand spune:
Iata hora se porneste
Sub stejar la radacind
Iata hora se 'nvärteste
Vinä, puica vita.

Duh de spaima, piei nalucä


Surtä bine 'n cobza sun a',
SA nteti fac spetele strunä
$i chica naciuca.

Bateti toti Intr'o lovire


Sa vuiasca 'n fund pat/Cantu]
Lumea 'ntreaga sa se mire
$i Dumnezeu sfântul!
A cunoscut bine spiritul poporului când a scris
acestea ca din gândul lui rupte.

www.digibuc.ro
99

Si cum a salii sunt acei ce bat pämântul cu piciorul


-se poate vedea si din o colindA veche, scrisA de un ar-
-turar, In un manuscris de pe la inceputul secolului trecut,
pc care o gäsim la Gaster*) sub titlul versul rumânului":
Salta mail rumâne salta Asa Romulus salta
Ca jucarea ci-ai Ina ICA. Cu picioru In pamant da
Jucarea ce-ai rumâneasca Cu sofa care avea
Fie cine o huleascä and cetatea o zidea ...
Evident a nu e scrisA in limba poporului, ci e un
arturar acela care redä acea ce stie din popor, In limba
lui arturAreasa, pe care se vede a nid nu o prea poate
mänui. El ar fi vrut desigur sä spue a jucarea e de strAin
hulitA pe când rezultatul e cu totul contrar, rämänând a se
intelege: cA fie-care sA o huleasa", cea ce daa ar fi asa,
n'ar fi avut motivul sA scrie spre lauda românului versul"
acesta. Din ideile lui, pe care nu poate bine in versuri
sA le esprime, noi vedem cA Romulus e luat aice ca un
s a I ce joaa impreung cu sotii sAi, spre a'si zidi cetatea,
cA sA rAsarA din pAmânt, dupA cum tot prin acelas mijloc
al jocului si al bätäei pämântului, sältând in sus, fac ca sä
räsarA si sA le creasa roada:
Joc de fried'
Pe nimica
Joc de foame
Drägut Doamne.**)

In Rosa lângg CernAuti, femeile totdeauna cântA când


plivesc straturile, spunând cA atunci cresc legumele frumos,
drept: morcovii, pitrinjeii nu au vite pe de läturi. In Sirete
la nut* toamna, and adoua zi de nuntA chiue si joaa pe
drum, iau si ate o apAtinä de curechi sau altA legurnA ce
nu s'a fäcut anul acela, s'o joaa In sus, pentru ca la anul
viitor sA rodeasa.
Astfel autorul colindei, desi nu are talentul lui Alex-
andri, prin graiul sAu nemestesugit insA, ne redä ideia sau
traditiunea ce zAcea adânc In cunostintele poporului.

*) Literatura poporala românä, Bucuresti 1883.


*5) I. Reteganul, povesti Ill.
7*

www.digibuc.ro
100

Sunetul i chiuitura ca i vuetul ce se face prin lo-


virea pâmântului, sunt obligatoare la joc :
Cine joad si nu strigä
Facei-s'ar gura strAmbA!
N'ar avea nici mämäligd,
N'ar mai avea bani in pungA.
Cine 'n horA n'a striga,
BatAl piatra cAnepal

Opincutd de junicA
De-ai juca cAt ai juca
Tu ca cisma n'ai suna!

Da-ti bdeti cu gurile


C'am sfArsit minciunele
Da-fi sä beau sä mä fac cuc
C'altele minte sä'mi aduc!
(1.

Aceasta tine de sigur de inspiratorul Bahos §i mu-


zele din cultul lui crezându-se cá omul band vin
inspira ba In oracole de ale lui se aflau preoti, cari
prin bäutura vinului profetisau.
latâ §i chiuituri ce trebui sa fi fost intrebuintate de
catre salii lui Hercules :
5'asa joacä pe la noi
Ca cucosii pe gunoi
Eu cazac i tu cazac
SAriti'ar ochii din cap
Sä rAmAe scáfArlia
Sä se oud ciocArlia
SA se ouä ouä verzi
Tu cu ochii shi nu vezi. (CreangA)..

Ounoiul era un atribut al lui Hercules, ce a curâtit


grajdurile lui Augias.
U iu iu si tra la la
Joad ursu 'n mahala
Hai sä strAngem cel gunoi
Ca sA vie si la noi.
(CreangA).

www.digibuc.ro
101

Pentru ce, nu §tiu îuc. pozitiv dar Heracles §i ca


Trif stä in combinatie cu Ursul (Datinile p. 949). De altfel
.care chiuituri n:ai Vri de el e greu de precizat.
UrmAtoarele trebue sä fie iar din domeniul lui Bah.

Eu tot trag co calu 'n ham


$i nimica nu mai am,
Eu tot trag cu ciosu 'n v i e.
Nici n'am cask nici mosie. (1000 Doine).

Buni's maick strugurii


Dupá mâneca subii
Dar mai bunk 'i rujita
Care-o duce dtäguta
Sara si dimineata
Peste zi totdeauna. (Ibidem).

Strugurii sk coc in deal


Vinul se bea diu pkbar
Strugurii se coc in vie
Vinu se bea din butelie. (lbiddm).

Poate tot de acest zeu ce se serba pe la ape, dupä


cum Tomaschek ne aratä cA se serba Rosalia, tine §i ur-
mAtoarea chiulturà:

La pârau cu lemne verzi


Merge mândra cu scoverzi
ImbrAcatä cu pieptar
Cu pläcinte 'n buzunar
Frumusel inváluite
Cu mi ere dulce stropite. (Ibidem).

$i cum cä Bah era inchipuit a fi soarele de varä, pare


a se dovedi §i din urmAtoarea -- de nu va fi indentificat
-cu vr'un alt zeu solar:
Cine dracu-a mai väzut
Ciocârlie cu rochie
Soarele cu pklärie. (Ibidem).

www.digibuc.ro
102

sau:
Cine dracu-o mai vAzut O gradinA cu doi plopi
Epuroi vara cosind $'o drägutA la doi p op i
Epuroaica fan strAngAnd O gradinA cu doi pruni
CiocArlie cu minti e 5'o dragutA la doi juni.
CiocArlan cu pAlArie O gradina cu doi pomi
0 grAdind cu doi nuci $'o dragutä la doi fini.
S'o drägutA la doi turd. (Ibidem).

Popii acesti doi sunt desigur doi zei identificati sat,


mantia de sus sunt attibutele lui
imprieteniti. PAläria si
Bah. Cu plopi se incununau preotií lui Bah gäsitn fry
opul lui Tocilescu*).
Ui huba!
Pierdu'i suba!
Trecui balta
GAsii al ta! (Ibidem).

E asa ceva ca o sfintire, ca u n botez inteun Hu


dupà care se inbrAcau cu acea hainä.
Trandafir de la fereasta
Nu gräbi sa intr'in casä
CA mot oc sede la foc,
InvAluit In cojoc. (Ibidem).

Trandafir de aice e un amant pe când motoc sa-


mânà a fi un motat e bArbatul. Mot avem si aici.
Vasilica par sucit
$ezi la noi dac'ai venit. (Ibidem).

Cel ficior cu par sucit


$ezi la noi dac'ai venit.
Cine joacA tup de spate
PrindasA cu dracul irate.
DA drace cu popa 'n tau
Cu diacul tot mereu
DA drace cu popa 'n Cris,
Cu diacu 'n Hinchiris (sat lAnga Beius).

*) Dacia etc., p. 670.

www.digibuc.ro
103

Cucuruz de pe tuleu
Na drace bärbatul meu
Ca-i chorchei (misel) si bäutor
$i la lucru n'are spor. (1bidem).

Aceasta ar vrea sá i'l sacrifice. Doreste ca zeul be-


tiv ca si dânsul sá si'l ia.
FA Doamne tenchiu (cucuruz) popei
Septe roade pe-un tuhlean (stulei)
Trei graunte pe-un ciocan (päpusoiu)
Haideti sdrente cat puteti
Numai sä nu rämaneti. (Ibidem).

Tenchiul popei, e al unui zeu. Crestinul de apoi 11


roagá pe D-zeu sá fad acel cucuruz al zeului de demult.
WA acum si alte chiuituri, pentru ca sá se facá roada
in câmp.
Care fatä n'a juca,
Batd'i piatra cânepa
SA n'aibd ce milita!

Tot pe loc si pe hodinA


Ca bulgarul la gradina
Sa se facä ceapä bunä
Usturoi, cdpatinoi
Tot pe loc si pe hodina
Ca drac ul pe radacina
Ca dracul pe cobArlug
$epte fete trag la plug
Tot pe-aici, pe-aici, pe-aici,
Bun e borsul cu pi tici.

Nu cata cA eu gresesc
Ca stau si mä odihnesc
CA si dracul hoditieste
Sede jos si prinde peste
De trei ori cAlugareste. (Creangä).

lar acest drac, cred c4 nu e altul de cât insusi Joe


cu pestele sail, cu ceapa si usturoiul, ce i se dädeau pen-

www.digibuc.ro
104

tru cap. Când In chiuitura urmätoare gäsim pe dracul ca


tuna, acesta nu e altul decât Jupiter:
Tune dracu 'ntine rnândrä,
Eu din tine n'am dobancla etc.
(1000 Doine).

Un atribut al lui, if avem si in batul de foc ce ur--


meaza :
Foae verde bat de foc
Sâ 'nvârtim hora pe loc
Foae verde baraboi
$i 'nainte si 'napoi
Casa joacä pe la noi. (Creangá).

Un povestitor batran ce aveam, anume Andrei Motoc


de câte ori il intrebam de când si de unde e jocul, el tot-
deauna amesteca si tunetul. Ba cä dracii jucau si D-zeu a
trasnit cu tunul, si ei au cazut la pamânt si de atunci se
joaca. Ba cä era o zi de primavarä cu pomii infloriti si ti-
neritul sub pomi juca, iar D-zeu a pornit niste tunete
in fine sa vedea miscarea aceasta a jocului pusa in com-
binatie cu miscarea cereascä ca si cum ar fi una con-
,ditionatä de ceialaltä, cum spune si cântecul :
Asa joacA tinerii
Când infloresc visinii
Tot pe loc, pe loc,
Sa rasarä busuioc
$i 'nainte si 'napoi
C'asa joacä pe la noi. (Creangä).

Eu am luat'o ca raportul dintre sali si tunetul lu,


Joia. Dar daca dracii de aice ar fi satirii sau tiasul clan-
tuitor al lui Bah, conrespunzând t o an t elo r de mai sus?
Salii sau alti jucausi bat intruna pämântul, ca sä in-
lesneasca venirea anotimpului productiv al verii si al caldurei.
Cat ai bate din picior
Tot mai ese-un francusor
Cat e varä si lumina
Este viata mai senind
Când e ger si bate väntul
Para' e deschis mormântul. (Creangä).

www.digibuc.ro
105

Idei care se acordä pe deplin cu cele din cultul lui


Bah. larna menadele alergau despletite prin munti, bocind
moartea sau disparitia zeului verei, ascuns in mare sau
sfä§iind animale de vii, intru amintirea suferintei copilului
Bah, sfä§iat de titani.
Mormântul acesta al naturei, iarna, care vine dela ger
.§i puterele intunecate ce nu voiesc existenta omului, care
vor sä'l piardá prin toate chipurile, noi vedem cä ei il
combat in culturi prin jocuri, bälând intruna pämântul, fl-
când sgomot cu strigAtul §i cântând.
0 frumoasä icoanä a primáverei ne mai aduce §i
doina sau strigAtura urmätoare:

Drägulira primavard $i s'auzi pe luncá hori


Ce-a fost mort invie iarä Mulrumesculi primavara
Ce-a fost vested si urât Codru-am fost si codru's iara
Dânsa a intinerit. Frunza verde 'mi creste 'n crâng
Cucul si cu rânduneaua Cântare(i'mi iar se strâng
Au acut sa fuga neaua Nu mai am ce sä ma plâng
Cântecele de cucori Eu la joc, mania la joc
Au facut sa creasca. -Uri Malaiul de Joi pe foc.
(Ibidem)

Se intâmplä insä cä" unii flecäi doresc §i iarna cu §e-


zAtorile, intrebuintând acela§ mijloc:

Da cu picioru 'n pamânt


Sa vina iarna curând
Sa ma duc in sezatori
SA' vad fete si ficiori ! (lbidem).

Urmätoarele tin tot de cultul lui Bah :


Busuioace, busuioace
N'ai mai creste si te-ai coace
Dar de ce sä nu ma coc?
Când ma iau fetile'n joc?
Trandafire n'ai mai fi
Nici in cale-ai inflori !
Dar de ce sa nu mai fiu
Când ma poarta lelea viu ?!
(Revista George Lazar" I, No. 4).

www.digibuc.ro
106

0 altä strigAturä despre busuioc sunä:


Busuioace
Nu te-ai coace
CA din sämincioara ta
S'a nastanit dragostea!

Bah care era un Zeu al betiei, acompaniatà de cântecr


joc §i dragoste, era inconjurat de eroti. Astfel se vAd pe
lângä el: Eros, Anteros §i Pothos, precum §i o multime de
alti arnora§i. Din aceastà cauzA este el desigur invinuit
pentru iubire i blestemat in simboalele lui precum e
busuiocul, care pe lâng6 c'al represintà laurul, fiind el la
indu§i cu numele tulasi" o plantä a dragostei, va fi fost
adus direct de acolo, poate chiar prin acest cult unde-
I! vedem §ezind aläturi cu trandafirul, i acesta floarea dra-
gostei, aicea blAstämat.
Din cele aici al-Mate putem vedea cum §i in chiuitura
urmátoare, omul hule§te pe diavolul care 'I stäpâne§te i'l
face sä joace, §i care 'I dä in stäpânirea femeei :
Sub calcaiul cismei mele
$ede dracul s'o muere
$i mä 'nvara face rele
Dar sub potcoava cismi
$ede dracu cu pui
$i ma 'nvara chiuì !

Am spus cä in compania lui Bah erau §i muzele,


care 'i invAtau a canta i juca :

N'avù dracul ce lucra


$i ma 'nvata a juca.

Apoi in ciuda sa, omul, pentru unele ce nu i le-a in-


plinit, strigä:
Batamite crucea drac!
Cum te-oi prinde te desbrac
Sili trag pielea dupa cap
$i'i fac soacrei comanac
Socrului caciu la 'n cap!
(Doine Iarnic si Barsan).

www.digibuc.ro
107

sau altá ishândà:


Foae verde lemn plesnit
Eu pe dracu l'arn jupit
Pie lea i-am fäcut obiele
lacatä cum joc cu ele!
(Sezätoare" II. No. 12, 1S94).

In locul pielei de animate ce o cere dracul s'a" i se-


sacrifice, oamenii acum ii pun pielea lui la opinci ca_
s'a"i joace jocurile obligAtoare.
Ce folos de cu smä lungä
Dacä nu's parale 'n pungä
Mai bine mai rotunjoarà
Cu punguta plinisoard.
(Sezátoarea 12, 1894).,

CO feciori c u pälkii
Toti au fost ast noapte 'n vii
Numai eu cu sapcd neagrd
Am furat o vita' 'ntreagä
(larnic si Barsan)..

Nu te uita la cojoc
Da te uitä cum eu joc,
Nu te uita la caciuld,
Da te uitä la fapturä.

Cusma si cojocul, la aceste jocuri, par a fi obligAtoare.


Hop, tup
N'arn sä 'nbuc
5i la moará n'arn sä duc
Hop, hop, hop cu cupa 'n brate
Ran 'n alba dimineatá. (Ibidem).

Vedem cum din cultul lui Bah fac parte toate strigä-
turile acestea ; se poate deci inchipui intinderea lui la noi.
Cu jocul apoi mai imblânzesc si zeii dusmanosi, fa"-
candu-le aceste sacrificii in locul celor ce li se faceau de-
demult de oameni, precum se faceau lui Moloch, ce erau
acompaniate de joc, remänând apoi singur jocul si sávar-
sindu-se ca amintire, aceastä ceremonie, cum e si la bo+ez.

www.digibuc.ro
108

Teseu am väzut cä indatä ce scapä dela Minotaur institue


jocul nu numai de bucurie cä" a scäpat, ci si ca suplinind
apoi pentru totdeauna sacrificiul. Curetii in Creta, ca sä nu
fie mâncat Zeus copilul, cânta si joacä. Salii infiintati de
Numa, ce suplineste sacrificiul de orn prin pâne, simulacre,
joack multämind zeul prin ceea ce pot.
Tot astfel si omul cAruia i se cerea drept sacrificiu
fructul cAsätoriei, dä" si el prin masa si bäutura dela nuntä
sacrificiile ce se pot da. Când se scol nuntasii de la mask
tiindu-se toti de mânk se invârtesc de 3 ori in jurul mesei
cântânci :

Hop, hop, hop,


Pe lAngA mash'
SA ilasä rAul
Din casA!
SA rAmAe bineli
SA traiascA. tinerii (Bucovina).

lar afarä jucând hora cântä:


SA te faci grAule faci!
SA te dai la secerat
Ca mAndruta la pupat
SA te dai la inblätit
Ca mAndruta la iubit.

Roada omului merge una cu cea a pânei, de aceea


productiunea era sfântä, priviiä ca o pavazA in contra spi-
ritului rätt al distrugerei. De aceea in povesti si cântece o
vedem relevatk ca si in unele chiuituri numerice de hork
viciate, cärora li s'a pierdut intelesul. Numärul de zece e
acela prin care se da zeilor sacrificiu a zecea parte.
Urmätoarea chiulturà numerica o gäsim in revista Ion
-Creangk (Anul V, No. 1) la jocul boereasca" (poate
boerescul).

Una or doua $epte or opt


Trei or patru Nouà or zece
Cinci or sese DA-i cA merge

ntr'o chiuiturä din Bucovina sunä:

www.digibuc.ro
109

Cinci, n'am opinci !


$ese, n'am cAmesd
Nici hargAu sA fac coiesa
Nici uicic sA fac bors
Nici fäind ingros.
(Mihalcea).

Numärându. i omul nevoile, pentru care sacrificar


sau juca.
Acum ca sfâr§it voi aräta o chiuiturà sau un cânte
ce se spune la horä, in toatä pägânitatea lui :
Flori de maslin
$i de rosmarin
Hai sA zicem una
SA se facA cloud :
DouA tale fata are.
SA vorbim,
SA bem vin,
Sä ne veselim.
Flori de maslin
$i de rosmarin
Hai sA zicem cloud
SA se facA trei :
Trei picioare
Sub caldare,
Douä tate fata are,
sa vorbitn.
SA bem vin
SA ne veselim.

Cu aceia rânduialà: patru roate carul are, cinci degete


la o mânä, ese boi la plug se mânä, §epte zile 'n sAptà-
mâng, opt picioare racul are, nouà luni femeia poartá, zece
bani pitacul are. La toate se repetà florile de maslin §i de
rosmarin, ceea ce aratä cä lace parte din acele culturi..
Forma e ca §i la cimiliturile religioase, despre cari mai
apoi vom vedea, repetându-se numärul Indäräpt, pân la-
douà §i iar incepând nurnärul urmätor din nou.
Cântecul acesta cu vinul samânä §i el a face parte din
cultul lui Bah. Trei picioare sub caldare, aratà insä tripudiul
lui Apolon oracolul lui. Ca jinând de cultul lui Bah-
vedem provocarea productiunei, de aici apoi unele strigä-
turi ru§inoase, la culesul viei §i la jocuri.

www.digibuc.ro
110

El e fiul de Rusal" (numit astfel dupä särbAtoarea lui


Rosalia) ce poartà la cumà ghiordan si panä de magheran,
pe care l'arn intalnit*):
Pe cal alb ca lebada
$i 'ncoanjoara Dacia.

Magheranul se vede cä era ca si busuiocul o plantä


de curätire, ce se aflä si la franceji in mare onoare. La
Marjolaine, e cântat pretutindeni cu acei insufletire ca
pe timpurile cele vechi. Pkat ea" nu am posibilitatea de
a reproduce aice acest cântec.
Din Molodia, lâng'à CernAufi, am cules un cântec
unde gäsesc cuvântul marghiolean" in loc de magheran.
latà-I :

Ma uitam pe drum la vale


Venea WO calare
C'un calut de oflolean (?)
Cu pana de marghiolean
Cand vine pana 'i date
Ochii $i gura'i ride
Puica din gene'i face.
Vita WO cole
Si calu ti'i poposi
Inima ti'i räcori.
Nu pot puica sa ma duc
C'aista'i cal inparatesc
N'am voe sä'l poposesc
Numai puicä din vedere
Sanatate si putere.
(Maria Romaniuc, moasa In Mihalcea).

Calul inpArAtesc ce n'are voe sà-I poposeascä precurn


§i pana de magheran II aratà ca pe un zeu solar, ca mai
sus. De sigur tot pe Bah cu atributele lui hotArâte, dupä
care era indatä recunoscut.
Fiul de rusal, ce poartà la cu§mä : ghiordan §i panà
de magheran, e fleaul tip, dupà care apoi §i flecali
no§tri 4i pun la pAlArii ghiordane, pAuni i flori, desigur

*) Studii in Folclor v. I. p. 17, 18.

www.digibuc.ro
111

ca rest din serbátoarea roselor, a lui Bah, la care se purtau


cunune de rose, si de la care desigur i fetele noastre
au obiceiul la joc de a'si pune flori pe cap. Ar trebui
sä urmärim in folclor subiectul aceasta al päläriei cu
flori i pene si am ajunge poate la o mai bunä conclu-

siune. Tot odatä insä floarea aratà i o rescumpärare de


sacrificiu, ca si numärul, ce il gäsim in cântecele lui si
-care stim c.a.' se tinea de sacrificiul cunoscut al lui Moloch.
Care sà fi fost drumul pe care a putut veni cultul
acesta al lui Moloh la noi ? Unul e desigur si Italia. WA
ce spune F. Nork in ce priveste sacrificiul de copii : Da
der Molochkult in Kartago, Sicilien, Sardinien, u. a. Orten
im Schwunge war, konnte er auch den obern ltalien un-
möglich fremd geblieben sein". De oarece cultul lui Mo-
loch se afla in avânt in Cartagena, Sicilia, Sardinia si alte
locuri, e imposibil ca Italiei de sus sä/ fi rämas necu-
noscut*). lar despre sacrificiul copilului unic la pärinti spune :
Heliogobal führte dieselbe Sitte in Italien ein", ca : Helio-
gobal introduse acelas obicei si in Italia".**)
Mai descrie cum idolul avea niste fluere in nas, spre
a face vuet, ca sä nu se audà tipetul copilului ba i o
muzicä sgomotoasä, se intrebuinta. ,,In Syrien fanden auch
leuerliche Tänze dabei statt, und wurden Loblieder ge-
sungen, in denen der Name des Gottes, wie es in Phöni-
zien und in Canaan geschah beständig wiederholt". In Siria
aveau loc i jocuri särbgtoresti, la care se cântau cântäri de
laudä, In care se prea märea numele zeului, repetânduse intru
una ca in Fenicia si Canaan". Apoi obiceiul de a inconjura
de trei ori vita de sacrificiu in jurul altarului, ca i la ambar-
valii agrul, etc. desigur cA fácea parte din acele jocuri.
cumd sacrificiul acesta a trecut asupra lui lahova,
in cultul cäruia s'a inblânzit, se vede dui-A textul ce
autorul il aratä : Die Erstgeburt deiner Söhne sollst du
m i r geben, so tue auch mit deinen Ochsen und deinen
Schafen, sieben Tage sollen sie bei der Mutter sein, am
achten sollst du sie mir geben (d. i. Opfern)". Adecl :

*) Die Götter Syriens, J. p. 52.


**) Biblische Mythologie, I. p. 34, 47, 49.

www.digibuc.ro
112

Nasterea intáia a Nor tái sä mi-o dai m i e, asa f i cu vi-


tele si oele, 7 zile sä stea la mumä, iar in a 8-a se mi le
dai mie (0 se sacrifice)". De aice apoi dupà inblânzirea
moravurilor in a 8-a zi se tae inprejur iar la romani in
a 9-a zi se purta copilul de 3 ori in jurul vetrei.
Un al doilea drum prin care au venit la noi ace-
leasi credinti va fi fost Tracia, venind dinpreunä cu cultul
lui Bah. Pre Her ne spune cum pe Sebasius Il tineau unui,
din asemAnarea numelui, ark in Grecia cât i in Italia, de
identic cu zeul evreesc Sebaoth. Cei sfintiti se numiau Sa-
boi *). Ba gäsim cä in amintirea sfäsierei copilului Bahos,
in orgiele dionisiace, Miniadele i Proetidele, niste preutese
ale lui, isi sfâsiau si'si mâncau insäsi copii sugátori ai
lor.**) Apoi Tocilescu deasemeni releveazä: acele inolatiuni
crude si sângeroase, fäcute anual in onoarea Beoticului
Dyonisos Omestos si perpetuate sub numele de Omophorii
si Agrigonii, la Orchomenos, Chios, Tenedos, Lesbos si
Creta ; ele rechiamä pe Sebazius traco-phrigian, la care
partea funebrä era mai accentualà i cäruia Crestonii

toti Tracii sacrificau pe morminte fiinte umane ; In fine pe


tracicul Zagreus, zeu al mortei, marele vänâtor etc."***). Ace-
stea le pune intru sprijinirea pärerei sale cA Sabazius ar fi
Zamolxis ceea ce sä i poate. Astfel ca" Bah al nostru
in care se aflä contopite atâtea culturi si zei, ar putea sä
fie si Zamolxis in care se contopesc mai multe zeitäti.
Asa dar, vedem cä românii au avut destule porti, prin
cari li-a putut intra frica aceasta de sacrificiu in oase.
De Bah tine si jocul Subätu"****) ca i Sabasele" asa
numitele jocuri in a in t e. Când o fatà joacä in frunte,
flecäul plätind anume la scripcari, se chiamä ca." i-a
plätit sabase" pe lângä Cernäuti.
In poesia urmätoare avem intrebuintarea cuvântului :
FrunzA verde-a marului,
Nu cata voinicului
CA voinicu'i mare câne
CA te-aduce la rusine.
*) Op citat Gr. M. 577.
**) Vezi Elard Huga Mayer: Indogerrnanische Mythen, Berlin 1889.
*") Dacia etc. p. 682.
****) Nu la nunti. ci la priveghi are loc jocul acesta de sacrificiu
prin ardere, vezi Nasterea la români, de Marian.

www.digibuc.ro
113

El isi pune cusma 'n cap,


Tu rärtfal cu risu 'n sat
El näimeste s abä sele
Da tu spelt la pelincele
El cu alta stà pe brate,
Tu cu lacrimi mari pe fatà
El se duce 'n sat la joc,
Tu pui scaldusca la foc.
El te pune pe genunche
$i'ti mineste mii si sute
Rana' te 'nsalà din minte.
(Broscauti).

Caracterul acesta semitic al zeului, de sigur a vine


la traci din Frigia, sau din Samotracia, unde cultul cabiri-
lor locali In care intra si Dionisos, era influentat de zeii
cabiri planetari, feniciani.

CAP. V.
Iriblrárizirea. sa.erificielcor.
1. Sacrificiile lui Mart.
§
Un zeu sângeros la romani era si Marte; cäruia
la urmä, mai ales calul fi rämäsese ca animal de sacrificiu.
Cu sângele calului ce esea invingätor la alergärile de
toamnä, pe câmpul lui Marte, la serbätorile acestui zeu, sä
stropea altarul zeului, iar capul era fintuit in päretii regiei,
crezându-se a aduce noroc ; intocmai precum credem si
noi ina astä-zi, desi foarte rar *), când se pune In par la
o casà, un cap de cal. Prin sacrificiul calului ce sä fAcea
'in tot anul, poporul se credea curätit de pAcate, cäci sin-
gele calului ii inpäcase pe zei, azând asupra capului lui,
räul ce avuse sä cadà asupra poporului.
Si astä-zi la noi sä crede cä daa piere vre-o vitä,
sau se stria ceva in casä, e bine; un räu mare ce ar fi
*) In Mihalcea inteo familie indesandu-se nenorocirile, au fost
sffituiti sä pue In pod (ca sa nu vadd nimene) un cap de cal, spuin-
duli-se ea' vor depärta faptul".

www.digibuc.ro
114

cäzut pe cine-va din casa s'a rescumpArat. Deci pielea ani-


malului sau a omului sacrificat, platea pentru ceilalti toti.
Acesta era sensul sacrificiului. In anul 46 Inainte de Cristos
dupä invingerea lui Cesar, i se sacrificarä lui Marte pe
acelas camp, in locul calului, doi oameni, un barbat si o
femee, prizonieri gali. Cu aceasta imprejurare lumea dupa
capetele lor sa batea, fiind apoi si acestea tintuite cu cue in
zidurele regiei. De aice credinta si la noi, ea ata ce ramane
de la un spanzurat aduce noroc. SA stie cat nu se pläteste
pentru o astfel de funie. De asemenea stim cu totii cat de
raspandit e obiceiul a bate potcoave de gäsit In praguri,
ca aducatoare de noroc, precum si proverbul: cautä pot-
coave de cai morti".
La ajutorul sacrificielor si serbätorilor, acompaniate de
teatru, circ, gladiatori, etc. recurgeau romanii ori de ate ori le
venea peste cap o nenorocire, ca : foarnete, boale, rasboae
nenorocite, care serbAri odata instituite, rAmAneau pentru
totdeauna, ca särbätori anuale. lar animalul sacrificat era
calul de bAtae" al tuturora. Pe capul lui se trimitea ori-ce
räu. Voi aduce aice ca exemplu un descantec de ale noa-
stre, de aceias boala de späriet" ce am vorbit la § strigoilor.
Tu leu si leoaid CA tu ai sa mergi:
Tu lup si lupoaid In lume, peste lume,
Tu zmeu si zmeoaid In cea pädure intunecoasä anume
Tu ceas rAu cu späriat: La un h a rm asar de mkt
Tu gios nu-1 da, $i jos là'i da
Tu carnea nu'i mânca, $i carnea ii mânca
Tu sângele nu'i bea $i sângele ii bea
Tu viata nu'i scurta $i viata ii scurta
Tu fata nu'i ingAlbeni Da de la N. sä piel,
Tu ochii nu-i sprAhui SA rdspiel, etc.
(Ana Maslosca, Mahala, Bucovina).
Nu voi sustinea anume ca acesta era calul de sacri-
ficiu roman, de si e foarte probabil; cai MO s'au sacrificat
si la greci lui Poseidon, aruncandu-se In mare, etc. Fiind
acelas spiritul timpului pretutindene la cei vechi, aceleasi
erau si credintele, aplicate si intelese in acelas chip.
(Cu potcoava de gash, infierbantata si stinsa in apa
este obiceiul la noi a se descanta de boala grabnica, ce
se numeste pe ursita" etc.)

www.digibuc.ro
115

Un alt sacrificiu In cultul lui Mart era : suevotaurilia"


-sacrificiu ce consta din : un porc, un berbec s'un taur, iar
pentru zeitati femeesti, din animale de acelas sex. Sä fAceau
pentru rodirea câmpului i altele. Primavara când erau
pânele In floare, cu aceste animale incununate si gätite
frumos Inconjurau de 3 ori câmpul, cea ce se numia am-
barvalie" iar stäpânii si sclavii curat inbracati si având
crengi de ma slin In mâni, mergeau In urma lor, In
procesiune, cu cântäri. Preotil ce sävirsau aceste curä-
tiri" (adecä curätiri de pAcate, prin sacrificiu) erau
augurii".
Afarä de curätirea prin singe, mai era la ambarvalii in
uz si curätirea sau lustrarea prin apà, sevärsitä de cAtre
auguri. Tot astfel se fAceau si amburbiele, sau inconjurarea
ori curätirea cetätilor. Mai curatau ei in modul acesta si
case, temple, armata, adunärile. Lusträrile le fäceau augurii
In diferite moduri, la cazuri de boale nurnai cu pucioasä
sau numai cu lumânarea atârna de lucrul ce trebuia sä
fie lustrat.

a) Siva.
De la Su ev o taurilia (sus-ovis-taurus) desigur cä
îi are numele si Siva" noasträ: obiceiul figanilor de a duce
pe la case un cap de porc inbodobit cu märgele, numit
Siva" si a colinda. Iatä cum ne spune poetul roman Ovid
in Fastele" sale cä s'a inceput sacrificiul porcului :
IncA nu era firul sofranului celui rosu cunoscut
Ci numai fumul plantelor sabine Inväluia modestul altar.
laurul trosnind ardea la särbätori lui D-zeu.
Bogat sä credea acela care afarä de florile cimpului
Putea säinpleteascà in cununele serbätorilor si albastrul top ora§
Insusi cutitul care astäzi deschide märuntaele taurului
Nu servise Incä nici odatä pentru sacrificiu,
Ceres fäch IntAi sä fumege sângele mâncAciosului porc.
Cea ce stricA el la semänäturà, ispäsi cu moartea sa.
Cáci primävara se ivi si fätul pämântului
Sugea zemurile viefii, scroafa veni si râmä.
Dar ea singurà
8*

www.digibuc.ro
116

SA vedem i colinda Sivei sau la noi :


Sus in nalte mAnästiri Sus la munte m'am suit
MAnästiri, nalte zidiri Jir i ghindA mi-am pAscut
Iar in ele cine 'mi sede ? Jos mai jos m'am pogorit
$ede maica i fiiul Apà rece mi-am bäut
$i'mi judecä pe Siva Apä rece sloi de ghiatä
De ce'mi este asa grasA Priitoare la 'ngräsatä
Asa grasä* i frumoasä In grädinA c'am sArit
IntrebAnd'o, ispitind'o Ceapä verde mi-am páscut
Ce-a bäut si cea mâncat DouA, trei verzi am stricat
D'are trup asa 'ncalat? Când românii m'au simtit
larä Siva räspundea Sar ei cu topoarele
$i din gurä cuvânta: Ciubotari cu 'ntinsorile
lautari cu arcusurile
Tlgani cu baroasele
Mä baturA, mä 'njungh iar
Mä pArlirA, ma 'npärtirä
Luarä românii slAnina
Noi tiganii cdpätina
Si frumos mi-o 'npodobirAm
Cu cercei si cu märgele
$'am adus'o la D-voasirà
Cu bani mari s'o dAruiti.

CA gAsim aceeas idee si in colinda noastrA ca îr


Ovidiu e cert. Chiar i pe Ceres o avem in Maica Dom-
nului. Ba ce e mai mult : însui un cuvânt ce se aflA îri
scrierea lui Ovid II avem aice conservat :
Iar tiganul ca tiganul
Nu stie ce e sofranul.
Sunt sigurA cA aceasta nu e din intAmplare.
CA aflAm figanii aici ca indeplinAtorii curAtirei acestia a oame-
nilor de pAcate, (prin acest sacrificiu ce la români se face
de Ignat un zAu al mortei cAci a spune mi-a veni
Ignatul" este a muri) aceasta se poate explica prin inpre-
jurarea cA la romani, sclavilor li era incredintatA misiunea
de a face sacrificiu larilor la Compitalii, si anume a le sa-
crifica un porc.
b) Alungarea copiilor.
In timpurile de plag5 poporul fAgAduia lui Marte cele-
intAi roade, animale i oameni, iar la anul viitor i le sacri-

www.digibuc.ro
117

iicau in luna lui. Copiii insä care erau näscuti in acea


luna, când nu se mai fAceau sacrificiile de oameni, dupä
ce deveneau mari, erau alungati peste hotar §i läsati in voia
intâmplärei.
Tot ce se aducea sacrificiu zeilor trebuia sä fie curat
§i frumos, ca sä'i fie pläcut; deci desigur cä §i copiii vor
fi fost ale§i pe sprinceanä. Alungati astfel, ei se luau sub
patronajul lui Marte, sau al unui animal consacrat acestui
zeu, ce le e§ea inainte §i mergeau de'§i adoptau o nouä
-tail. Astfel s'au format mai multe state cu marca zeului lor *).
Când eram copilà auzeam un cântec:
FrunzA verde päduret
Haideti, haideti mäi bäeti
S'o fAcut un tArgulet
Plin de fete si bAeti
CApitan e Turculet
Mititel cu pärul cret.
Mä gândeam : Ce fericiti sunt copiii ace§tia, scäpati
-de sub jugul pärintilor ! Turculet acesta e Marte, adecä
lurcul, räsboinicul, iar ea' avea pärul cret conrespunde lui
_Mavros, care dupa numire era maur.
Iatà varianta pe care o gäsesc in $ezAtoarea d-lui
'Oorovei**):
Frunzulitä rugulet
Haideti, haideti murgulet
Colo 'n vale la Cernet
CA se face-un tärgulet
De fete si de bäeti
SA-ti cumpär un un fräulet
FrAttletu cu zabale
Ca lelita cu paftale.

lar in un cântec copiläresc din Revista Creange***)


il avem:
Turculet cu päru cret
Fu r A rata din cotet
$i sä jura cA nu f ur A
$i l'arn prins cu rata 'n surd.
*) Preller Röm. M. I. 118.
**) Coala 5, p. 74. V. XII.
***) Anul II, No= 1.

www.digibuc.ro
118

Deci Il avem reedificat complect, cu toate atributele luL


Ace lea erau incA timpuri bune, când acei meniti zeilor
puteau impreunä sä faeä largulete; mästile Insä aninate
prin copacii lui Marte, pe când tinea el de cuRul pädurilor,
vorbeau de imprejurAri mai ingrozitoare, când oameni de
vii erau aninati si läsati sä moarà prin copaci.
Când sacrificiul de oameni a incetat, copiii häräziti
zeilor rämâneau sfintitii templului lor : fetele deveneau ve-
stale, camile, etc., iar bäetii dafnofori, sali, arvali etc. servi-
tori ai altarului, colegii cari la crestini s'au prefäcut in
cälugäri i cAlugärite.

§ 2. Postul, botezul, simulacrele.


Nork ne aratä In opul säu *), cum din impulsul
sacrificiului s'a instituit postul. Dacä nu s'a dat viata in-
treagä zeului, cel putin i s'a sacrificat o parte din ea ne-
mâncând, sau sacrificândul gräsimea prin mâncarea de
sec, sacrificând din sângele lui. Tot de aice derivä i täerea
imprejur la evrei, sau täerea pärului capului. La greci pärul
bäetilor era sacrificat lui Apolon. La noi, afarä de täerea
pärului la botez, care se vede cA face parte integrantä din
botezul crestin, In popor este obiceiul cA pärul copilului
sä'l tae mai intAi nAnasul, dându'i finului cu aceastä ocazie
un dar viu : o gAinä, un miel, etc. La botezul nostru preo-
tul arde pärul In lumânare, sau 11 cIA pe apä cea ce ne
explicä vechiul sacrificiu : arderea copilului sau inecarea
lui. Ba i arderea lumânärei ni e esplicatä: In loc sä ardà_
copilul, arde lumânarea pentru el. Nork ne aratä cum dup`a
ce se inblânii cultul lui Molob, in loc de a'i arde pe copii,
Ii duceau mamele printre douà focuri, sau Ii treceau
peste foc**).
De la focul acesta apoi: obiceiul de a inconjura vatra
cu noul näscut, sfintindu-se astfel prin foc. La greci a 5-a
a 7-a sau a 8-a zi, femeele ajutAtoare îi curätau mânele,
iar copilul gol era purtat in jurul vetrei, cApätându-si ctt

Die Götter Syriens I. p. 43.


* 5) Die Götter Syriens I. p. 48.

www.digibuc.ro
119

aceastä ocazie numele si un dar. Ceremonia aceasta ce se


numia amfidronie" de regulä avea loc in a 7-a zi. La
romani era pentru MO hotäritä ziva a 9-a iar pentru fete
a 8-a, ca zi de de lustrare sau curatire, purtat tot astfel in
jurul vetrei si cäpätându'si numele numitä fiind aceastä
zi dies lustricus". Tot atunci se chemau ca si la noi ur-
sitele. Totodatä i se punea copilului la gat o bula sau me-
dalion, cu diferite preservative, contra diochiului, sau a
strigelor.
Ca si lustrarea sau botezul prin foc ce s'a desvoltat
din sacrificiul de foc, ca simulacra al acestuia, s'a desvoItat
si lustrarea sau stropirea prin apà, din sacrificiul prin ine-
care, ce se fAcea zeilor de demult*). Nork spune cum in
India mamele isi aruncau copiii in râtil Ganga. Stim cat
de viu s'a pästrat in amintirea poporului povestea cu ba-
laurul, ce tinea apele si cäruia dela toatä casa trebuia a i se
da un orn panä ce vine, in anticitate un erou ca Be le-
rofon sau Heracles si II omoarä, iar la noi un sfânt ca sf.
Gheorghe sau sf. Toader. La persi Feridun omoarä un
atare balaur. La greci Amfitritei sotiei lui Posedon, zeul
märei, i se aruncau fete in apä. Ba si lui Apo Ion, de pe o
stancä din insula Leuca i se arunca in apà, in tot anul un
criminalist. Cine stie dacA si tatäl lui Teseu nu moare de
asemenea moarte, de vreme ce feciorul face o serbare in care
primblä bätrânii cu ramure de oliv prin oras, ca si la sa-
crificiile ce se fAceau lui Mart la ambarvalii, la care toti cari
luau parte tineau in mâni ramure de oliv. Moartea prin
inec de pe Pons Subliciu, era in negura vremurilor, soarta
bAtrânilor sexagenari la romani. La acestia, in timpurile ci-
vilizate, tinea de distractiile särbätorilor Saturnaliei, ca un
sclav uns pe obraz sä se arunce in apä, in risul tuturor.
La noi existä in Bucovina obiceiul cu mosneagul si
b a b a, ce umblä mascati de anul nou, ca in ziva de Bobo-
teaza dupá sAvarsirea lordanului, sä se scalde in riu, sä
nu se di oach e. (Am väzut dincolo ce insamnä diochiul,
sau pocitura). Pe când la Bucuresti gäsim obiceiul foarte
crestin, de a se arunca un om si a scoate crucea din
Dâmbovita. Ornul ce cu aceastä ocazie s'a inbolnávit si a
*) Op. citat p. 52.

www.digibuc.ro
120

murit, dupa conceptul celor vechi aratä cä sacrificiul a fost


primit ca i la Daci trimisul lui Zamoixis. Deci Bucu-
restenii dau i acum raului lor sacrificiu câte un orn.
Despre ezerul dela Dorohoi si despre alte iazuri, ca al
lui Vasiliu din Botosani, se vorbeste ca musai, in tot anul
cine-va trebue sa se inece. and vine timpul, oamenii aud
pe stima apei cum vorbeste:
Ceasul a sosit
Omul n'a venit!

0 data un flecau alerga In fuga calului spre iaz.


Oamenii l'au prins i '1 fineau sa nu intre, cad stiau ca

are sa se Inece, el numai a pus picioarele In apa si a


fost mort.
Credit* ca dupa ce manânci c a s poti sä te scalzi,
vine desigur dela sacrificiul, pentru cap, prin cas, ce se da.
Un obicei deosebit ne arata Ion Creanga la scaldat :
Mergând la baltä el cauta niste lespegioare cu argint prin-
trânsele, pe care le punea la urechi, si aici sarearn intr'un
picior, aici in celalt ; aici plecam capul in dreapta si la
stânga, spunind cuvintele :
Auris, päcaras
Scoate apA din urechi
CA ti-oi da parale vechi
$i Voi späla cofele
$i t'oi bate dobele!

,dupa acea svarleam pietrele pe rand, in stioalna unde me


scaldam, una pentru Durnnezeu i una pentru dracul, fä-
and parte dreapta la amândoi ; apoi mai asvârleam câte-va
de incuiarn pe dracul in fundul stioalnei, cu bulbuci la
gull; hustiuluc ! i eu In stioalna, de-a cufundul,
sä prind pe dracul de picior, caci asa ni era obiceiul sa
fäcern la scaldat, de pe când Adam-Babadam. Dupa asta
ma mai cufundam de trei ori In rand : pentru Tatal, Fiiul,
Duhul sfânt i inc'o data pentru Amin").
Piatra era simulacrul ce sa da pentru om.
*) Opere compiete p. 63 IV.

www.digibuc.ro
121

Vedem dar cum sacrificiile acestea i le aduce incä


aminte poporul, fiind puse câte odatà si In uz, numai cât
noi nu le stim intelesul. Astfel cà i Dâmbovita ar putea
-trece ca o apà curätitoare de päcate, ca i cele mai in-
semnate din lumea veche. La Inzi era Gangele cel care
spalä pacatele, la egipteni Nilul, la popoarele Europei :
Achelousul, Danubiul i Tibrul, erau riurile cele mai in-
semnate ca curAtitoare de pkat. Cea ce desigur trebui sà
insemneze: cä inecând In vremele de demult oameni spre
a rescumpära totalitatea poporului i spälându-se apoi cu
acea apà ca sä fie curätiti, mai apoi când sacrificiul s'a uitat,
apa tot drept curAtitoare, prin obiceiul de a se späla cu ea,
a rämas.
Lumea insA inaintand In culturá a dutat alte expedi-
ente mai umane, de aice apoi gAsim introduse institutiunile
de lustrare in cultul unor zei, cari aduc cu sine o lege mai
umanA, i nouä, fata de culturile cele vechi, astfel cà lumea
care fâcea parte din aceste culturi, se putea cu tot dreptul
deosebi ca sfintiti i botezati de pägânii cei de demult.
Intre acestea era cultul lui Apolon, in care se curAtea ori
si cine sAvârsea o crimä. La greci un atare cetAtean erà
alungat afará din oras, spre a nu atrage mânia zeilor asu-
pra tuturor i nu se inturna, pâtfá nu era curälit intrun
cult de felul acesta, ca al lui Apolon. Aceleasi curAtiri se
vor fi sävârsit si in misterele lui Bah ale lui Mitra, in
cultul cabirilor, i alte misterii, ca de ex. ale Demetrei, In
care stropirile de asemeni au existat. Ba chiar i la evrei
le gäsim: David in psalmii säi plângându-si färä-de-legile
sale, zice :

Stropimävoi cu esop i mà voi curati,


SpAlamä-voi si mai vârtos decât zapada mä voi albi.

Sf. loan, când veni Hristos, botezul It avea in uz, pri-


mindu'l de la el Mântuitorul nostru. ¡sus Hristos Il intro-
.duce apoi ca obligator, pentru fiecare ce i va apartinea
lui, adAugandu-se dui-A moartea sa, pe lângä simboalele
mortei prin apä i foc, si acela al mortii prin cruce,
(le care moarte a murit i Isus, rämänând de atunci

www.digibuc.ro
122

crucea ca simbol al crestinitätei. Iar ca plantä de stropire


vedem cA avem busuiocul ce represintä crucea, care stro-
pire in culturile anterioare am väzut cà se fAcea prin laur,
etc. Nu e insä esclusä posibilitatea, ca busuiocul sä fi
functionat in vre-un cult, din care direct a fost luat In
crestinism. La inzi busuiocul era o plantä sfântä, mai ales
a lui Crisna, numità i Krishnatulasi"*).

§ 3. P(ante le curätitoare.
Nork ne spune**) cä palmierul la fenicieni era copacul
soarelui i cä la sfârsitul anului era obiceiul de a arde un
palmier, representând astfel pe soarele ce in timpul anului
s'a consumat, renäscând cu anul ce vine din nou. Palmierul
era copacul sfânt al lui Apo lon. Am vAzut cum Teseu in
insula Delos, care era insula unde se näscuse Apo Ion, dä
o ramurä din palmierul sfânt, ca premiu, acelui ce invinge.
Despre palmier se spunea cA Latona, mama lui Apo Ion
cuprinzandu'l in brate, a näscut pe Apo Ion. In templul de
la Delphi insä laurul era copacul säu, prin care sä sävârsau
acele curätiri, si tot laurul era intrebuintat si la romani, cu
unele exceptii. El era deci simbolul luminei, însui soareler
sau focul ce curata totul. La Roma gäsim obiceiul de a lua
apà din o fântânä sfântä si de a se stropi numai cu laur,
spre curalirea pacatelor, MA de a mai stânge tAciunile
i

in apä. Deci fie-care ramurà ce o tineau in mânä era o


pärticicá de fuming'. Tot ca atare este el purtat i ca cu-
nunä pe cap, in serbätorile religioase. Mai este insä inchi-
puit i ca simbol al invingerei. $i Apo Ion avuse trebuintL
sä se curäte de omorul balaurului Piton, iar dupà penitenta
ce a fost intreprins'o, îi pune cununa aceasta de invingä-
tor pe cap. De aice apoi toti invingätorii in räsboaie etc.
erau incununati cu laur.
Afarà de laur care am väzut cA era un lemn sfânt,
mai gäsim si olivul ca atare. Am %/hut cum la serbätorile
lui Teseu maslinul era purtat in mâni ca semn de triumf,
dar si ca atribut al curätirei, prin ajutorul plantei fiind oa-
*) Gubernatis, Mytologie des planter II. 363.
*5) Nork, op citat, p. 43, I.

www.digibuc.ro
123

menii pusi la adäpost fatA de moarte. Ereisioanele lui Teseu,


pentru Apo Ion, erau fAcute pe crengi de oliv, etc.
La noi laurul si maslinul s'a inlocuit prin salce si
prin tei. Salcea care se da de Florii are aceia§ insemnare,
mâtisoarele cele mici reprezentând poate maslinele, pecând
teiul mai mult pe laur il va fi representând. Salcea ce se
pune de sf. Gheorghe in brazde pe la porti, care brazde
sunt presurate si cu mac se numeste Marturas"*) (mar-
tor, ca la botez). Maslinul era pomul Atenei, era un arbor
de gen femeesc, fiind purtAtor de roade, iar oloiul sAu
ce e un atribui al luminei, va fi represeniând lumina lunei.
Tot odata luna este si o zeitate a apei; deci in atari ocazii,
când gäsim laurul alAturi de oliv, arnândouA elementele le
gäsim representate.
latä ce gasim la poporul nostru despre teiul de la
Duminica Mare: Cum cA Isus Hristos, pe când II cautau
jidanii ca sal sacrifice, fiind ascuns la o casA, ei au pus
tei in poarta noaptea, ca sA cunoascä casa, iar 'Ana a doua
zi s'a facut minunea, cA la toate casele se afla la poartA
tei. Deci si aice teiul l'a scapat de sacrificiu.
AlAturez aice o legenclA de la o razAsitA din Mihalcea
anume Elena Braha : De când se pune teiul.
SA zice cA demult, pe and erau balaurii cei cari
tineau apele, cari nu dadeau la oameni apA din fâniânä_
pariA nu i se da sa mânânce Cale un orn, pe atunci sf.
Gheorghe era vânator, iar cânii lui erau Iupii (el peste
lupi orândueste: ce au sA rnAnânce), el a fost acela ce a
mers sulita si a ornorât pe un balaur de acia, dar a mai
rAmas unul. Acela avea tare mare ciuda pe oameni si s'a
fost sfAtuit cu ielele cum sal prapAdeascl lelele au zis cA
vor merge inainte si i-or sghihui pe oameni, ior obosi bine,
ior sfârma si el sA vie In urrna, cA pe toti i-a omorâ. (De
demult ielele puteau fi vAzute, nu ca acurn). Da sf. Hara-
lam le-o spus la români, CA pe ziva ceia sA-si inpodobeascä
casa cu crengi de tei, sA pue cat mai multA verdeatA
si s'a fost intâmplat cA era tocrnai inteo DuminicA
si la spus la oameni sA se adune toti inteo casA mare
*) Creding din Bahrine0i In Bucovina.

www.digibuc.ro
124

cA pe atunci nu erau oameni multi ca amu


ieie muzicä sA le cânte si sä joace, dar casa sä fie cu
douä usi, cA ele când vor intra pe o usä, ei pe ceialaltä
-sä fugA i sä le inchidA cu balaurul aculo i sA le deie foc.
lelelor nu le place verdeata, ele fug de pelin. Când au
venit aproape de casA au inceput a rupe crengele, cA rin
se puteau apropia, pânä la urmA tot au intrat In casä. cu
balaurul. Oamenii ì cu sf. Haralamb au esit pe dincoace
au dat foc casei si asa a scApat lumea de halaur si de
iele ; cA de demult erau multe, acestea sunt numai cele ce
au rAmas afarA. Si de aceea in tot anul se inpodobeste
casa cu verdeatä i cu tei, iar pe sf. Hara lam il tin, pentru
-cA i-a scApat atunci. Este si o rugäciune care zice :
H aralame sfinte
AjutA-rnä en a tale cuvinte
Curn ne-ai ajutat si inainte.
(Extras din ziarul Dreptatea" din Cernäuti 1909, No. 5.
latä o icoanä confuzA despre serbätorile pAgáne si
.despre sacrificiele ce stim. Sunt aplecatA a crede cA avem .
de a face cu espeditia i sArbAtoare lui Teseu, instituitä
atunci vara, desi teiul ar represinta pe laur. Tot de särbA-
toarea Duminicei mari vedem cA tineau cAluserii la români.
Va fi de sigur o compilatie a cultului grec cu cultul roman.
opul d-lui Teodor Burada : 0 cAlAtorie In Dobrogea"
aflAm despre un obicei ce are loc in acea provincie a doua
zi de Duminica mare si anume niste lupte de gladiatori,
la cari luptätorii isi ung corpul cu unt-de-lem n. Au-
tcfrul le crede romane, fiind cA luase i ei obiceiul de la
greci, de a se unge pe corp cu unt de lemn.
Din cele vAzute mai sus asupra plantelor acestora
simbolice, varga unui zeu când ne bate pe noi, este a se
intelege ca un mijloc de curätire. Mi-aduc aminte din co-
pilArie de varga ce sedea In colt si cAria îi ziceau
nap". Acum ii pricepem sensul. Sau o numiau : Sf.
Acest sfânt crestin cu legendele ce ii sunt puse in
area' : cA e bogat, zeu de mare, negustor ar corespunde atat,
lui Saturn roman, cat si lui Mercur, iar din motive ce vom
vedea si lui Bah, astfel cA putem intelege pentru ce de sf.

www.digibuc.ro
125

Neculai sä dau diferite daruri la copii si noi trebui


mâncAm peste pestele de sacrificiu care pläteste pentru
noi. Zeita Artemis care In anticitate la greci cApAta sacri-
ficii omenesti cea ce se poate vedea si din Ifigenia, in
timpurile posterioare sacrificiile inblânzindu-se, bäetii ce
trebuiau sä'i fie sacrificati erau bätuti numai cu vergi in
ternplul ei*).
Un exemplu de felul acesta, al bätäei, In loc de-
a rámas pânä azi la noi, intr'un obiceiu, Iii
sacrificiu,
popor si anume: când se aseazä hotarul unui câmp,
atunci trebui sä se batà pe un copil, pentru ca sä tie
minte, iar cu câte-va sute de ani in urmä, se zice, cä II au-
gäreau. Cauza cred cà o intelege fie-care : in neagra antici-
fate, acel nenorocit 'era sacrificat, sau ingropat de viu Iii
pämânt satisfäcând ast-fel zeitatea pämântului sau pe
Dies, zeul subpämântului. Astä-zi trebue sä se sTmtà fericit
cApätând numai o bätae bunä. Acelas lucru e in parte si
cu bätaea cânilor In Jijeu in loc de a satisface obiceiul
roman, aducând Cererei sacrificiu un câne, pentru a scäpa_
grânele de täciune, dupá cum a rämas si cântecul:
La Ispas
Un cane gras.

îi bat pe câni, Ispasul fiind o serbätoare de ispäsenie._


Prin bätaea pämântului, cu crengi de maslin, Oreste a im-
päcat furiile iadului, ce'l neckjau pentru omorul mamei sale.
Deci prin acele lovituri pämântul a fost curätit de pAcat.
Afarä de aceste ramure, sau vergi, care sunt atributele
mai multor zei, bätul sau ramura poate sà fie si simbolul
fulgerului zeului celui mare Jupiter, mai ales cea de alun,.
aria i se atribue o putere magicA. Zeus îi avea si el cul-
tul säu de curätiri.
Un povestitor din Mihalcea, anume Petrea Beicu, imi
spunea cä fulgerul lui D-zeu e un betisor frumos, incon-
jurat de flori i cà spre anul nou cu acela ameninta D-zeu
spre pámânt i ne trimfte toate bunurile, sau la caz de ne-

*) Vezi Preller gr. M. I. p. 250.

www.digibuc.ro
126

ascultare a oamenilor, toate nenorocirile ce au sg fie


peste an.
La noi, când de 40 de sfinti sä bate párnântul, pentru
ca sà scoatg gerul, zicând: Tung ger, esi cäldurä !" afar-A
de o curgtire ca acea a salilor, in luna aceasta, mai
cred ca esprirng descgrcarea fulgerului, prin care iarna e
i

silitg a fugi. Acesti 40 de sfinti cred ca conrespund zeilor


sabini: Novensiles sau Novensides, cari erau invocati alg-
turi cu larii, i despre cari se amintea In cântecele salilor.
Pgrerea despre ei era diferitg, intre altele cg lor li-a lgsat
Jupiter fulgerul dui-A teoria etruscg. Numgrul de 9 con-
sung insä foarte bine cu cei 9 mosi ai nostri, despre care
ne vorbeste Marian, cg aleargä pe 9 cai: de la 1 Marte,
ziva Dochiei pânä in 9 Marte, ziva celor 40 de sfinti.
Oamenii in ziva aceasta bat cu betele pämântul ca sg vie
cäldura.

§ 4. Panza.
Un alt simbol intrebuintat la curgtiri sau la botez, este
pânza. A crede cà pânza dateazg de la crestini, este o gre-
salg. Legendele ce posedgm vedem CA-0 au rädäcinele cu
mult mai adânci inplântate in pggânism. Urmgrind simbolul
acesta, vedem cg mai intgi pielea animalului ce curgtea pe
om, era purtatä de cgtrà nou pocgitul, ca semn de curgtire
sau era purtatà de preotul ce sgvarsise curgtirea, ca
haing sau ca cusmg. A da pielea popei" i azi se intelege
ca un uz ce era in vechime, a se da preotului o piele
de animal in locul omului. In Descriptia Moldovei de
Cantemir, ggsim cg fiecare preot era dator sg dea Mitro-
politului In fiecare an, o piele de vulpe sau de jder. Tot
odatä vedem cum simbolul inlocueste obiectul insusi. Asa:
lupercii inbrgcati in pieile tapului sacrificat, pe cei doi
tineri Ii terg numai pe frunte cu la n à muiatá in 1 apt e,
cea ce ne aduce aminte de versurile din colindg:
La Ispas
Un bot de cas.

*) Vezi Studii In Folclor I. p. 65.

www.digibuc.ro
127

$'acesta era dat pentru cap in locul oaei Insä-si.


Lâna mai cu samä joacA un rol insemnat In curAtiri.
Oreste, lea& cu lânA cande sale de jertfA*), la toartA, intoc-
mai cum se leagA si azi canele cu care se merge la
aghiazrnä in Bucovina. La Dafnoforiele lui Apo Ion, ierei-
sionele ce erau fäcute din oliv, cu lAnA erau legate. Teseu
de asemenea leagA cu lAnA ereisioanele sale. Ba si ghemul
Ariadnei, care II seal* trebui sA fi fost de lâtiA. La romani
li se da spiritelor gheme si 0134 de lânä. Atenei vedem
cA i se dä o hainA greu tesutd. In cultul zeitei Isis, unde
se spune cA se aflA botezul, preotii erau InbrAcati In haine
albe de panzA iar despre Atena se spunea cA e identicä
cu Isis. In cultul lui Dionisos gäsim laurul legat cu o
cordea, ca si luminarea, la botezul nostru. In cultul lui
Apo lon deasemeni isi au rolul niste bandelete. Homer se
duce pe la case la ziva I-a a fiecArei luni, cu o creangA
de laur, legatA cu o legAtoare, cântând colinde si curätind
astfel casa si pe locuitorii ei, pentru tot decursul acelei
luni. La noi preotul de lordan umblând pe la case cu
crucea i se leagA la fiecare casA jirAbii de afa, iar la tail
de fuior. Acesta are rolulul de a scoate pe cei pAcAtosi
din iad, intinzând Maica Domnului fuiorul sau un voloc
din acel material ce se dA la cruce, pe care la lucreazA ne-
contenit cu fetele cele mari. Cea ce ne aduce aminte de
caneforele Atenei, care lucrau in templul ei. Legenda mai
spune cA un fecior a vrut s'o scoatA pe mamA-sa din iad
§i cA ea care nu dAduse In viata ei nimArui nimicA, a fost
dat oare-când un fuior de pomanA *) altii spun cA o
ceapA deci cu acest fuior feciorul ei intinzindu'l a
prins'o din iad, dar s'au fost acatat si alte suflete, pe care
ea bätându-le, au cAzut Inapoi cu toatele. Iar scAparea
pentru a doua oarA mai mult nu mai pot afla. 0 altä po-
veste spune cA un flecAu l'a scos pe tatAl sAu trägându-1
de barb A. In o poveste din Transilvania insA, aflAm cA
femea ce nu dAduse nimic de pomanä, dar totusi acope-
rise Inteo larnA, cu niste ati puzderiosi ce'i rämäsese,
niste matisori ce tremurau de frig cu acesti calti copi-

*) Datinele p. 1127.

www.digibuc.ro
128

Jul ei mergând la D-zeu, ca sâ'i arete binele ce l'a facut,


fAcii o funie, de care se prinserà o multime de suflete, pe
care dinpreutfa cu marnä-sa le trase afarä, dela muncä.
Funia cea de puzderie Insà, era atât de strälucitoare 1 lar
D-zeu o puse pe cer, unde o vedem si astä-zi, drept
Ca lea robilor"*).
Din legenda aceasta vedem cum credinta despre Ca%
nepà stà in deplin acord cu mitologia si aegisul lui Zeus
pentru care i se sacrificau materii luminoase. D. Hajdat ca
bogomilist, crede cAlAtoria aceasta In iad, ca tänând de
Apocalipsul lui sf. Paul, adusä de bogomili In Bulgaria,
de unde d-sa ne (IA in Cuvinte din bâtrâni" o variantä.
In Mitologie doar gäsim destule discensiuni pe cea lume : a
lui Bah, ca sà'si aduc'à pe mama-sa, a lui Hercules etc.
Reproducem dupal acel valoros op varianta bulgará:
Dute la marginea märei
Räsuce$te o $foarà subiire
Sloboze$ti-o In iad :
Ca s'o apuce maica ta,
Maica ta suflet päcAtos.
Mai sunt acolo pacato$i
Päcäto$i 70 de suflete
Ce sä tin $i claqii, de poalele ei
De poale ei $i de mânecele
Ca sA iasä in lumea cea albA ...
S'a dus sf. Petru,
S'a dus la marginea mdrei
Acolo s'a acatat un manunchi de in.
Räsuci el dintrinsul o sfoarà subtlre
$i o slobozi in iad,
Dar sfoara nu era deajuns
$i sf. Petru a mai luat
A mai luat din pärul säu balan.

Suflete se prind si baba le tot alungâ, spuindu-le ch."

nu ele au dat de supt si au legAnat pe sf. Petru. D-zeu


sfoara a desfäcuro si sufletele au cAzut pâtiâ In fund.
In o variantä In dialectul Istriano-român din Valdarsa,
cApätatä de Micklosich si intrebuintatà de Hajd'au,

*) Ziarul Drapelul" 1911, No. 74.

www.digibuc.ro
129

gäsim o ceapá, intocmai ca in Rosa langä Cernäufi, in o


variantä ce am cules'o eu, care scoate pe mamä din iad.
In opul d-lui Flajdeu insä se spune cä sf. Pet r u avuse o
mama foarte rea, si cA singura pomanä ce fäcuse, fusese o
ceapä. Ficiorul säu vrind s'o scoatà, päti cum stim. Sf.
Petru insá totusi a mers la D-zeu si s'a rugat si D-zeu a
hasat'o pe 8 zile sä petreacA in lume, dar tocmai in cursul
acestor 8 zile oamenii sufär de räutatea ei.
Ceapa stim cal era un sacrificiu principal la romani. Care
pot sä fie cele 8 zile ? SA fie zilele babel Dochiei ? Acestea
sunt 9. Päcat cä nu avem asupra zilelor acestora date mai
sigure. Sau sunt poate zilele de la Joia Duminicei mari
pinä la dusul ielelor ? Or si cum timpul ielelor sä mai
potriveste pentru visita aceasta pAgubitoare, de cat or si
care alt timp. Momentan nu putem hotiri nici cine e acea
zeitate.
Asupra cAlAtoriei in cea lume, din care nouà ne-au
rárnas unele amintiri schimbate, in opul maniheic al lui F. Baur,
gäsim *) : ... so ist nach der alten Mysterienlehre Dionysus,
der Vater Liebe r, der in Jahresfrist die doppelte Bahn
wandelt, den Weg des Winters, und den des Sommers,
nach den siidlichen Zeichen, und von da, nach den nörd-
lichen zuriick, sowie die Solstitien Weg und Rückweg
bestimmen, und die selbige Bahn auch den Seelen ver-
zeichnet zum Hinabsteigen in die Geburt, und zur Riickehr
aus derselben, durch die zwei Thore, durch welche die
Seelen ein- und ausgehen, das Menschen Thor im Zeichen
des Krebses, und die Götterpforte, oder das sildliche Thor,
im Zeichen des Steinboks (quia per ilium (capticornum)
animae in propriae immortalitatis sedem et in Deorum nu-
merum revertuntur. Macrobius. In. somn. Scip. I. 12) auch
darum Lieber genannt weil er die Seelen nach vollbrachter
Wanderung von dem Umtreiben und Kreislaufe (xtix),D0
befreit **). Asa este, dupä vechea invätätura a misterielor
Dionisus, tatäl Liber, care in timpul anului, cAlAtoreste in-
*1 Ferdinand Cristian Baur Das Manichäische Religionsystem
Tübingen 1831.
**) Creuzer, Symb. u. Myth. Th. 111 s. 430, 445.
9

www.digibuc.ro
130

doitul drum : al ernei, i al verei, spre Zodiacurile sudice,


iar de aice spre cele nordice Indärät, precum hotäresc so-
lotitiile drumul iriainte i inapoi ; iar acelas drum li este de-
senat i sufletelor, spre a scobori la nastere (viatä) i spre
a se intoarce inapoi din aceasta, prin cele douä porti, prin
care sufletele intrà si ese; poarta oamenilor in semnul ra-
cului, i poarta zeilor sau poarta de sud, in semnul capri-
cornului (cäci prin acel capricorn sufletele se intorc in se-
diul propriu imortalMtei i in numerul zeilor) numit el
Liber (Dionisos), pentru cä" libereazá sufletele dupä ce a
fäcut cursul cercual". Vedem dar cum apocalipsele se pot
referi la combinatiuni adânci filosofice si astrologice din
anticitatea cea mai veche, i apoi intrebuintate de poste-
riori dupä intelesul lor.
Or de putem sä aplicArn asupra lui Bach legenda sf.
Petru de mai sus, nu stiu. Ca fiind intru cât-va sf. Petru
comparat cu Bah, avem povestea despre Dumnezeu i sf.
Petru, cari dormind odatà intro crâs in A, fiind ea' sf. Petru
(care era betiv) asa a voit, sau in casa unui om betiv, sf.
Petru a fost bätut de 3 ori in rand, de acel betiv sau de
niste catane, in carsinä. Pe lângä Cernäuti se spune, CA de
aceea catanele au ploae toamna la manevre, pedeapsä datä
atunci de sf. Petru. Cu hotärare insä Ina n'am putut constata
identitatea acestor doi de si Bah de asemeni a fost in-
vins de regele Lykurg al Traciei, i isgonit de el, incat a
särit de frica acestuia in mare. Aceasta se intamplä toamna,
and soarele e lipsit de putere abia in primávarä esind
puternic i invingand.
Dupä perceptele de mai sus, si colinda colectatá de
d. Marienescu*) DI Hajdeu ne-o aratä de bogomilicä, când
Ii räspunde sf. Petru mamei sale, ce se roagä de fiu ca sä-i
facA loc in rai :
Loc in rai, maicutä n'ai
Cdci saracii ti-au lucrat
Sara plata nu le-ai dat
Fâr neghina grâului
De pe fundul ciurului
BirtAsitä când erai
Cupa mic'o mäsurai,
Vin cu apd a'i vândut,
Nici un bine n'ai fäcut.
*) Colinde 1859, p. 74. Pesta.

www.digibuc.ro
131

Bid A0ta aceasta ar putea fi mama lui Bah.


Aice se aratä impartialitatea lui sf. Petru, de a nu läsa
.chiar pe pärintii lui, in locul ce nu li se cuvine, päzindu-si
-strict datotia. In ceea laltà legendä insä, unde copilul, sau
face funia din fuior, spre a o scoate pe mamä, avem
cu totul alt punct de privire, despre care si in timpul co-
lectärei mete de la popor, mi s'a spus : trebuinta de a avea
cine-va copii, spre a'l scoate de la greu, pe cea lume
care trebuintä in credinta bogamilicA sau maniheicá nu inträ.
Dr. Baur tocmai aratà un pasaj, spre a documenta, deose-
birea lor de religiunea lui Zoroastru, inducând un himn din
Zenda Vesta l: Warm Wasser strömt, sich ausgießt über-
-fliessend, und leben mit sich trägt, wenn aus der Erde im
Ueberfluß Bäume hervorwachsen, die durch sich selbst
beleben, wen Wind blast in der weiten Welt un leben mit
sich führt, wenn Weibchen Kinder haben, wenn Leben und
Zeugung glüklich geht, wenn der Mensch in Größe lebt
für und für, Heerden großer Zahl ihm Speise geben, wenn
der Herr des Hauses mit Lust sieht laufen große Herden,
wenn Sonne und Mond und Sterne ihre Bahn gehen, so
ist dieß damit die Feruers (die Licht- und Lebensgenien)
Glanz und Glorie schimern". Je frölichet die Geschlechter
der reinen Thierwelt gedeihen, in je größerer Zahl sie sich
vortplanzen, desto vollkommener wird Ormuzd Gesetz er-
-fühllt, etc. Daher nun die hohe Wichtigkeit der Ehe, deren
Fruchtbarkeit dem Perser, wie dem alten Hebräer, als
höchstes Lebensglück gait; er betrachtete sich, wie schon
Herodot I, 136 bemerkt, als einen Segen, durch welchen
sich Ormuzd an ihn verherlichte. Kinder müßte der Perser
haben, weil sie den Weg über die Brücke (Tschinevad,
zwischen Erde und Himmel, vom Gipfel des Albordi aus
zum Sitz der Seligen HAM) leicht machen. Unfähigkeit zur
Zeugung aber und Kinderlosigkeit rührt von Ahriman her",
p. 427.
In aceasta se spune: când curge apa in abundentá
aduce cu sine viafä, când pämântul produce arbori in abun-
*) Sä se ia in sainä, cà traducerile mele sunt cea mai mare
parte libere, spre a da o idee despre continutul textului. Aceasta
-o spun pentru a nu mi sa gäsi iarAsi apoi nod in papurd.
9*

www.digibuc.ro
132

dentä, când vântul sufld si duce viata, când femeile au copii,


când viata i inmultirea merg cu noroc, când omul träeste in
mdrire si WA' grijd, având turme ce-i dau bucate, când soa-
rele, luna i stelele isi merg calea acestea sunt ca sd se-
bucure ingerii". Cu cat viata animald sporeste, cu atât mai
complect e înplinit legea lui Ormuz. Inmultirea care la
Persi era pretuità ca si la Evrei, ca cea mai mare fericire,
era ca o binecuvântare a lui Ormuz. Persul trebuia sd aibd_
copif ca sä'l tread usor puntea Tsinevad, intre pämânt
cer, dela vârful dealului Albordi la locul fericitilor. A nu
putea avea copii, era privit ca o uneltire a lui Ariman".
lntocmai ca in descântecele noastre de ceas rdu", des-
pre care se spune c e diavolul, ce inträ in fernee mänâncä
sämânta. Care descântece sunt asemänätoare Avestitei, sau
Aripa satanei, ce si aceasta chinueste copiii cu boald
omoard sau ii räpeste. In contra Avestitei a luptat sf.Sisoe,
legând'o, i scriindu'i numele cele multe, care dacd sunt
inteo casd, ea nu se poate apropia ; scriere ce s'a gäsit
in cärtile Apocrife. Ea 'MA nu poate fi bogomilicd. Dl Oa-
ster singur, care e deasemeni un bogomilist, având cuno-
stintd de literatura evreiascd, gdseste prototipul acestei le-
gende in secolul al IX in formd aproape identicä_
cu cea român d, servind ca amulete la lehuze. Aice
sunt numai alte numiri, fondul i chiar vorbele sunt ace-
leasi. In locul arhanghelului Mihail se intälneste prorocul
Hie cu LiIflh, duh necurat, care tine locul Avestitei etc.*)
SA fie insä in adevär adusá de Bogomili in scris? Doar
dupä ce se vor fi Idsat de perceptele for bogomilice i vor
fi trecut la ortodoxism, cdci altfel nu intelegem ce zor ar fi
avut sd lucreze in contra dogmelor lor cari nu vroiatl
inmultire i cäsätorii instinctele acestea filnd venite la
oameni, dui-A ei, dela diavolul. lar pentru ceea lume copii
nu le trebuiau, pentru cä sufletul lor nu mergea in iad, ci
intra in alte corpuri, ca sd se curätascd.
In Mihalcea femeile când scot pânea din cuptor, tot-
deauna pun câte-va bucdti de lemne ca sd aibä punte
peste focul cel de pe ceea lume, de peste iad.
*) Gaster, Literatura populará românä p. 396, Bucuresti 1883.

www.digibuc.ro
133

Tot pentru punte, sau pod pe cea lume, sä dau la


inort bucAti d e pâ n z peste care sd trece cu rada. Cum
s'au asociat conceptiunile acestea zoroastrice cu pânza,
unde nu stim. Vor fi venit ele din Orient. In cultul
i

-cabirilor, cei sfintiti, cäpätau o legAtoare, care se spunea cA


le ajuta a trece usor cu corabia peste mare, Ii ferea de furtune.
In povesti nu odatä gäsim cd servätul dat de sf. Vineri, sau
de altà sfantä, aruncat peste mare, se face drum *). Trebuie
sä le cercetAm de ce religiune tin acele povesti 1 vom
_ajunge desigur la concluziune.
Despre perii capului, in popor se spune, ca din ei
_avem sd inviem. De aceea pärul sä strange si se face din
el o pernutd, care când e omul mort i se pune sub cap.
Poate din cauza asemänärei cu parul animalelor sacrificate,
pentru orn. Despre Or se mai spune cä e päcat
sd'l dai pe foc, cdci Maica Domnului isi frige mânele
scotându'l, ci numai pe apä e bine al dai. Tine deci de
acest element inchipuit fiind ca i plantele, ca iarba, ce cre-
te in urma ploaei lui Jupiter. De va fi luatä tot astfel
lâna, nu stiu. Poate, pentru cd Aegisul represintd nourul.
Jupiter Pluvius are barba mare, curgand ca ploaea parul
lui. Dar tot odatd in nour se OA i focul, fulgerul. Când cine-va
sd sparie de un animal, Il afumä cu par de la acel animal.
Lana merge una cu cânepa, care are in sine oloiul,
intocmai ca imaslinul, sau lâna de oae, sucul. Acestea
având in sine lumina, sunt apArdtoare i curätitoare, intocmai
ca si arborii luminei. Sunt simboale cari alungd räul,
,päcând pe zeul cäruia i se sacrificä, prin inprejurarea ca
posed in ele aceias pärticied de Dumnezeire: luminä din luminä.
La un bäet, cioban, venind odatá moartea, cerù sd'i
-dea un miel. Bdetul de fricä il duse pana acasd. Aice el
Arkil pe polite o multime de gheme : unele mai mari, allele
mai mici. Intrebând bäetul ce sunt, Moartea Ii spuse el :
viata oamenilor. Bdetul cerù arete i ghemul lui. Acesta
abia era inceput. BActul insfäcä mielul si la fuga ! Numai
avea fried' de moarte.
Deci Ghemul simboliseazA viata omului, care vine de la
puterea divina a electricitAtei, de la fluidul acela electric, ce
*) Vezi i Datinele p. 195.

www.digibuc.ro
134

pare ca un fir. Dându-i-se lui Joe materialul ce convine- fo-


cului lui: e fnpgcat. Aceias parte de luming o dau si altor zeL
Am vAzut cum se Impkg zeul ploei, atAt in Demetria
cat si la romani, prin blana de oae sau tap, ce i se sacri-
ficA, pentru aegisul" lui. De acea de lordan se dau jgrAbii
de atg la cruce (care simbolizeazg fulgerul); in locul acelui
miel de odinioarg se dal fuior ca sA inpace iarna,
moartea. Atena face din acele fuioare mreja adecg Maica,
Domnului pentru cg si ea singurg avea parte la Aegis.
In Datinele, etc. la articolul cânepei, se poate vedea tot rostul-
acela de huet i sfadg ce tine de rgsboiul de tesut, sau de
lucrarea cânepei*) ca simbol al aegisului, scuturAtor de-
rgsboi. De sigur de aid apoi i numele rgsboiului de-
tesut panza, care si aceasta e a Atenei.
Baba si mosneagul cu barba de cAnepg, cu dintii de-
bostan si cojocul ¡Mors pe dos, ce joacg la anul nou, ar-
zandu-si In ziva de sf. loan Botezgtorul masca, si sgrin&
peste acel foc, vor fi simulAnd sacrificiul ce sA dgdea odi-
nioarg acestui zeu, pentru ploae, pentru aegisul lui.
PAnza ca tinAnd de apg dui-A cum vedem de--
sigur cg tine si de lung, care e zeitatea acestui element,
de acea la botez afigm [Ann algturi de foc la lumânare.
Ca atare zeitate a lunei, si tot odatg tesgtoare e desigur
Minerva, pe care o vedem stApang pe amandoug: pe apA_
si pe fulger. Ea era la greci si mama lui Apolun, ca la noi
Maica Domnului, mama soarelui !sus Hristos.
Apoi se mai crede cà femeea care lucreazg singu4_
'Ann are un privilegiu pe ceea lume: e ca si cum ar fi
luat inpArtAsenia, ieriându-i-se din pAcate").
Lin copil dacg moare nebotezat sg crede cg la 7 ani
ese din pgmânt si sburand pe sus strigg: Botez! Atunci
arunci o bucalg de petecg, din ce ai pe langg tine
el cu aceea va merge la Dumnezeu va arAta cA e bo-
tezat scgpat din rândul diavolilor; altfel rgmâne si el
diavol ca ei.
SpAnzuratilor sau celor ce'si fac samg, sA li se dea.
In ziva de Boboteazg de pomang apg: de pe urzitoare".
*) Op citat p. 1086.
**) Op citat p. 1077, 1127.

www.digibuc.ro
135

In descântecele de späriet, la copii, avem mai multe


leacuri cu c ä m e § a copilului. latà §i un descântec de
aceastä naturà, la care descântätoarea se serve§te cu s pa ta
de tesut:
Cristea te-a nAscut, De frate, de sorA,
Cristea te-a fAcut De mità, de cAtel,
Cristea te-a botezat De via, de purcel, etc.
Si spatA albA in mâni ti-a dat Si mai ales :
Ca sA te aperi : De ceasul cel rAu
De tatA, de marnA, Din trupul tAu.
(Domnica Onciu, Scheia).

Ceasul cel räu se crede 6 se poate preface In chipul


mamei, etc. i astfel sparie pe copil. Cristea din descântec

vedem c4 este Isus Hristos, pânza de aice stând In strânsä


legAturä cu botezul.
La priveghiuri se aflä mai multe jocuri la cari se bat
cu (u§ca": o panzä sucità. E bataea de mai sus, suplinind
sacrificiul pentru morii.
in poveOile noastre despre strigoi, fata ce e dusä de
cäträ amantul ei la mormânt, scapä de el dându'i In
groapà un val de 'Ana Strigoiul tot trägând pânza In
groapà, ea are timpul de a fugl. 0 alta, stând pe o cân e-
p i 0 e §i intälnind'o doi strigoi ce vroiau s'o mänânce
ea Incepe a le spune povestea cânepei, de cum sä samânä
pânä la sfâr§it. Cuco§ul cântä §i fata scapä. 0 fatä iard-i
se duce cu furca la §ezätoare, unde veneau strigoi §i scä-
pând fusu I, se pleacA §i vede cä aveau picioare de cai.
0 alta, merge la o vidmä ce m ânc a carne de o m.
Vor s'o mänânce *i pe ea, dar Incepand a le povesti
aceia istorie : cunt se face amp iarà-§i prin ajutorul
cântatului cuco§ului (simbolul luminei) strigoii pier *).
Din pove§tile in§irate se poate vedea c4 spiritele acestea
erau ale unor oameni abated, ni§te aborigeni cari nu §tiau
ce e Inbrkämintea nici cultura câmpului act paralel cu
povestea cânepei merge i povestea colacilor. 0 babA**)
fiind atacatà de strigoi, ea Incepe ale spune poveAea pânei
*) Vezi Datinele de aut. p. 1080.
**) Vezi Datinele p. 199.

www.digibuc.ro
136

§i ei mai mult nu mai avurä putere asupra ei càci


spusese jumAtate de rugAciune. Spuind numai cuvintele,
sacrificiul era ca fAcut. Pe flecAu vroind mânce ba-
laurul sau lupul când era mire, incepe a'i spune povestea
colacilor, ce stäteau pe masA dinaintea lui, §i monstrul
crApA. De atunci se fac colacii la nuntA. Deci de la acea
nuntA dateazA sacrificiul de pâne, din ce fusese pAnA
atunci de orn. La botez, tatAl copilului trebui sA dea nAna-
§ului o pAreche de colaci, cAci altfel rAmâne copilul al
nAna§ului*).
Ba §i asupra lui !sus Hristos este aplicatA aceia§
poveste §i anume când e vorba de focul de SAmbAta
sau Joia mare se spune cä Isus Hristos numai la foc
a scäpat de jidani, iar colacii ce stäteau in cui li-au
spus eisinguri istoria lor, astfel cA jidanii au tre-
buit lese**). Povestea va fi fost aplicatA la mai multe
cazuri de sacrificiu e vorba numai : cât de bine se
poate urmAri ideea sacrificiului pägAn, pus pe acela§ plan
cu sacrificiul lui Hristos.

§ 5. Roadele pämântului.
Credinta despre strigoii ace§tia mâncAtori de carne,
vedem cA se referä la ni§te popoare sAlbatece, care nu
stiau ce e cultura, sau lucrarea pämântului §i mâncau numai
carne, iar astfel de suflete era trebuintä de a fi InpAcate
de cAtrA cei ce veneau in Ora lor, aducând acea culturä. In-
se§i zeii acelor OH, nu puteau fi decât antropofagi. Desigur
LA aceasta se intAmplA in timpurile cele mai vechi, când
cultura era plivitA ca un lucru sfânt. Vedem de ce man-
carea de carne insA-§i e vinovatä §i cum la intrarea in
post trebui de fAcut atâtea ceremonii §i curAtiri, a posh
pentru a ispA§i acel Out iar hrana fAculA din roade muncite
e o curAtire din cele mai puternice, dupA cum am arAtat. Dacä
observAm toate obiceiurile §i petrecerele de carnaval ale
popoarelor Europei din secolele trecute, vom vedea cum nu-

*) Vezi Datinele p. 189, 299.


**) Vezi Datinele p. 1204.

www.digibuc.ro
137

tnai in jurul ideilor acestora se invArtesc, si nu sunt alta,


decAt preurmarea serbArilor de curAtiri romane.
In Bucovina poporul atribue o mare sfintenie mesei
din sara ajunului. In Mihalcea i imprejurime, oamenii cred
cä e cina cea de tainA a Domnului Isus Hristos, cu cei
12 apostoli ai sAi. Bucatele se cuvine sA fie atunci de 12
feluri, toate din roadele pAmAntului, sau cel putin de 7 fe-
luri. Oamenii mAnAncA ceva dimineata, ajunAnd apoi toatA
ziva, pAnA seara. La asternutuI mesei pornesc ceremoniele,
punAnd sub fata mesei : mac, usturoi, seminturi, fan, etc.
Cu o strachinA plina luAnd, de deasupra tuturor mAncArilor,
trebui sA incunjuri de 3 ori casa, apoi sA dai la vite, ea sA
fie peste an s à n à t oas e. Mai intAi sà ineepe a se mânca
din grAul fAcut cu nuci i miere. A nu mAnca in acea zi
grAu, te-ar crede cA esti pAgAn. Alte bucate sunt gAlustele
din crupe, care se fac mari. Desigur cA si acestea. sim-
bolizeazA capetele. PlAcintele se fac cu cu r ech i*), c u
c ea p A, cu ma c. Turtele sunt : pelincele Domnului"
(pAnza). SA ung cu miere si se presor cu mid, in Buco-
vina le presur cu m a c, in Moldova cu jufä" fäcutd din
sAmAntA de cAnep A, pe cAnd la clasa mai de sus se pre-
surA migdale i zahAr fiert cu apA de flori de portocalA
cea ce e deasemenea un simbol i anume al lemnului sau
pomului, care si In colinzi ne provine, ca : florile dalbe,
lemn de mAr !
E curioasA credit*: ca in ziva aceasta sA nu pro-
nutiti cuvAntul mac" tocmai and lucrezi cu el mai mult,
cAci te mAnAnc puricii peste an. Dai purecilor sacrificiul
de singe ce ar fi trebuit dai larilor, sau altor strigoi.
Am vAzut in ce legAturA stau cu balaurul. Apoi sA mai
-crede cA indatä ce merge preotul, sl mAturi, ca sA nu te
mAnince puricii peste an. larAsi preotul atentatorul la sAn-
gele omului !
Masa ce se face in ziva de ajun dimineata, e mai
ales gAtitA pentru preot si pentru servitorii bisericei ei
mai intAi o binecuvAnlA, ziva, cAnd vin. La ajunul al doilea
e lustratA si cu apA sfintitA. In Bucovina poporul se bu-

*) Ne aducem aminte proverbul: tae capul pe curechi".

www.digibuc.ro
138

curà sä aibal In acea zi oaspeti la masä. Apoi sara membrii


familiei trebue sa fie cu totii adunati In jur ; (pentru a fi
dinpreunä curatiti prin acel sacrificiu ce'l fac). Deasemeni
nu lipsesc dela masa nici ereisioanele de poame, cari de§i
nu sunt fäcute pe crengi de porn ca la morti, represinta
acela§ lucru, traducându-se in perje sau poame fierte, pe
care e de rigoare sa le mat-lance. Aceia§ Insemnätate de
sigur ca o are §i pomul craciunului ce'l au Germanii. In Mi-
halcea mi s'a E pus o poveste despre aceste usaturi (poarne
uscate): mere, pere, ce se acopär pe deasupra, la fiert, ct
buci de cânepä, ca sa nu dea in foc, sä zice. Eu vad din
contra, §i aici o credintä. Povestea e urmatoarea : Un jidari
dormind la un Wan in noaptea ajunului, istorisi apoi la ai
säi urmätoarele: Am väzut cum au mâncat gnu nemäcinat,
am väzut cum au mâncat ni§te surcele (merele uscate)r
numai n'am vazut cum au mâncat bucii
In jidanul acesta avem elementul titanic, care e infrânt
prin acest sacrificiu. Cronos care '§i rnânca copiii era titan.
Titanii l'au rupt bucati pe copilul Bah. Deci §i In potriva
acestor spirite primitive ale intunericului, aruncate de catra_
Zeus In fundurile tartarului, au fost puse acele stavile ale
culturei, iar Zeus §i zeii solari ca : Bah, Apolo, Mitra, cari
i§i au lusträrile In cultul lor, ca, tinând de lumina §i culturä
sunt contrari puterilor intunericului. Ace§tia erau priviti ca
zei buni, pe când ceilalti ca draci, ca duhuri rele, in contra
lor aveau ca povazä apa lustrala §i simboalele, uitaserä de
sacrificiile umane ce Ii sa adusese In vrernile intunecate
acestora, sau de §i existau, li se clädea o altä aplicatie. Ce
fericire a fost pentru omenire cre§tinismul, cu blândeta §i
infrânärile lui, fatä de pasiunile desläntuite din legea pagind
care or §i cum, inaintase mult spre bine, din cea ce
fusese. Ne putem inchipui ce era vechiul paganism. Cultu-
rele mai sus citate erau deja un inceput de cre§tinism.
Cele mai multe simboale ce le avem in cultul nostru, din
culturile acestea vechi ne vin.
Insu§i trebuinta de a se sacrifica Hristos pentru ca
sä ne mântuiascä pe toti cati suntem ai sai, este o cerintä
veche de sacrificiu pagan. Sacrificându-se Domnul Hristos
pentru noi, acum nu mai avem de nimic a ne teme. Crucea

www.digibuc.ro
139

pe care a expiat päcatele oamenilor a devenit un simboP


alât de puternic, Incât când ii fAcem semnul, dracul nu se
mai poate apropia de noi. Sângele lui ne-a curätit pe tofL
Când mâncArn pasca, care e truput lui, in Bucovina punem
piciorul pe topor, ca sä fim tari ca toporul, se zice dar
in realitate: pentru cä nu ne mai temem de el, cäci corput
lui Hristos ne-a mântuit. latä pentru ce i se dä lui Isus
Hristos numirea de peste", pentru c4 a fost pestele ce-
trebuia sacrificat.
Intr'o rugAciune bisericeasca in contra farmecelor, fA-
când aghiazmä, preotul zice: Doamne Isuse Hristoase-
D-zeul nostru, cel ce te-ai pogorit din ceri si om neschim-
bat te-ai %cut, ca pre orn de inselgciunea diavolului si de
muncirea lui sä'l isbävesti etc., isbäveste pe acesti bân-
tuiti, etc.*).
In rugAciunea sf. mucenic Trifon**) ce se citeste la
grindinä, la vie si la holdà, fäcându-se aghiazmä pentru
-alungarea viermilor, soarecilor, gândacilor, etc. Intre altele
se zice: Blästämu-vä pre voi cu scump trupul si
sângele lui Hristo s, adeväratului D-zeu si mântuitorul
nostru, prin care si mântuirea au dat nouä si istovirea si
pentru numele lui avem a muri, ca sä nu stricati holda,
via etc." (Despre aceastä aghiazmä sä spune cA face mi-
nuni. Tofi cei au fäcut'o afirmá cä fug gadinele cele stri-
cäcioase ; guzganii, soarecii, cu turmele se depärteazà, pe
urma ei).
In Bucovina când se face pascä, dupg ce sä pune in
cuptor, se rnAturà cu lopata spre usä, descântându-se: ca
toti svabii, plosnitele i toate gângâniile sä se ducA din
casà. Sacrificiul fiind fAcut, care ne mântue de räu, ele nu,
mai au ce cäuta. lar peste an, când se inbolnäveste vr'o vitä,
indatä se afumä cu peteca de la ouä, sau crucea pastei, etc..
sau de nijit (durere de cap la orn). Apoi când e fur-
tunä mare, träsnet, se aprinde lumânarea de la pasti iar in
câmp in contra grindinei sä ingroapä nafurà dela pasti..
*) Vezi colectia Gh. Dem. Teodorescu p. 383.
**) Aceias colectie p. 389.

www.digibuc.ro
140

Cu toate cA pärintii bisericesti isi dädeau bine sarna


de obiceiurile i spiritul pagan, dându-si silinta a le inlatura
din biserica crestina, cerând in rugäciunile de mai sus ca prin
puterea lui Dumnezeu sal inlature raul, se se amesteca to-
tusi i puterea sacrificiului, la care ei apeleaza, ca i in
descântecul cu spata de mai sus.
Apoi in colinde de asemmea vedem sacrificiul D-lui
Hristos, pentru binele i hrana oamenilor, in locul aceluia
de a da fiecare orn copilul sat], ca de exemplu in colinda
ce o scot din colectia d-lui At. M. Marienescu.*)
Griul cel curat
Vinul strecurat
Mirul tau cel sfânt
Ce sunt pe pamânt
Din ce sunt facute
De's aa pläcute ?

Flristos respunde povestind patima sa :


Apoi mà 'ncingea Cu cui de 4:01 $i spini aduna
Tare mä stringea, Dând cu mai de ficr $i ma 'ncununa
Carnea jos cädea Cuie sä bätea Tare ma 'npungea
Griu bun se fäcea! Sângele curgea Sudoarea curgea
In mani i picioare Pe unde pica Pe unde pica
Facura butoare Vin bun se fäcea Miruri Inflorea!

In satele din jurul Cernautului e obiceiul de a se se-


mâna in Vinerea mare straturi.
Hristos a fost mielul care s'a sacrificat pentru hrana
oamenilor. Despre sacrificiul pastelor gäsim urmätoarele
la autorii vechi:
F. Nork, care cunoaste bine religiunile anterioare, ne
spune, ca la inceputul erei cr tine, celor botezati li se da
o figura de ceara, având pe ea imprimat un miel, numin-
du-se nou botezafii miei, ca facând parte din turma mie-
lului Hristos "). Cauza acestui simbol, este a se cauta, la in-
ceputul crestinismului, când moartea D-lui Flristos, cadea in
23 Marte, la 25, fiind invierea, adeca invierea soarelui, la

*) Colinde, Pesta 1859, p. 53.


**) Biblische Mythologie II, p. 362.

www.digibuc.ro
141

equinoctiul de plimAvarà, in zodia berbecului, atunci cânct


ziva se märeste i soarele esä invingAtor, din cea ce a fost
iarna invins, mort. Deja la Persi când venea soarele in zo-
dia berbecelui, in care isi recapätä puterea, era el numit
mielul. lar zeul anului, sau avea capul de berbece, ca Ju-
piter Amon, sau era un tânär, cu un berbece pe umär, ca
Hermes care la crestini a fost tradus prin bunul pä-
stor" astfel fiind representat i Hristos, ca ducându'si oaea
la turmä. Ba chiar crucea la inceput, sä fi avut numai fi-
gura mielului, jos. Tocrnai in anul 680, sub papa Agaton,
s'a pus chipul Domnului Hristos pe cruce.*) Cei vechi
intrând in misteriele crestine, sa cherna cA inträ in miste-
riele mielului.
Misteriele sä fAceau dupä felul celor pägâne, noaptea,
cu usile inchise, ca sä atragä prin cnriositate pe oameni.
La Chrisostomus*), sä gäseste urrnAtorul mod de a'i
anima, sä intre in noua religiune. latá Pascha (pa-
§tele) stä inainte, insämnate cu botezul ! Dacá särbätoarea
nu te atrage, atunci sä ai maear curiositatea ca sä tiii ce
insamnä: Cine mänâncä carnea mea si bea sângele meu,
acela e In mine si eu in el". De särbátorile Pastelor aveau
loc administrarea botezului si a cinei de taine, sau a ím-
pärtäseniei.
Exaltatio solis in signo arietis, insemna resurectio
mortuorum"***). Christos schimbat cu soarele, era pe tim-
pul lui Tertulian, ceva de toate zilele****), de aceea scrie
el (Apolog. c. 16): Alii verisimilius solem credunt Deum
nostrum" iar vladica Epifanie, vorbeste in SâmbAtaa pa-
§telor despre soarele Christos" care pentru lurne a murit.
Mielul pastelor Christos, spune Nork, ce se sacrificl
pentru noi, putea sä fie celor vechi ceva cunoscut. Cäci
deja la Heleni la equinoctiul de primävarä, când soarele
intrà in zodia berbecelui, era obicinuità o serbätoare de
inpacare, care la inceput cerea sacrificii umane, dar care
apoi s'au suplinit prin miel, animalul ce amintea zodiacul
pe al drui chip il lua zeul anului, când intra in equinoc-

*) Op citat p. 363.
**) Idem p. 346.
***) Idem p. 367.
****) Idem p. 365.

www.digibuc.ro
142

-fiul de primävarä. De acea dä Cedrenus ca zi de moarte


a lui Hristos ziva da 23 Martie in al 19-lea an de domnie
a lui Tiberius, pentru ca la 25 Martie se invie, consunând cu
Cronica orientalä: Eratque dies paschalis iste, quo sol in-
gressus est primum signum arietis, adäugând i : erat que
dies ille solemnis ac celeberrimus apud Aegyptios.*)
Nork aratA modul de vedere al lui Baur in privin(a Pa-
stelor evreesti, când ei tae mielul pastelui, ca suplinitor pen-
tru intAiul näscut, stând in legAturä si cu cele intäi ani-
male cele intAi fructe care ne duc la lucrarea pämântului,
dânduse sacrificiul, sp .e a fi anul productiv. Tot astfel Ii
dädeau si Sabinii Zeului Marte Ver sacrum, primävara, pentru
inpäcare pAnä ce s'a märginit a se da odatä la 5 ani, fä-
când aceastA perioadä un lustrum" roman. Tot pentru
pânea ce fiind arsA si nu crescù, se cerù i sacrificarea
lui Frixus, suplinitA fiind prin un berbec, ca si a lui lsac.
Baur deduce sArbAtoarea cu mielul pastelor la evrei**)
de la mitul Egiptean, cà Heracles ca muritor, vrând sä'l
vadA pe Jupiter Amon, acesfa a trebuit sä tae un berbece
sä'i ia capul i pielea, pentru ca sä-si ascundä fafa fri
capul berbecelui i astfel sA i se arate.
De aceea Jupiter Amon al Egiptenilor era represen-
tant cu un cap de berbece. Apoi odatä in an Tebanii (din
Teba îri Egipt) sacrificau zeului un berbece, i aducând
chipul lui Heracles (zeului tânär de primAvarA) inaintea lui
Amon, se bäteau tofi cei cAfi erau de fafä in templu, in
piept, pentru berbece, ingropându'l apoi in raclä. A se bate
in piept e i azi obicei la evrei pentru cAinfa pacatului.
Mai aduce in combinafiè sacrificiul cu soarele de primä-
varA fatä de naturA, a cAreia via¡A in religiunile cele vechi
sA desvoltä in opozifie cu moartea. Prin moartea animalului
se pare a fi natura dispusä a da roa Ja. Aice samAnA sä
fie legata i inpäcarea petru pacatul omenirei, pentru care
sA vor fi bAtut in piept, la sacrificiul berbecelui. Timpul
cel vechi trece, dinpreunä cu pacatul. Pentru päcatul tim-
pului trecut insA, trebui mai intäi a ne curäfi spre a putea
astepta dela timpil ce vine fericire si mântuire ca

*) Op citat p. 358.
**) Ttib. Zeitschr. 1832, I. 42 ff.

www.digibuc.ro
143

natura ce se curâtà de relele ernei, ca si cum ar fi fost


supusâ mortei, pâng a nu deschide din nou sAnul el la
fructificare.
Ne sunt de trebuirrtä luminile invätatilor acestora, spre
a putea judeca i noi in cazuri analoge. Gândindu-ne la
natura ce se primeneste, din iarnA, in ziva de Blagovistene
sau Buna-vestire, când la noi se zice câ se deschide pâ-
mântul, ne aducem aminte de postul ce cade atunci,
când se mänâncä pest e, si de sfintirea cea mare a zilei
acestia, care altà dalâ era ziva pastelor, când se sacrifica
invia mielul ceresc.
Tot un miel spune Nork cä sA sacrifica primävara in
India lui Agni, zeul focului, representat ca berbece sim-
bolul luminei, al focului cu care $iba sá identizeazà, de
oare-ce la sfârsitul luminei, el ca foc, va mistui totul.
In Egipet sä vorbeste, cä ar fi existat un asemenea
potop, i ca sâ nu mai vie, primävara, boiau mieii cu rosu.
Apoi Nork mai vorbeste despre alegerea mieilor la
evrei In ziva a zecea a lunei Nisan i sacrificati in ziva
a 14-a. lar la insemnarea cu rosu a oilor, aduce In paralelä
obiceiul la evrei de a insemna cu sânge uile, celor ce ser-
bau pastele, ca sA nu-i pedepseascä lahova.
Aceasta Imi aduce aminte niste intâmplAri spuse
de doi povestitori: Un bärbat din Rosa, sau Clucucica
Iâng4 Cernäuti, si de o femee din Rosa Maria Prodanciuc.
Pe bärbat Il voi fi având de asemeni Insemnat unde-va, cu
legenda lui dar momentan nu o pot gAsi. Dupà cât
mi-aduc aminte, pe atunci am fost pus'o in sarcina revo-
lutiei din Ardeal, cAci omul imi spunea de unde isi trage
numele Banatul" si anume: 0 datà intrun oras de pe
acolo, venise foarte multe catane, de se inquartirase pzt la
case. La o pereche de oameni tineri, se afla un soldat
foarte detreabä. Cei din casâ sä deprinsese asa cu dânsul !
latà cA intr'o zi vine el supärat, nici nu mAnâncä, nici nu
vorbeste nimic si se apucA ascutä sabia, si tot plângé
si tot ascute sabia. Tinerilor fiindu-le milä l'au intrebat de
durerea lui. El si mai tare a isbucnit In plâns. lar la urmA
li-a spus, cä avea porona sä" tae copiii oamenilor, de pe
la casele unde sedeau. Aici sä" afla numai un copilas, cel

www.digibuc.ro
144

intAi, oamenii au inceput a se boci. Lui fAcândui-se inilä


le zise: Nu plângeti, dati-mi vitelul, cAci eu it voi tdia, da
voi sä vA intindeti ca morti pe Omani, cäci eu vä voi
unge cu sAnge i când vor veni sA caute, de am implinit
poronca, voi sA pAreti morti. Au fäcut a§a §i oamenii
ace§tia au scäpat, dar altii au fost cAsApiti. Mare jale §i
banat a fost atunci in toatä tara, de acea i-a rAmas numele
de atunci: Banat !
A doua variantä, e intocmai cum o am scrisä inteurt
caet mic, dela povesticoarea:
Bunica mea spunea cà odatä venind poroncA sä se
omoare oamenii, o catanA ce venea totdeauna l mânca la
dânii, a venit inteun buc sA" le spuie. Apoi vAzAnd un
vitel, Il tae bucatele. Celor de casA le spuse sä se facä
morti §i'i unse cu sAnge pe la gât, când vor veni sA caute
sA'i creadA morti apoi indatä sä fuga unde vor
casa cea erau 6 copii §i copilul al 7-lea (era mic, se vede*).
Au fAcut aa cum li-a spus. Aceia au venit de s'au uitat,
crezAndu'i morti s'au dus. Asta s'a intAmplat in (lu-
cucica". (De la Maria Prodanciuc din Rosa).
Când am scris varianta aceasta, Ii tiam insemnätatea
cAci alAturi gAsesc de la acei4 povestitoare ceva asupra
teiului mai tärziu scris, vroiam sA le pun in combinatie
sä vede, cu cea de sus ce imi spusese mai de mult,
dar uitasem. Si anume spune
Zice cA venea odaiA cu bätälie ni0e duvriani. Ai
no§tri au luat pus indatä tei pe la ui. Ei daca au
väzut, s'au intors, cA n'o avut ce sä le faca. Pe semne unde
au vAzut cA oamenii s'au dat la legea lui D-zeu. Aceasta
a fost dedemult, de pe când umblau cei cu trei ochi".
E neindoios cA ele fac parte din acela sacrificiu de
sAnge, cari oamenilor li sa pare cä au existat nu de mull.
Soldatul acesta imi provine ca ingerul mortei Sf. Mihail.
Vedem deci cum toate religiunile vechi sä intregesc
una pe alta.

*) Aceasta nu sta. scris in graba fiind.

www.digibuc.ro
145

Inca' ceva sä mai amintim : La evrei era obiceiul ca


de pasti sä se execute un criminalist. Tot In opul lui
Nork *) gäsim ce scrie Baur dui-A un comentar al sf. Paul
din cartea veche Mischna : Deswegen, weil das Passah
seiner ursprünglichen Bedeutung gemäß noch immer den
Charakter eines Sünfestes hatte, das blutige Opfer fordert ;
weshalb öffentliche Hinrichtungen gerade zur Zeit des
Passah vorgenommen wurden". Baur crede CA sacrificiul
acesta sä fAcea, pentru ea' era o cerintä veche, a se da sa-
crificiul de sange, pentru InpAcare, de pasti. Pe când In
cartea Mischnei sta scris 5. M. 17. 13. cA de aceea sâ
fAcea executia aceasta In timpul pastelor, pentru ea' se aflau
multi pelerini In lerusalim deci ca sä fie un exemplu
de spaimä pentru popor. Aceasta aminteste Nork. Pentru
ce nu admite el pärerea lui Baur nu stiu.
Sacrificiul criminalistului am väzut ea' avea loc si la
romani, la särbätoarea asociatiunii latine, si care apoi s'a
mutat paria tärziu vara la noi fiind el pus In practicä
de Duminica mare (pastele mici).
Poporul nostru Insä are cunostintä, despre sacrificiul
pastelor, de oarece la detinuti ca Dedel **), Corbea***),
mama lor de pasti ia douä trei 13g:suite si vr'o douä-trei
oute" si le duce la temnità, cerând eliberarea fiului pe
când Vodá ii dicteazä spänzurarea. Corbea Insä fiind un
zäu solar, ca si Hristos, scat-A din mormântul säu, (inchi-
soarea) fugind pe calu'i solar.

CAP. VI.
Lumina,. Iiiteligiata.
§ I. Cuvântul.
Afará de sacrificiu din cele spuse In §-le precedente
s'a putut vedea, cum Insusi numai cuvântul are putere fata
de spiritele intunecate. Religia noastrá ne Inv* cä De cu
4) Op citat p. 137.
**) Datinele p. 901.
***) Tocilescu, Colectia p. 149.
10

www.digibuc.ro
146

inceput a fost cuvântul i cuvântul era la D-zeu i D-zeu


era cuvântul" i cá D-zeu numai a zis i toate s'au fäcut",
cea ce vädeste superioritatea luminei asupra intunericului,
care nu are infelepciune i prin urmare nici nu poate sä'si
indeplineascä scopurile sale intunecate. Lumina si inteli-
genfa sunt sinonime, intocmai ca i intunericul cu prostia.
In mitologia persanä Ormuz Dumnezeu e inteligenfa si
lumina, pe când Arirnan cel räu e intunericul. F. Nork *) ne
aratä cum crestinismul e numai o verigä in lanful religiu-
nilor orientale. Mai ales in cazul inväMturei despre Logos.
In India Brama ce emaneazA dela puterea cea mare, ca
lepciune, este Mcgtorul lumei. In liturgiele braminilor Oum"
e cuvântul creator. Das Wort ist mithin zu betrachten als
die erste, unmitelbarste Ofenbarung der Gotheit" etc. In o
rugäciune din Veda, se spune: 0 du Erhalter der Welt,
der du allein bewegst das All, der du durchdringst jenen
großen Lichtkörper, der du erscheinst als Sohn des Her-
vorbringers, Oum gedenke meiner" etc. Tu fiitor al lumei,
ce misti toate, ce pätrunzi corpurile luminoase, ce apari ca
fiu al creatorului, Oum gândestete la mine"**).
In religia lui Zoroastru sä aflä Flom, ce e pus in
combinafie cu un copac, din care se Mcea o zamä, ce la
persi avea rol in liturgie. Horn personificat vine din ceri
la Zoroastru si'l gäseste cetind cuvântul lui Ormuz; infe-
leptul II intreabA: CArui on] curat, îi este dat de la tine,
ca sä-si päistreze sufletul curat ì nemuritor ?" Horn Ii rds-
punde : Cine mä mänâncA, cine cu ardoare mä chiarnä, si
rugdciune umilitä Imi aduce, acela capätä bunätäfele acelei
urn i". Cuvântul lui Ormuz era numit Hanoyer". Zaroastru
Il intreaba pe Ormuz : Care e cuvântul cel mare, creat de
D-zeu, inainte de a fi Cerul, apa i pätnântul, inainte de
oarneni si de draci ?" Ormuz räspunde : Curatul Hanover
a fost inainte de ceriu, etc. Roagd-te la cuvântul meu,
când vorba te va läsa i vei fi färà speranfä, poartä in
zile de sänätate Hanover in gurà. Cine cuvântul curat II
spune, cu asezatele cerernonii, sufletul aceluia, sä se ridice
In locasurile cele ceresti". Aice e vorba de rugdciuni cine

*) Biblische Mythologie II, p. 268.


**) » 71 p. 271.

www.digibuc.ro
147

le cuvantä. In Vendida Fargard XIX zice Ormuz: Eu zisei


Hanover (cuvantul) i Indatä se retrase omoratorul (Ariman)
-§i Invätätorul legilor celor rele, intepenit inapoi" etc.
La egipteni se väd aceleai idei: Nu cu manele a
fäcut D-zeu lurnea, ci cu cuvantul" etc.
In fine sä gäse§te foarte mult despre fntelepciunea
care face lumea, identificatà cu logos, In sensul : cuvant,
intelepciune, §tiintä. Este sufletul lumei, ce o tine, etc. Lo-
gosul e cea mai veche creatiune a lui D-zeu, este fiul lui
D-zeu, cel intäi om, ce face lumea, mijlocitorul hare om §i
D-zeu, ingerul päzitor al lurnei, preotul ei i regentul, etc.
Logos e numit cel intAi näscut al lui D-zeu". In diesem
Sinne wird auch lesus Sohn Gottes genannt". In acela
sens vorbete Cristos: Adevärat spun, cá pan a nu fi
Abraham, am fost eu" sau : Lärnure0e-mä Pärinte, cu
claritatea ce o aveam langä tine, panä a nu fi lumean.
Jar In cartea lui Enoch, se vorbe0e mai dinainte, despre
vecinicia fiului lui D-zeu :
Ehe die Sonne und die Sterne gebildet waren, war
4der Name (des Auserwählten) angerufen vor dem Herrn der
Geister, Alle welche auf Erden wohnen, werden niederfallen
und ihn anbeten, sie werden ihn segnen und rühme.1 und
Preis ihm sagen im Namen des Herrn der Geister denn
-der Auserwählte wohnte bei ihm, ehe die Welt geschaffen
war". Auch Bezeugt den Sohar (ad Genes. fol. 25) daß
Oott Vater mit dem Sohn fiber die Erschaffung des
Menschen sich vorher berathen habe, mit folgenden
Worten: Es sprach der Werkmeister zum Herrn: Laß uns
den Menschen nach unserm Ebenbilde machen". Darauf
der Herr : Ich billige diesen Wunsch, aber der Mensch
wird in seiner Thorheit sündigen vor dir". lener erbietet
sich hierauf, das stellvertretende Opfer für die Sünde
des Menschen werden zu wollen" etc. ...Johannes nennt
Jesum und den Logos abwechslend das Lamm, das der
Welt Sünde trug". Inainte de ce soarele i stelele fusese
construite,numele (celui ales) a fost chiemat fnaintea
Dornnului Spiritului. Toate vietuitoarele pämantului vor In-

*) Op citat p. 273, 284.


10*

www.digibuc.ro
148

genunchia si se vor ruga lui, II vor proslävi i binecuvânta


in numele Domnului spiriteloro la care cel ales a locuit
incä inaintea facerei lumei". Chiar i Sohar (ad Genes. fol. 25.)-
märturiseste cà Dumnezeu Tatäl impreunä cu Fiul s'au
sfäluit mai intäi asupra modului cum trebue creat omul
cu astfel de cuvinte : Mesterul zice Domnului : SA facem
omul dupà asemänarea nosträ". La aceasta räspunde Dom-
nul : Fie precum ai zis, dar omul, In naivitatea lui va gresi
fajä de tine". Atunci acela se oferä ca sacrificiu pentru
rescurnpgrarea pkatelor omenimei etc." ... loan numeste
pe !sus i Logosul schimbis : oaia care poartà päcatele
lurnei".
Sau vorbele lui Isus dui-A loan : Pärinte, tu m'ai
iubit pânä a nu fi zidit pärnântul". Sau : Eu cu Tatäl
i

suntem una". Or: Cine pe mine mä vede, vede pe acela


ce m'a trimis pe mine". Pe cât timp sunt in lume, eu
sunt lùmina ei". Eu sunt adevärul si lumina, nimeni nu
merge la tatäl meu de cât prin mine". Toate acestea ser-
vesc a ardta natura Logosului, ca emanând din Dumnezeu,
invätäturä ce finea de scoala filosoficä Alexandrinä, de
care finea i sf. loan, iar tofi la rândul lor fineau de filo-
sofia lui Plato, care impärtäsa invälätura despre Logos,
creat din D-zeu spre a fi mijlocitorul intre acesta i oameni._
Crestinii II tin ca pe unul ce a prorocit venirea lui Hristos,,_
de acea Il pun intre sfinfi iar pägânii spuneau cä din
filosofia lor si au luat crestinii dogmele lor, despre Hristos._
La urma urmei ideile acestea erau foarte vechi ; Platon
insusi fäcuse studii In Egipet.
pespre Trinitate: tatäl, fiul i spiritul sfânt, dease-
meni inväjafii gäsesc paralele la celelalte popoare. La greci
vàd trinitatea in Zeus, Apolon i Atena. Zeus la greci dea-
semeni era inteligenta in s à i. Copacul Au din Dodona
inpärtäsea oracole. Numai pufin si in templul lui Apolon
de la Delphi gäsim un oracol renumit. Acest zeu ca soare
toate le vedea si toate le stia. Ca isvor al infelepciunei, al
concepfiunei, in jurul säu gäsim pe cele 9 muze, provoca-
toarele manifestafiunilor spirituale. De aici apoi la greci, a_
serbätorile zeilor luminei, sau i cu alte ocazii, aveau loc in-
treceri spirituale, unde invingAtorii cäpätau premii, de aici

www.digibuc.ro
149

apoi acele productiuni clasice, aduse ca prinos zeilor. Din


-cultul lui Bah sä §tie cA s'a desvoltat teatrul. Ce sä in-
semneze oare in aceasta: tragedia ? Eu cred cà o suplinire
a sacrificielor.
Sacrificiele care îi curMea pe oameni demult incetase
ei insä nu Incetau, la serbätorne lor a se culati prin cuvânt
-§i conceptiune, care i acestea erau o parte de luminä, un
simbol povesteau In cântece, tragedie etc. aceea ce fu-
sese de demult iar modul acesta deveni un rit religios,
era o rugAciune.
La noi povestea in popor este privitä ca ceva sfânt.
1,Povestea apärä casa de rele", se spune. Cu o poveste bine
spusä §i frumos incheiatä se Inconjurä casa de 3 ori, ca
cu o povazà, de nu poate nici un räu strAbate.*) lar celu,
ce spune pove§ti Ii iartà D-zeu päcatele, numai sä nu le
spuie ziva, cAci i se rupe cAme §a, ci numai noapteai
(desigur, când spiritele rele umbra").
Cultura la cei vechi era o zeitate, la care sä inchinau.
Fie-care pas fäcut cAtre ea, era sfânt, era un
pas spre Dumnezeire §i o pavazd contra celui räu. Povestea
la noi incepe cu :

D-zeu la noi soseste


Cu mare dar ne därueste.

Astfel cä In conceptiunile spirituale, poporul vede pe


mnsui Dumnezeu, carele e inteligenta insä§i intocmai
precum §i filosofia veche ni'l aratà.
La inzi Mahabarata era privitä ca o cetire isbävitoare,
la greci poemele lui Homer, la noi psalmii lui David. lar
in pove§ti adesa gäsim despre omul curajos, care cetind
isbävete casa de draci, sau scapä de strigoaicä**) ba
afläm §i pe un impärat inviat prin cetire dui-A cum se
vede in povestea dafinului cea ce ne duce, la planta
lui Apolon.

*) Mi s'a spus de cAtre o povestitoare din Mahala, sat aproape


de Cernauti, Datinele p. 1204.
**) Vezi SezAtoarea d-lui Gorovei p. 71.

www.digibuc.ro
150

Din cele spuse pand aice, putem Intelege puterea


simbolica a cuvantului, puterea descantecului asupra boalei
venitä dela spiritele Intunericului, care indatä ce vine In
atingere cu lumina trebui sä piara cum piere ori si ce
umbra In fata soarelui.
Din acelea-si motive vedem invocate In descântece pe
cele 9 surori ale soarelui" care nu sunt de cat cele 9
muze; (când se spune t r e i, Insamnä aceias). D-1 Gaster
crede ea toate descântecele noastre s'au nascut din litera-
tura apocrifa bogomilica, sau dui-A Avestif a*). Deasemeni
importate si localizate sunt dupa D-sa si baladele, boce-
tele, colindele noastre, clandu-ne unele exemple, dupa cum
le pricepe. Pe and d. Hajdeu ne cla balada Cucul si
turturica" ca de provenienta bogomilicl
Acestea toate sunt pläzmuiri de ale autorizalilor, cari
când te Infunda odata, esti infundat! poate si pe vecie
daca nu se Indura D-zeu sa trimiata pe unul din autori-
sa¡ii sei, persecutat si hulit de cei omenesti, cum sunt eu.
Dar sa läsäm rätacirile acestea Intristätoare si s'a re-
venim iará-si la bucuriele curate si reînvietoare ce ne re-
serva In totdeauna poporul lipsite de artificiele cartura-
resti. Vorbind despre cele 9 muze de mai sus, sa ne
aducem aminte cum isi Incep mosnegii nostri povestele:

Poveste, poveste
Cu notta neveste
Cu un cal sur ...
Moto care ne aratä, destul de lamurit, ca concep-
¡iunile poporului nostru ¡in de calul poesiei Pegas, si de
muzele lui Apo lon.
Pe Apo lon ca zeu al conceptiunei II recunoastem
din urmatoarea poesie:
Binele meu din fetie
Nu'i diac sA-I poatä scrie
Chiar de-ar fi ceriul hArtie
$i luna un calatnär
Sfântul soare un diecel
SA tot scrie máruntel. (Iarnic i BArsan)-

*) Vezi Literatura popularA romAnA p. 407.

www.digibuc.ro
151

In deal la Mitropolie Te slaveste


Este-un logofät de scrie Stele le
Când scrie Condeele
Te mângie Luna calämärile.
Când ceteste (CreangA).

Prin urmare, dac5 noi vedem poporul nostru fäcând


poesii si compunând povesti, etc. sd nu credem cA
aceasta e o intâmplare In conceptiunile lui el l'a urmat
totdeauna pe diacul Mitropoliei lui celei vechi, a religiunei
de de demult, care ii dicta sä urmeze zeilor luminei si sä'i
onoreze prin aceste creatiuni. Abia in timpul din urtnä l'au
uitat mai inainte insä au tinut totdeauna de dealul
Parnasului, de muze si de Pegas, färg ca noi sA avem cu-
nostintd despre acestea, desi sfârsitul povestei ne spune cA :
Am incalecat pe-o sea
$i v'arn spus povestea asa!

In ciuda tuturor autorisatilor cari ni scot literatura


noasträ poporalä de prin cArti streine si apocrife. De o
datä cred Ca' sunt destule dovezile acestea, pentru altä datä
ne rezervärn mai mult.

§ 2. Literatura copiilor.
Sunt interesante literatura si jocurile copiilor nostri,
in cari ei invatä de mici, Mil ca noi sä" stim, toatà istoria
lor. Ind nu stie copiluI sä vorbeasa si mamä-sa umblând
cu degetul arätätor si al doilea pe rochitä, zice : Cau,
Cau, sau:
Borza, Borza un' te duci ?
La Cocuta s'o rnänânci !
Da de unde s'o apuci?
Ia de colo si de ici!

lar când spune acestea, II apucA cu mâna, ca si cum


l'ar mânca, pe când copilul tide de se präpädeste. Sau :
Merge badea pe-ici, pe-ici
$i face hap, hap, de ici.

www.digibuc.ro
152

Merge goanga pe pärete


5i-apucd copila de ureche !

Vine bolea pe pdrete


$i mänânc'un pumn de fete.

Merge Caua pe pärete


$i mänâncA §epte fete.

Merge Borza pe pärete


$i mânânc'un car de fete. (Madan).
Tot la Marian *) gäsim i urmätoarele: Mama il prinde
pe copil de pielcuta dosului mânei i ridicând'o cu mâna
cu totul in sus zice:
Pitigae, gae
Ce ai In tigae ?
Un picior de oae!
Cine i l'a dat ?
Popa din Bärgäu
Tinä'l Dumnezeu!
Apoi gädilind copilul la foale Ii starneste
Când e putin mai märisor i intelege, i se spune po-
vestea caprei cu trei ezi" pe cari îi mänâncä lupul. Dacä
nu e cuminte, II sparie cä va veni lupul va mânca. Ba
copilul nici nu doarme, !Ana' ce nu'i spune in toatà sara
câte-va povesti. lar acestea sunt rugAciunea care'l pAzeste,
desvoltându'i mintea i intärindu'l contra celui räu. De she
ceti, capätä de anul nou: Fetita cu boneta rosä" care si
aceasta e mâncatä de lup.
Apoi vin jocurile: De-a puia gaia" in care closca isi
apärä puii de uli, ce vine sä'i mänânce. Sau de-a bucätärita"
care are 100 de copii si unul i sä cere sä fie mâncat. Gh. Dem.
Teodorescu in Colectiunea sa, aratä cum intocmai ca jocu-
rile acestea ale noustre se practica i jocul broastei", la
copiii greci din anticitate*1:
0 fatá numità broascä se aseazä in mijlocul celor
lane, care aleargA in cerc inprejutul ei si tin cu dânsa ur-
mätorul dialog:
*) Na0erea la români p. 340.
**) Op citat p, 187,

www.digibuc.ro
153

Broascd, broscutd
Ce faci acolo ?
Impart lind
$i f i r din Milet.
Dar fiiul tdu cum a perit ?
De sus de pe cai albi
El in mare a skit.
Caii de sus, arata soarele. Aceasta ne aduce aminte
-de povestea Maicei Domnului, caria i se plange broasca,
auzind ca i-a murit fiul : zicând cd ea a avut 12 feciori:
Dar a trecut o roatä farforoatd
$l i-a omorit pe toti de-odatd.
Numai unul a ramas
Mititel si frumusel
$i umbld prin busuioc el
Busuioace, busuioace
Vin la mama 'n coace !

Deci vedem i aice foarte clar, din anticitatea cea mai


mare, sacrificiul de copii pus In jocuri, iar apoi la cre§tinism
acesta pus In combinatie cu sacrificiul Domnului Hristos.
Copiii prin modul acesta de jocuri, In cerc, ca mai
sus, singuri se curatau de napastea ce cädea pe capul lor.
Un alt joc pe care ni'l arata Teodorescu ca vechi,
este acela cu lovituri de frânghie, asemänätor celor de la
priveghi.
Ori jocurile de-a fetele" cu D-zeu i cu dracul. S'au
numerile la jocuri :
Unul, doi, trei
Al dracului sd fii !

care dupä ideile d-lui Hajdäu ar trebui sä fie introduse de


bogomili.
Adica dualismul, pe altä cale, pana la bagomili n'a putut
Infra ? Cre§tinismul nu aduce cu sine destul dualism ?
Nu e aceasta o cale cu mult mai naturalä? Ba cre§tinismul
face din toti zeii ce au existat draci, astfel CA nascandu-se
o luptá intre legea nouà §i cea veche, care cu zeii säi
cerea sacrificii de oameni, religia asta nouà are de luptat,
-ca sa se scoata oamenii de la acest drac.

www.digibuc.ro
154

SA urmArim jocurile copiilor.


Când se joacA de-a ascunsele ei se numAr A', sA
prin d, sA ta e, stupes c, alcAtuind prin acestea simu-
lacrul ; iar din versurile Mil inteles ce reciteazA, abia ici
cole gAsim câte un cuvânt care ne lumineazA, in privinta
sacrificiului ca In acesta :
Uni Stogi
Doni Logi
Trini TuP
Pani Tante
Cinga $i 'n cutite
Ringa $i 'n topoare mohorâte.

Sau :

Calamär, calapAr, De-o päpusä,


Ca la dinte dintelas 'N cAlclArusA,
Esi afarA epuras Tusti la pop a
CAci triA tem DupA usA.
De ce mA tem ? (CreangA).

Copilul de fricA sA ascunde dupA usA, iar in loc sa-


mAnA sA fie epurasul sacrificat.
0 sopArlA calAtoare SA luAm unturele
Ce mA intrebi de sArbAtoare ? Sä ungem sopârlele
Ce e azi, ce e mâne. SA le caza cozile
Ce e 'n ziva de Ispas Dorobant, clant
SA täent un câne gras Bdetii cu lant. (CreangA).
Unilana, Veselia
$otrocana La moara Ancului
$'o MaghitA Trece fata turcului
MAgaritA C'un cojoc
Lantu, De motoc
antu, C'o foae de stecAtoare,
Corcodia Na cAteaua da o 'n vale.

CAteaua fiind aice sacrificatA, aruncatA In apd.

Uniele, dodiele Unel,


Caraele caraca§ Donel
Tae popa epura, etc. Caracas

www.digibuc.ro
155

Tae popa epuras


LângA moara blâncului
Trece MO. grecului
Cu cojoc
De motoc
MI in vale,
Tu esti floare.

Ca sä" nu spuie copiii numerile, cari le sunt fatale,


ei le inlocuesc prin alte cuvinte, istorisind Cate odard §i
intelesul. Totusi versurile au un anumit nurnär de silabe:
10, 12, 15, 16 ba multiplicându-1 pe 10 de 4 ori, au 40,
ca de pila cele 40 de zile de penitenta" ale postului
sau gäsim chiar 60, ca in cea urmAtoare ce o scoatem din
colecVa Teodorescu *) :
Trantii una, trAntii cloud, DA-mi Voico cheitele
TrAntii vere pan la nouA SA-mi scot cununitele
Trantii fata grecului SA-mi cunun fetitele!
Pe malul Petrecului Vai de mine, nu's la mine
Veni grecul manios Ci's la popa din Pope$ti
Cu cutitul ruginos Sus in casele domnesti

Unde fatä vacele


Unde oue ratele.

Popestii acestia, astl-zi tradusi cu Bucuresti, sunt Roma


zelasa, iar popa este Jupiter. Case le de sus, sunt de sigur,
templul cu atenentele de pe Capitol, unde se intrefineau
poate si vite, pe lângä pAsäri, pentru augurat si sacrificiu,
dui-A cum si o variantà ne poate Inv*, unde in loc de
Petrecu e Siretiul (Tibrul) casele fiind in Bucuresti, (sus-
in curfile Domnesti). Capitolul era resedinfa Treimei.
La malul Siretului SA vAd porumbitele,
Sede fata grecului Vai de mine nu's la mine
Trece grecu manios Ci's la maica 'n Bucuresti
Cu pistolu ruginos Pe la curtile Donmesti
Ca un cane burduhos Un' se oud rAtele
DA-mi fatd cheitele Ard'le focu matele.
SA descui ldditele (CreangA),

1 Colectia Teodorescu p. 193.

www.digibuc.ro
156

Vine Turcu mänios Unde se oud ratele


Cu pistolu ruginos Clocotiti'ar matele
Dä'mi Marito cheile Cloc
Sä descui oclAile Boc
Val, vai, nu's la mine Boboc
Ci's la maica 'n Bucure0i Treci la loc.
Pe la curtile Domne0 (Creangä).

Indicându-se destul de vederat sacrificiul prin fierbere


sau ardere ce se fgcea din intestinele lor. Tu esti floarea"
ce deseneazd pe cel esit la sorsi, va fi floarea sau pana, sau
creanga plantei ce'i curgtea, si pe care de sigur vor fi pus'o
'in pglgrie, sau fetele la urechi.
Grecul despre care e vorba, va fi Saturn, sau sf. Ne-
tulai al nostru, ce cunung fetele spre a'i face copii, pentru
-de mâncare lui. Voica ca deminutiv din Dochia, va fi Atena,
ce stia de chea dela odaea lui Zeus, unde se afla tunetul
sau va fi Hera zeita cgsgtoriei. Sau poate e Zeus.
In urmgtorul, afIgm iargsi un popg-zeu, fä'rg 'MA a
putea sti acurat care:
Pitigae, gae,
Ce ai In tigae?
Untiwr de oae
Cine ti l'a dat
Popa din Buzeu
Batà-1 Dumnezeu.
Ion Creangg ne spune CA pe vrernea holerei când
lreceau cu mortut, el il boscorodea:
Chitigae, gae, ce ai In tigae?
Papa puilor, duc In valea socilor.
Felice de gangur cA sede intr'un vârf de soc
Si se roagä rugului i se 'nchind cucului
Nici pentru mine, nici pentru tine
Ci pentru budihacea de la groap5.
Sä'i dai vacä de vacä i doi boi in troacä.
(Opere complecte IV, p. 17.)

Budihacea aceasta trebui sg fie boala, sau o zeitate a


mortei, cgria i se sacrifica vite. Imi aduc aminte din copi-
Igrie niste versuri:

www.digibuc.ro
157

Pui de budihace
Vin la mine 'n coace.

Dar ce se spunea inainte i cu ce ocazie, nu mai §tiu.


Buzeul l'am väzut mai sus, ca o statiune in care tre-
bui sä fi avut loc un cult pAgan, mai indelungä vrerne, de
oare-ce II pomenesc oamenii cu atâta urä. Cu unturile ace-
stea de sacrifiu, sä fAceau apoi diferite boscoane, se vede
cä pentru a preserva pe acela, pentru care se fAcuse sacri-
ficiul. Aceia e untura de Ignat.
In versurile urmAtoare, ce se spun la mijoarca, publi-
cate de Episcopul Melhisedec, It avem desigur i pe Jupiter,
sau poate chiar numai pe el :
Ije, ije Cutitele Domnului Cioc,
Mije, mije, Sabia curcanului Boc
Panimatca Limbirici Treci
Cotobeica Custurici, La loc.

Prin sabia c u r can it I u i" e verificat ceea ce spuneam,


noi, despre cAciula curcanilor notri, ca fiind a preofilor
lui Jupiter, representând pe zeul lor.
E insemnat jocul acesta de-a mijoarca, In care until
amije, punând capul la un mur, copac s'au zaplaz, ast-fel, ca
sä nu vadà unde se ascund ceialalti, dupd ce m'ai intAi s'a
ales cel ce trebui sA amije prin ace0i sorti, apoi copiii
sau copilul ascuns, strigA din ascunzAtoaree sa cucu!"
semn cA poate caute, iar in timpul cat acela umbra',
cAutându'l, acesta aleargä pârtA la locul de amijit, §i stu-
pe§te, päzindu-se a nu fi prins, cAci altfel it ta e, dând
pe la gâtul sat cu mâna §i rämâne el sA amije in loc._
Despre jocul de-a cucu, vom mai avea ocazie de a
vorbi.
In legenda lui Atamas cu Frixus, ce era sA fie sacri-
ficat de ma0ehA, zeilor, gäsim cà in cultul lui Zeus La-
phystios cel mai mare din fiece generatie, in familia aceasta
preateascA, trebuia sA fie sacrificat, dacA il gäseau in Pri-
taneu, unde se ardea pe vatrà focul Vestei. In povestea cu
copilul ce fu dat de cAtre ma0ehä, ca bucate tatAlui säu,
din ciolanele bAetului se face un hulub, dupA varianta ce (3.

www.digibuc.ro
158

cunosc, pe când la Marian*) se face un cue. Cine she de


nu va fi contopit si sacrificiul acesta, in joaca cucului.
in Jocuri de copiii" de d. Pamfil, gAsim jocul de-a
dubasul" unde dupä ce unul a Out la sorti, este legat la
ochi, sau infundä aciula si se duce la un pArete cu alt
copil, unde au loc urmâtoarele intrebAri i rAspunsuri:

Pe ce-ai mas? Dona" ace s'o andrea ?


Pe Dubas (cel legat la ochi) N'afi o ata s'o curea
Ce at ars? $'o curea
0 mâneca de cojoc De vach rea
Ce-ai gäsit in ea Când te-oi intoarce
Doua ace s'o andrea. Hâti la mine 'n coace!

LI trage de hainä i fuge. Nime n'are voe sä se


ascunclä pe sub pat, (jocul se face in casä) ci trebui numai
sA se fereaseä ca sA nu fie prinsi. Dubasul prinde pe unul,
se face al stupeste, si'l Intreabg:
Ce-ai mâncat asearä,
Lapte cu sacarä.

Apoi acesta e trimis la c asa draculu i" ori la


,,c asa re a" inteun colt, (la templul zeului). Dui-A ce i-a
prins pe top, dubasul e dus iar la locul de amijit, unde
intrebat, urmeazA ca mai sus, acläugând acesta:

Pe cine-oi prinde 'u toi


Sa se fad mijoi.

$i prinsul dintAi, amije In locul lui.


Acul de aice e atributul lui Jupiter, al fulgerului lui.
latä o cimiliturä asupra acului cu ata, ce gAsim **) :
Dumitricä mititel
Cu buricul dupa el.

Am al-Mat cA Sf. Dumitru este Jupiter.

*) Ornitologia p, 16.
**) Vezi Revista lui Gheorghe Lazär, anul 1, No, 1,

www.digibuc.ro
159

In Boto§ani copiilor mici, când se invatà a umbla, li


se spune:
Vin la tata mäi Dumitre
Säli deie tata plAcinte
Douà reci una ferbinte
Vin la tata rnâi Dumitre !

E mi§carea fulgerului, pusä in comparalie cu umbletul


ca la joc.
A§a dar cele ce am spus §i in vol. I, despre sf. Du-
mitru nu sunt fantasii, dupä cum le place unora a zice.
latà i o altà variantà a acului :
Muth' trece 'n cale
lasä matele 'n vale.
simbolizând fulgerile, ca o atà in ziczac, pe cer. Despre Iliutà
de aice, cred cá nu se va indoi nimeni cA e sf. Ilie, de care
§tie §i un copil eft' poartä fulgerile *), iar noi tim c'd tine
locul lui Jupiter.
Variatiuni de a dubasului" gäsim §i in Teodorescu :
Bibas Ce-ai pätit
Unde-ai mas Ce-ai auzit?
La un cap Am vAzut
De oras 0 naträ
Ce-ai väzut In vatrà
$'un gonitor
Dupd cuptor.
Cine sunt ?
Bunica cutáruia
$i bunicul lui.

*) Asa dar, deductiunile mele asupra lui sf. Dumitru nu sunt scrise
dupä fantasia mea ci dupd o cugetare adâncä, dupä ce am combinat
simboalele cu miturile si credintele ce le avem. In Datinele la p.950 gd-
sim cä: Pärintele Josif dinpreunä cu sf. Dumitru e ziditorulcerului si al
pämântului..." ceea ce pânä zilele trecute nici n'am fost stiut cäci
altfel invocam de mult, lucrul acesta ca dovadà. Le trag eu dovezile
acestea de Or", dupä cum ii place unui contrar al meu sä se exprime?
Sf. Iosif, aice ca tatà al Domnului Hristos, e pus aläturi de Jupiter
cel vechi. Persoanelor care isi dau atât de usor pdrerea asupra unui
op stiintific, nu li se potriveste modul acesta de judecatà cu starea si
greutatea lor ar trebui sä ia chrtile de care mä servesc, sa'mi ur-
märeascd ideia, s'apoi sd vorbeascä.

www.digibuc.ro
160

sau :

Am vazut
Doua puici
$i doi cucosi.
Cine sunt?
Doud fete a lui N.
Si doi copii.
Altà datä vede o barzä s'un bärzoi, se vede ca' pusi
aici ca sacrificiu, in locul acelora.
In opul lui Creuzer gäsim despre un vechi Hercules
bibax" cea ce latineste insamnä betiv. In jocul acesta Il
vom avea amestecat poate i pe Bah.
La jocul de-a Baba oarba" care e acelas, gäsim :
Baba oarba
Unde-ai mas?
Pe cuptor
$i ce t'a ars?
0 catrinta s'un cojoc!
Baba oarba zatt mà joc!

sau :
Date 'n coa in joc.

In Moldova la jocul de-a barba oarba se cântä


Baba, baba oarba,
Unde-ti este roaba?
Roaba ici colea
le-te dupa ea!

Samânä o zeitate lunarä ca Hecate sau Artemis, cäria


i se fAceau sacrificii de oameni. Tot odatà ne aduce aminte-
§i de Poliphem cel cu un ochiu In frunte orbit, de Odiseu,
care episod se aflä si in multe povesti de ale noastre, ci-
clopul fiind inlocuit prin mama pädurii,*) adecá mama
pämântului. In o variantä gäsim precis locaIitatea, prin ari
borul lui Zeus din Dodona, unde se adun sfintii si se-
aprind lumändri.
Datinele, 1193.

www.digibuc.ro
161

Ba gäsim si pe lupul de fier astfel ca o tesäturä


intre sacrificiele acestea e evidentä.
Versuri ca:
Ala bala Septe pite,
Portocala $'un pitoi
Ce-ai mâncat $'un gavan de usturoi.
De te-ai umflat,
se referä desigur la reproductiune.
In jocul de-a Flalea-malea, se pun mai multi copii in
rand tinându-se de mat-1i, unul ramâne afará si vine de zice
celui din capät:
Halea-Malea !
Ce'ti e bunA calea,
Am venit sä descui Portile.
Cu a cuie voe ?
Cu a lui Cataramä ?
Ce dai vatnä ?
Un cafe], s'un purcel
$i pe cutare de-un picior !

Zicând asa, apuca sirul de mâna si trecând pe sub


mâna cui vrea, II intoarce cu fata afarä de hora, având ma-
nile inläntuite in crucis, hind astfel prins pentru sacrificiu.
Astfel face cu toti; apoi invârtindu-i ghem, cea ce se zice
cá e pânza incalcita", dupa d. Pamfil, la care gasim pe
Baba Catarame;
Ce'mi dai babA Catarana ?
Un ate!, s'un puree],
$i pe Gheorghe de-un picior.

Când sunt grämada, baba vine: Cine mi-a incurcat


pânza?"
Nu stiu" räspunde primul.
Amândoi iau ate un bat sa descalceasca pânza, iar
vrând sä-i bata, copiii fug.
In colectia Teodorescu acelas joc se numeste De-a
zidul" jocul representând construirea unei cetäti. 0 estre-
mitate porneste, trecând cu tot sirul pe sub o poarta, pe
11

www.digibuc.ro
162

sub bratul fiecärui jucAtor, intorcându'l cu spatele. Acestia


represintä zidul, ce se incearcä dacA e solid. Când unul
din jucaltori poate sä fie desfäcut, se zice cA a cAzut zidul,
toti aleargä dupä celalalt conducAtor spre a'i iui la
ureche Ca' n'a fost bun mester.
Dialogul ce se rosteste e urmätorul:
Ora, ora morilor!
Deschideti portile !
Ale cui ?
Ale lui Cataramä-Vodä.
Ce dai vam5. ? etc.

E asa ceva ca sacrificiul ce se dä pentru zid. Intre-


barea este acum: cine e acest CataramA-Vodä.
Ba formula cu Halea-Malea in aceeas colectie o gA-
sim si la amijit.
In jocul de mai sus avem o femee ca zeitate, poate
Atena, pe care o mai gäsim in cimiliturile acestea. De alt-
fel Hale a-M alea e lupul.
In o cimiliturà Il gäsim pe lup astfel numit:
Ciugur-mugur cel bätrân
$ade jos si bea tiutiun.
Ciugurele mânântele
Merg pe drum insirätele
Halea-malea
Tine calea.

E ciobanul cu oile si lupul. 0 altä variantä din Teo-


dorescu e urmAtoarea ;
Halea Malea
In cotro ti-e calea ?
Deschide portile !
A cui porti ?
A celui BasarabA.
Desigur cà nu avem pe Basarabg Domnul Munteniei
ci e cultul acela al cAciulitilor, aice representat, din care
fAcea partea si el. Ba in o variantä din formula mijoarcei
gäsim i pe Banul":

www.digibuc.ro
163

Una mia palca


Ce e porumbaca?
Cutitele lui.
Sabia motanului
Limbirici
Custurici!
Cutitele Danului
Sabia Cotanului
Limbici
Codolici. (Teodorescu).

Banul il reprezintä pe Joe ce ca cotan" e got-an"


ca dincolo Koto-beica", amestecate fiind versurile cu ele-
mente germane, ce îi desemneazä poate pe goti, sau poate
dupà ce au venit sash in Transilvania. Tot astfel gäsim
In Pani Matca" o zeitate femeiascän, ca Mama mare, dupä
ce au venit românii in atingere cu slavii. Joe e i In :
Nija, Nija poarca, Cutu, cutu panu
Ce ti'i porombaca Tae orAsanu
Cutitele Domnului C'un mai, c'un pai
Sabia curcanului Cu cAciula lui Mihai
Cioc, boc, poloboc, PlinA cu coji de malai
Dà moara la loc, Pit, pit! (pic, pic)
(Creangä). (Creangd).

Pit, pit, sau pic, pic, va fi imitând desigur picAturile


de ploae. Tot pe Joe cu fulgerul lui\ cred cä'l avem si aici :
CantA, bantä
Joi demineatA
Pune cu acu
Dute la dracu (Creangä).

Jocul de-a smura" e de-a mija". Cuvântul slay mura,


insamnä a arniji. Mai multi copii isi pun degetele arätä-
toare pe genunchii celui mai mare, arätând la tot cuvântul
alt deget :
Marcu-Stearcu
Popa-Pitarcu
Canapar-canapAr
Pispilic, paste 'n camp. (Creangä).
*) Teodorescu p. 194 si vol. I S. Falk, p. 294.
11*

www.digibuc.ro
164

La degetul cärui copil s'a zis paste 'n camp", fuge


s'ascunde. Cel ce ramâne la urma e smura, cautatorul.
Formule mai sunt :
Unu doi, Stearcu
Coroboi la-ti comanacu
Corobita $i te du la dracu
Ribita Dui:4 lapte acru.
Marcu (Creanga).

Marcu cred ca ni'l indica pe Marte, ca si popa Pi-


tarcu pe Jupiter: Pitarcu" pentru ca sal rimeze cu dracu._
Comanacul este iaräsi de rigoare.
Poate de la el si cuvântul pitac":
Cinci bani
Zece bani
0 caruta de jidani. (Creangd).

Dupd versurile urmatoare, sarnana ca in Braila sä fi


fost o statiune a cultului lui Bah, ca botezatorul loan.
Vaj, vâj busuioc
La Braila arde un foc,
Lash' ardä di nu'mi pad
Domnu lancu nu'i acasa, (Creangä).

Vom vedea insa cum Marte se identifica cu Bah, de-


sigur in mitologia tracä, dupa cum am vazut si pe Za-
molxis, asemänat cu amândoi acei zei. Paserea Picus" sau
ciocanatoarea, ori cotofana, era paserea lui Mart.
latä o cimilitura din revista loan Creanga", VI, 1.:
Joac a popa Cracanutä
Cu zäbunul cararat
Cu t i chi e rosä 'n cap.
(Ghinoaea), (Creanga).

Ghionoae se numeste ciocanätoarea, in Muntenia.


Tichia de ce e rosa, Inca nu stiu. Vedem insä cum
popa Cracanuta acesta poate de la crengile copacilor
craci", ce am spus ca fac parte din domeniul lui Bah e
cu totul Bah de si ciodnatoarea era paserea lui Marte.

www.digibuc.ro
165

latg cum e si cimilitura popei la noi :


Cotofand f a urà
Intrd noaptea 'n gaurà. (Creangá).

Aceastg pasere va fi fiind identificatà cu a lui Ma-


yor, arätând insg cultul de noapte al lui Bah, in Nmplurile
lui, ce ne spune d. Tocilescu cg erau pe jumgtate in pg-
mânt. De sigur cg aice avem amestecate si misteriele ca-
birice, ce se fäceau in niste grote: la cari poate se va fi
raportând si tichia cea rosg, ba poate si grota lui Zamolxis.
Jocurile acestea copilgresti aratg plamada religiunilor in Dacia.
Cotofana in cimiliturg mai e simbolisatg si astfel:
Infra popa In altar
$i coada 'i rAmâne-afar !

Ina o cimiliturg a bisericei avem in combinatie cu


o pasere :
Huhureazd creatá,
$ede jos pe ghiatá.

Biserica se mai cimileste:


Cires inflorit
Sarpe zugrävit
Fäpturà de orn
Cu nurne de domn. (Creanga).

Aceastä bisericg cred cg deseneazg templul lui Bah,


zeul pomilor. In Mihalcea serpele sg scrie pe oug la pasti.
Crâsma e cimilitg :
Casa dracului
In mijlocul satului.

Pe soare la gäsim astfel cimilit, (ba si pe lung):


Caciula fârtatului
In marginea satului. ($ezAtoarea).

Vor fi poate Bah si cu sotia sa, tracica Cotis.

www.digibuc.ro
166

0 identificare apoi mai gäsim Intre Heracles §i Bah,.


desigur din cauza c'ä amândoi tineau de vin.
Härälutd HAI-AIL'
Duce drill la phrätt
Si'i 1ngroapd
Si'i 1ntapä
Si'i mänâncdplini cu ceapä.
(Creangá).

Acesta va fi Heracles ce nu suferea cânii.


Nae, Nae
Suligae
Ce 'ngroapä mâta pe pärae
Incalecä'l si '1 mâncä.
Or Intinge-I cu rnämäligä

Neculae pui de gae


Mänâncä septe malae
S'un fázar de usturoi
S'un cotoi de pitigoi, etc. (Creangd).

Sub numele de Neculai e desemnat Bah, din cauza


serbâtorei lui de toamnä: Brumalia, ce avea loc In Decembre,
când la crestini cade sf. Neculai. In mâncare-a cea multà
ca si In persecutia cânilor (aice schimbat in mâtä, avem
pe Heracles). Pui de gae, va fi insemnând : fiiul lui Jupiter
Vulturul, dupà atributul lui.
Dui-A atributele zeilor mai cunoastem din urmAtoarele
si pe Atena:

Virti, vârti cocosel


Dupä casa lui Purcel
Vrabia cu s abi a
Rândunicä cu codita
Face cârti (Creangä).

Rândunica era paserea Atenei. Coada Ii e ca foarfe-


cele. Desigur cä si Vrabia cu sabia o represinta tot pe ea.
Cucosul e a lui Mart, sotul Atenei la romani. Am vorbit
in vol. I, despre Jocul Tananaua, adus In combinatie cu

www.digibuc.ro
167

Atena. In urmátoarea joaed copira'reascä ni se intäre§te cea


ce am presupus:
Cine joacA tananaua
DA napoi cu badanaua
Cine joacA tananica
Tine 'n gura randuni c a. (CreangA).

Pe Atena o avem, or i de câte ori gäsim pe Berbe-


cana, fata lui Jupiter-Amon, din Teba AfricanA, represintat
cu coarne de berbec.
&Ali una
Gali douà
Gali trei
Gali patru. etc.
Gali zece
Coarne de berbece
$'un pAhar de apA rece. (CreangA).

Uniele, dadiele C'un cojoc


Caraele, caracas De motoc
Tae popa epur as DA 'n deal
DupA moara Hancului DA 'n vale
Trece fata turcului Tu esti floare (CreangA).
-
In acesta o avem ca romanA fiind fata turcului, In
loc de fata grecului de dincolo. Sacrificiul grecului a trecut
asupra turcului, adecA romanului Jupiter.
$i si caprä cu märgele Bonchis
$i mai multe ghiodele Ponchis
Conjis Pan la casa lui Tivis
Bonfis Tiviscana
Pan la casa lui Tivis Berbecana
Tibiscaru Amuru
Berbecaru Drumuru
Hazna una Veselia
Esi tichia! Spamandia
Ia-fi tichia.
$i si caprA cu mArgele (Creanga).
$i mai multe ghiocele

Acestea se zic la jocul de a mija. Capra cu mArgele


vedem ea' e gAtità de sacrificiu. Bonfie poate exprimA pe

www.digibuc.ro
168

zeul bont" dupg cum se zice i la cAluggri, In loc de popi.


Tichia stim ce insemneazg. Aceste doug descântece sau
invocatiuni, or ce vor fi fost, sunt adresate una cAtre Ju-
piter Amon tatill, cgruia vedent cA i se sacrificA aici o
caprg, sä vede cA pentru aegis" si una fetei lui, pentru
acelas.
caped cu mArgele Berbecana
Ca sunt mai multe rancele Ronturile,
$i mai multe ghiocele Banturile
Ronc4 Cucutia
Ponc4 Veselia
Pe la casa lui Tivici SpAimAntA mania.
Tivicana (Tocilescu).

In acesta intrg banturile" care dacA vor Insemna


sbanturi, sunt cele luAtoare de sânge. lar In indicatiunea :
Veselia spAimântA mAnia" avem motivul acestor veselii
petreceri, pe când pe Atena o gAsim desigur ca o apArA-
toare ce prin mintea ce le-o dg, de a compune i Inventa
jocuri, se pun la adApostul ori cgrui rAu.
Vedem cum motivul de a juca In onoarea zeilor, e
spre a le inprästia mAnia i ai face buni, precum si de a
le cânta i descânta. In versurile copilgresti de mai la vale,
vedem alungându-se o board prin descântec :
BarzA, barza Da 'n picioare?
Ce-ai in cioc? RA§chitoare
Un boloboc Da in pene
Dar in guO? Frigurele tele
0 cAp4A. MA duc cu elel (Creang6).

De aici apoi la horA gAsim versurile urmgtoare:


Aista picior mà doare
$i cu aista dau mai tare
Tot aista m'o durut
$i cu-aista 'am dat mai mult!

Cu cântecul, cu jocul, cu voia cea bung, or si ce


rAu se alungg. De plgcere, de veselie, sângele circulA mai
repede i boala se Invinge. Fgcând miscare, se stabileste
echilibrul si omul devine sängtos.

www.digibuc.ro
169

De aice apoi, din religiunea aceasta a românului,


i nuntilor câte o säptä-
obiceiul hramurilor, cumätrielor
mânä si a tuturor plkerilor.
Versuri numerice se aflä in alte pärji unde sunt
popoare de origine lating. Asa la franceji pe lângA Metz
gäsim, dupä d. HajdAu :

Unul i doi
Gâstele se 'nping
Trei si patru
aastele se bat.
Cinci si sese
Claste le se leagaa.

Aceasta merge asa pânä la 12" spune d. HajdAu*), ca


si un alt joc numeric, la care trebui sä se gäseascá o rimä.
Reesä dar evident cultul acest literar al lui Apo Ion
zeul muselor, din Dacia pânä in Galia si mai incolo.
Despre gäste am arätat in Calendarul Ion CreangA
de pe anul 1912, cum gäsca suplineste lebäda lui Apo lon
sau gâsca lui Brama, scriitorul vedelor, care simboale ale
luminei, sunt i ele o pazà, contra intunericului, când le
pomenesc. In Ornitologia lui Marian pe Sibila o gäsim
drept o babá ce paste gâst e. Poate acelas inteles va fi
având si barza de mai sus frigurile fugând de condeile
fkute din penele ei, cu cari se scriu apoi leacuri la boale
ca frigurile, purtându-se fidule scrise la cap.

a) Alegerea copiilor.
In scrierea despre Bogomili, etc. a lui Döllinger
ggsim la secta paulicianilor un mod de alegere, care e ur-
mätorul: se pun toti in cerc, acei ce vor sä fie alesi ca
mai marele lor, i luind un bäetel de curând näscut al
unei femei ce a näscut intäia oark if aruncä din mând in
mânk si la care moare copilul, acela devine seful, jurân-
du-se apoi in numele lui, in modul urrnAtor: martor e lu-
minätia aceluia in mânile cäruia si-a dat intAi näscutul sfâr-
*) Cuvinte din 13Alrâni, v. II, p. 583.

www.digibuc.ro
170

situl sau". Sau in misteriele lor omorau un copil punându-1


sub acoperemânt, pentru a se servi apoi de formula :
Cel de sus stie!"*)
In felul acesta de alegere al Paulicianilor, avem modul
de a se alege la jocuri al copiilor nostri, acela pe care cade
cuvântul din urma, luindu-si un rol oare-care. Ca de ex.:
Tu esti floare!" sau clant !" etc.
Omorul de mai sus face parte din cultul lui Moloh,
atât de raspândit in anticitate care sectei Paulicianilor ce
se spune ca profesa religia curatä a persilor; vedem cg
nu-i era strain si a cgruia forme au ajuns pang si in
jocul copiilor la noi, desigur pentru a se curati.
De aici 'MA n'avem sg ne inchipuim dinpreunä cu d.
Hajdau, cg tot ce pare strain in popor e venit prin bogo-
mili, caci ar rezulta cä i jocurile copiilor nostri, tot de
la ei au fost invatate, precum i modul acesta de a
numgra. Judecând astfel ar trebui sa rezulte: cal din un tre-
cut plin de mitologie al timpurilor vechi, nimic nu ne-a
ramas in amintire si cà tocmai bogomililor li-a fost
dat ca sa samene i sä ne cultive din nou fantasia pe
care ei au gäsit'o ca pe un pämânt sterp, in care nu se
afla nici o planta, nici o buruiana; cà a dat D-zeu in
evul mediu un astfel de curent religios, din a carora cre-
dinti i cärti apocrife s'a adgpat i uscatul nostru pa-
mânt dui-A cum arala d. Gaster de acolo venindu-ne
descântecele noastre, bocete, etc. D-sa numai singure
cu isvoarele acestea, din cat-tile scrise le-a vazut dar
pentru ca sa'si inchipuie i ceea ce a fost nescris: ca pa-
mântul acesta al nostru a fost inbibat de toate religiunile
mitologiele tuturor popoarelor, ce au trecut pe aice, si
cä ideile odatä capätate s'au främântat si dospit la un loc,
dând roade inmiite necontenit, din creerii multimii, incat
insusi bogomilii venind au avut de unde se adapa si
pompa destule mituri potrivite, pre care sg si le puie in
sprijinul doctrinei lor ca prin acestea sä poata face mai
lesne crezuti de catre popor acestea nu i-au rasarit in
*) Geschichte der gnostisch-manichäischen Sekten etc. p. 25,
Miinchen 1890.

www.digibuc.ro
171

mintea d-niei Sale. Lucru ce se poate explica numai prin


inprejurarea cd omul In neputinta sa e unilateral, numai de
cutare lucru e prins ca in cleste, de care mai estensiv se
ocupd asa cd in acel timp ambii invdtati nu le vedeau
toate cleat prin prisma bogomilismului.
CA sd Old i idei bogomilice In credintele poporului
nostru e drept, dar nu in estensiunea ce li s'a dat, asa In
cat sd ne fi venit prin ei o literaturd intreagd. Nu Ind pot
pronunta încä destul de hotärât asupra literaturei bogomilice
scrise, care ni este al-Maid ca atare dar din cat am
cetit, e i aceasta extrasä numai din credinte mitologice
vechi pe cari ei culegându-le din popor si le-au aco-
modat unele, aceasta o spune i Hajeldu, intonând cd
literatura bogomilicd se identified intr'un mod indisolabil
cu literatura poporului, Meat nu poti decide ce e al lor si
vice versa.
DI Hajdäu nu ne spune anume eà i jocurile numerice
copildresti ar fi aduse de bogomili dar intru cat recu-
noaste d-sa In ori i ce dualism bogomilismul, ca si in
gdcitura numericd pe care d-sa o studiazd pe o scarä in-
tinsd, resulta in mod natural, a si acestea se tin de aceeas
problemd numericd.
Obiceiul copiilor de a se nurndra In felul sacrificiului
molohic, e venit intr'un timp cu mult mai vechiu, pe alte
edi luat in uz din motive religioase de copiii nostri, cari
si inainte de a se aräta bogomilii pe pamânturile acestea
s'au jucat dupä cum ne aratä insusi textul jocurilor
cari poartd o mared cu mult mai veche, istoricd
Din partea lor, maniheii iarài, fiind acolo la isvorul
credintei, au putut sd'si ea obiceiul dela magii Persiei si a'i
Babilonului aice fäcându-se zeului Bel, aceleasi sacrificii
molohice de oameni. Poporul nostru deasemenea stie despre
cetatea Babarului". In Datinele" se poate vedea, cum tal-
harii cei mari ca sA nu sä prindd plumbul de ei, se solo-
monesc, mAncând carne si band sange de prune, care fried
nu s'a ndscut. Vra sä zicd pe mama vie o spintecd, pentru
a'i scoate copilul.
Lucrul acesta mi l'a spus Dumitru Herghelegiu din
Veresti. Stand i asteptând trenul 4 ceasuri, cand mergeam

www.digibuc.ro
172

dela Cern AO la Botosani, limi iutrebuintarn timpul culegand


credinti. Omul acesta nu era tare bätrân, astfel ca poate sA
mai trAiascA 414 i sA se mai audA din gura lui, acea
ce atunci n'am tipArit, dar care se aflA in caetul meu
inedit. El imi mai spunea: cA solomonarii sunt In ceta-
tea Babariului, cA ei fac ghiata, o sfarmA s'o ridicA in
sus cetind dintr'o carte (numai unul). CA se solo-
monesc bând sAnge de copil mic, ca sA nu'i prindA
plumbul adAogänd cA tot astfel fac i talharii mai
adAogänd IncA, cA sunt mici si smazi" cea ce ne duce la
un popor turanic. Pe cánd am scris Datinile, nu am In-
trebuintat decât in scurt, la paragraful tälharilor si al grin-
dinei ce mi-a pärut mai insemnat*).
latA acum ce gAsim scris de Pre Iler in Mitologia sa
romanA : CA magia persicA unindu-se cu cea BabilonianA si
EgipteanA In Roma, In anul 97 inainte de Hristos, a trebuit
c a senatul sA opreascA sacrificiile de oameni ce se fAceau
pentru scopurile lor magice**).
Deci vedem cA poporul nostru toate si le-a notat In
mintea lui, IncA de pe atunci, si dupA 2000 de ani stie
incA sA ti le spuie.
Acelas lucru va fi i cu sacrificiul cartaginez. Când
tram copilä i vedeam vre-un jidan cu sacaua cArând apA,
mA ascundeam cAci auzisem de polobocul cu ragila de
cuie in care evreii omoarA copiii, spre a le bea sângele. Pe
acela§ instrument de supliciu fi gAsim la cartagineji. In o
asemenea ladA cAptusitA cu cuie de fier Il vedem omorât
pe consulul roman M. Attilus Regulus, in fata templului
pe care se vede statua lui Cronos In Cartaginea*). Unii
sustin chiar cA sacrificiul acesta al lui Moloch la evrei se
face si az.
De altfel despre sacrificiul ce-I fäceau evreii lui Mo-
loh in luna a septea a lui Septembre, poporul nostru stie
mai bine de cum stim noi, cei cu carte, astäzi. La ser-
bAtorile de toamnA ale evreilor, oamenii spun cA atunci
când sunt toti adunati in scoalä, deodatA sA stâng toate
lumânArile i dracul ia pe unul, rAmänându-i numai papucii
*) Datinele p. 524, 809.
**) Preller, Röm. M. 11. 423.
***) Vezi Bemälde aus der röm. geschichte p.146, Viena 1800.

www.digibuc.ro
173

ca semn. Apoi aprinzându-se lumânArile din nou, cel mai


mare al lor ceteste numele tuturora si aflà cine e acela care
lipseste. 0 balrânä" spunea cA a vAzut cum ducea dracul
un jidan in spate, la o ban' ca sä"l inece.
Ei atunci, fie-care au in mâni câte un cucos, pentru
suflet, apärându-se in jurul capului.
De asemeni si din cântecele copil'aresti gäsim despre
sacrificiul acesta:
Sede dracul pe tdciuni
Cu jidanul de perciuni.

Trece dracul pe cärare


Cu jidanul in spinare.

lese dracul din perete


Cu jidanul de ureche.
les e dracul din taciuni, etc. (Creangä).

Desigur a pentru aceasta jidanii poartà perciuni


ba si barba li e amintitä:
Mäi jidane barbá mare
Mäi jidane barba ta
Face dracul badana,
Badana de väruit
Barba ta de sgältait. (Creangd).

La moara cu douà pietre


Merge dracul pe perete
Cu jidanul de ureche. (Pamfil).

Deci si aice moara stà in raport cu sacrificiul pentru


pâne. Ba si sacrificiul lui ¡sac face parte din literatura
copiilor :

Isac, Isac
Adu'n ac
In cap sä ti'l bag ! (Pamfil).

Acesta a intrat cu crestinismul. lar cea ce resultà din


toate, e Ca' dracul acesta nu ia numai jidanii, ci e insusi
acela care ca Borza sau Caua, cum am vkut mai sus, sau

www.digibuc.ro
174

Goanga, iai copiii nostri, pe unul sau mai multi deodatä:

mänânc5 un car de fete" sau 7 deodatà, ca in Creta.


Intr'un cântec copiläresc gäsim:
UMMi picior de rac $epte fete pe-o cäpità
$epte fete peun colac $i cdpita färä vârf
$i colacul de mohor Septe fete pe-un sovârf
Septe fete pe-un topor $i sovârful fArà floare
$i toporul de ofel, $epte fete pe-o cucoare
$epte fete pe-un vitel $i ciucoarea s'o plecat
$i vitelul fárà mam5. $epte fete s'o 'necat
$epte fete pe-o cârlanä Pdcat cä nu s'o 'ntâmplat
$i cârlana färd mite $i tu sä te fi 'necat!
Asa cum le gäsim aice, au cu to'u1 alt aspect de cat
cele 7 zine, ce am tratat in volumul L p. 302.
Iar in un altul numeric, avem numai douä:
Când bátea ceasul la unu,
Bade-ai gata ca pdunn, etc.
Când bate ceasul la epte
Doud fete späriete
Când bädea ceasul la opt
Späriete's räu de tot.
Când bate ceasul la nouä
Späriete's amândouä,
Când bátea ceasul la zece
Späriete's de-un berbece. (Creangä).
Care va fi Jupiter-Amon.
b) Un apocrif*).
Acum când stim toate acestea, voiu da aid i un
isvor asa zis Bogomilic, din care dupà credintele unora au
trebuit sä intre toate cele aici mentionate despre sacrificiul
copiilor in popor. Rämâne ca ori i cine sä judece. Tenta-
tiunea in adevär e foarte mare, e vorba numai dacä mai
poate avea loc, dupä datele cu mult mai vechi care le
avem.
Impäratul Melhil avea doi feciori, pre unul II chiema
Melhil pre numele tätânisäu iarà pre al doilea Melhisedec.
*) Din cArtile poporane românqti, pentru Melhisedec de C. N.
Mateescu, profesor, tipärit In Sezätoarea d-lui Garovei, Fälticeni.

www.digibuc.ro
175

$i era tatAl lor elin, de cei ce sd inchind idolilor. $i viind


vremea intru carea era sd jertfeascd idolilor, Ca fAcea jertfe
la doisprezece idoli. Au zis Melhil impdratul cdtrA fiul sdu
Melhisedec : la slugi §i te du la cireada vacilor §i add 7
vijei ca sd fac jertfd dumnezeilor. $i ducându-se Melhise-
dec Ii veni lui in minte mergAnd §i ridicAndu-§i ochii la
ceriu, sd uita la soare §i gAndea de lurid i de stele §i
viindu-§i intru sine zise: Cel ce au fdcut ceriul §i pAmAn-
tul §i soarele, celui ce au zidit acestea, ar fi cu cuviirrtd sd
se facd jertfd pentru cà chipul ceriului cu adevArat imi
aratd cà ziditoriul lor pre dânsele sd odihne0e ca un pu-
ternic §i fArA de moarte i nevAzut. CA acela este unul
Dumnezeu In ceriu i pre pdmAnt, cel ce tie gAndurile
inimilor §i acela iaste Dumnezeu adevdrat §i numai aceluia
sd cuvine sd i se facA jertfe. Deci sd md intorc cAtrA tatAl
meu §i sd-I sfAtuesc, ca doar md va asculta. 5i veni Melhi-
sedec. lard dacd Il vàzù tatAl sdu, Ii zise lui: Unde sunt
viteii pentru cari te-ai dus ? $i zise Melhisedec: Nu te md-
nia, taicd, ci md ascultd pre mine. Iar el a zis: Ce vrei sd
zici, zi curând.
lar Melhisedec zise cdtre dânsul: Jertfa care vrei sà
faci acestor dumnezei, sd nu o faci lor, cd aceOia mi se
Pare cd nu sunt dumnezei, ci mai vârtos sd facem jertfe
celui ce locue§te in ceriuri ea' acela iaste Dumnezeul Dum-
nezeilor i domnul domnilor. lard' tatAl sdu mAniindu-se,
zise lui: Du-te de add precum ti-am zis. Iar de nu, nu vei
mai fi viu. $i ducându-se Melhisedec la cireada vacilor,
impAratul merse la Salima ImpdrAteasa femeia lui §i zise
cdtre dânsa: Vino sd dArn la jertfd pre unul din feciorii
no§tri. lard. Salima auzind a§a, plânse cu amar, cd pricepii
cd vaea impAratul sd piarzd pre Melhisedec pentru cele ce
i-au inputat.
$i suspinând impArAteasa, au zis: Vai mie, cd m'am
ostenit §i m'am nevoit in zadar. $i vAzand ImpAratul aa
zise cdtre dânsa: Nu plange, ci vino sd aruncdm sorti §i
de se va intAmpla sd cazd la mine sortii, eu voiu alege
pre carele voiu vrea §i-1 voiu da jertfA dumnezeilor no§tri.
lard de se vor intAmpla la tine, tu vei alege pre ca-
rele vei vrea ca sd ti-1 pdze0. Acestea zicAnd, socotea cA

www.digibuc.ro
176

nu se vor intamplà sortii la femeia lui. $i aruncând ei


sorti, cäzurä la impäräteasa i alese pre Melhisedec pre
care-1 iubea. lar impAratul rusinându-se de femea lui, gäti
pre fiul säu cel iubit, pre Melhil spre jertfá, ca sä se po-
triveascä dumnezeilor sai. Si ducându-se Melhisedec, aduse
sapte vitei i luindu-i pre aceia tatäl säu, si pre Melhil
fiiul sáu, sä duse la capiste unde era cei 12 Dumnezei si
se adunará acolo cinci sute i trei cuconi i trei sute de
fete, cari era adusi de pgrintii lor.
Iar de alte vite si boi, färde numär, i ggti jertfa. lar
Salima, mama lui Melhisedec, sezând in casa ei, strigä cu
glas tare si zise cAtre Melhisedec: Fiiule, caci nu plângi
pentru fratele tä.u, carele merge sa fie junghiat si nu stiu
lui Dumnezeu va sä fie jertfa, ori dracilor. Deci acestea
zicând ea, zise Melhisedec cAtre mäsa: Pang acum imi
iaste mie.
$i ingenunchind zise: Dumnezeul tuturor, cel ce ai
fäcut ceriul i pämântul, pre tine te chem, Dumnezeu ade-
värat, ascultá-mä intracest ceas si porunceste sä se des-
chizá pärnântul, ca iadul sä inghità pre toti cei ce au venit
la jertfa fratelui mieu Me !hi). $i ascultá Dumnezeu pre
Melhisedec i indatä deschizandu-sä pämantul, inghiti pre
toti impreund cu cetatea i cu tot neamul lui Melhil impà-
ratul si nu rämase nimic din cetatea aceea, nid zid, nici
om, nici jertfa, nici dobitoc, ci au perit cu totul. $i pogo-
rindu-se Melhisedec din muntele Tavorul si väzând cá
l-au ascultat pre el Dumnezeu, s'au infricosat foarte. $i
iaräsi intorcându-se la munte, s'a dus intr'un desis si era
acplo gol ca din nasterea maicá-sa sapte ani si sä fäcuse
spatele lui ca pielea de leu, iará hrana lui era din odraslele
copacilor, iar in loc de apà lingea roaug $i dupa acei sapte
sapte ani, s'au fäcut glas cäträ Avraam zicând : Avraame,
Avraame! El zise: latà eu, Domnul meu!
larä Domnul zise cätrá dânsul:
Pune saua pe catärul täu si sa pui inbräcáminte
scumpä i fäcând jertfä, sä te sui la muntele Tavorului
sä strigi cu glas de trei ori: Omule al lui Dumnezeu si
va esi catre tine un orn ca un sälbatic i sä nu te temi
de el si tunzându-1, sä-i tai unghiile, sä-1 säruti pre el si

www.digibuc.ro
177

te vei blagoslovi dela dânsul". $i fAcu Avraam precum


i-au poruncit lui Dumnezeu i sA sui la muntele Tavorului
§i stand langA desi strigA zicand: Omule al lui Dumnezeu
e§i ! $i e§i Melhisedec §i vAzandu-1 Avraam sA temù. Si
zise lui Melhisedec: Nu te teme, ci spune, cine e§ti §i pe
cine cauti. $i au zis Avraam : M'au trimis Domnul sA mA
intAlnesc cu tine §i sA mA blagoslovesc de la tine.
larA Melhisedec zise cAtre dansul :
Precum tiau poruncit tie Dumnezeu, a§a sA faci.
$i pogorandu-se Melhisedec impreunA cu Avraam din
muntele Tavorului, au petrecut impreunA trei zile. $i luind
Avraam unt de lemn dintr'un corn, I-au uns pre el dupre
cuvântul lui Dumnezeu. $i iarA§i au venit glas cAtrA
Avraam, iar el au zis: Ce iaste, Domnul mieu? IarA
Domnul au zis cAtrA Avraarn: De vreme ce n'au Minas
nimenea din neamul lui Melhisedec, pentru aceia sA va
numi fArA tatA, §i fail mama', §i fArA neam; nici inceput
avand zilelor, nici sfar§it vietei, dupd chipul fiiului lui
Dumuezeu.
Va fi preot in veci, CA 1-am iubit pre dânsul precum
iubesc pre fiiul meu cel iubit. CA a pAzit poruncile mele,
pentru aceia §i eu II voi pAzi pre dânsul in veci.
Deci sA nu socoteascA cineva cum cA din fire nu au
avut inceput zilelor, pentru CA n'au fost §tiut cuiva când
s'au näscut el, nici neamul na§terii lui, nici tatA, nici mumA
pentru aceia se numqte fAr de tatA §i far de mumA §i far
de neam; §i pentru cAci au placut lui Dumnezeu, iaste
preot in veac.
Si cand au intampinat Melhisedec impAratul Salimului
pre Avraam intorcându-se dela tAiarea lui Hodologomor,
au scos inaintea lui Avraam päine §i vin, cA era preot lui
Dumnezeu celui de sus. Si au blagoslovit pre Avraam zi-
când: Bine-cuvantat s5 fie Avraam dela Dumnezeul cel de
sus, carele au fAcut ceriul §i pAmantul §i binecuvântat este
Dumnezeu carele au dat pre vrAjma0i tAi in maim ta. $i
dArui Avraam lui Melhisedec zeciuialA din
t oat e §i au impârtit painile oamenilor lui cari era cu nu-
mArul 318 §i intru orânduialA sA nume0e dupA chipul
fiiului lui Dumnezeu, iarA nu intru dar.
12

www.digibuc.ro
178

Si asa intAiu el Melhisedec au fost legiuitor al jertfii


celei WA de sAnge, fiind chipul sfintei liturgii celei din
vremea de acum i pentru aceia zice : Tu esti preot in
veac dupA orAnduiala lui Melhisedec", pentru cAci Inchi-
puke au fost acelea a darurilor celor fArA de sAnge (land
lui Avraam i celor 318 ; cA asa i sfinfii pArinfi In vremea
and sá afla in cetatea Nicheii, Indreptând sfânta credit*,
carii era cu nurn'árul dupA inchipuirea patriarhului Avraam,
cA era la 318 sfinfi pArinfi. Cu ale cAror rugAciuni, milu-
iaste-ne i ne mAntueste pre noi.
Insemnare : Cartea aceasta isi are izvorul In literatura
bizantinA din evul mediu, de unde a trecut In veacul al
15-lea si in literatura ruseascA, etc.
SA deosebeste in unele pArfi de redactiunea cuprinsA
In unele hronografe de mai tArziu, cum si de edifia tipA-
ritä la Iasi in 1812. In literatura romAneascA pare sA fi
intrat pela inceputul jumAtAfei a 2-a a secolului al 18-lea,
impreunA cu alte cArticele poporane de asemenea natur A si
anume prin inrAurirea bagomilismului.
C. N. Ma teesc u, profesor.

SA ne aducem acum aminte de sacrificiul lui Tantalus


care mAnie pe Zeus intr'atAt incAt izAreste acel loc cufun-
dAndu-l. Apoi noi mai gAsim in cartea d-lui Gaster cA pe
timpul potopului: Arhanghelul Mihail ia pe Melhisedec de
la tatAl sAu fine In rai pAnA cAnd treat potopul si
toatA lumea se inecase". Deci i aici un amestec al izA-
rAturei particulare, cu potopul, ca i mai sus ; toate acestea
arAtAndu-ne plamada acelorasi mitologii la un loc: greacA
cu semitA din care apoi s'a desvoltat fiecare in parte.
D. Gaster mai adauge din o variantä numitA Paliia"
cA Melhisedec se chiemà la inceput Melhi, era fiiul lui
Osedec i fratele lui Sedec. Cele sapte ialovife aduce
Melhi dela Galilea ca jertfA pentru bozul C r o n". La evrei,
mai spune d. Gaster, Melhisedec e In genere considerat
cA ar fi identic cu Sem, fiiul lui Noea"*).

*) Liter. p. min. 306.

www.digibuc.ro
179

In Opul d-lui Gaster insg, gäsim i despre Avram,


cum a fost persecutat de Nemrod, pentru cá nu se inchina
idolilor i aruncat in cuptorul de foc" din care a scApat
prin ajutorul lui Dumnezeu. Cum Avraam a ars capistea
de idoli a tatälui sâu, iar fratele säu Aran ce s'a aruncat
in läuntru ca sä scoatä bozii, a ars.
Deci asistdm la transitia din credit* lui Cronos in
acea a lui Iehova. Mai gäsim cä Avraam stia mestesugul
stelelor i tocmeala ceriului si a zodiilor, i cä el ar fi
arätat acel mestesug egiptenilor si mare cinste avea de la
egipteni". Va fi poate un schimb ce se mijloceste prin el
intre babilonienii astrologi i egipteni, primind el de la
acesti din urrnä religia in unul D-zeu, pe care tatäl säu
nu-I avea. Tot pe atunci poate ca i religiunea lui Jupiter
se validiteazä in contra religiei lui Cronos, cel vechi la greci.
Ca rest a religiunei acestia de sacrificii omenesti, se
cere i lui Avraam pe copilul säu, in loc dând sacrificiu
berbecul, care se aflä amintit i in rugAciunea crestinä la
sfinfirea päscäi de pasti : Cautä Doamne, Isuse Hristoase,
spre mâncärile cärnurilor si le sfinteste pre ele, precum ai
sfintit berbecele carele fi l'au adus credinciosul Avraam
mielul care ti l'au adus Abel jertfä, asisderea vifelul cel
gras", etc. In România de paste se tae miel, iar släninä se
duce la bisericA spre sfintire. In Bucovina se duc i cârnati
purcelul intreg fript.
In acelas op al d-lui Gaster gäsim despre Lot *) care
este curätit de päcat prin Avraam: Când gresi Lot veni
la Abraham si vru sä se cliascä. Atunci il trimise A. sd
aducA tAciuni din acel foc . dar aceasta nu ajungea
pentru ispäsirea pkatului, ci Lot trebuia sä säcleascA acei
täciuni i sä'i ude cu apa lordanului ce o aducea in gurk
numai atunci când va inflori, Ii zise Abraham, va fi ertat
de päcatul lui ; intr'adevär Inflorirä acei tAciuni. Din acest
emn s'a fäcut crucea celui intäi talhar".
latà i povestea lemnului mai pe larg. Dl Gaster, in
pretioasa d-sale lucrare, afarä de unele rätäciri, ne spune
legenda despre lemnul crucei"*) care a fost ticluità dupà
*) Literatura popularã Ronfita Op citat p. 270. 284.
12*

www.digibuc.ro
180

o legendä veche ebraicA . . . cu mult inaintea erei vul


gare au gäsit (ebreii) o origine ilusträ pentru toiaguf
lui Moise, cu care a spintecat Marea rosie si a fä'cut
atâtea minuni, i s'a zis cA toiagul lui Moise n'a fost alt-
ceva decAt o ramurä din pomii raiului, pe care Dumnezen
a dat'o lui Adam, ca sA lucreze cu dânsa pämântul. De la
Adam a ajuns la Noe, de la Noe la Sem, de la Sem la
lacob, care pribegind tri Egipet a läsat acel toiag mostenire
lui Iosif, de unde a ajuns In comoara lui Faraon impäratul
Egipetului. Iethro, care dupA legendA era sfetnic mare la
curtea lui Faraon, plecând de [acolo a luat acel toiag cu
sine si l'a sAdit in grädina lui, fAgAduind mâna fetei sale
aceluia, ce va smulge acel baston din [Amara Numai Moisi
a reusit i astfel a ajuns acel toiag minunat, pe care era
gravat numele lui Dumnezeu, in mâna lui Moisi i astfel a
sAvArslt el minunele cele mad". (dupA Pirke Eliezer).
Din legenda aceasta a decurs mai apoi cAlAtoria lui
Sith la rai, care se gäseste In Palia românä (sec. XVI),
precum i Apocalipsul lui Moisi in text grecesc, tradus in
slavona si de aici in româna, cu deosebiri de cel grecesc.
IatA povestea românä:
SA spune cä Adam aruncat din rai, a cerut de la D-zeu
macar o floare spre pomenire l i-a dat tämAia i livan"
ladan". DupA ce stAturA 40 de zile: el in apa lordanului
si ea in a Tigrului, ca sA scape de diavol, ei locuirA in
Madiam. Fiind Adam aproape de moarte, trimise pe Sit
aducA ceva din Rai sA se rAcoreascA. $i mergAnd Sit
cu Eva vru al mAnânce o fiarA cumplitA anume Gorgo-
flea" de care abia scäpA; cAci Eva incepu a plânge intratAt
Cat se auzea de la räsAritul soarelui pAnA la apus. IngeruL
venind la dânsii ii intrebA ce vor, ziserà a Adam pofteste
sA vazA din pomul maslinului, doar cum-va i s'ar mai po-
toli boala lui. Ingerul li dAdit o ramurA din acel porn" etc.
Din acea ramurA Adam îi impleti cununä inaintea
mortei sale, cu care fu ingropat.
Acum iatA ce ne povesteste legenda românä (din
Palia) intitulatA Povestea lui Grigorie Blagoslovit despre
crucea mântuitorului i crucile celor doi tAlhari".

www.digibuc.ro
181

Din cununa lui Adam, inpletitä dinteo ramurA, adusA


de CAträ Sith din Rai, crescu un porn minunat. El crescu
in trei ramuri, cari se uneau de 7 ori §i apoi iar se des-
fAceau. Din acela§ porn, din care se luase ramura pentru
cununa lui Adam, mai scoase apa potopului Ind o ramurA
care crescu §i se fäcu un porn. Din aceasta fAcu Sith un
foc de-a pururea, care ardea spre pomenirea lui Adam.
Acest foc era päzit de fiare sälbatece, care nu läsau pe
nimeni sä se apropie de dânsul. Când gre§i Lot,. veni
el la Abraham vru sä se cAiascA. Atunci il trimise
§i
Abraham sA aducA tocmai din acest foc. Fiarele care pAzeau
focul lAsarA pe Lot sä ia acei tAciuni §i el se intoarse ne-
'vAtAmat", etc. (Vezi p. 179). TAciunii inflorirä, iar din acel
lemn s'a fäcut crucea celui dintäi talhar. Tot a§a fu scos
din apä §i al treilea pom din rai §i crescu IângA apa Merra".
lar legenda aceasta, despre lemnul crucei spune in
indicele cArtilor apocrife CA este scornitä de cAträ popa
leremia cel afurisit popa Bagomil fondatorul sectei Bo-
gomililor. DI Gaster luându-se dupA Libreckt ce aduce
in o sumä de paralele §i povestea românä a fratilor Schott,
dovede§te prin aceasta, cA legenda bogomilicA a intrat §i In
basmele noastre, mai adAugAnd cä Prototipul acestei le-
gende e fArA indoialA legenda biblicA despre bastonul lui
Aron care inflore§te intr'o noapte".
In Basmele române e vorba de un talhar mare ce'§i
comorAse pe tatAl §i pe mumä, cA inplântând mäciuca de
mär cu care Ili omorAse, ea face apoi mere, ertat fiind. Pe
-când din mitologia greacA §tim cA Oreste curAtindu-se in
cultul lui Apolon prin laur, cre§te un laur, spre semn de
ertare, In acel loc unde se curäte. Apoi mai §tim §i despre
bAtul de maslin sälbatec adus de Heracles de la hiperborei,
ce se prinde §i face frunze ca §i despre lancea lui Ro-
mulus. lar toti ace§tia sunt criminali§ti : Orest i§i omorAse
pe mama lui, Heracles copiii, iar Romulus pe fratele säu
deci era o credintA strAveche ce ii arata ca atari curAtiti
§i care ar consuna mai mult de cât Lot, cu pove§tele noa-
stre. Acela§ lucru se spune §i despre sf. Hie §i cA de
_atunci al lui e märul. In aceasta avem o credintä funda-

www.digibuc.ro
182

mentalä mitologia, pe care In mitologie nu o putem ur-


Unde s'a desvoltat nu putem ti. Sa" pare c'a" in
sudul Europei. Jupiter e un päcätos aproape ca i Cronos,
fatà de tafal säu. Sf. Ilie representându'l pe el, ar I-Area a
fi Jupiter cu fulgerul-mAciva. Se pare MO.' csá atributiunile
lui Zeus trec i asupra lui Heracles, càci iatä ce gäsitn in
Gubernatis*): On prétendait, en Grèce, que, la massue
d'Héraclès étant en bois d'olivier, elle prit racine et devint
un arbre, dès qu'on la ficha dans le sol". Ace las miracol
se intâmplà i cu oleandrul, numit In Italia bastonul lui
losif" ce a inflorit indatä ce sfântul l'a luat In mânk spune
tot Gubernatis. In India cu oleandru se incunurià C'arudata
mergând la moarte. Francejii numesc oleandrul din greceste :
laurul roz tattier rose".
5i cum cA popa Bagomil s'a servit de resturi din
miturile grecesti, avem numele Gorgonei, ce la Greci locuia
aproape de intrarea pe cea lume. lar creanga datà lui Adam,
din care isi face cununk nu e alta de cât pomisorul ce
InsAsi Sibila dà lui Enea dupà cum am vkut si in
vol. present p. 79. Laurul lui Apolon este cunoscut ca ar-
bor de pocäintä, ce se punea ca semn de ispAsire pentru
pkat, pe cap, iar Heracles aduce maslinul de la Hiperborei
ca arbor de biruintà. Astfel ea" Adam ni-ar proveni identic
cu Heracles, acesta ars pe lemne, pe când Set ii face tatAlui
säu un foc viu. Asa, ea' talharul cel dintâi rästignit pe lem-
nul lui Adam, e insusi Heracles.
Pe Heracles il avem ca Ilie in urnfalorul pasaj al lui Pre-
ller, fiind vorba despre apoteoza lui, sau arderea pe rug, dupI
care el deveni nemuritor : Ori se imagina aceastà ridicare
ca o ináltare la cer, ridicându'l când Atena, când Zeus,
când Zeita invingerei In o cgrutà cu 4 cai, pe când dede-
subt demonii pädurilor, nimfele si satirii erau ocupati cu
stingerea focului**), (fiarele ce pAzau focul lui Lot).
Acestia ne provin ca dracii ce il petrec cu privirea
pe sf. hie al nostru***), pe care ei l'au sedus sà-si omoare
curn se ridicA la cer. Pe Heracles l'am vAzut si In
vol. I p. 257 ca talhar. Mitologia nu are un al doilea zen
*) Mythologie des Plantes, 11, 257,
**) Gr. Mit. 256, II.
***) Datinele p. 501.

www.digibuc.ro
183

pe care poporul al adoreze in atatea chipuri: ca Dum-


nezeu, ca sfant, ca inger, etc. etc. din cauza multor zei an-
tici, din diferite mitologii, pe cari el ii represintä.
lar Ilie-Pälie, ce se spune cä e vizitiul lui sf. Iliel,
samanä a fi lolaus, pe care mitologia ni'l dä ca prieten
nedespärtit al lui Heracles. Pintelie cálátorul, cAzand la
sAptämana, dupá sf. Ilie, adecd cand Ilie-Heracles ca soare
sä sävar§e§te, arzand in para focului solar de varà inträ
imediat dupä el in serviciul solar, ca tovarä§ul lui, adecä
partea sa de iarná ca §i la Ian: Saturn, sau la sf. Petru :
sf. Paul etc.
Adam insu§i nu e decal un soare ce moare, rämä-
nandu'i in loc ficiorul säu Sit, ca principiu bun. Cain
e principiul räu, pe cand Eva e luna ce merge §i ea
ca §i Maica Domnului pe ceea lume.
Ba §i pe Sibila Piteid, care avea de lucru la curäti-
rile din cultul lui Apolon, o vorn gäsi. latä o variantá a
legendei lui Popa lerernia:
Cand zidi D-zeu lumea, Satanael furl din semintele
pe care D-zeu le särnänä in mijlocul raiului. Din cauza
aceea goni D-zeu pe Sätänal afarä din rai, care cum e§i se
inegri. Din acele seminte crescurà trei pomi, unul al lur
Adam, cel lalt al Evei §i cel de al treilea al lui Dumnezeu.
Pomul cel dintäi fu dus afará din rai de cAtre apele raului
Tigris, al doilea porn il scoaserá apele potopului §i'l du-
sell panä la Merra. Cu acesta indulci Moisi apa amard
din Merra".
Cand voi impäratul Solomon sä zideascá templul din
lerusalim puse sä se aducA pomul lui Adam; aceasta insä
cázu in lordan §i se afundä, numai din intamplare fu re-
gäsit. Dar nici acest pom, nici al doilea porn care crescu
pe malul lordanului, sädit de cAtre Lot, nu se potriveau
nici decum la zidirea templului, and erau mai lungi, and
mai scurte de cat mäsura. Atuncea puse Solomon pe dra-
cii de ii aduserä al treilea porn, ins4 din rai. Dar nici
acest porn n'a putut fi intrebuintat la zidirea templului §i
a fost pus la o parte, impreunä cu ceilalti doi. and yeni
*) Datinele p. 302.

www.digibuc.ro
184

Sibila la imparatul Solomon sA aseazA pe acel pom, dat


acela o arse si ea prooroci, cA pe dânsul se va restigni
Mântuitorul.
Solomon vAzAnd capul lui Adam, strânse tot poporul
impreunA lovindu'l cu pietre, grAmAdirA movila ce se
numeste Lithostroton"*).
Dl Gaster mai adaugA: SA stie cA era credintA gene-
ralä, incepAnd de la primii secoli ai crestinitAtei, cum cA
capul lui Adam se aflA sub muntele Golgotha, pe care s'a
rAstignit mântuitorul, zicându-se astfel, cA Mântuitorul s'a
sAvArsit chiar pe acela care a adus cel dintAi pAcatul in
lume. AceastA legendA se esplicA prin numele Golgotha,
ce insemneazA in limbA ebraicA cApAtinA" de sigur dupA
figura muntelui, care se afla aproape de lerusalim, etc."
DI Gaster judecA aice foarte bine, cA textul legendei
trebui sA fie scris de popa Bogomil.
in modul acesta de a amesteca legendele mitologice cu
cele bogomilice, recunoastem modul paulicianilor de a ame-
steca ideile crestine cu credintele lor, explicându-le dupA dog-
mele ce ei le aveau. Acest text e in adevAr Bogomilic dar
trebue sA stim a deosebi elementele strAine ce'l compun.
Astfel i pe regina din Saba sau Sibila ebraicA o avem
amestecatA in acelas cult de curAtiri cu pomul ce am
vAzut cA e al lui Apolon i carele In anticitatea cea

adâncA sA vede cA era rAspandit si in toatA Asia mica


de vreme ce Paulicianii veniti din Armenia, pe Abraam
nu fArA pricinA, Il fac ca zeu curAtitor, in acel cult.

§ 3. Cimiliturile numerice.
Acelas inteles ca jocurile de numere copilAresti, au si
cimiliturile numerice. Dar dacA am intAlnit mai sus pe Apo-
Ion luat in sens atât de idial, ca zeu curat al luminei, con-
trar intunericului neculturei de altAparte, la crestini, cari
vedeau pe dracul in toti acesti zei, cArora in anticitate li se
fAcuse sacrificii de oameni, aice il vom regAsi ca însui pe
dracul. Aceleasi Intreceri spirituale servindu'i in contra
oamenilor, ca in mitul lui Marsias, unde Apolon fiind in-
trecut in cântare, il jupeste pe rivalul sAu. Cea ce ne aratA
*) Op citat p. 289.

www.digibuc.ro
185

cA nu numai la crestini este el tratat ca geniu räu, ci


insusi la pAgâni, este privit ca atare, luat desigur de partea
opusá luminei, acea care se asociaid cu intunericul iernei,
pe care am mai intdInit'o si la Zeus liceicul. Astfel cd
aläturi de Tifon, si de titani, puterile intunericului de
cari oamenii se temeau si luau mäsuri de apärare, prin lu-
sträri, etc., ele se intrebuintau si insäsi contra zeilor lor
celor buni, atunci când acestia intrau in faza opusä lumi-
nei, aliindu-se cu anotimpul dusman.
0 eclatantá asemänare avem noi in legenda poporalä
a tricoliciului *): Barbatului venindu'i timpul sä se facA Val--
colac sau tricolici (de la licos) dà femeei un tepoi ca,
de va veni un lup la ea, sä-i deie mereu cáci de nu, o
va mânca. Femea face asa. Il loveste pe lup in ochi
acesta fuge, curgandu'i sânge, iar când vine bärbatul ei
acasá, Il vede chior de amândoi ochii ! El singur fusese lu-
pul, ce in acele momente de schimbare a naturei era sbl'si
mänânce pe Insäsi femeea sa!
De insemnat e, CA indatä ce'i curse sângele cel räu, el
fu mântuit, mai mult nu se fäcù lup. Indatá ce se fácù sa-
crificiul de sânge. Despre Neurii ce locuiau in Basarabia, de
cari se spune cä se fgceau in tot anul o zi lupi, trebui sä ne
inchipuim cä erau un popor ce tineau de un atare zeu liceic
si de un atare cult. Va fi fost Apolon Hiperboreicul, care
in toatä iarna se spunea eft' petrecea la hiperborei. Mama lui
Latona, insäsi veni ca lupoaicA de la hiperborei, trudinduse
nouä zile, cat tin durerile de nastere ale lupoaicei, iar a 9-a
zi, In insula Delos il näscù. De aceea se numea Apolon
liceicul". Ba se va fi numit si pentru cä avea natura acea-
sta dublä de flail si zäu.
In aceastä legendä trebui sä fie representat si ince-
putul dualismului la popoare anterioare, de unde apoi
se va fi desvoltat dualismul persan in care binele e cu
totul despärtit de rátt aice spiritul, lumina, sunt atât de
curate incât sä päteazd când vin in atingere cu materia.
Dr. Ferdinand Christian Bauer, in opul säu despre siste-
rnul manicheic **), arätând inpärtirea impärätiei luminei si a
*) S. Fl. Madan, Traditii pop. rom,, Bucuresti 1895, p. 341.
") Das Manichäische Religionssystem, etc. Tübingen 1831.

www.digibuc.ro
186

intunerecului, in care domneste Ariman, a cArui tinut se


numeste terra, pestifera" (in opozitie cu terra lucida") care
are 5 regiuni: a intunericului, a glodului, a vânturilor
puternice, a focului distrugätor si a fumului vede o
asemAnare cu Hades sau iadul la greci iar in paza
strictA de a nu muri pe insula Do los, insula soarelui, vede
lumina curatA ce nu trebuia EA fie pAtatA de materia
necuratä. Deci idei dualistice. De altfel Apo lo si Diana la
persi stäteau in onoare: cu ocazia rAsboiului persilor cu
grecii, templele lor rAmaserä neatinse. Va fi fost vr'o tradi-
tiune ce ii lega de acesti zei cunoscuti i In religia lor.
Sau poate din dualismul persan se desvoltA mai apoi
dualitatea naturei zeilor acestora.
In fine asupra speculatiunilor filosofice de natura
dualismului, nu e In competenta mea de a intra, amintesc
numai, acea ce mi se pare, spre a servi de utilizare altora.
RAmâne ca studiele viitoare sä aducA o lAmurire. latA
unele povesti in care Apo Ion e luat din partea intunecatd
sau poate e crestinismul acela, ce'i dA acest colorit :
Au fost trei frati s'au mers la vânat, sA vâneze. Unul
a vânat o caprA, unul un epure i unul un pore sAlbatec,
dar n'aveau cu ce scApara, ca sA aprindA focul. Dar de
demult erau pe lume uriesi, cari fAceau focul de 90 de
stângeni de lemne si Inprejur sà punea cu trupul, ear capul
tocmai pe picioare asaza. VAd ei un foc de acelea,
merge cel mai mare dupa foc. Bunä vreme d-le". Multu-
mesc voinicule". Da cum de te-ai inseninat pe aice?"
Am venit sä'mi dai un tAciune de foc". DacA mi-i spune
o poveste neauzità, t'oi da, de nu, sA tai o fAsie
de piele, pe spate On la cap, si nici foc nu ti-oi da". El
i-a spus o poveste ca toate povestele s'a pAtit intocmai
cum i-a fAgAduit. A mers al doilea si el asa a patit. A
mers al treilea. Acesta a inceput:
Poveste, poveste, cà inainte mult mai este, D-zeu la
la noi soseste! Hei Domnule! Pe când eram eu la mama
mea in pântece, mamei i-a venit poltA de pui de graur.
Tata nu era acasA, frati n'aveam, aud ca ii este poftA, mA
duc in pädure caut pui de graur. MA duc In pAdure
si ascult, aud intr'un copac tipând puii de graur. Bag

www.digibuc.ro
187

un picior nu inträ; bag, mâna ear nu; bag capul, inträ.


lau puiul cu gura, când colo capul nu ese. Mi-am adus
aminte cä aveam un cutit la spate. Am luat s'am täet capul
si l'am lásat acolo si m'am dus de i-am dat mamei puii
cei de graur si i-a mâncat.
Uriesul a trebuit sä'i dee foc, ba incA a luat si pieile
fratilor sei de li-a lipit la loc.
(Auzitä dela Anania Lupu din Tudora, Botwni).

Aceasta ne clà o idee cum era inchipuit a fi Apo Ion,


de cätti popor.
Din mitologie stim pozitiv cA uriasul e Apo Ion, ce ii
jupeste pielea si lui Marsias fiind deci tot astfel de räu
luat si la greci. Ba in Datinele etc., gäsim cum Balaurul
de demult sä suia in copaci si care fleck' auzea cA poate
cânta mai frumos deck dânsul, in frunzà, il mânca.*)
Balaurul acesta este iarà-si Apolon, dar ar putea fi luat si
ca Ariman in povesti insä it vedem si pe Jupiter ca lup,
smeu, balaur, mergând la mire sä.'l mänânce. Deci toti zeii
sunt astfel priviti. Intr'un basm muntean**) opul d-lui
$Aineanu trei frati umblând dupä foc, dAdurà intro pà-
dure peste o jumkate de om frigând un orn. El legA de
copaci pe fratii mai mari, nestiind sä'i spuie o minciunä,
dar cel mic ill päcàleste si-1 omoarg. Tot dupä d. Säi-
neanu: Fratii aflarä in jurul focului pe un balaur cu dintii
de otel. Numai fratele cel mic stiu sä spuie povestea a
fost si nu va fi" si ['Ouse pe balaur".
Focul acesta ce rnereu se gäseste in povestea de fatà,
poate ar avea legAturà cu adoratia focului la persi, pe care
neintrerupt ill alimentau, ca si grecii focul Vestei. Sau este
aceasta focul din Delos, ori focul Vestei din templul tut
Apolon, din Delfi. Jumätate om insä se aflä desenat pe zo-
diacul de la Dendera din Egipet.
In alte povesti zeul nu apare atât de grozav.
0 foarte frumoasä variantä se aflä publicatä de Pr.
Marian in Revista politicA" din Suceava 1888, intitulatä
*) Datinele p. 847.
**) Basmele Säineanu p. 104.

www.digibuc.ro
188

,,Pogacea": Un um merge la m oar A iar morarul un geniu


rAu, It face WO strice toatA fAina fäcând o pogace. La
urrnä, fiind CA el a dat apa §i sarea, cere parte la po-
gace §i ca sä rAmâe acelui ce va spune cea mai mare min-
ciuna. Morarul spune cA fAcând moara n'a lovit nici odatA
cu barda in piatrA. Apoi mergând cu vaca la pAscut, vede
un pete pAscând, de care temându-se, se duce la un bo-
stan, In care era o bouArie §i präpAde§te vaca intre vitele
de acolo.
Omul spune §i el : cA având tatAl sAu tiubee, §tia pe
toate albinele, numindu-le pe nume. IatA cA Albina Magdalene
sA pierdù. 0 gAse§te injugatä la un orn, ba §i roasA de jug
la gât. El pune o nucA ca s'o lecuiascA, din care cre§te un
copac. Pe vârf aruncând ni§te bulgAri, sA face un pämânt,
pe care it arä §i samAnA grîu. Lovind In un ciocklan cu
secerea, acesta se sue sus cu ea §i pe cât mergea prin
griu II tot secera. Din acela apoi aduce la moarA; §i astfel
a ca§tigat pogocea.
In Datinele...", un flecAu merge, contra sfaturilor tatalui
sAu la moara cu morarul ce avea barba r o A, care nu
vrea sä'i dea fAinA pänä nu'i va spune o poveste cu min-
ciuni. Morarul spune de o grädinA cu pepeni, i cA din
pepeni s'a fAcut un târg §i catane, iar bAetul spune de
albina Nastasia, cam acelea§i, cu deosebire de ciocârlan*).
In o poveste analogA bAetul dupA ce täeat capul,
vrând &Al bage in rächita ce era lângä o apA, sA sue nu
§tiu prin ce inprejurare la cer. Aici mergând la D-zeu, Ii
dAdu miere din §tiubee, apoi vrând sA se scoboare, luA
pleavA de la un om ce vântura §i facându'i o funie lunga
isi dAdu drumul jos. Când el fu jos, i§i vede capul lui dân-
du.se pe ghiatä. (Auzitä de la un om din Cloc. CernAuti).
Varianta aceasta trebue sA se gAseascA unde-va. In
Datinele" gAsim InsA o poveste de minciuni in care o albinä
se luptA cu un urs, iar acesta o invinge. StApanul $tiu-
beilor, alungA pe argatul ce n'a pAzit bine albinele, p1A-
tindu i un fir de mazAre **). FlAcAul l'a sämänat lângA o
fAntânä. §i s'a suit pe el panA la cer. Acolo erau trei Dum-
nezei : unul de turtä dulce, altul de brAnzA i altul de unt.
) Op. citat p. 210.
") Op citat p. 553.

www.digibuc.ro
189

Din toti a gustat, iar dela cel dintAi a luat c twn a, §i


pornind acasA, ma2erea fiind mAncatA de o caprAi fAcit un
odgon de pleavA i se scobori.
Aceasta samAnA putin cu varianta d-lui Bogdan*). Un
rama§ag pe minciuni" pentru o vadrA de vin. Deci ro-
lul principal il are vinul; iar din spatele unui cal (Pegas)
cre§te o vie intreagg). BAetul se sue pe un fir de hob la
cer, pe care deasemeni it mAnAncA o caprA §i se scoboarA
pe un odgon de tArâte.
In aceasta, in locul lui Apolon, zeul muzelor, II avem
pe Bahos, ca atare. Ba albinele de mai sus, ca §i zeul de
turtA dulce, de la care ia bAetul cu§ma, tot la mierea lui
Bahos ne duce. Astfel cA ace§ti doi zei ai muzelor i ai
poesiei sunt alternativ schimbati in pove§tele de minciuni.
SA venim la cimilitura numericA,
DI Sbiera in opul d-sale de pove0i, ne spune cA la
§ezAtori, and se incep cimiliturile, mai intAi cu cimilitura
numericA se incep. Nu mä servesc aice de cartea d-lu
Sbiera*) ci de o filA ingAlbenitA, scoasA din manuscrisul
meu vechi, de studii, unde gAsesc §i urmätoarea reflexiune,
asupra pove§telor de mai sus spre a arAta modul cum
judecam pe atunci :
Morarul cu barba ro§ä, cred cA represintA partea
opusä zilei, intunericul. Un fel de soare rAu de iarnA, ce
vra sä'i ia mAncarea, de care prin ajutorul deOeptAciunei,
luminei, mintei, cApAtatA dela Apolon, scapA". Astfel cä
prin conjecturele mele, nici atunci nu eram departe. Barba
ro§A insA II aratl pe diavolul Tifon. Ap dar, de aici in
colo, nu cu Apolon ci cu Tifon, sau un alt zeu rAu, o sä
avem de lucru, in cimiliturele ce urmeazä.
latA cimilitura d-lui Sbiera:
Cinel, cinel ce'i una?
La fAntAna bunA
Multi voinici s'adunä.
Cinel, cinel ce'i cloud?
Omul cu doi ochi bine vede.
*) Pove§ti §i Anecdote p. 123, 14.
**) Pove0i poporale rornäne0, Cernäuti 1886 P. 319.

www.digibuc.ro
190

Cinel, cinel, ce'i trei ?


Casa cu trei feresti bine vede, sau : bine i-se sede,
sau : sägeata de trei stati bine sboarä!
Cinel, cinel, ce'i patru ?
Carul cu patru roti bine merge.
Cinel, cinel, ce'i cinci ?
Mâna cu cinci degete bine lucrá.
Cinel, cinel, ce'i sese ?
Plugul cu sese boi, bine umblä.
Cinel, cinel, ce'i septe ?
Unde's 7 fete 'n casä, sau la sezAtoarea cu 7 fete
sä nu bagi mâna pe fereastä, scoate-o ciuntä. Sau :
unde sunt 7 fete e sezätoarea gata.
Cinel, cinel ce'i opt ?
Plugul cu 8 boi bine: umblä. Sau unde tore 8 fete
e e zAt oar e deplin ä. Sau: unde sunt 8 ficiori sä nu-ti
bagi mâna cä'i scoate-o ciuntä.
Cinel, cinel, ce'i nouà ?
Trei cruci au 9 coarne. Sau : sägeata de 9 stati
departe ajunge.
Cinel, cinel, ce'i zece?
Oi lua o präjinä i te-oi petrece, pânä la fântâna
rece. Sau: dou'à mâni au zece degete. Sau : piei drace!
In o poveste de Marian despre Originea cimilitu-
rilor", afläm cä de mult: Dracul in chip de orn umbla
cimilind in casele oamenilor i cine nu'i putea deslega ci-
militurile, era al lui.
0 datà necuratul inträ in o casä unde träsese la
gazdà Dumnezeu si Sân-Petru si incepir a cimili, D-zeu Ii
räspunse.
Cinel, cinel ce e 1 ? La putul bun multi voinici s'adunä.
> » » 2 ? Omul cu doi ochi bine vede.
> > 3? Casa cu 3 feresti binei sede.
4? Carul cu 4 roate bine fuge.
5? Mâna cu 5 degete bine prinde.
6? Plugul cu 6 boi bine arä.
7? Unde's 7 fete intr'o sezdtoare, se-
zAtoarea e plinä.

www.digibuc.ro
191

Cinel, cineL ce e 8? Unde sunt 8 feciori inteo casA


nu bAga mAna cA nu'i scoate-o
sAnAtoasä.
> 9? SA crapi drace drept in douA.
10? SA piei drace in apA rece.
VAzAnd necuratul cA D-zeu Ii gAcise toate cimiliturile
se fAcu nevAzut.
0 altA variantA e cà un siret MAzArel imparat" (va-
rianta lui Penes impArat) inselAnd pe un impArat sA'i
dea fata, spunAnd cA are avere se intälneste pe o cam-
pie cu un orn ro sc o v an care îi zice: Noi suntem
frati, i fiecare avem Cate o gAcitoare, de le vei gAci, toatA
averea noasträ a ta sä fie, iar de nu, cel dintAi copil ce
vei face sA fie al nostru". Dupe' un timp vine dracul acela
sA-si ia fAgAduiala, dar un unches ce era vatav de curte
respunse la cimilituri:
Ce-a fi una? Una este Luna?
» » doi ? Doi ochi In cap omul bine vede.
» 3? Unde sunt 3 fete mari in casA, coada sA
nu-ti bagi.
» 4? Carul cu 4 roate bine umblA.
» 5? Palma cu 5 degete bine te isbeste.
> 6? Fluerul cu 6 gäuri bine rAsunA.
> » 7? Unde sunt 7 frati sA nu te amesteci in
trebile lor.
> 8? Plugul cu 8 boi bine rAstoarnA.
» 9? Unde sunt 9 fete mari, casa rAmAne ne-
mAturatA.
Tu esti Doamne? CrApi drace!
A doua-zi unchesul perise, iar in locu'i aflA 9 lesuri
de oameni rosi. Aici va fi Apolon, multiplicat in 9, dupA
cele 9 muze.
Povestei acestia a lui MAzArel Ii lipseste prietenul ce'l
face orn si-I pune pe picioare, care omis fiind, e insusi
Apolon, al cArui amestec se recunoaste in gAcitoare, ca si
in Cotosman Nazdravan", Penes impArat" i altele, unde
in totdeauna se aflA un animal: un motan sau o vulpe, etc.

www.digibuc.ro
192

ce iingrijeste de copil, de când era mic un lar desigur,


adus In combinatie cu penatul si care apoi insurându'l, la
Impäratul, Intrebuinteazá minciuni, zicând cà sunt averile
lui, niste averi ale zmeilor, sau a lamiei, sau a unui balaur
pe acestia arzindu'i iar bäetul rämänând sfäpan In
loc. Acestea ne aduc aminte de Apo Ion, prietenul lui Ad-
met, ca si de Balaurul Piton, dela Delfi, pe care l'a ucis
istetul Apo Ion. Piton, serpele omorât de Apo Ion, va fi
simbolizând pe Tifon cel ros, deci vom fi având aice dua-
lismul, iar Apo Ion ca contrarul lui, va fi päzind pe ai säi,
cu cimiliturile. Lui Apo lon chiar i se dAdea numele ba-
laurului invins de el, numindu'l Apo Ion Pitonicul, ca
preuteselor lui, ce aveau numele de Pythia desigur din
cauzA cä prevedeau vittorul, având deci iintelepciunea ser-
pelui. La noi se aflä legenda lui Rusalin, care dela serpe
invatd a sti tot ce e pe lume, precum i credinta despre
serpele alb, din care dacä mänânci, sti totul. Mai ales des-
pre lecuitoarele insemnate, care stiu bine plantele de folos,
se crede cä" au mâncat serpe alb, cäci atunci inteleg ce
vorbesc päsärele i florile. De cultul acesta deci tine si
a vorbi päsäreste, la noi.
Dl $äineanu, pune basmul precedent In rândul anima-
lelor recunoscätoare cea ce nu e la toe, ea si pe a su-
fletului devenit animal si ajutând pe erou. 0 altà clasificare
a basmelor, deacum, va putea sä dea un rezultat mai bun.
In o variantA*), un orn sarac numit Ignat avea 6 fete
muerea era aproape sä nascá. Pe la CrAciun rnergand sà
cumpere un soldan, iatä pe necuratul in chip de domn cu
9 porci grasi. li jurueste omului, daa îi va da nestiutul
de acasä. Acasä femeia näscuse un bäet, venind a treia
zi sä-1 ia, D-zeu i cu sf. Petru fiind acolo rdspund:
Ce mi-e 1 ? Ce mi-e douà ? Omul cu 2 ochi bine vede.
3 ? Trei picioare in pirostie.
4? Carul cu 4 boi bine merge.
5? Mâna cu 5 degete bine lucreazà.
> 6 ? ase boi la car bine merge.
7? Unde-s 7 fete fn casä sezAtoarea e de-
plinä. Crapi ! si dracul plesni.
*) Säineanu, Basme 358.

www.digibuc.ro
193

Avem aceias luptà intre drac si om pentru produc-


tiune, ca si dincolo: cu colacii si lupul, când lupul crapà,
sau ca si strigoii si cânepa aice insä e representatä
cultura intelectualk
In o altä variantä din acelas op, omul se numeste tot
Ignat, si are 7 copii. Mergând in târg, dracul 'Ili dä 9 mas-
curi pentru ceva ce nu stie. Acasä gäseste copilul. D-zeu
si Sf. Petru räspund diavolului:
Ce-i 1? Tu esti nebunul.
2? Vezi omul cu 2 ochi.
3? Carul nu poate merge cu trei roate.
> 4? Bine merge cu 4.
5? Bine prinde omul cu 5 degete la brânci.
» 10? luda sä crepe in zece*).
In o variantä din revista d-lui Oorovei**), un orn isi dà
copilul despre care nu stie, de acask pe douä poloboace
de galbeni. Dracul vine la miezul noptei la fereastä si
D-zeu ce a venit de cu sark sä doarmä la casa omului,
(deci mintea, inteligenta, dui-A cum se spune si in povesti
D-zeu la noi soseste") räspunde :
Cinel, cinel, ce este unul? La fântâna bunä multi
voinici s'adunk
Celelalte merg ca si pânä acum la 7 insä este
deosebire.
Cinel, cinel ce'i 7? Scroafa cu 7 purcei bine
'i s e d e.
Cinel, cinel ce'i 8? Racul cu 8 picioare bine merge.
Cinel, cinel ce'i 9? Când ti'oi trage-o präjinä s'a rupe
drept In doua.
Cinel, cinel ce'i 10? Acus iau o präjinä si te-oi pe-
trece, parrà la fântâna rece.
Atunci dracul a plesnit de ciudà si a umplut casa de
pAcurà si de fum.
Ba in o variantä din colectia Tocilescu in loc de tu
esti Doamne?" gäsim: tu esti Ignate?" Deci Ignat acesta
si cu porcul nu sunt un demon ci un paliativ.
*) SAineanu, Basme 358.
**) $ezaloarea, XI, 81.
13

www.digibuc.ro
194

Porcii de aice, ca si särbätoarea Cräciunului, ne vor


fi aratând pe Saturn si Compitaliele, când se täeau porci,
cu care ocazie stim cA aveau loc diferite distractii intelec-
tuale curn am väzut cä sä practicA si la noi de sf. An-
drei, spunând povesti etc.
Dl Hajdäu, cirniliturile acestea, le crede ca fäcând parte
din literatura Bogomilicä. DI $äineanu din al cärui op
scot aceste variante, nu-i aratá rätäcirea de si observä
dui-A deductiunile povestilor in raport cu mitologia, ea' ci-
militurile de fatd, tin de sacrificiile ce se aduceau odinioard
zeilor. A gresi, e insä ceva ornenesc, si nu putem sä'i
Itfarn unui invätat de räu, când sedus de autorii cei
mari, este aplecat pe o pantä oare care. DI Hajdáu era prea
mult filolog si prea putin mitolog, nedând destulä aten-
tiune si religiunilor vechi sau mitologiei, care este totul, in
anticitate : continând in sine viata intelectualä, sufleteascä si
eticd a popoarelor. D-sa insä ne face marele serviciu, culegând
inteun mänunchiu o multime de variante straline, din cari
altii cgrora nu le stä la indàmând atâtea cärti, se pot folosi,
spre a le studia. Unele din acestea le afläm si la d. Säi-
neanu, precum e si urmätoarea variantä francezä, in care
un om sarac cApätase o pungA de bani dela diavol, cu
conditia ca sä vie sub un arbor la miezul noptei si sä'i
spuie 12 cuvinte adevärate. Sf. Martin II scapà, vorbind
pentru um. Cimiliturile insä aice capäTä caracterul religios,
inlocuind ast-fet textul cel vechi pägan.
1 e singur Dumnezeu.
2 sunt douä mistere ale credintei.
3 sunt treimea.
4 cei 4 evanghelisti.
5 ranele Domnului Hristos.
6 cele 6 poronci bisericesti.
7 sacramentele.
8 arbori infloriti ai Ierusalimului.
9 cele 9 coruri de ingeri.
10 cele 10 poronci ale lui Dumnezeu.
11 cele 11 lampe aprinse la Erusalim.
12 cei 12 apostoli.

www.digibuc.ro
195

lar când intreabä dracul Nr. 13-lea, sfântul II spune cä


,nu existä: Du-te In iad !". In varianta aceasta dracul apare
ca un om ros, cea ce e de acord cu mitologia.
Inteo variantä portughezä ingerul bun vorbeste cu
:

Päzitorule, amicul meu.


Päzitor sunt, amic nu.
Zi'mi cuvintele cele sfinte,
Zi'mi vorbele i räspunsurile.
lirmeazA numärätura religioasä cu :
9, cele 9 luni de sarcinä ale fecioarei.
10 p lruncele.
11 mii de fecioare.
12 raze are soarele.
12 raze are luna.
Piei de-aice drace, cAci acest suflet nu e al tAu!
Ingerul e numit sf. Ciprian. Se crede cA dacA sfântul
ar gresi un cuvânt, diavolul ar lua sufletul celui pAzit de
finger. In acestea deci e un punct de sprijin pentru
arätând lupta intre bine si räu, a dualismului adus
de cAtre ei.
SA fi fost dualismul persan dela inceput Inchis cu
ziduri, Mat sA nu fi putut pAtrunde chiar din anticitate
in alte religiuni ?
Atunci de ce la toate popoarele noi gAsim acelas
dualism ? In India familia Pandu, a lunei, se luptA cu acea
a lui Curu, a soarelui. Sectarii lui Visnu cu ai lui Siva.
In Cans ce prigoneste pe Crisna, avem alt caz. Apoi
luptele lui Indra in contra diavolilor, ca si a lui sf. Hie al
nostru i câte alte lupte de acestea, ca i cäderea spiritelor
din cer, pentru care Dumnezeu e silit sA facA lumea, sA le
lese a transmigra din corp in corp, spre a veni inapoi curA-
tite. Teorie care se aflA si la Bogomili si care e o gresalä
dacA se crede a fi persanA cAci ea e luatA din religiunea
lui Budha, dupä cum Dr. Alexius Geyler dovedeste "). Sau
*) Das System des Manihaeismus und sein Verhältni8 zum
Budismus, Jena 1875, p. 52.
13*

www.digibuc.ro
196

perioada lui Caliuc, geniul rAului, in care acesta seduce lu-


mea la rAu, astfel cA trebui sa ardä pArnAntul spre a se
curati, epoca In care trAim astA-zi.
SA venim la evrei, la cari religia lui Zaroastru e atAt
de pregnantä, inat nu se stie care pe care s'a copiat :
Zaroastru pe Moisi, sau vice-versa. Ce insemneazA diavolul
care, In contra lui Dumnezeu, Il insalA pe Adam ? Ce Cain
si Abel, sau cAderea ingerilor ? etc. SA trecem in Egipet. Ce
inseamnA aice lupta lui Oziris cu Tifon. Sau ce insemneazA
lupta lui Zeus la Greci cu titanii, gigantii si Tifon ? Lumea
insä s'a deprins din comoditate, spre a nu gAndi mult, la
toatA ocazia, a da tot ce le stA in cale, in spatele dualismului
persan, ca i la noi, a lAsa toate In Circa bogomilismului
e Insd o judecatA unilateralä aceasta. De altfel e lucru foarte
comod pentru cine nu vra sA gAndeascA, sau nu e In pozitie
a'si forma pArerea sa proprie, nu tot asa e i cu spiritul
original si scrutAtor, care nu se multumeste cu ceia ce-i
spun altii, ci de sine voeste sA se incredinteze de adevAr.
Acesta scoate la ivealA ceva nou, ce nu au spus inaintasii
sAi, lucru care face pe cei prea cuminti a spune cA sunt
fantasii. E rAu daca nu poti sA imitezi ca momitele pe fie-
care, si ai in suflet un imbold ce te porneste mereu spre
lumina si adevAr.
Acelas dualism se intrevede si la romani. Ce altA sunt
Numitore si Amuliu, sau Romul i Remul? Tot asa ceva
sunt i penatii. Unul soarele Apolon, iar altul Neptun, sau
Consus al subpAmAntului, care produce cutremurele, ce la
noi vin de la diavolul cel legat de Dumnezeu in lanturi,
sub pAmânt.
Caracterul dualistic persan, in mitologiele popoarelor
celorlalte, cu timpul s'a fost pierdut, ca i la romani, dar
venind din nou Mitraismul cu ingerii säl (farvard) il rein-
prospAtA. Scurt dupA acestea, mai venind i crestinismul
il potentA. Nu cApAtAm si noi la botez un inger? Nu se
poronceste diavolului atunci sA iasA din noi ? Ingerul
Crestin, la romani, pe cine gäseste pAnA la venirea lui
pAzitor? Pe cei doi penati, sau pe lar. Geniile la romani
nu sunt tot niste farvarzi mai vechi, In religia romanA, ve-
niti desigur tot din Asia ? lar Apostolii crestini cum luptau

www.digibuc.ro
197

-contra pAganismului? Nu spun ei mereu ca" toti zeii


sunt draci? Ce se intamplä cu acel lar apoi, in crestinism?
Nu devine el dracul, cel vechi, ca i toti zeii ce au stäpanit
de demult ? dracul, ce'l avea in stApanire pe orn inainte
de botez la mana stangä.
SA observAm cA Mercur, tatAl larilor si me-
sagerul zeilor ce are aripi la picioare
care le poartA stafetele zeilor din cer pe
pAmant si vice-versa, ca purtAtor al sufle-
telor pe cea lume, are un brat alb si unul
negr u, ca cusma sa jum. albä i jurn. neagrA*).
i

Ba se aflä credinta la noi cA avem un singur inger


cA acela merge la Durnnezeu i numai sara vine si se
culcd pe umärul nostru ").
Nu ne duce credinta aceasta direct la Mercur i larii
ingerii säi ? lar din dualismul adus prin crestinisrn,
ca si din cel adus de cAtre religiunea lui Mitra, direct dela
persi, nu s'au putut forma färä intervenirea bogomilismului,
panä la venirea lui credintele despre inger i drac,
din plAmädeala acestora, cu religiunile pAgane vechi, pentru
ca apoi in sf. Ciprian acesta sA avem pe ingerul religiunei
crestine, luptand cu zeul drac pAgan rAmis in
fiinta larului, ca drac al intunericului? Ba ceva mai mutt e:
cA insäsi sf. Ciprian de aice, nu e de cat un lar, sau un
penat, care astfel îi scapA de cine stie ce spirit räu, pe
protejatul säu.
lar märturia cea mai bunA intru aceasta, e insäsi
scroafa cu 7 purcei invocatA aice ca un nurnär
de pazA care Il putem atribui inmultirei ei. Aceasta e
scroafa cu 30 de purcei care a determinat zidirea orasului
Albalonga, de cAtrA Ascaniu fiul lui Aenea, de uncle apoi
strAmutandu-se coloniile albane la Roma dinpreun4 cu
penatii lor veniti din Troia dupä numärul acesta de 30,
isi numärau romanii familiile bAstinase ale lor. Ba se afla
o icoanA a larilor, langA cari se vedea scroafa cu 30
de purcei, spune Preller***).
*) F. Nork, Andeutungen eines Systems der Mythologie, Leipzig
p. 279.
Datinele p. 505.
***) Röm. Myth. II, 114.

www.digibuc.ro
198

Ba eu cred cA din numdrul acesta roman de 30,.


in care s'au ImpArtit familiele romane, si care a deter-
minat desigur i impArteala orasului in 24 sau 30 de
capele, atribuite celor 24 sau 30 de eroi argieni, ce se
dAdeau ca Argei de pae in riu, drept sacrificiu a rämas-.
si numArAtura noastrA la clae, in care intrA 30 de snopi
ca i numArAtura ouelor ce se dau la inrosit de pasti, nu-
märate fiind in Bucovina tot dupA ba chiar cu acest
nume : se dä o clae, sau douA, de otrA la rosit : adecd 60.
Sau numai jum. de clae: 15. De aice desigur i numkul
jirbiutelor de ata inteun cAleap: câte 30 de fire in jiräbie;
precum i numkul fuioarelor la o chitA de cânepä: 30.
latä i o variantA din Bretania a cimiliturei numerice,
nu crestinescA ci pAgAnA, pe care ni-o aratA tot d. Hajdätv
ca dialog intre un druit invätätor i un copil.
1 e moartea, nevoia unicA, tatäl durerei.
2 boi inhämati la o scoicA murind de obosealä.
i

3 parti ale lurnei, trei inceputuri i trei sfArsituri pen-


tru orn ca si pentru stejar, trei cräimi ale lui Merlin, pline
de fructe de aur, de flori i copilasi râzitori.
4 cuti ale lui Merlin, pentru ascutit säbiile vitejilor.
5 zone pämântest, 5 veacuri, 5 stand peste sora noastrA,
6 copilasi de cearä inviati prin puterea lunei.
6 lerburi de leac, intr'un cazan unde piticul arnestecä
bäutura tinând degetul cel mic in gurA.
7 sori, septe lune, septe planete impreunA cu gAina,
7 elemente cu fäina aerului.
8 vânturi, 8 focuri cu rnarele foe aprins in luna Mai
pe muntele räsboiului.
8 vaci albe ale Doamnei pAscAnd iarbA pe insula
cea adâncA.
9 mAnute pe masa ariei lângA turnul Lezarmeur.
9 mame plângând.
9 vestale dAntuind cu flori in cosite l rochii de lânä
albA, inprejurul fântânei, la luminA plinA.
Scroafa cu 9 purcei la usa cotetului, tipAnd mic ! mic
mic! lute la mAr bAtrAnul Gligan sä vä invete !
10 coräbii dusmane venind dela Nantes : vai you'd oa-
meni de la Vannes.

www.digibuc.ro
199

11 preoti inarmati fugand dela Vannes cu sabii sfärä-


mate, cu haine sangerate, cu bete de corn, din 300 ce erau.
12 lune §i 12 semne ale zodiacului.
12 semne de rasboiu, etc.
Despre variantul acesta, unde spune d. Hajdäu ca Drui-
dul caracteriseaza fiecare cifra pe rand, repetand in acela
timp de jos in sus pe toate cele precedente" intocmai cum
vom vedea la tipul nostru (Dasdle prea invatate), un
scritor frances, premiat de academie D. de la Villemarqué
care il da ca un cant mitologic, spuind ca e un dialog
pedagogic intre un druide §i un copil, i esprimandu-se
0 scroafa cu cei 9 purcei" este un simbol mitologic al
Celtilor, representat pe o medalie in Montfaucon, etc., a
avut mari neplaceri. Gasindu-se in Bretania vr'o 50 de
varianturi ale cantecului acestuia, spune d. Hajdau, care de
care mai ciudate : o galimatie in limba celtid, intitulata
Vesperele broa§telor" pe care Villemarqué deasemeni l'a
fost indicat ca exista la bretoni criticii säi au pretins Ca
numai aceasta galimatie existä In realitate i CA cantul
mitologic" nu este de cat o falsificare artistica, a acelei
galimatii la care d. Hajdäu se simte in drept, ca
expert, a face urmatoarele obiectiuni: Explicatiunile cele
druidice ale d-lui V. pot fi false (notitile mitologice ce acest
autor le da ca explicatie asupra cantecului) färä ca totu0
cantecul sä fie fals in totalitatea lui. Criticii nu i-au dat cea
mai mica osteneala de a studia cestiunea intr'un mod corn-
parativ pe o scarä vasta. D. V. n'a cunoscut §i n'a putut
sa cunoasd varintul transilvanean ... Cum de se Intâmpla
dar, ca cei 9 purcei" din varintul celtic sä regasesc tocmai
in Ardeal?" etc.
Astfel, d. Hajdau fiind ca cunoate räspunsul de la
No. 9 din variantele noastre, spune ca acest cant nu e fals
in totalitatea sa ...
Deci WA ce poate sä pateasca §i un invätat francez,
avand de lucru cu nite rivali agresivi i necunoscatori
de caud. Unde poate sä'i vie in minte cuiva a compune
la un loc ni§te lucruri atat de bizare, care dui-A cum vedem
numai mitologia le poate esplica ? Astfel ca bietul om
a suferit pe sfanta dreptate, toata furia unor indräzneti rau-

www.digibuc.ro
200

voitori. De altfel vedem cum dui-A §irul celor de mai sus,


putem Intelege In mare parte sensul acestor enigme.
Boii se aflä §i In cimiliturile noastre. Soarele, luna §i
planetele le gäsim §i la altii. Copila§i, inviati de §i de cearä,
ne aduc aminte de acele sacrificii. Mänutele §i mamele
plangand, deasemenea. Ca §i preatii cei Insangerati §i co-
räbiele. Pe cand vestalele ne-ar putea aräta fusiunea cultului
galic cu cel roman. Numai putin §i vacile Doamnei, cari
vor fi vacele de sacrificiu ale Iunonei.
Un foc se fAcea In Irlanda la 1 Mai, numit Bel-
tenia cea mare" amintind alungarea balaurului care era
zeul Balor, ce avea chip de §arpe, ne spune Mayer In
opul säu*). (Deci tot un Bel). La 1 Noembrie se sacrifica,
pe acel camp, unde a fost bataea lui Balor cu spiritele lui,
contra nepotului säu Lug, ce il invinge orbindu'l, ca §i
Odiseu pe Polifem. Sacrificiele constau : din grane, copii
§i lapte.
Ierburile de leac, päzite de piticul ce fine degetul cel
mic In gurä, sunt desigur ale feei Coridwen**), ce a pus
pe piticul Gwyon sä pAzeascA cazanul cu plante ce fierb,
§i cari stropindu'l pe deget §i el gustand, capàtä Indatä
toatà §tiinta feei. Coridwen afland, vra sà-1 präpädeascl
Bäetul se metamorfozeazä In mai multe chipuri ca sä scape.
Ea de asemenea. Panä ce la urrnä el se face un fir de
grau §i ea o gäinä, care It mänancä. Gwyon fu apoi
adorat ca Teutates, fäcandui-se sacrificii de oameni.
E curios, CA la franceji In povestea lui Pene§ sau
Coto§man, motanul care protejä pe bäet §i 'I Insoarà, cAu-
tandu-i avere §i cask ajungand la palaturile unui urie§,
mâncAtor de oameni, II amäge§te sä se fad. §oarec, iar
motanul Il mänâncä, rämänand palatul a bäetului***). Care
e la noi fuzionatà cu gacitura numericl Avem deci fesätura
secretà 1ntre legenda francezä numeria a nimfei Coridwen,
cu povestea lui Coto§man precum §i legAtura ace§tia cu
povestea lui Märaizel Impärat.

*) Indogermanische Mythen v. Elard Hugo Mayer, Berlin 1889.


**) M. Lamé Fleury. La Mythologie etc. Paris 1882.
.***) Säineanu, Basmele 165.

www.digibuc.ro
201

latä i galimatia originalk numità vesperele broastelor":


1 Demi soleil a Marie: passe le soleil à Marie.
2 Deux proprietéres qui parient : passe au large tu
feras bien.
3 bagues d'argent pour jouer. Passant dis-moi où
sont les trois fils du logis ?
4 vaches d'un noir mare, traversant des terre des terres.
5 canard chantant l'exaudi.
6 frères, sept sceurs.
7 soleils, sept lunes.
8 Fluit petits batteurs sur l'aire, battant des pois, bat-
tand des pampres, ils battent sur l'air en se tennant par
la main.
9 prètres armés revenant de Nantes, avec des épées
brisées, leur chemises sanglantes : le plus rude gars qui léve
la tète tramble en les voyant.
10 chariots tout neuf qui ne cessent de gémir, en
grand danger de perir..
11 grognant et regronant, 11 truies tontes sambla-
bles allant a l'accouplemant.
12 épes amies démolissent le bout de pignon menu
comme son.
Desi nu sunt prea tare In subtilitäjile limbei franceze,
mä Incerc a traduce cum urmeazà:
1 jumdtate de soare a Mariei, treci soarele Mariei.
2 proprietari ce pun rämäsag. Treci la larg, vei face bine.
3 inele de argint pentru joc. Trecând spunerni unde
sunt cei trei fii ai casei.
4 vaci negre ca mura, trecând pämântul pämânturilor.
5 reje cántând exordia.
6 fraji, septe surori.
7 septe sori, septe lune.
8 mici Inblätitori in aer, bätând mazäre, bätând vijä ;
ei bat *in aer jinându-se de mânä.
9 preoji inarmaji venind de la Nantes, cu spade
rupte, cu cAmesi sângerânde : i cel mai vârtos flecAu care
îi ridicA capul, tremurà väzându'i.
10 carà nouà nouje, care nu Inceteazd de a geme, in
pericol de a peri..

www.digibuc.ro
202

11 scroafe covitind, sämänând a merge la inpärechere.


12 spade amice, demolând vârful murulu,fäcându'l tärâte.
Micii inblälitori din aer ce inblätesc mazere, ne aduc
aminte de povestea noastrà de minciuni i de copilul ce
pe un fir de mazäre sä sue pan la cer unde gäsqte inblä-
lind, iar el din pleavä i§i face o funie pe care se coboará
jos. Senzul, macar aproximativ, al celorlalte numere, s'ar
putea explica prin mitologie.
Cu toatá neinitiarea in secretul acesta al enigmei, d.
HajdAu e §i foarte bun român, afarà de mare invätat.
Foarte frumos i§i aranjeazä d-sa teza aceasta in sens ro-
mânesc, ori §i unde gäseVe ocazie, §i dupä cât Il iartä
ideia fixä ce §'a propus s'o träteze.
La germani in Schleswig-Holstein existä urmätoarea
variantä : Un Oran ajuns la disperare, intAlne§te un orn
mic de staturg. Acesta Ii propune va inbogäti, sä'i
spuie insemnarea numerilor de la 1 pansä la 7. Crist îi vine
in ajutor :
1 e o roabä cu o roatä (Schubkarre),
2 o cariolà cu 2 roate,
3 tripod,
4 cgruta,
5 degete,
6 zile de lucru,
7 Pleiade.
autorul colectiei, citeazA §i un alt variant
unde dracul e inlocuit printr'un bogat om din munte".
La cas de a nu ghici cele 7 numere, täranul va pierde pe
fiul säu cel mare.
DI Hajcläu o crede luatà de la români. De la Du-
näre pâná la Schleswig-Holstein e departe"! spune d-sa.
Cu toate acestea aduce In sprijinul ideeii sale, spusele unui
cronicar : Albericus Trium-Fontium, mort pe la 1246, ce
cAlätorise prin Orient §i träise in Ungaria. Acesta sub
anul 1235 scrie:
In acel an in Transilvania lâng4 Kertz s'a ivit, dupä
cum se poveste§te, un fel de jucArie drAceascA: s'au
arAtat ni§te oameni ro§ii, e§iti dintr'un munte, cAläri pe cai

www.digibuc.ro
203

tot rosii, dar mai mici decat ai nostri, peste tot vr'o 200'
oameni, cari f Aceau vorbe de 'naintea poporului. Nava-
lind asupra lor o samd de ordseni, ei s'au intors in
pestera lor si nu s'au mai aratat; unul insä dintr'ânsii,
fiind retinut cat-va timp de cAträ un orasan, a rosit de tot
mâna acestuiä si a scApat, iar mâna a rämas rosä pentru
totdeauna. Aproape toti câti vazusera acea arAtare a pätit
câte ceva in cursul anului...
Fondul acestei naratiuni este: niste draci sub forma'
de oameni rosii foarte mici esiti dintr'un munte, vrand sà
insele pe crestini prin vorbe: discursus varii" in casul
nostru enigme cifrice, au fost invinsi si goniti". OrAselul
Kertz fiind in tam FagArasului, astäzi un sat cu ruine,
partea cea mai româneascA, fie prin germanii din Ardeal
sau prin cAlAtori ca Albericus, povestea cifrilor a sträbätut
panä in Schleswig-Holstein, crede d. HajdAu.
lied povestea noastra numerica datând la noi cel
putin de 7 secole" e directä din cea persana, venitA prirt
turani, ca si legenda cucul si turturica", iar Bogomilii o
transformA in povestea religioasa DascAle" etc. sträbätând
cu ei din Romania in Franta, Italia etc. crede d-sa.
Tot dupa d. Hajdau aflam la provensali un cântec
numeric:
La 1 Mai ce sa trimit drägutei ?
0 pAtarniche ce sboati.
La douä Mai ce sä Willa drägutei ?
Douä turturele, o pätârniche ce sboarà.
La trei Mai ce sd trimit drägutei ?
Trei porunbei, cloud turturele, o pAfarniche ce sboarà etc,

$i asa mai departe, 'Ana la 15, capätand 15 buti cu


vin. SA ne aducem aminte de flori de maslin si de ros-
malin" unde se veselesc si beu vin si ne vom duce
cu gandul la serbätoarea lui Bah Rosalia, care avea loc la
inceputul lunei lui Mai, la inceputul verei, stand poate
in combinatie si cu focul galic.
Varianta religioasa a cimiliturei numerice, ce se cântä
la noi, la stea, e urmätoarea:

www.digibuc.ro
204

0 diece (sau dascale) pre 'nvatate


Care 'nveti la scoalä carte
Spune'mi, spune'mi
Ce este unul ?
Unul, fiul Mariei,
Care 'n ceruri locueste
Si pe noi ne stäpâneste !
Dnscale prea Invätate
Care 'nveti la scoald carte
Spune'mi, spune'mi ce sunt 2 ?
Douä table a lui Moisi,
Unul fiul Mariei,
Care 'n ceruri locueste
Si pre noi ne stäpâneste !
0 Diece prea 'nvätate etc.
Trei fete Dumnezeesti,
Dona table a lui Moisi,
Unul fin! Mariei, etc.

Apoi vin tot dupd felul acesta 4 sfinti evangelisti,


5 ranele Domnului, 6 crini ai preacinstitei, 7 taine Dum-
nezeie$ti, 8 sunt fericirile, 9 cete ingere$ti, 10 porunci
Dumnezee$ti, voscresele in colectia Teodorescu *). In
11
Datinile") avem 11 sfinii cere$ti, 12 sfinli apostole$ti,
mergând apoi descrescând WAWA la 1.
Melodia ce sä cântä In Siret (Bucovina) e foarte f ru-
moasA i vioaie. Partea intäi e aceia$ ca la Hora Alivencei.
Voi da aice i modul de joc al horei Alivencei (desigur o
plAcintà de sacrifictu $i nu dupà cum ni-o esplicA d. Haj-
däu, dela germanul Alle Winden":
La aceastä horà se prind mai multe pa'rechi, apoi ia
unul dama lui, intrà In mijlocul horei, se prind pe sub
o matfa" $i se invârtesc, apoi se invartesc pe sub o alta.
Pe dama sa o lasà i ia pe dama vecinului. Pe aceasta o
Invârte$te numai pe sub o mânä" $i iar apuca" pe dama lui
de se Invârtesc ca la inceput. Apoi ia pe altà clan* pdnä
ce le mântue pe toate. Fac un rond de horà i ese altul
la mijloc, de joacá tot a$a, panä se Otesc tofi. (De la d-ra
Panoria Zuz).

*) Op citat p. 754.
**) Datinele p. 83.

www.digibuc.ro
205

In Canada, !a coloni§tii provensali, se aflä un dant


religios, un fel de hor5, la care se cântà cimilitura aceasta
religioasä. Cine stie dad melodia nu ar avea asernAnare
cu Hora Alivencei.
Iatä modul de a se juca dupä d. HajdAu : Dântuitorii
sà nurnAr mai intdi cu glas, astfel cà fiecarele din ei s'a" se
afle desenati prin un nurnär päreche i nepäreche. Cânte-
cul porneste i lantul incepe a se inturna, când la dreapta
când la stânga, spunând cupletele acestea, pând ce ajunge
la $ese urne de vin pline" atunci dansatorii din numdrul
päreche se intoarnk intAi la dreapta i apoi la stânga fä-
când camarazilor lor salutAri profunde. Cei ce sunt din nu-
märul nepäreche, fac tot asa, in sens invers. Totul se face
cu gravitatea unei ceremonii religioase. Când se cântà: In
Cana in Galileia, hora reincepe. Autorul francez d. Gag-
non o numeste: une ronde religieuse".
latä dar povestea nurnerilor prefkutä inteun dant !"
spune d. HajdAu.
Pentru noi insä" e de importantá c'd subiectul principal
e i aici vinul ca i la florile de maslin" sau hora
noastrà numerick sau ca la cântecul provensal cu I. Mai
trimitind 15 buti de vin drägutei.
La slavi se aflä numai Ocitura aceasta religioasà"
spune intäi d. Hajdäu, dar apoi gäseste o variantà popularà
in Podolia, lângä Basarabia. Aice un om sgrac capätä de
la dracul 6 porci, fäggduind cä va veni dupd 3 ani sà-si
ia rdsplata. Un lAtran ce fu primit pe noapte, ii räspunse
la intrebärile lui: Cine e In casä? In casä e unul. Doi,
bine inblätesc. Trei, bine cälätoresc. Car* are 4 roate.
Cinci fete sunt o sezAtoare. $ese porci avea dracul, i i-a
perdut pentru totdeauna.
Bulgarii au o parodie, care in fond nu diferà de pa-
rodia Proventald:
1-a sea' am cinat un pui de pätârniche,
2-a sarà am cinat doi porumbei de primávark
3-a sail am cinat trei gAini grecesti,
pârrà ajunge la 11 cai räpciugosi. lar ca sà aib'ä i bulgarii
aceste povesti de minciuni gogonate, e foarte la locul säu

www.digibuc.ro
206

doarA pe muntii tracici, de pe aice, isi avea Bahus cultul


sAu. DI HajdAu o crede foarte importantA, ca arAtand
legAtura bogomililor bulgari cu cei din Prover*. La greci
variantele cele populare sunt ca si la noi.
Ba chiar si la evreii In primele douA zile ale pastelor
d. HajdAu ne spune cA se recità, cele ce urmeazA, la finea
secolului XVI, si numai in Germania si pile slavice,
nicAeri in Occident in modul urmAtor:
Se intreabA :
Cine stie ce este cifra cutare ?
Eu stiu ce este cifra cutare :
Unul-Dumnezeu.
Doud tablele lui Moisi.
Trei Patriarchii
Patru : nevestele patriarchilor: Sara, Rachela, Re-
beca si Lia,
Cinci Pentateucul
Sese cärfile Mischnei.
$epte zilele säpamânei
Opt zile inaintea circumcisiunei.
Noud lunele de sarcind a femeei
Zece poruncele
Unsprezece stelele lui Iosif
Doudsprezece triburi evreesti
Treisprezece atributele lui Dumnezeu.

E aceias pe care Teodorescu ne-o clA in colectia sa,


spuind cA Evreii pAstreazA intre alte compozifiuni o poemA
numericA, in care Israel rAspunde la intrebArile ce i se
adreseazA. SA se confrunte la civilisation primitive par
M. Edward B. Tylor Paris 1876 tom. I, p. 101 etc."
Cine cunoaste unul? Cine cunoaste trei?
Eu cunosc unul. Eu cunosc trei,
Unul este Dumnezeu, Trei sunt Patriarchii,
Care stdpâneste Doud tablele alianfei
Cerul si pdmântul. Unul D-zeul nostru, etc.

Cine cuoaste cloud? Cine cunoaste patru?


Eu cunosc doud, Eu cunosc patru,
Dota tablele alianfei Patru sunt matroanele
Dar unul D-zeul nostru Trei patriarhii
Care stdpâneste Douä tablele aliantei
Cerul si pdmântul. Unul D-zeul nostru, etc.

www.digibuc.ro
207

Urmeaza In aceeas ordine: Cinci cartile legei. Sese


cärtele lui Michnah. septe zile ale saptamânei. Opt zile ina-
intea täerei Inprejur. Nouä lunile inaintea nasterei. Zece
poruncele. Unsprezece stelele. Douäsprezece stelele. Doua-
sprezece semintiile. Treisprezece insusiri divine apoi
descrescând rand la unu.
Astfel, din mila fericitilor bogomili si evrei s'au Inbo-
&lit literatura lor tocmai In zilele pastilor, zile mari de
sacrificiu.
Asa sunt calculile invatatilor: se tin numai fie literä:
de vreme ce pana In secolul al XVI nu s'a aflat scris
despre aceasta nici nu a existat. Pe cand un laic s'ar
inchipui alt-fel : cä poate tocmai atunci abia atunci a esit
la iveala, numararea acesta fiind nedeslipita de la inceput,
de rugaciunile lor. Literatura noastra folcloristica daca panä
acuma nu a lost scrisä mai Inainte nu a existat?
latä cat de alunecoasa e MAO stiinta, când prea te tii
de dansa. Alunecari de acestea insä pot sä i se intâmple ori
cui, de oarece apucând pe o cale, iar fantazia lucrând si ea
paralel cu isvoarele, te convinge mai mult cleat ori si care,
Inpânzindutise atât de frumos fata morgana inainte ! chiar
din singure datele reale; si dacä ai apucat sa deviezi numai
ceva, dela judecata adevarata, te duce mai departe pe dru-
mul frumos si inflorit ce ti l'ai croit.
SA ne Intrebam acuma : De ce adica n'am fi putut
primi noi, ca si toatä religiunea noastra, de la evrei, si ci-
militura aceasta religioasa, de la care vedem atât de clar
ea' deriva si pentru ce ne-am inchipui anume cä face parte
din literatura bogomilica? Pentru cal e tratata In forma de
dialog intre dascal si ucenic, ca alte intrebari si raspun-
suri ce ne arata d. Gaster ca fäcând parie din aceasta reli-
giune ? Dar modul acesta samänä a fi fost un uz, pe acele
vremuri la mai toate popoarele, dupa cum spune si d-sa.
Eu pot sal servesc cu aceleasi Intrebari si din Eda ger-
mana. Sau poate pentru cä e &HA in acelas manuscript*)
dela 1821 dinpreunä cu cântecele de stea, care descriu
calatoria sufletului In iad, si care d. Gaster spune ca
Op citat p. 465.

www.digibuc.ro
208

aceastä cântare nu e alta cleat Apocalipsul apostolului


Pavel versificat"? Aceasta Incä nu e de ajuns. lntocmai
precum spune d-sa cä multi Invätati, In cercetärile ce au
fkut de a pätrunde pânä la acel fond pägân ce se as-
cunde sub invelitoarea cretin câte odatä s'a pkAtuit
i

prin exces de zel, considerând o sumä de traditiuni ce se


aflau In cântecele obicinuite pe acea vreme, cum CA ar fi
de origine miticA, pe care o cercetare mai criticä dovedeste
originea lor literarä. $i noi românii posedäm o sumä de
cântece pentru ziva de Crkiun etc." tot ast-fel i d-sa pä-
cätueste prin exces de zel, considerând o sumä de tradi-
tiuni mitice ce se aflä In cântece, etc. drept bogomilice.
Povestea numericA religioasä, desi ne este venitä dela
evrei pe cale literarà, nime Insä nu ne poate documenta,
cä ar fi venit prin Bogornili, desi d. Gaster o pune In
rândul colindelor fkute de dascäli sub influenta acelor
apocrife chiar dacA se si aflä dascalul aice fnvocat.
E o formä usitatä pe acele timpuri.
In poporul nostru, am mai vgzut, cà avem foarte
multe cunostinti despre evrei. Numai c'd a fost un timp
de culturä crestino-pAgâtiä luminatà, despre care noi nu ne
putem da samä, :când si cum a venit. Românii au avut
mai multe legAturi cu räsäritul, decât cum noi ne-am in-
chipui. Un drum a putut sä fie si pelerinajul lor la leru-
salim de unde au putut aduce câte ceva nou.
Intocmai precum sä ia d. Gaster dupä autori sträini
In studiile d-sale, tot astfel i d. Hajdätt nu vroeste sä" se
lese mai pre jos de acestia, de unde se vede cäi a scos
idea dualismului In cimiliturile noastre sau a fost numai
de acestia inspirat.
Vedem cA d. Hajdäu invoacA niste autori cari ar
fi gäsit o variantä popularà numericä la persi, de unde
trece la turani. Deci sä' vede cä de la acestia a scos ideia
despre calea cimiliturei noastre. Dar autorii sträini sä pot
gresi, ca ori si care. Nici odatà nu lucreazA cine-va mai
bine, decât când cugetä singur, asupra originalului din
popor acesta fi aduce mai multà luminä decât premi-
sele ce le pun mai dinainte unii invätati, spre a trata o

www.digibuc.ro
209

temä. D. Saineanu cat timp trateaza despre uriesii Jidovi"*)


dupä autorii ce se orienteaza numai din carti, rätaceste, adu-
cându'i chiar de la un popor evreu, ce a existat prin evul
mediu, numit Cazari ; indatä insá ce nimereste peste un
autor ce singur c ug et ä, luand in considerare spusele
poporul ui, acesta 11 Inv* a se indrepta 1 a popor si
a trage de acolo intelesul, venind d-sa apoi la ideia,
cà zidurile uriese, aratate ca facute de jidovi indicä
pe Mani si ciclopi totodata &rid o credintä
culeasä de pe langa Valcea: Poporul crede, cá noi nu
ne tragem din jidani : noi suntem fäcuti de al doilea,
ea' jidovii au fost o lege spurcata si noi suntem lege
curata"... astfel ea' abia atunci nimereste: ca jidanii despre
care isi aminteste poporul sunt titanii adecä Cronos si
fratii sai, zeii feniciani tot evrei i acestia. Despre
Cronos si zidurile lui Suturnice" sa vorbeste in istorie.
Ori si unde se vedeau urme de cetati cu ziduri groase,
vechi, poporul le punea in socoteala lui Saturn, ca de pe
timpul lui ramase dupä cum si la noi, despre o astfel de
cetate ne aratä numele ruinei cetätei de lânga Focsani
Creciuna". De aici apoi i cetatea Jidova" etc. Vedem cat
de bine a pästrat poporul in zicerile sale, mitologia. Ba
chiar are cunostintä cä noi nu ne tragem din titani, ci din
al doilea" rand de zei, de sub stapanirea lui Zeus, acela
care adusa legea cea curatä.
Ca proba a dualismului persan in poema aceasta
numerica, d. Hajdäu crede ca ne da pe cea originala de
la persi adeca o varianta persanä ce s'a gäsit la in-
ceputul erei crestine, si care e un dialog intre un ferme-
Color si un pios punând rämasag: cà cel ce va astiga
sa piara de maim celuialalt. Pe aceasta au putut bogomilii
sa o prelucreze in sensul crestinismului, ca gâcitoarea
religioasa ce stim, pe care apoi aducând'o in Romania prin
Bulgaria, precum i pe cea popularä, (care In Bulgaria nu
exista), s'a imprastiat in toata Europa.
Iata varianta persana:

*) Studii folclorice, p. 191, Bucurellti.


14

www.digibuc.ro
210

1 soarele.
2 suflul i räsuflul.
3 gândul, cuvântul, fapta.
4 Apa, pâmântul, plante si animale.
5 bunii regi Kaianizi
6 epocele lumei.
7 ingeri,
8 celebritätile lumei.
gäuri in corpul omului.
10 degete.
Köhler constatä CA din Persia povestea numericá a
pâtruns la turani, varianta de aice gäsindu-se In un cântec
Ciocârlia".
1 e Dumnezeu.
2 soarele i luna.
3 Orthurashyp?
4 Califii.
5 rugâciuni.
6 cuyinte ale lui Dumnezeu.
7 infernuri.
8 paradisuri
9 fii ai profetului Ibrahim
10 lunile de sarcinA a femeei.
Deci tot numärul fatal al sacrificiului antic.
DacA compärâm textul acesta cu cel evreesc, apoi
vedem cä 1 e D-zeu, ca i acolo. 4 califi sunt pusi In lo-
cul matroanelor. 5 rughlciuni sunt Pentateuhul. 6 cuvinte
ale lui D-zeu sunt cärtile Mischnei iar 10 e luat In loc
de 9 de dincolo lipsind celelalte 11, 12 si 13 ale evreilor.
Pe soarele de la persi l'am mai väzut i In varianta
francezà. Varianta persanA se lasâ mai putin comparatà. In
cea turanA insA e vädità influenta evreiascä, In care MO
gAsim i sensul adevärat : Armele ce pot servi de apArare
in contra unui demon, pe când In cea persanA e ceva
obscur.
In lupta aceasta contra demonului distrugerii, care
cere sacrificiu, In zilele pastelor, evreul sä" apärä cu un
Dumnezeu al lui, cu tablele legei, cu patriarhii, cu femeele

www.digibuc.ro
211

Iroditoere, cu sfintele sale carti, cu zilele care tin de lumina,


-cu ci r cum ci s iu n e a, cu 9 luni de sarcina, cu 10 po-
rond, cu semintiile evreesti i niste atribute ale lui D-zeu
cari toate acestea sunt arme puternice, menite a'l de-
parta pe cel rau. Nici chiar varianta crestineascä, nu e' atât
de puternic intemeiata ca a lor, desigur pentru cal a noa-
stra e o copie de pe aceea. Simboale mai neintelese insä
cuprind: cea persana, cea galica, ca i cele grecesti si ro-
mânesti. Era un cult general, in care se cauta apärare in
contra geniului Tau, stârpitorului omenirei fiecare natiune
avându-si felul de rugaciune al sat].
Eda gasim o paralela veche germanä:
Aice titirezul Allvis" (stie tot) un statu palma barba
cot" al nostru, vine noaptea sä ia fata, pe care zeii i-au
fagaduit'o. Thor este acela ce vorbeste cu dânsul i anume:
ca sä treacä timpul dupa cum si la noi fata harnica,
ce are lângä ea cocosul, face intrebandu'l pe titirezul
care sa laudä cä stie tot ce e in cele 9 lumi:
Asa dar spune'mi Allvis, eu vad cà tu tii fiinta tu-
turor lucrurilor, cum sä numeste patnântul, patria oamenilor
In lumile tuturora?"
1. Pämant la oameni ; la Ase (zei) camp; la vane (alte
zeitäti mai subalterne) drumuri; la lote (urie0 tot-deauna
verde"; la albe (titirezi) lut. 2. A.a dar spune'mi Allwis,
eu väd cA tu §tii istoria fiintei tuturor lucrurilor: cum sA
nume0e cerul la fiecare?" Apoi intreabA cu acelea§i cuvinte:
Cum se nume§te noaptea 3. Cum luna. 4. Cum
soarele 5. Cum nourii. O. Cum vantul 7. Cum
linitea vantului. 8. Cum marea. 9. Cum focul.
10. Cum pädurea. 11. Cum sämänäfura. 12. Cum
bäutura.
lar in momentul ce se facu ziuk Thor ii zise: Acum
inpietrqte diavole de raza soarelui ! §i el inpetri.
Ordinätorul german al Edei, Hans von Wolzogen,
explicA Mire altele sensul mitologic al mitului: cA prin In-
pietrirea titirezului de iarnä, ce vroia sA aibä in stäpanire
pämantul (pe fata), incepe primävara, zeul Thor pornind
atunci.intrebuintarea fulgerului säu.
14"

www.digibuc.ro
212

Varianta aceasta se vede cà e foarte depArtatà atp


dus'o germanii din fondul comun, In nordul Europei._
Titirezul Insà, ne aduce aminte de junatate om, ce figu-
reazA In variantele noastre cu povestea de minciuni, relevat
de d. S'Aineanu, care mai venind calare i pe jumAtate de-
epure, e Ins statu palmA barba cot" al nostru spune
d-sa. Aa cà aici se apropie de titirezul german. JumAtatea.
de om ne duce insä la Egipet, dupà cum am mai spus.
Se na§te acum intrebarea: de unde purcede cimilitura
evreiascA, pe care noi o am de cea adevAratà, originalár
purcezând din acel isvor cu ale noastre? Intru a sus-
tinea aceasta, trebue sä" avem un sprijin oare care.
F. Nork ne aratà un fel de numerätoare mistico-astro--
dupä cele 7 vocale ale planetelor la Egipteni:
A luna
I soarele
H Mercur
E Venus
0 Mars
Jupiter
Saturn.
Din órdinea aceasta gAsim o analogie cu cele ce s'au
mentionat mai sus. Ba In o variantà popularä din colectia
Teodorescu gAsim :
Ce e una ?
E luna.
In loc de:
La fântâna buná
Multi vecini se aduna.

Deci apa, ca tinând de domeniul lunei. De aici trt


toate pärtile fântâna o represintà pe lunA.
NumArul 2 e:
Omul cu doi ochi bine vede.
Ace§tia tin de domeniul luminei soarelui.
La numärul trei :
Pirostia cu 3 picioare bine §ede". Fiind tripediul un_
mijloc de a profeti, e propriu a fi un atribut al zeului §ti-

www.digibuc.ro
213

Trtei Apo lon, sau Mercur ca Trofonius, ce prezicea viitorul


vrin oracolul de vise.
La numärul 4, noi avem totdeauna carul. Evreii insA
_au in conformitate cu planeta femeiascA Venus pe ma-
-troanele". La cea religioasA, evangelistii represintA pe
Mercur, scriitorul legilor la egipteni.
La No. 5, avem totdeauna
Palma cu cinci degete bine te isbeste", sau bine ples-
neste, sau bine lucrA. Pe dud in gAcitura religioasä, cinci
sunt ranele Domnului. Atat ranele acestea provenite din
Jovituri, cat i palma, sunt desigur foarte bine motivate,
pentru a tinea ca simboale de planeta räsboinicului Marte.
Cei 6 boi ai nostri aratà pe Jupiter si zodia taurului,
primAvara, cand se arl lar 6 gauri ale fluerului, representA
lira lui Apolon.
7 zile, aratA incheerea septArnanei, sau SambAta lui
Saturn, zeul planetelor; la noi sunt cei 7 feciori, cari dacä
sunt in cash' se nu te bagi ; ori 9.
Cele 9 sau 7 fete e sezAtoarea deplina", sunt muzele,
unde se aflä ele: cu povesti, petreceri inteIectuale ale lumi-
nei, geniul intunericului n'are acolo ce cAuta. (La neo.greci
sunt numite 9 zine). De acestea diavolul se teme, ca si de
-inmultirea oamenilor : cele 9 luni de nastere fiind o spaimA
pentru el, care vrea sA starpeascä omenirea.
Din punctul acesta de vedere, al starpirei, insusi si
bogomilismul nu era pentru oameni de cat o dracovenie.
Dogmatic luat, ei sunt contrari cAsAtoriei i inmultirei oame-
nilor, ei vor starpirea lumei, pentru ca toate sufletele sA se
intoarne inapoi la D-zeu din cer, de unde au venit. Deci
curn se potrivea ca tocmai ei sä pue contra diavolului lunile
de nastere ca spaimA, and la ei diavolul Samael este vino-
vatul cA s'a fAcut lumea, cA oamenii se nasc si se inmul-
lesc? Este oare compatibil cu dogmele lor, de a fi cimilitu-
rile acestea, ce sustin inmultirea, rAspandite de bogomili ?
Noi nu luptäm In contra lui Satanael in cimiliturile acestea,
-care e pentru orn ceea ce era Iehova la evrei, ci contra
diavolului pustiirei si al nimicirei Tifon si Ariman, inimicul
omului si al productiunei.

www.digibuc.ro
214

Satanael a fäcut pe om i i-a dat impulsul sä se in-


multeasa el i-a dat legi si de toate, pentru aceea bogo-
milli urau pe lehova evreesc, numindu-I Satanael, ca
pe Moisi si pe unii prooroci singur Domnul Hristos
era fiul D-zeului lor, care sedea in ceruri si nu'si Mtn
capul cu ce se face pe pämânt. Apoi tineau in samä pe
Apostoli i pe evanghelisti. Deci pentru cà in cimiliturile
acestea se aflä mentionati apostolii i evanghelistii totul
trebui sä fie bogornilic? Sä ne aducern insd aminte cà pe
sf. Fecioard ei n'o bägau in samä Doinnul Hristos nu-
mai prin urechea ei a trecut. Iar patemile Domnului liri-
stos nu erau reale, ad Domnul Hristos nu avea corp
omenesc, ci eteric, era numai o pärere de oni. Deci nume-
rile cu ranele i cu crinii n'au fost alatuite de ei, nici
tablele legei lui Moisi, pe care nu vroiau sä le stie.
In mijlocul poporului nostru jumätate pAgân, bogo-
milii greu au putut fi agreati daa au gäsit ei teren,
apoi a fost in cercul bisericesc: la popi, alugäri si diaci --
cad prin crestinism aveau perceptiuni de resemnäri. Pro-
seliti ca in apus, in färile noastre nu s'au fäcut, nime nu'si
va fi martirizat corpul si nu va fi perit de foame pentru
gustul lor de ar fi fost asa, ar fi rämas vr'o amintire
in scris, ca i acolo. Ba din contra, cred cä ei singuri s'au
dat dupà credintele noastre. Poporul de la ei n'a luat de
cât ceea ce i-a convenit, conform credintelor lui celor
vechi. Asa dar, cred a fi elucidat destul de bine teoria_
bogomilismului, sustinutd de mai multi si a fi afiat ade-
värata origine: egipteano-evreiasa a cimiliturei, care desi
indepärtatà, dupà curn natural trebue sä si fie, totusi i se
recunoaste paternitatea, in träsäturile fundamentale.
Din literele ce am arätat, in tabla planetelor de mai
sus, evreii compuneau numele Dumnezeului lor.
Nurnele No al lunei, ca Isis la egipteni, era cu-
noscut si grecilor, ne spune autorul, din al arui op-
scoatem acestea, apoi mai zice cä I ar fi apartinut
zeului Lunus pe cânci w lunei, schimbat fiind acesta
in a, ca in tabla de mai sus i cà literä I, la
evrei era lehova, care insemna si 1, deci: Unul e
Dumnezeu! ca mai sus. WA de ce in gäcitura nume-

www.digibuc.ro
215

ria evreiasa e vorba de litera intAi si nu de nu-


märul unul. La cea persanä vedem a Hierogliful soarelui
e intAi.
Nu rämâne indoialä a in acele 12 numere de ci-
milituri inträ in combinatie si lunele anului, cu zodiacurile
lor, precum am väzut In o cimiliturä de mai sus: racul.

a. Mânele, degetele.
Cele 10 degete In cimilitura persanä isi au desigur si
ele intelesul lor. Numärul 10 e acel fatal al lui Moloh, de
sacrificiu, iar numärätura pe degete, ne aduce aminte nu-
märätura copiilor nostri pe degete. Când eram copilà tatAl
meu deschizându'mi palma imi aräta cum sä numär cu
degetul cel mare, despärtiturile degetelor, incepând de sus
dela cel mic si zicând :
Una mara Cinghilita
Douà para Podobità
Treia ruga Ghiorghie§
Tuturuga Giur
Solomon, Ger
Socodon Clain.

pentru fiecare parte venind ate un vers, sunt tocmai 12,


ate despärtituri au degetele cele patru. Tot astfel numäräm
and ne rugAm Doamne milueste" de 12 ori.
Pe degete copii numärând : una mara, douä para, ei
dau sacrificii poamele acestea in loc. Mai spun despre
ruga, despre intelepciune: Solomon, despre cimiliturà: cin-
&Ufa Ghiorghies va fi tin Heracles, apoi mai jurk iar
cu clant se inchid toate relele.
Acelas numär copiläresc apoi se intrebuinfeazA si la
jocurile sus mentionate,.ale copiilor. Dar mai adesa gäsim
numai zece cuvinte cuvântul din urmä azând pe cel
ales la soli.
Cele zece degete aratà o curätire, sau o rugdciune la
D-zeu, când le finem inpreunate, in sus. Cu cinci, bine-
cuvinteazA preotul dupä modul Domnului Hristos. Pe
când cele 3 degete prin care noi facem semnul de supliciu

www.digibuc.ro
216

al crucificArei lui Hristos, arätä cA nu mai are nici un räu


putere asupra noasträ, cAci el pentru fie-care din noi s'a
sacrificat. lar cu cele douà degete: arátátorul si degetul
al treilea, facem noi Caua" pe corpul copilului, când vine
al mänânce.
Despre degetul cel mare, Pä lie Bilig din Mihalcea,
mi-a spus cä e insusi Dumnezeu. Pe când cel mic
serveste totdeauna de sacrificiu: pe acesta II tae la o ne-
voe, il Inpunge. In povesti, gäsim täindu-se degetul cel mic,
In locul fetei de impärat, iar la boale se Impunge, ca sä
curgA din el sânge. Ambele aceste degete: cel mare si cel
mic apropiate la un loc, fac simbolul de binecuvântare
al Domnului Hristos: Tatäl ce-si sacrificä pe fiul. Prin
semnul acesta fae preotii aghiazma.
Cu degetul cel mic se descântä. Mai ales degetul
mezin, al copilului mezin, e bun de leac. DacA se umflä
ulgerul vacei, sau pentru bube, umfläturi, se spun câte-va
cuvinte atingând cu degetul acesta sau cu amândouä:
policarul si cel mic, prinzând locul in crucis.
Cu mâna intreagä tinutä. piezis adecA: cu podul
mânei" ca si cum ai täia cu un cutit, având degetul cel
mic de desubt, se bine cuvântä or si ce. Când faci pane,
deasupra aluatului, In covatä, In modul acesta faci cruce.
Pe o femee descântätoare, am vAzut'o apärându-se, ca
räul de pe clienta ei sä nu se prindà de dânsa, In modul
urmätor: Itiându'si mäsurä cu degetul cel mare si cel
mic in crucis, de pe fatä si punându-le imediat tot astfel In
crucis pe pämânt. Aceasta fAcea când descânta la o fatà
pentru cä, spunea ea : Ina nu e acoperità, nu e märi-
tatä de una märitatä nu se teme, cäci are acoperemânt".
Cea ce eu neintelegând, imi spune: cA a luat'o bärbatul sub
acoperemântul lui (cusma, desigur). Descântätoarea era o rà-
zAsita." din Cuciurmic de peste Prut. stia româneste. Numele
ei de acasä era Stratulat, celalalt, momentan imi scapà,
Apoi din copilärie imi aduc aminte un joc de cuvinte:
Arätând sau atingând cu un deget fruntea, ziceam: Isac,
apoi atingând barba ziceam: Iacob, apoi nasul, ziceam :
Abra iar punând imediat degetul in gurk ispräveam cu

www.digibuc.ro
217

ham ! ca i când ar fi trebuit mâncat. Cea ce producea


ilaritate ¡rare copii.
Sä ne mai aducem aminte procedura la desfäcut, când
descântätoarea inclestând i desclestând degetele in apA,
sau numai desfAcând'o cu mânele Intoarse, numärând pAnä
la 9 sau i pAnA la 10, ea alungA or ce räu, zicând: Cine
mi-o fAcut cu o mânä, eu desfac cu douä". Cine cu 2, eu
desfac cu 3, etc." pAnA la 9. Cine mi-o fäcut cu 9, eu des-
fac cu amele mâni amândouä!" Si cu aceastä apä lustralä
pacientul se spalä, curäfindu-se de urä, de fapt, de or-ce
räu. La gAlci se zice: nici 9, nici 8, nici 7, etc. frecân-
du-se cu cele dintal 2 degete i cu stupit.
Apoi jocul copiilor, punându'si tofi mânele unele
peste altele i zicâncl, prinzAndu-se de pelcica mânelor de
deasupra :

Car cioara, Cu Mina 'n poala!


De la moara, Car!!!

inprästiindu'si apoi mânele, ce sboarä ca cioarele un


simbol al lui Apolo poate, sau a unei alte zeitäti a pânei,
a cAreia atribut erau cioarele.
Copiii isi mai sucesc degetele unele peste altele, de
la ambele mâni, incepAnd cu arätätorul si isprävind dea-
supra cu cel mic, InchizAnd i apoi deschizind creasta
aceasta: inpreunAnd'o cu degetul cel mare, ca o gurg.
Sau jocul copiilor In dupi". 1au un lucru ceva In
mânä i inchizind palma, InvArtesc pumnii unul In jurul
altuia zicând:
Gâci in care,
Portocale,
Dup !

Sau ascunzAnd mânele la spate, celalalt trebui sä


gâceascä in care mânä e lucrul si atunci se schimbA, dacA
a gAcit. Astfel mA jucam când eram micä, in Botosani.
D. Pamfil insd ne aratä cA aceasta e numai o parte
a jocului intreg, adecA numai sfArsitul jocului De-a paiul",
care de al mitrelea se joacA si in Botosani, dar simplu:

www.digibuc.ro
218

ezind toti copiii roatä, unul care e D-zeu, vine §i pune


un pai in palmele unuia din copii, având toti palmele
inchise, ca la rugäciune, dar tiindu-le pe brate. D-zeu tot
astfel tiind i el manele, tae pahnele fiecaruia, lasand in

ale unuia neobservat paiul. Apoi vine dracu §i'l cauta, iar
de'l gäse0e, copilul acela e al lui. La urmä se trag ambii
peste un hotar de un bat având pe partisanii sai
ce'ltin de spate, unul dupä altul, i care birue, acela e
mai mare. De regula D-zeu e mai tare. Ni s'ar putea
spune ca i aceasta joaca e adusä de Bogomili ... La d._
Pamfil insä provine i o formula foarte importantä, care ne
va scoate din aceasta ratacire. D-zeu dupa ce a isprävit de
pus paiul strigä:
Scoara drace intr'un picior
CA t'a murit un ficior !

far acesta vine inteun picior, spre a gaci paiul". Dacä a


gäcit, baetul acela e blestemat, iar ceialalti striga: ,,Dracul
sa aiba parte de tine!" Apoi cand remâne numai la un
singur copil, acesta totu§i se aparä: puind mânele cu paiul
la spate i zicand: Gäci In care'i". La urma capiteniile se
apuc de un bat §i'l trag, §i cine'l scapa e invins. Atunci
D-zeu cu dracul se apuc de ¡liana, pe cand la spate au
tot cortegiul lor, stand aläturi. Invingatorii dau cate un bat
celor invini, iar aceOia trecand pe sub mânele celor doi,
capata §i de la stäpani cu pumnul i astfel sunt
curätiti.
Pe lânga Ca' paiul ce li se pune in mani ne aratä sa-
crificiul prin foc, apoi §i in modul de a gaci la urrna, se
vede alegerea pentru sacrificiu. Dracul de aice e zeul
cel vechi, Cronos sau un altul, iar D-zeu este lehova, care
ii scoate de la el. Jocuri de acestea mai sunt, de ex.:
de-a coloarele, cu D-zeu §i cu dracul. Putem noi sä le
mai credem bogomilice? Bogomili0ii ei singuri i-ar fi exter-
rninat pe copii, dupa cum am väzut §i la ,Paulicieni.
Un alt joc ne &A d. Pamfil, in revista Creanga, ,,de-a
curalu§a", in care, copii stand cu palmele la spinare,
altul ce umblä in jur, ii bate pe copii la palmä i spi-

www.digibuc.ro
219

nare etc. Palmele prezerveazg deci spinarea. In acela§ nu-


mär de revistä, gäsesc un joc de-a inelu§ul" de d. N. I-
Dumitra§cu, din Boureni-Dolj. Unul, cäzut la sorti, sä
pune îri coate §i genunchi cu spinarea in sus. TO ceilalti
pun manele pe spinarea acestuia. Apoi un altul cAzut
§i el la sorti ca §i celalalt, punand mana, pe mAna
unuia din copii, it intreabd pe cel de jos;

Indust'
Invarticusù
Pe-a cui mânä pusù?

Cel de jos räspunde: Pe-a cutäruia. De gAce§te, pe a


cui manä, scapà §i-i ia altul locul. Formula aceasta sä mai
spune §i altfel, dui-A cat §tiu eu:

1nelus
Invärticus
Pe-a cui deget Parn pus?

Inelul ce se poartsä in deget, e o rescumpArare de la,


sacrificiu. In Mihalcea, se spune cà inelul de cununie e
bine sg'l porti, cAci fere§te D-zeu de boale, de näpaste §i
viata omului de ori §i ce räu; cerceii de durere de cap.
Inele, cercei, rnärgele, e bine sä poarte femea, pentru cä
nu se prind blestemele de ea, nici de copii, cAci femeea e
necäjitä, nici nu §tii in ce ceas ii ese din gurä vre-un ble-
stem: mancate-ar ¡arm, sau luate-ar dracul, etc. dar
dacA porti inele etc., cade pe ele §i nu'i stricA nimic". De
aice apoi §i la nunta cu lupul, inelele din grau, ce l'au pä-
zit. Cerceii fäcându-se bortele In urechi, dai sangele
trebuitor de sacrificiu zeilor, rämänandu-ti cercelul ca mar-
tor, care &A te apere. Gatul II apärä märgelele, spre a nu
fi Mat. La cre§tini sä poartà la gat crucea. La romani
copiii purtau bula sau medalionul cu preservative de
farmece. La noi, eu Insä-mi am vAzut, la un bget din Bacgu,
venit la §coalä In Cernäuti, la gat o pungutä mi s'a
spus cg are ochi de §oarec, ca sä invete bine dar
va mai fi avut §i alte cele.

www.digibuc.ro
220

La jocul de-a §mura*) toti copiii se strâng in jurul


-unuia mai mare pun degetele arätätoare pe genunchi,
iar acesta incepe:
Marcu Stearcu
Popa pitarcu
Canapdr, canamär
Pi§pilic pa0e câmp.
Acel copil cäruia i s'a zis pa§te 'n camp" fuge §i se
.ascunde. La urmä rämâne numai unul singur §i acesta e
§mura cautatorul" acesta de altfel ar trebui sa amijeasca.
Jupiter era tin zeu al dreptatii §i al jurämântului, astfel aici
avem a face cu un jurämânt. Toti jura cä vor päzi cu
dreptate rânduiala jocului.
Când clatini In spre cine-va din degetul arätätor : in-
semneazä cä il ameninti.
Cand vrai rasbuni: te bati cu pumnul in piept.
Cu pumnul In piept se bate §i la rugäciune, drept caintä.
Cu mânele pe piept sa pun mortii, ca sa fie aparati
pe cea lume ; desigur, la cre§lini adaugânduli-se §i crucea
In mâni, cu banul ce rescumpärä.
Tot o curatire e ç1 baterea palmelor" la copii.
Simbolistic luat, degetele mai insamnä i copii. Se
zice despre nepotrivirea copiilor: M 5 degete la o mana,
nici unul cu altul nu se asamanä". Ca sä nu aibä fe-
meia copii multi, când intra In bisericä sa pue atâtea de-
gete ate vra, pe u§orul bisericei. Sau când vede la masa
sä'§i pue ambele mâni sub ea, cäci nu va avea nici unul.
Copiilor mici li se arata man*, §i apucând fiecare
deget, li se spune: aista a mers la padure, aista a impu§cat
un epure, aista l'a adus acasà, aista l'a fäcut de mâncare,
da cel mic zice: dä-mi §i mie o bucAtica! trägandu'l atunci
de degetul cel mic, ca sä !AAA. Astfel: degetele sunt luate
-ca fratini, pe dânsele cázând curätirea pentru sacrificiu.
b. Numärul.
Dactilii, cari intrau §i in cultul cabirilor, se spunea cä
sunt WO din urma degetelor Reei, când se trudea de
*) Creangá, v. 8.

www.digibuc.ro
221

facere, imprirrându-le de durere in pämânt. Sau ea' sunt


fácuti din prna, ce mancele lui Zeus au fost aruncat prin-
tre degetele lor. Ba unii îi ineau de mari ca degetul.
La noi se spune cà Dumnezeu vrând sä-§i facä sfinti
s'a spälat §i din stropii mânei drepte s'au fäcut sfintii din
dreapta, iar din a stângei pe cei din stânga. Tot astfel §'a
fäcut i dracul pe demonii lui*).
Cu privire la cabiri avem formulele ce se intrebuinteazä
la ornura" de mai sus:
Una ramAcataratnä Una ramAcataramA
Triervrier Vramoreapraporea
Cum te tai Cotcozie väsAlie
PolomidApolomai Cioncaiboncai
TuctonSedic Sat- Arai cum te tai
PolomidA polomai
(CreangA).
TuctonSedic.
In aceste douä formule avem un nume evreesc:
Sedic.
Despre Melhi-Sedek, Nork ne spune ea' fiind rege
lerusalimului, el cäpäta partea a zecea, sau zAciuiala de la
Abraam de frica lui D-zeu".
Apoi tot Nork fäcând aceastä comparatie d nume,
aratä cä Sydik era la fenicieni onorat prin partea a zecea
din or §i ce pradà, care Sydik indica planeta Saturn sau
pe zeul Moloch").
lar Creuzer II aratä pe Sydek ca pe tatà al Cabirilor,
cari la fenicieni erau cele 7 planete, cu Esmun 8***).
A§a dar avem de-aface §i cu religia cabiricd, care in
Samotracia era in foarte mare onoare, precum §i la greci, §i
la traci. Dionisos §i alte zeitäti: ca Mars, Ceres, Venerea,
Mercur, erau aice amestecate. Cultul Cabirilor a fost in-
prà§tiat prin toatä Europa, iar in Dacia s'au gäsit mai
multe monumente.
In vol. al Ill-lea al studiului acestuia vom vorbi mai
pe larg de cabiri, cari ne intereseazä foarte mult acum
mä voi märgini numai sä spun cä la greci ei erau fiii lui
*) Datinele, p. 11.
**) Die Götter Siriens, 11, p. 150.
***) Symbolik, etc., III, 1, 18.

www.digibuc.ro
222

Vulcan si ai sotiei sale Cabira toti la un loc dädeau nu.


märul de 8. In amintirea lor apoi, cei 7 cabiri, cari sunt
planetele, gäsim In gâcitoare : 7, sau 8 ficiori Inteo casà.
Cabirii greci Insä erau inpärtiti In : 3 femei si 3 bärbati
dintre cari unul e omorât de ceilalti doi frati. Tatäl !or
Vulcan era schiop. De aice apoi cred cä vine si formula
jocului ce am väzut mai sus :
Scoala drace iutr'un picior
CA ti-o murit un ficior.

Vulcan singur, tatAl lor, flind schiop.


Vulcan acesta insä, Creuzer ne spune cä 11 representa
pe cabirul cel mare al Egiptului Ptas, ce era zeul princi-
pal si tatäl cabirilor egipteni, cari erau pitici. Astfel cä pu-
tern intrevedea, curn frica de diavolul Tifon a venit, färä
intervenirea bogomililor, atât din Egipt cat si din Fenicia.
Tifon zeul distrugerei, care prin vânturile sale pestilentiale
ardea si nimicea totul, inimicul cel mare al omenirei, ca si
Ariman al Persiei. Lui Tifon In Ilithya i se ardeau oameni
si animale el este identificat cu Moloch, cAruia evreii In
Egipt ii sacrificau primul ngscut iar amândoi acestia, la
greci sunt recunoscuti ca planeta Saturn, zice Nork.
Tot odatà e insusi lehova, care primea a zecea parte
din tot avutul israilitenilor. lehova e insä un reformator, el
scoate din uz sacrificiele de orn, deci un zeu al timpului
mai nou, când oamenii Inaintase In culturl Nork Insä nu
se sfieste a'l identifica cu Siba sau Siva al inzilor, care si
acesta primea sacrificii omenesti.
Despre numär, Nork deasemeni ne vorbeste destul de
esplicit, arätând pe zeul timpului Saturn ca zeu al nurriä-
rului, zeul distrugerei, al tirripului ce distruge toate. Zece
erau plagele Egiptului. In ziva zecea, a lunei a saptea, care
e Sabatul, sau luna lui Saturn, In luna cumpenei (la persi
Saturn avea cumpana In mânä) sä spglau de penitenta pà-
catului lui Israel. Zece apartinea levitilor, cari erau preoti
suplinind locul celui intdi ngscut, ce sa dal-
4 ea lui Moloc h, in cultul mai bland al lui lehova.

www.digibuc.ro
223

lar despre numär si numarare, ce se recunosc ca ale


lui Saturn distrugatorul In biblie se gäseste: and tu
-capetele lui Israel le numeri, atunci sa aducd fiecare Dom-
nului impacare, pentru sufletul säu, ca nu cum-va vre-o
'Dina sa va nimereascä, cand yeti fi numarafi". lar cartea
lui Sohar comenteazä aceste cuvinte: pentru ea' peste
toate lucrurile numarate are dracul (satan, spiritul distru-
gerei) putere". Apoi : Si mania Domnului se intari in
contra lui Israel si irita pe David, de vorbi catra lob :
Mergi si numära poporul! Iar urmarea a fost ciuma, caci
pariä in 3 zile 70,000 barbali murirä").
Banii ce sa dadeau, erau bani de inpacare pentru su-
flet ne spune eminentul imitolog, din al cärui op, am
scos acestea mai adaugand ca Iehova mänios, räsbu-
nator si distrugator ce'si avea partea aceasta de la Saturn,
la crestini, din zeul severitätei, devine zeul blandelei, ce nu
mai are trebuintä de ziva inpäcärei (acea de 10 Septembre
and fie care evreu isi rescumpara sufletul) de oare-ce la
crestini, marele sacrificiu pentru inpacare s'a facut, mergând
insusi Hristos In moarte, spre a sterge pacatul. Deci Cro-
nos-Israel pe fiul säu singur: ca sacrificiu pentru lume
Il destineaza, intocmai ca si Cronos : ce isi Inghitea copii
sal sacrificand pe intäiul säu näscut tatalui säu Uran.
Sfarsind, ne mai aducem aminte, cä religia cabiricä,
de la fenicieni, prin Samotracia a putut veni si In Dacia
unde Zamolxis cunostea oracolul numeric. Oare zeul acesta
in care vedem asemänare cu Moloh, Bel si Belus de la
gali, in ce priveste sacrificiul de oameni, si despre care se
zicea ca a invätat pe preolii druizi cimilitura
numericaun fel de oracol sä nu o fi stiut din
focarul comun, de care se linea si oracolul lui Apolon si
Bah, pe care ii vedem atat de incurcafi in povestea cu cimi-
liturile aceastea de unde ni-au Camas resturi, atat noua
cat si In Galia intre cari vedem asa mare asemanare,
ca d. ex. cei 8 copilasi ce se joaca in aer, batând mazere
mazerea noasträ din cer copiii fiind cei 8 cabiri
care religiune cabirica e constatatä in Dacia si din care si
Bahus fäcea parte ?
*) Die Götter Syriens p. 152.

www.digibuc.ro
224

In volumul viitor vom trata mai pe larg religiunea


aceasta, care era inbinatä cu misterii, ca atare, era Insä§i
acoperitá de mister; sävar§irea lor avea loc In pe§teri sub.
pämânt, deci ceva asemänätor cu peOera lui Zamolxis,
asupra cäruia planeazA tot un mister. Ne va fi dat oare
nouä românilor, când-va a'l descoperi ?

CAP. VII.
lElepre
§ 1. Facerea lumei.
Acum, cä ne aflärn pe terenul bogomilismelor, nu má
pot opri de a mä incerca sä aduc luminä §i in celelalte eresii
sau rätäciri ce au intrat In capul cärturarilor noOri §i
anume In acea mult pomenita, de câte ori e vorba despre
facerea lumei". Tot ce avem in privinta aceasta e adus de
cAtrà Bogomili. E timpul ca sä se facA 'odatä luminä, sä
putem §ti ce a putut fi luat de la dân§ii §i ce e productul
original al popoarelor de pe pämânturile acestea, care §i
ele au avut un trecut mitologic, a cgruia sämântá n'a putut
peri cu totul, la ivirea razelor bogomilismului, de pe pla-
iurile române§ti.
Ba In timpul din urmä, cärturarii au inceput sä corn-
plecteze bogomilismul, dând In cärti, cea ce vAd cA nu §tie
Poporul. $i anume, intro cArticicä menitä pentru popor,
e§itä din Biblioteca popularà, sub titlul Facerea lumei"-
de d. Ion Dragoslav, ni e scoasä la ivealá dogma bogomi-
listä preexistenta lumei" in cer, inainte de a se fi fäcut
pámântul. Cartea ni e recomandatà ca având o insemnátate
indoitä: Ea este mai intAi o carte de folclor. Credintele
bogomilice despre lupta dintre Scaraoschi i Dumnezeu,
derivatà din lupta dintre intuneric §i luminä, dintre rdu §i
bine ale doctrinei lui Zoroastru sunt inpreunate aici pe
deoparte cu legendele iscodite din mintea poporanä, despre

www.digibuc.ro
225

unele fapte istorice i despre unele insusiri bAtAtoare la


ochi ale animalelor, plantelor i mineralelor, iar pe de alta
cu povestiri biblice, asa cum sätenii le-au prins dela preoti
dascAlii mai iubitori de di tele sfinte"... etc. Amintind
cA bogomilismul a fost o secta orientalä, care näscutA mai
acum 1000 de ani sub influenta vechei religiuni persane,
s'a intins prin Bulgaria si Odle române pâttä in sudul
Franciei, (secta Albigensilor).
Toate bune. Si intentiunea e bunA. Dar ne stricA ro-
stul studiului folclorului, de oare-ce Intocmai precum geolo-
gul care din formatiunea päturilor pämântului cunoaste
epocele prin care a trecut, tot astfel i mitologul din corn-
binatiunile miturilor in de ele, este in stare macar aproxi-
mativ sà'si dea samä când a putut sä se fad amestecarea
cu mitul altui popor, pe când dad amested i cArtu-
rarii cunostintele lor in miturile poporului, drumul acesta
ni e pierdut isvoarele acestea din gura poporului la
care alergäm ca la ceva sfânt i adevärat, ca la documen-
tele cele mai puternice ni sunt falsificate.
Voi da aice un exemplu. Bunica mea spunea, di de
câte ori ucizi un paingân, ai ucis un dra c. Tot astfel
si dad se ucid serpi. In popor de asemeni se zice, d
dad ai ucis un paingAn, iti iartA Dumnezeu sau Maica
Domnului 7 päcate. La persi toate animalele cele strid-
cAcioase, erau a lui Ariman, iar cele bune ale lui Ormuz.
La Bogomili insA e altfel : toate animalele, bune si rele,
ba chiar i omul, fiind fAcute din materie, sunt ale dracului,
si numai sufletul cel curat din ele, este al lui D-zeu. In
aceasta avem o deosebire de dogme.
Apoi in miturile ce constituesc legenda paingAnului,
asa cum ni sA prezintä ea astA-zi in popor, avem atAt ele-
mente Zoroastrice cât si grece0. In Datinele*), gAsim d
paingAnul a vrut prin painginisul lui sä intunece pe soare.
Aici il avem pe Ariman, care vroeste sA intunece lu-
mina lui Ormuz. Un alt mit insA ne spune d paingänul
de acea e blestemat, pentru cA s'a pus la intrecere, in tors,
cu Maica Domnului, cA va toarce mai subtire. In credinta

*) Datinele 1068.
15

www.digibuc.ro
226

aceasta avem pe Arahne, ce se pune la intrecut cu Mi-


nerva, pentru care indräznealä, fata e prefAcutä In paingän.
Ba incA o versiune circulA: cA ascunzAndu-se Domnul
Hristos de jidani, inteo peVerl, paingänul acoperind intra-
rea pe§terei, cu panzA de-a s a !jidanii n'au mai intrat
caute, §i a scApat. A§a dar aice pAnza §i pAingAnul
tine de partea curAtirilor acelor culturi ast-fel cA toate la
un loc, ne duc la un timp cu mult mai indepArtat, de cât
bogomilismul, despre a cArui urme in credinte nu gä-
sim nimic.
Pe când la per§i Ormuz poronceVe ornorArea anima-
lelor necurate, ale geniului necurat Ariman, ca: §erpi, lupi,
viermi, mu0e, etc. la manihei, din cari se desvoltA pauli-
cianii, din cauza emigrArei sufletului, din contra, opre§te
ori i ce moarte de animal, cAci sufletul tAu, de vei omori
§oarec, etc. va locui apoi in el, drept pedeapsA, cA l'ai
omorit ; pe când la peri sufletul merge pe cea lume, dupA
fapte, ca §i la noi existând §i la ei a doua inviere. La
manihei, invierea lipse§te. Când sufletul a avut atâtea cor-
puri, in ce chip mai putea invia?
SA venim la facerea lumei :
Or cat am colectat §i cetit despre facerea lumei aa
cum o istorise0e poporul, nici odatA nu am gäsit cA D-zeu
descinde din cer dintre ingeri cu Satanael, unde trAiau in
fericire §i fac lumea ci totdeauna, ei se intälnesc pe apà,
sau unul e flutur §i altul e vierme*), totdeauna sunt frati,
diavolul nu e subordonat lui D-zeu, ca Satanael, ci
D-zéu ii zice lui fârtate" iar el lui D-zeu nefârtate" cea
ce se apropie mai mult de Ariman §i Ormuz al lui Zaroa-
stru de cat de dogma bogomilicA.
Ba in unele variante Il gAsim pe D-zeu sburând ca
hulub, pe deasupra apei, pe când necuratul ca reptil cu 3
rânduri de aripi, stà in spumA. Despre Hulub gAsim §i la
Nork**) cA samaritenii se rugau lui Iehova, zugrAvit In chip
de hulub. Man dachte also an jene Taube, welche bei der
Weltschöpfung tättig gewesen, an den heiligen Geist, der
auf dem Urwasser schwebte" etc. Se gândeau la porum
*) Biblische Mythologie II, 297.
**) Datinile p. 22, 6.

www.digibuc.ro
227

bul care la facerea lumei a fost activ, la sf. Spirit ce plutea


-pe apele de la inceput". Aa dar cu totul conform cu fa-
cerea lumei la anticii evrei e representat §i aice D-zeu, ca
sf. spirit, atâta numai cä la ace§tia lipse§te Ariman.
E deci un compromis, din amândouä religiunile, de
sigur dätând la noi de la inceputul cre§tinismului celui
mai vechi, neavând nimic comun cu bogomilii. Sca-
raoschi cel de§tept al d-lui Dragoslav, sau Satanael,
.cum Ii mai zice autorul, care e spatarul Ingerilor lui
Dumnezeu In lumea de sus, de loc nu se aseamânä
-cu dracul nostru cel prost, pe care Dumnezeu mereu il
pâcâleVe, el e In adevär Samael cel intelept, Ingerul lui
D-zeu al Bogomililor sau Paulicienilor a cäror D-zeu
stand In cer, nu'§i bate capul sä facA aice lume, ci Sata-
nael este acela care o zimisle0e, dinpreunä cu tot ce e pe
pämânt. Pe când la noi D-zeu cu intelepciunea sa face to-
tul, diavolul fiindu-i In mânä ca un instrument prost, intre-
buintat pentru formarea materiei D-zeu care e spiritul
lumina, lucrând numai cu capul.
Poporul nostru In facerea lumei" ni'l dà pe D-zeu,
in adevär dupä religiunea lui Zaroastru, cum l'a cäpätat
de la inceput, Inainte de a fi cälcat fàrile noastre bogomilii :
dupà unile versiunii, la facerea pärnântului Ariman Ii ajutá
lui Ormuz. Ba .ar putea fi §i indicA teoria despre facerea
pämântului de dracul §i sfada celor douà puteri pentru el :
Brama când face lumea, Ii ajutá Viviu ca sä scoatä pà-
mântul. Intre Bramani §i Vi§nuiti a putut deasemenea sä
-fie o ceartä, dupä cum i era intre toti aderentii zeilor
indici : care e mai mare? Unul dând pe D-zeul ski de su-
perior celuilalt, care a putut fi apoi inteles ca diavol.
ldeea despre preexistenta unei lumi, In care Samael
träia in cer atäturi de D-zeu, nu e persanä de oarece
dupg credinta aceasta dualistä, räul la un loc cu binele nu
putea fi, nici intunericul cu lumina, ci erau cu totul des-
pàrtile acestea amândouäl unele de altele: Or-
muz stätea In regiunea luminei sus, iar Ariman in afund, In
intuneric. Preezistenta unei lumi, cu ideile propagate de
pauliciani, au fost luate dupä cum spune Geyler*) de la
*) Das System des Manichäismus und sein Verhälltnis zum
Buddhismus v. Alexius Geyler, Iena 1875. 15*

www.digibuc.ro
228

budisti. In privinta aceasta Nork ne poate servi


mult. El ne aratA dupA Howel, un pasaj din cartile sfinte
indice In care gäsim cAderea dracilor sau a Ingerilor la
acestia cu predestinatia de a trece apoi In lume prin
corpuri, intocmai cum se aflA la pauliciani *) :
Der Ewige, verschlungen im Anschauen seiner eige-
nen Existenz, entschloB sich, seine Herrlichkeit Wesen mit-
zutheilen, die zur Theilhaftwerdung seiner Seligkeit fähig
wären. Er bildete sie fähig der Vollkommenheit, aber
mit Kräften der Unvollkommenheit, Beides abhängend von
ihrer freien Wahl. Er schuf zuerst Brahma, Wisnu unct
Schiba. Dem Ersten machte er die Geister unterwürfig,
Wistiu und Schiba ernannte diesem zu Gehilfen. Die
Geister wurden in verschiedene Schaaren abgetheilt, und
Oberhäupter über sie gesetzt. Damals war Harmonie im
Himmel. Mahas-Asur, das Haupt der ersten Engelschaar,
führte den Gesang der Anbetung und des Gehorsams
gegen de Schöpfer. Und dieB würde bis zum Ende der
Zeiten gewährt haben, wenn nicht Neid sich des Mahas-
Asur (i. e. groBer Geist der Finsternis, also ein nomen
exeventu) und des ihm im Range zunächst stehenden Ra-
vana (finsterer Geist, böser Geist, etc., Bewohner der
Schattenreichs) bemächtigt hätte. Diese verwarfen ihre
Kräfte der Vollkomenheit, entzogen dem Schöpfer ihren
Gehorsam, und sprachen bei sich : Wir wollen herrschen
und Gott gleich seyn ! lhre bösen Gedanken verbreiteten
sie unter die übrigen Engel, und verleiteten einen groBen
Theil derselben zum Abfall. Der Ewige gab nun Befehl
dem Schiba, gegen die Ungehorsamen auszuziehen, sie
aus den Wohnungen des Lichts (Maha Swarga) zu ver-
jagen, und sie in die Unterwelt hinabzustürzen. Der Ewige
lies sich aber durch die Fürbitten der treugebliebenen
Geister erweichen, und erklärte, die Busse der Gefallenen
Engel voraussetzend, daß sie aus ihrem Straforte erlöst
und in einem solchen Zustand der Prüfung versetzt
werden sollten, wo es in ihrer Macht stände, ihre
Seligkeit wieder zu gewinnen. Er sprach : Es werde die
Biblische Mythologie p. 249.

www.digibuc.ro
229

Welt der Planetten, der Läuterung und Reinigung zur


Wohnung der rebelischen Geister. Du, Wisnu, steige, be-
Ileidet mit meiner Macht, herab zu neuen Schöpfung der
Dunea (Schlamm etc.)". Und der Ewige redete weiter: Ich
will Körper bilden für die gefallenen Engel, worin sie eine
Zeit lang, je nach der Größe ihres Verbrechens, natiirlichen
Uebeln unterworfen seyn sollen. Diese Körper sollen, ver-
möge des Grundstoffs, woraus ich sie bilden werde, der
Veränderung, dem Tode und der Erneuerung unterworfen
seyn. Auf der letzten Stufe derselben sollen ihre Ver-
standeskräfte erweitert werden; dies sey der höchste Stand
ihrer Prüfung. Dem Mahas-Asur und den andern Häuptern
der abgefallenen Engel will ich mein Erbarmen nicht ent-
ziehen ; aber weil sie nach Unabhängigkeit strebten, so will
ich ihre Kräfte des Bösen erweitern, es soll ihnen frei
stehen, die Stätten der Läuterung und Prüfung zu durch-
wandern, und die gefallenen Geister sollen denselben ver-
suchungen ausgesetzt seyn, welche sie zuerst zum Abfall
reizten. Aber der Gebrauch jener erweiterten Kräfte sey für
sie die Quelle größerer Verschuldung und Strafe, sowie
der Wiederstand der verfiihrten Geister gegen ihre Ver-
suchungen für mich die Probe der Aufrichtigkeit ihrer
Reue".
D-zeu absorbit fn contemplatiunea singurei sale
-existenti hotäri sä'si impärteascä Dumnezeirea unor fiinti
care sä'l preamäreascä. El ii fäcii proprii de perfectiune
dar cu puteri neperfecte, amândouä atärnând de propria
tor vointä. El Mai mai intäi pe Brahma, Visnu si Siba.
Celui intäi fi dädu spiritele sub stäpânire. Visnu si Siba fi
full dati spre ajutor. Spiritele furá Impärtite In deosebite
cete si li se puserä cApetenii peste ele. Pe atunci era Ar-
monie In cer. Mahas-Asur, capitanul celei mai fritäi cete
de ingeri, conducea cântecul rugAciunilor si a ascultárei
fatä de Creator. Si aceasta ar fi dAinuit pâtil la sfârsitul
timpurilor, daca nu se furisa invidia in inima lui Mahas
Asur in inima spiritului celui mare al intunericului, (asa
clar un nume predestinat) si fn a spiritului lui Ravena,
(spirit negru). Acestia aruncarä de la ei puterile de per-
fectionare, fi retraserä Creatorului ascultarea lor, si vorbirä

www.digibuc.ro
230

Intre sine: Noi vrem sä domnim $i sà fim asemeni luf


D-zeu! Ideile lor se imprä$tiarA intre ceialalfi ingeri
aduserä pe o mulfime la Were. VecTnicul D-zeu dAdir po,
roncA lui $iba sA porneascA asupra lor i sA'i alunge din
locasurile luminei, In iad. Totu$i se lAsA induplecat la ru-
gAciunea ingerilor ce'i rAmaserä credincio$i, $i declark
prevä'zând pocAinfa celor cAzufi ea din locul acel
de pedeapsä vor fi scosi si vor fi pusi asa imprejuräri
de incercare, Inc At le va sta In voe, ca fericirea lor din nott
sA s'o recâstige. El vorbi: Va fi lumea planetelor, pentru
locuinfa rebelilor, spre lämurirea i curäfirea bor. Tu Visnu
scoboarA inbrAcat cu puterea mea i fA pämântul. Eu vreau
sA fac corpuri pentru ingerii cei cAzufi, in care ei dupä.
un timp lung, (va atArna de märimea pAcatului) vor fi su-
pusi relelor naturale. Aceste corpuri amAsurat stofei fun-
damentale din care le voi face, vor fi supuse schimbärei,
moil& i invierei. Pe treapta cea mai din urmä, le vor fi
puterele inteligenfei desvoltate, acesta va fi cea mai inaltà,
stare a Incercärei lor. Lui Mahas-Asura i celorlalte cgpe-
tenii ale cAzufilor ingeri, nu vreau sä le retrag indurarea
mea, dar pentru cä au näzuit spre neatArnare vreau ca,
sA estind puterile !or de rAutate, sä le stee In voie, de a
face sau nu stArile de lämurire i Incercare prin emigrare
$i spiritele cAzute sä fie expuse acelora$ tentafiuni care la
inceput le-au atras dtre cädere. Dar intrebuinfarea acelor
puteri estinse sA fie pentru ei isvorul mai multor greseli,
pedepse, precum i rezistenfa spiritelor seduse de ei In
contra ispitelor, va fi pentru mine o probä a sinceritAfei
pocAinfei lor".
De aice deci se na$te metempsicosa.
Aceasta e dogma fundamentalA indicä, cât i acea a.
sectei eretice maniheice, care a trecut In paulicianism
iar de aice in bogomilism, etc.
latA acum ceva $i despre facerea lumei la persi in-
dusg de Bawl in opul säu erudit, dupA scrierea persanA_
Bundehesch: Nach dem Buche Bundehesch, wo dieser
Kampf am ausfiihrlichsten geschildert wird, schuf Ormuzd,

*) Das Manicheische Religionssystem p. 89.

www.digibuc.ro
231

in den ersten dreitausend Jahren der Himmel und sein


Volk (d. i. die ideale Lichtwelt). Ahriman fort und fort
auf Böses sinnend, zum Widerstand des guten, war noch
unbekümmert um das, was vorging: Ahriman wuste nicht
was Ormuzd wuste. Endlich erhob sich der Grundarge
und näherte sich dem Liche. Wie er nun Ormuzds licht
erblikte so wollte er, der immer nur darauf denkt alles zu
schlagen und zu zerstören, das Licht verschlingen, aber
durch dessen Schöne Glanz, Erhabenheit geblendet stüizte
er von selbst in seine ewige, dichte Finsterniß zurück,
und zeugte ein großes Heer von Dews und Darudis zur
Plage der Welt. Ormuzd der alles weiß, erhob sich, sah
Ahrimans Volk, ein größlich schrekliches, dessen Hauch
nur Faulniß, Bosheit, der Schöpfung unwerth. Ahriman
erblikte Ormuzds Volk in Herrlichkeit, der Schöpfung
werth. Ormuz, der wuste wie zuletzt Ahrimans Werk
enden würde bot ihm Frieden an, aber Ahriman verwarf
jeden Freundschaftsbund. Ormuzd sprach nun über
Ahriman das lebendige Hanover: d. h. er sprach : das ist
Ormuzds Wille, und Ahriman schauderte, bebte und sank
betäubt und aller Kraft beraubt in der Mitte seiner Dews
in seine schwarze Wohnung, in die Tiefe des Duzakhs,
zurück, wo er während des ganzen zweiten Zeitraums
wie Gefesselt lag. In dieser Zeit, da der Todt war, schuf
Ormudz seine Wesen, den Himmel, dann Wasser, Erde,
Bäume, Thiere, Menschen. Einen Zeitraum von drei Jahr-
tausenden musste Ahriman Gekettet liegen, und wie er so
Gebunden lag, sprach er zu den Dews : Auf und
mit mir! Ich will diesen Ormuzd und die Amschaspands
in dieser Welt bestürmen. Ahriman übersah seine Heere,
und wie ausser sich vor Freude sprang er aus dem Klein-
muth, der ihn bis jetzt Gefangen hielt. Er stellte sich vors
Licht, sah den Himmel, drang in denselben hinein, sprang
dann wieder in Schlangengestalt vom Himmel auf die
Erde, durchfuhr hier die Bäume, den Stier Kajomort, das
Feuer. Unter Fliegengestalt durchstreift er aller Gaschaffene,
gegen Süden verheerte er die Erde ganz, alles überzog
Schwärze wie die Nacht. Darauf schikte er die fressenden
Kharfesters auf die Erde, die Gift haben, wie Schlangen,

www.digibuc.ro
232

Skorpionen, Kröten, u. s. w. Auch in das Feuer drang er


sodann, und ließ schwarzen Rauchdampf daraus aufsteigen,
und mit einem Heere von Dews erhob er sich gegen den
Sternenhimmel : neunzig Tage und neunzig Nächte durch-
standen des Himmels Izeds im Kampf mit Ahriman und
allen Dews in der Welt : Sie stürzen ihn entkräftet in den
Abgrund, den Duzakh ; der Himmel half den Izeds. Aber
aus dem Abgrund stieg er wieder auf die Erde. Der Feind
des Guten mischte sich in Alles, zeigte sich in Allem,
suchte Böses zu schaffen droben und drunten". Eine
genauere, eizelne Momente in ihrer Folge und gegen-
seitiger Beziehung unterscheidende Schilderung dieses
Kampfes findet sich in den Zendschriften nicht, ein Haupt-
gegenstand 1desselben ist jedoch der Urstier. Ormudz hat
in ihn bei der Schöpfnng alle Keime des organischen
Lebens gelegt. In dieser Bedeutung wird der Urstier in
Zendschriften sehr oft erwöhnt etc., angerufen und ge-
priesen als der erhabene Stier, durch den alles Kraut und
Gewechs im Ueberfluß gedeiht, als der reingeborene Stier,
von dem der reine Mensch das Leben hat. Als Ahriman
beim Anfange des dritten Zeitraums auf die Erde kam
schikte er zwei Dews, um den Stier zu plagen, und schlug
ihn endlich selbst durch sein Gift, das er starb. Sterbend
sagte der Stier : Siehe, was geschehen mus für die Tiere,
die noch werden sollen, mein Wille ist, sie vor dem
Bösen zu schüzen. Sein Tod war also notwendig für die
entwicklung des Thierlebens".
Dupd cartea Bundehe§, unde lupta aceasta e cel mai
complect descrisä, fäcir Ormuz in cele intAi 3000 de ani
cerul §i poporul ski (adicä lumea idealä a luminei. Ariman
necontenit gândindu-se la räu, spre rezistenta binelui, nu
§tia nimic despre cele ce se intâmplä, Ariman nu tia acea
ce §tia Ormuz. In fine se ridica inrautätitul §i sa" apropie
de lumina'. Cum o vazù, el care numai la aceea gandea:
ca sä sfärme totul, sA distrugA, gandi s'o inghità, dar orbit
de humus* strälucirei ei, se präväli in intunericul säu
vecinic §i creA armatd de devi (demoni) i daruzi spre chi-
nul lumei. Ormuz care §tia toate, se sculä i %/kit poporul
lui Ariman, had i ingrozitor, numai puterjune §i räutate,

www.digibuc.ro
233

nemeritand a fi creatA. Ariman privi populatiunea lui


Ormuz In toatA splendoarea ei, meritând a fi creatA. Ormuz
care stia cum are sA se isprAveascA totul, ii propuse pace,
dar Ariman o respinse. Ormuz cuvântA numai viul Hano-
ver, asupra lui Ariman adecA el zisA: Aceasta e vointa
lui Ormuz ! $i Ariman se infiorA si cutremuradu-se, cAzù
ametit, rApit de putere, In mijlocul devilor lui, in locuinta
lui cea neagrA, in fundul iadului inapoi, unde el stAtu in
timpul periodei a dot-Tiaaregsat. In timpul acesta, cAtA
vreme cel rAu a stat ca mort, fAcu Ormuz fApturile sale:
ceriul, apoi apa, pAmântul, copacii, animalele si oamenii.
0 periodA de timp de 3000 de ani trebui Ariman sA fie
legat, si cum sedea el asa, vorbi el la devi : RAdi-
cati-va si cu mine ! Vrau sA nAvAlesc asupra lui OrmuL si
Ansapanzii (sfintii) sAi. Ariman îsi privi oastea si sAri plin
de bucurie din deprimarea care Il tinuse ca legat. SA presentA
inaintea luminei, privi ceriul, pAtrunse In el, sAri apoi in chip
de sarpe pe pAmânt, se petrecù prin copaci, prin animale,
13rin taurul Kaiomort, prin foc. Sub chip de muscA se pe-
trecù el prin toate cele zidite, pustii tot pAmântul, ce fu cu-
prins de negreatA ca noaptea, trimitând toate dihaniele musa-
toare pe pAmânt, ce au otravA, ca : serpii, scorpiele, broa-
§tele etc. $i in foc nAvAli, de lAsA fumul cel negru, apoi cu
o armatA de devi sA ridicA cAtre cerul instelat : 90 de zile
si 90 de nopti stAturA izedii (ingerii) in lupta cu Ariman
si toti dracii lui : ei II prAbusirA fArA puteri In prApastia,
fArA fund Duzac (iadul); ceriul ajutA pe ingeri. Dar din
iad se ridicA din nou pe pAmânt. Inimicul binelui, se ame-
stecA In toate, sA aratA in toate, cAutA sA creeze rAul, dea-
supra si dedesubt". 0 mai apriatA descriptiune a luptei
acestia In scrierile Vedei nu se gAseste. Un obiect princi-
pal in lupta dintre rAu si bine, este taurul primordial.
Ormuz pusese in el la creatiune, toti germinii vietii orga-
nice. In acest sens, este taurul acesta In scrierile Vedei,
foarte adesa amintit, etc., chemat si preamArit, ca atot pu-
ternicul taur, prin care toate plantele cresc, sA desvoaltA
§i sporesc ca curatul näscutul taur, de la care are cu-
ratul orn viata. Cand veni Adman la inceputul a treiei pe-
rioade pe pAmânt, trimise el doi devI ca sA chinuiascA pe

www.digibuc.ro
234

taur, iar in cele din urrriA 11 lovi singur prin otrava lui,.
asa c taurul muri. Murind zise taurul: Uità-te ce s'a in-
tâmplat, pentru animalele ce de acum inainte vor fi, voinfa
mea este ca sA fie ocrotite contra celui räu! Moartea lui
deci a fost trebuitoare pentru desvoltarea vietei animalice",
spune autorul.
Taurul acesta ne aduce aminte povestea bäetului ju-
ruit dracului i purtat de cAtre cerb in mAsaua lui*) pe cat
timp dracul necontenit Il urmArea, iar din cornul cerbului
cApAta mâncare. Cerbul apoi muri, iar din rämäsitele lui se
fAcurA câni ce Il päzirA. In alte variante ca in TodiricA fAt
frumos, etc. din bou se fac câni ce il pAzesc de lup.
Din Taurul acesta, a cAruia sAmântä este pusA apoi
in lunä, fAcu Ormuz o pereche de vite, cari se inmultirä,
din el se fAcurA plantele, copacii, grânele in fine el
poartä sämântä a totul. Ba si omul cel intAi, Kaiomort: se
face din umArul drept al taurului mort, iar din umärul
stâng esi Goscherun, sufletul taurului, sau geniul vietii
animale, conservatorul animalelor, sufletul lumei animale.
Arihman insä si pe Kaiomort Il chinui, pânä i acesta
muri. Din Kaiomort la 40 de ani esi un copac cu un orn
s'o femee, in a cArora ramuri se aflau 10 perechi de oa-
meni in loc de fructe. Meschia si Meschiane au fost pA-
rintii oamenilor. Pe acestia Ariman cAutA sä'i aducA la
päcat etc. In fine autorul descopere cA: Ariman este pe
lângä celelalte: principiul mortii, in opozitie cu Ormuz
principiul vietei. El vroeste moartea pentru ca sA inghitä
creatiunea lui Ormuz. Pe când Ormuz e absolutul bun
iar Ariman absolutul rAu, un mijlocitor intre dânsii e Mitra,
spune Autorul el este spiritul ce pätrunde materia. El
e principiul activ, spiritual, creator ce formeazä materia, iar
cutitul ce'l poartA, spunându se cA e in contra lui Ariman
si spiritelor lui, e simbolul puterei lui ce pätrunde Materia.
Astfel, taurul ce este representat pe monumentele mitriace
junghiat de dânsul, e simbolul taurului celui vechi, sim-
bolul materiei ce rnoare, redând o noug viatà.
Datinile 1232.

www.digibuc.ro
235

In grota uncle se facea sacrificiul, se vede siSserpeley


scorpionul*), adecA animate bune i rele, asa cum sunt
amestecate in lume. Mitra sede cu taurul lui intre Ormuz
si Ariman.

a. Sistemul maniheic.
Geyler aratA cum crestinismul cele 3 secole de la in-
ceput a avut de luptat cu pägânismul pe ducA, ce omoarA
crestinii in mase, cu evreii ce'l crucificA pe Hristos, si cu
ascunsele secte pAgâne amestecate cu iudaism care sub
haina crestinismului, ameninfau sA'l pä'gânizeze si al iu-
daizeze. Acestea erau douA secte religioase: gnosticizmul
si maniheismul, cu sistemele !or filosofice, care cAutau ca
prin amestecarea cu idei crestine sä regenereze i salveze
de la peire pAgânismul. Dar nu lipsirA capete scrutAtoare,
cugetAtori cu spirit si naturi puternice, spune autorul, cari
sA descopere contrazicerile i absurditAfile acestor herezii,
cum era Augustin si alfil i prin aceasta sà aducA cresti-
nismul la isbândä. Despre gnosticism sA stie mai pufin.
Gnosticii nemulfumifi cu simplitatea religiunei i Invätäturilor
crestine, ei cAutarA sA le pue in conbinafie cu un sistem
al lor filosofic, gnostic, formând povesti mitologice In felul
celor págâne din contra se stie foarte mult despre Ma-
niheism, Infiinfat de cAtrA persanul Mani, (din secta Magu-
seilor), din religiunea persanA si crestinism dupA ce fuse
un timp preot crestin, in o provincie persanA Husitis
trecând apoi iaräsi la pägânism. Scopul scrierei acestei cArfi
a lui Geyler e ca autorul sA arete influenfa BudistA ce
aduce acest legislator In Persia din care causä el nu
se poate susfinea trebui sA fugA, iar mai apoi e jupit
de piele §i InpAiat fiind, e aninat in poarta cetAfei.
Manes ia douA fiinje vecinice si fArä inceput : cea
absolut bung, sau D-zeu, in regatul luminei (tera lucida) si
cea absolut rea sau demonul, principiul intunericului.
Prin acest dualism se leagA cu InvAlAtura zoroastricA:.
despre Ormuz si Ariman. Dar la Zaroastru materia nu
trece de rea si inpotriva lui D-zeu pe când Manes a
*) Baur p. 89.

www.digibuc.ro
236

identifica cu demonul intunericului risui i o pune in


contra luminei. D-zeul lurninei, impáratia luminei §i tera
lucida et beata sunt o idee, o substanta. D-zeu traqte
in mijlocul a nenumärate flit* luminoase, din care 12 sunt
Aeoni, ca organe §i canale a inpr4tierei luminei, din lu-
mina cea vednica (se crede a fi cele 12 zodiacuri). Apoi
tera lucida mai e inpartitä in 5 elemente curate: lumina
senina, blândul foc, veselul aer, limpedea apai i curatul
eter. Tot astfel §i zeul intunericului din tera pestifera" e
o substantä cu lurnea lui. Din el sunt isvorate fiintele
conrespunzatoare, analoge celor de sus. Plinul de läutate
regat sau pamânt al demonului, are §i el 5 elemente sau
regiuni : furtuna ingrozitoare, glodul, negura deasä, §i focul
cel mistuitor i färä lumina.
Pamântul intunericului e cu adâncituri §i rape, cu
mla§tini pestilentiale, cu isvoare din care otrava mortei
sare in coloane, etc. Diavolul i§i are i el o multime de
draci, cad se fac prin inmultire. Toate fiintele iadului ace-
stuia se numesc Hyle. Luptând intunericul cu lumina,
puterile intunericului se apropiara de granitele inpäratiei
luminei i le placu intr'atata, incat Hyle vroia sa inghita
lumina. D-zeu spre paza facu din fiinta sa, pe mama vietei:
sau sufletul general (die belebende, bildende Weltseele).
Aceasta nu numai cal merse la batae cu demonii, ci fäcu
§i pe cel intai orn inarmat cu cele 5 elemente, ca cu o
armaturä, schimbându-se In mai multe feluri, ca sa iriteze
pofta Hylei acestei grozave ce ameninta ceriul. Hyle cazând
pe el, inghiti o parte din lumina acestui orn, §i astfel
stäpanindu'§i pofta se liniti. Ba ornul ar fi cazut cu totul
puterei intunericului, spune Geyler, dar D-zeu mai facu
din sine pe Spiritul viu, pe care II trimese omului in ajutor.
Acesta il radica duse in soare i in luna, de unde duce
mai departe lupta. Apoi Spiritul apucá pe puterile Hylei,
ce inghitisera mai multa lumina din om : suflet, §i intinzân-
du-le pe cer, le tintui. Partea ceea a materiei, ce se des-
pätti de lumina, ramase singura i arde WA de lumina, ca
noaptea. Intre aceste amandouä se aflä un mediu, din care
o a treia potentä a principiului luminei Zitiv wysiitia prin
rânduialä §i hotarnicie fäcu lumea de asta-zi. Bauer MO

www.digibuc.ro
237

spune cA Spiritul viu zideste ca un demiurg ziditor lumea,


din corpul omului inghifit de diavol : suflet si materie, apoi
alegând ce a fost lumina curatA, o duce In lunA si In soare
iar pe celelalte corpuri ce inghifise mai multA luminä, le
intinde pe cer. (S'ar pärea cä acestea sunt stelele). Fäcând
lumea, sf. Spirit pune pe Omophoros sub pämânt s'o fie pe
umär, care când o schimbA pe celalalt, sä produc cutre-
mure iar pe Splenditene II pune sA fie lumea de sus.
Astfel In lumea aceasta sA af IA sufletul ingropat in
materie, incAtenat, de unde el asteaptä mântuirea. Diavolul
vrând sA facä pe om, If alcätui dupä chipul celui dintAi orn
si puse In el toatA lumina ce Inghifise demonii lui si tot
räul naturei lor. Omul e In mic acea ce lumea e in mare :
Mikrokosmus farä de Makrokosmus. Natura zeiascA din orn
Insä, avea In orn preponderenfa, avea destulä putere, ca sä
domineze puterea demonicA din el, puterile intunericului
InsA s'au temut ca lumina concentratA säl nu rupà legl-
turile materiei si fAcându-se Iliberä sA se sue la isvorul lu-
minei de unde venise, de acea, ca puterea lui sä fie släbitA,
si el mai departe legat de materie, era trebuinfA de perpe-
tuarea sexualä. Omului Ii fu datä femea, In care näscân-
du-se plAcerea smorni pe om, asa cAl lumina cea multA din
omul dintäi sA inprAstie in mai multe corpuri, si astfel le-
Oturile intunericului se intärirä. In fie-care orn sunt douà
suflete: unul bun si altul rAu, venind dela principii diverse.
In corpul substantial rAu, e sufletul cel rAu In preponde-
rentA si vice versa. Sufletul bun e constiut cA e finut de
cel räu, cä confine in sine si bun. Sufletul cel bun vrea
libertate, iar cel räu I! InpiedicA. PAcatul e când plAcerile
sufletului celui räu, voinfa celui bun o birueste. Totusi se
poate emancipa de cel fan, prin cAintA. Maniheii nu gäsesc
pAcatul ca atât de condamnabil, Hind atras omul fArä vo-
infa sa, de cAtre cel räu, ci In lipsa de cAinfA residä pAca-
tul si räul. Ori-cine se deste este ertat.
Tendinfa sufletului de a scApa de cel rAu si a se In-
toarce inapoi, e ajutatä de Hristos, ce vine pentru aceasta
pe pämânt. PAnä la venirea sa, Hristos avu de lucru cu
eterul, spiritul ce troneazä, conducând amândoi procesul
de lämurire al naturei de aici Inainte el se manifestA In

www.digibuc.ro
238

omenire, läsând locul ceresc, i venind ca mântuitor pe

pgmânt in chip de om, dar nu ca orn, cäci substanta lui


.curatà nu se putea asocia cu materia, cu carnea el se
argtä ca orn spre a putea comunica cu oamenii. De aceea
paterna i moartea lui au fost vizuale, nu reale. Crucificarea
e numai un simbol, in natura anirnalä i vegetalg, a prin-
soarei luminei In materie. Invierea din morti e tot un
simbol, al scgpärei spiritului din leggturile materiei, e
o parere pentru oameni, Crist nu a fost decât un simula-
tor al cgrnei, al mortei si al ranei. De aice apoi Manu
respinge unele ce s'au scris in biblie si de Ca lrg apostoli,
pang a nu fi egpäitat spiritul sfânt.
Tinta venirei lui Crist a fost ca sä invete pe oameni
-despre inceputul i scopul lor, dar invgtgtura lui a fost de
apostoli räu inteleasg i rgu interpretatg. Spre curätirea
crestingtätei apare promisul de Cristos Paraclet: acesta e
Manes. El isprgvi, intreaga invgtgturg a lui Hristos.
Sufletele când scapg din inchisoare, merg pe corabia
lunei la soare, iar acesta le duce la lumina cea nesffirsitä
dar nurnai a celor perfecti, cari au primit religia mani-
heicä celelalte merg in plante, In animale, cele mai bune
In oameni mai perfecti. Când mor : le apar ingerii si dracii.
Cele bune sunt duse pe stâlpul laudei in lung, iar restul
corpului, fAcut din materie va cgdea iadului, ca i sufletele
celor pAcgtosi când va fi sfârsitul lumei. Maniheii invierea
corpului nu o admit, ca necurat, necompatibil cu sufletul.
lesus patibilis este la Manes sufletul lumei legat
de materie si de luptele lor. Tot copacul e un Hristos
crucificat. El este in toatä natura legat i crucificat. Hristos
e rengscut In toatä ziva In ori i ce plantg, ce creste din
intunecatul sin al pgmântului, rädicându-se spre
El sufere In leggturele materiei, mereu in sus doritor
moare cu ori i ce plantä ce se usucg. El e pretutindeni
unde in naturg se aflä burning, strglucire i coloare. Mani-
heii deci, aplicg paterna lui Hristos asupra patemei sufle-
tului inchis, crucificat In materie.
La manihei era pacat a omori ori-ce vietatate, sau a
strica plantele. In toate spuneau ei cà trgeste acelas suflet
ca in orn, toate simt aceeas durere ca i omul. Cine rupe

www.digibuc.ro
239

o creangä, un fruct, o frunzä, face pacat. Augustin spunea


cä plantele se puteau rupe, numai animale nu se puteau
omori. Cine omoärä un animal, sufletul lui sä preface in
acel animal sau In pasere, soarec, sau ce a omorât.
Chiar lucrarea pämântului era privitä ca pacat. Cei ce
lucrau erau scosi din pacat de atrà c e i perf e cf i. A se
cäsätori si a face copii, era a inprästia lumina din nou In
materie deci un paeat ; de acea se cerea abfinere.
Credinciosii maniheilor erau inpärtiti In Electi si Au-
ditores", ca la crestini : Fideles si Catehumeni. Electii erau
exemplul comunitätei, In ei se concentrau toate razele lu-
minei, iar cei ce vroiau sä meargA In inpärätia luminei, prin
ei trebuiau sä-si faa drumul. Erau preatii comunitätei. Ei
resignau la ori i ce viatä pämânteasa, flämânzi si insetati,
neasätoriti, fárà proprietate, WA' lucru, duceau o viatä con-
templativä, pe când auditorii, arora ei le deslegau päcatele
träind liber ii hräneau. Auditorii nici nu semänau a manihei,
ci mai mult a pAgâni, spunea Augustin. Ei puteau sä mä-
nânce carne, sä lucreze pämântul, sä se asátoreasa,
cine 'MA dintre ei se abfinea mai mult, aceia se apropiau
de electi. Temple nu aveau. Posteau foarte mult. Postul in-
cepea dela râsäritul soarelui i finea pânä la asfinfit. Dumi-
nica o serbau i auditorii. Electii sävârsau Lunea misteriile
lor. Acesta era 'MA un serviciu secret, un privilegiu al
electilor, despre care nimic nu se stia se credea de aträ
popor a la acestea se intâmplau obiceiuri scârboase.
Semnul lor de cunoastere, era a'si da mâna dreaptä. Alte
särbätori crestine erau eliminate, afarä de pasti, care erau
särbätorile scaunului invätäturei" (tribunal, catedra). In sala
de adunare sta un scaun inpodobit cu naframe scumpe,
cu 5 trepte, pe care se inchipuia cä sta Manes. Cele 5 sari,
vor fi fost cele 5 ordine ale Maniheilor : F.magistrati, epis-
copi, presbiteri, diaconi, electi. Inaintea acestui scaun se
aruncau la pämânt.
Ideile despre metempsicosà, a unui spirit legat In na-
turà, despre manihei perfecti, frica de a rupe o frunzä, a
nu mânca carne, a fugi de asátorie aceste le gäsim
toate la budism. Spiritul imateria sunt in amândouà sis-
temele cele mai Inalte principii zice autorul Geyler,

www.digibuc.ro
240

deosebirea e: cà pe când maniheismul le pune in absolut


contrast, in care principiul räului se amestecd tulburätor
In cel al binelui, la budism dualismul e necesara e§ire a
fiintei divine din sine ins4i §i trecerea ei in arätare. Bu-
dismul spiritiseazA materia cea a tot finä §i nevAzutä §i
mijloce§te contrastul dintre spirit i materie prin Maja
(aparitiunea inplätoare) prin al cärei joc perpetuu sä for-
meazä lumea aparentelor, din particulele cele fine ale spa-
tiului, sau din spatiul de§ert, din nimic, din starea origi-
ginará a totului ce existä. Facerea lumei, e dupä privirile
maniheice, ca §i dupà cele budistice, cauzatà prin o razá
strälucitä a lui D-zeu, ce cade In materie §i sä amestecä
cu ea. Intrucât spiritul ese din sine §i inträ In naturà
sä formeazA lumea pärerei, a aparitiunei : Sansara el
se impietre§te cu cat vede mai mult in lumea materiald,
insträinându-se de sine singur, In necunoViinta de sine.
In orn vine prin mai multe desvoltäri §i scäri conducä-
toare iar4i la sine §i dupä trecerea existentei individuate
îi va ajunge unitatea cu spiritul original al lumei, iarä§i
con§tiut, dela care a emanat toatä viata. Astfel invatä
Budha. In amândouä sistemele sä aratä con§tiinta despre
o mântuire care se efectueazd prin o putere mai mare, ce
emaneazA dela puterea D-zeeascä i in naturä ca om.
Aceastä putere la budi§ti e Buda, iar la Manihei, Hristos,
spiritul soarelui prin care se conduce sufletul inapoi la
luminä. Mântuirea se face §i aice ca §i acolo prin elibe-
rarea din legäturile materiel, parcurgând cercul metempsi-
cosei. Manes aratä cä prin amestecul spiritului cu materia,
acela pätându-se, sufletul prin multe emigräri in animate
§i plante, poate sä vie la curätenia cea intäi. Si budismul
ia ca lämurire a sufletului emigrarea in deosebite corpuri,
care emigrare atât sä repeteazä, cu cat ornul e mai pä-
cAtos. Cine a ajuns ca Buda in cea mai inaltà treaptà a
omenirei, nu mai emigreazä. Tot astfel erau §i electii mani-
heilor. Sfâr§itul lumei va fi când spiritul va fi complect
eliberat de la materie. Totul se va inturna In inceputul
säu. Spiritul merge dupä budiO, din Sansara, lumea apa-
rentelor treatoare §i din cercul metempsicosei, In Nirvana.
Faptele cele bune din o existentä sunt räsplätite In cealaltá

www.digibuc.ro
241

si cele rele asemenea. InprejurArile din o existentä sunt


ca un destin pentru cealaltä.
AceastA credintä era comunä la budisti si la bramani,
moralitatea ambelor sisteme respirsä acelas spirit : clod*
eliberärei din viata pAcAtoasà. Si unii si altii au de moralä:
peirea corpului. Nefericirea de a fi, sä se prefacä in fericirea
de a nu fi. Omul trebui sA' fie rece si nepäsätor fatä d e
totul In lume, totul sä despretuiascä, nimic sà nu aspire,
pentru cà totul e nefericire. SA nu se bucure, sA' nu se
supere de nimic, ci renuntând la lume, sA pästreze o
liniste neturburatä in sine. La budisti e o gresalä cA existi.
Samburele renuntärei : e despretul de voe bunä, pentru tot
ce apartine lumei : Intorcandu-te dela ori-ce sensualism,
renuntand la cAsätorie, la viata de familie. Si nu numai
budistii sau bramanii se retrAgeau ca sahastri, sau r5tAceau
ca cersitori ci pentru tot omul era o stare de perfectiune
dorinta aceasta. Cu toate acestea, budistul care exercita
ascetismul cel mai mare asupra sa, avea de datoria cea
mai sfântä ca sä pAzeascA viata tuturor fiintelor. Chiar viata
sa trebuia s'A'si sacrifice si cu dragoste sä serveascA pe
altul. Maitri" era simburele moralei budiste: aded iubirea
generalä, buna vointA si indurarea pentru ori si ce fiintä
care trgeste. Din Maitri, ese trei puncte: sä nu omori nimic
viu (de acea nimic nu se sacrificA); s'A nu spui minciuni
sau sä clevetesti, cuvintele sä le tii mAsurate; s'd nu iai ni-
mic sträin, sA nu lii interesat, sau pe altii sä'i ne-
dreptätesti.
Baur ne spune cA' starea cea mai perfectä a budisti-
lor e stiinta läuntricA. : gnosis, acesta e drumul cel mai
inalt, spre mântuire; cunostinta cea mai mare in a recu-
noaste cA totul e nimic, e un joc al simturilor, o inselà-
lAciune. In acest stadiu ei sunt stäpâni pe Maia. Lumea
aparentä In care trAim e o Inselkiune, e Maia. Ideile ace-
stea le pune In combinatie si cu gnosticismul, din a cgruia
invätäturi transpirä acela§ fond.
Sufletul la Manichei e comparat cu mireasa lui
Hristos, iar El : mirile ceresc, e mantuitorul ei. La cre-
§tini, biserica e mireasa lui care deasemeni e man-
tuirea sufletelor. Simbolizärile acestea ne aduc aminte
16

www.digibuc.ro
242

de sf. Varvara, mireasa lui liristos. Mireasa lui Hristos :


sufletul, are de suferit multe prin metempsicosA, ¡Ana ce
ajunge la el. Cel ce omoarg, IntrA Intr'un animal cu test.
Animalele sunt puse sub plante. In plante intrA sufletele
cele mai curate apoi In oameni. De acea ei mâncau
mai mult plante i mai ales de acelea oloioase, ce au

in sine lumina. Mâncau harbuji, zamosi precum i curechi.


lar fiind cA animalele sunt ale dracului, cine le tae
le mânâncA, intrA In stApânirea lui. Electii când mâncau
pânea ce li se aducea, ziceau : nici nu te-am tAeat, nici
frAmântat, nici nu te-am copt ci altul te-a fkut eu
te mänânc fdrA pkat sau vinA". C¡ne tAea grânele, trebuia
sA devie si el grâu etc., ca sA fie Mat. Unii din electi sA
botezau.
Maniheii In sfada lor cu crestinii, le scoteau ochii cu
pAgânismul lor : cA au temple ca i pAgânii, cA din martiri
au fkut zei (politeism), cA sacrificA mortilor, i cA In locul
sacrificielor au agape, cA tin särb At orile pAgâne la
solstiti i, cA. In nimic viata nu s'au schimbat, ci sunt o
schismä a pAgânismului. $i iudeii nu s'au fost deosebit de
pAgâni de cat prin idoli, Incolo i ei aveau templu
preoti, sacrificii i serviciu divin, ha Ina cu mai multe ce-
remonii le fkeau. Acestea le spune Faustus. lar Augustin
Ii rAspunde cA ei sunt chiar sub pAgâni : PAgânii adorau
natura, soarele, luna, elementele, pe cari le vedeau. Ce adorA
ei? Cine e Splenditene? Cine sunt corpurile luminoase
ale lor ? Numai povesti. PAgânii aveau povesti, dar spuneau
cA sunt fkute de poeti, sau cA au relatiuni cu natura
pe când ce spun ei sunt numai Inchipuiri.
SA mai reamintesc cA unele secte maniheice, pe Crist
Il pun alAturi de sf. spirit ca femee. Crist, soare i ea
lung. Cristum esse, spune Faustus la Augustin Contra
Faust. XX 2, Dei virtutem et sapientiam: virtutem quidem
ejus in sole habitare credemus, sapientiam vero in luna".
Es ist der selbe unterschied, wie zwischen dem gött-
lichen Logus und der göttlichen Sophia"....*) Zimlich
analog sagt Plutarch: Die Sonne wirkt mit mänlicher Kraft
und Starke, der Mond mit sanfterem verborgenem Einfluß".
`) Baur, p. 233.

www.digibuc.ro
243

Cristos vine pe pArnânt din soare, de câte ori trebui ca sA


le aducä aminte oamenilor de natura lor luminoasä, §i se
duce inapoi.
Apoi Augustin mai spune dupA Faustus: Kristus sei
die göttliche Kraft und Weisheit, als Kraft wohne er in
der Sonne, als Weisheit im Monde. Er ist das Licht und
Sonnengeist der alle Lichtelemente aus der Materie an sich
zieht, aber er ist auch der Geist. der als höheres Princip
in dem Menschen Wirkt, und ihm die richtige ErkentniI3
alles dessen gibt, was ihn über die materielle Welt erheben
kann" (239). Crist vine la om când mintea i s'a desvoltat,
cam la 7 ani.
Din Inprejurarea ca. Crist §ede in soare, Baur il crede
identic cu omul cel dintAi, pe care spiritul lumei, demiur-
gul, pune In soare. Ca §i din credintA cA ¡sus patibilis
e legat in bandele materiei : In plante, copaci, ba chiar §i
in pietre se manifestA sufletul lumei, in strälucirea florilor
miroase, in semi*, fiind el spiritul sfânt ce stA legat In
toatA natura. E procesul de lAmurire din naturA, e soa-
cele ce opereazä de sus: ce opereazA In pAmânt sA iasA
la luminä plantele, sufletul lumei.
Es ist nähmlich .in der Natur ein steter Läuterungs-
proces*). Durch die Einwirkung des Lichts und der Wärme
von oben entwikelten sich aus der in die Tiefe hinabver-
schlungen Weltseele einzelne Theile, die in die Höhe
streben, in die in dem Erdreich haftenden Wurzeln über-
gehen und in Pflanzen und Bäumen an das licht hervor
Baur insä vede In sistemul lor idei filosofice cu mult
mai vechi, ramificate §i in alte religiuni. lar de va fi
clupä cum acest invätat îi InchipuiWe, atunci sistemul lor
trebue sä fi trecut §i In popor, unde Il vom putea desco-
peri in pove0 din timpi strävechi. La noi se aflä unele
pove§ti ca fata citroanei" (in Ardeal) sau fata de perj"
(in Moldova) unde un tânär îi cäutä ursita lui, care
era In poamele unui copac, pe cari täindu-le, ea iese. Sau
sä ne aducem aminte de mult cunoscuta fata din Dafin"
pe care dupä ce a päcdtuit, nu o mai prime§te copacul.
*) Op citat 173.
16*

www.digibuc.ro
244

Sau Dafne a lui Apo Ion ce se preface in copac, la


apropierea lui zeul incununându-se numai cu frunzele-
iubitului arbor carele tot odatà Ii dau intelepciunea,
mintea. In fine e o filosofie foarte veche si foarte com-
plicatä, dar cu atât mai interesantä, cu cât ecouri de
acestea se aflä in povestile noastre deci cu atat mai de-
trebuintä ni e si nou5, ca acestea toate sä le §tim ; vedem .
cat de räu e and orbecäim.
Ca emanat de la D-zeu, Hristos e pus §i alAturi sau
identificat cu Mitra, geniul soarelui (izet) cel ce emaneazI
dela Ormuz. Mitra, Oziris, Dionysos sunt zei solari ce
conduc anul i cari elibereazä sufletul din legAturi : Der
Maniheische Cristus und der persische Mitra berühren
sich in der Beziehung zur Sonne. Der Natalis invicti sons,
wie auch Mitra häufig gennant wurde, die Veranlassung
gab, das Geburtsfest Cristi auf den 25. Dezember zu
seyn, so wäre hier Cristus auf analoge Weise substituirt
worden, wie in Manis System die Sonne die Stelle Christus
vertrat". Mitra §i cu Hristos se ating cu privire la soare.
Ziva natalä a lui Mitra ca soare neinvins, care era la 25
Decembrie dä cauzA a se pune §i na§terea lui Hristos in
aceia§ zi. Astfel ar fi aice Hristus substituit cà i in
sistemul lui Mani, unde soarele fine locul lui Hristos.
Manicheii luase in sistemul lor §i idei analoge de la
greci. Tot din acela§ autor extragem urmAtoarele: Wir
sehen dies aus Alexanders v. Lycopolis Schrift gegen die
Manichäer c. 5, wo dieser Schriftsteller bemerkt : Die Ge-
bildeteren und mit helenischer Literatur Bekannteren unter
ihnen erinnern uns an das Eigene, in dem sie nach der
Mysterienlehre von den Titanen zerrissenen Dionisos die
Deutung geben, er stelle die in der Materie vertheilte
göttliche Kraft dar: eben so berufen sie sich auf die-
Dichter, die die Gigantomachie besungen haben, zum,
Bew)aise dafür, daB auch diesen die Erhebung der Materie-
gegen Gott nicht unbekannt geblieben is i"*).
Arätând prin aceasta, cum in sistemul lor au luat-
mituri §i de la alte popoare: Noi vedem aceasta, spune

*) Rom. 81.

www.digibuc.ro
245

Baur, dupä scrierea lui A. v. Lycopolis, contra Maniheilor,


unde acesta observä: cei mai culti si cunoscuti cu litera-
-tura helenilor, ne aduc sistemul lor, esplicând Invätätura
Alin misteriele lui Dionysus, rupt de titani, care esentä
DumnezeiascA a zeului se Inprästie In modul acesta In
materie, arätând cä si elenilor nu li era necunoscutä rädi-
carea materiei In contra lui D-zeu".
Sau mai spuneau maniheii:
Wir hören von den Theologen in Prosa und Poesie,
klaf3 Gott zwar seiner Natur nach unvergänglich und ewig
ist, aber vermöge eines vom Schiksal bestimmten Willens
und Gesetzes Veränderungen seines Wesens unterliegt.
Die Umänderung und Umbildung des göttlichen Wesens
in Luft, Wasser und Erde und Gestirne und Pflanzen und
Thiere nennen sie, in Hinsicht des leidenden Zustandes
und der Um wandlung, symbolisch eine Zerstiicklung und
Zergliederung, Gott aber heissen sie in dieser Beziehung
Dionysos und Zagreus und Nyktelis und Isodaites"*).
Noi auzim de la teologi In prosä si poesie, cä D-zeu
este dupA natura sa cu totul vednic si nemuritor, dar
-dupä legile unui deAin nesträmutat, este supus unor
schimbäri. Schimbarea si transformarea fiintei lui D-zeu In
aer, apA, pAmânt, stele, plante si animale o numesc ei
simbolic, cu privire la suferinta pasivA a schimbärei, o
sfäsiare a membrelor. D-zeu Insä e numit in cazul acesta
Dionysus, Zagreus, Nyktelis si Isodaites".
In aceste bucAtiri nu se at atA decAt idei adânci
filosofice.
Die Egypter leiten nämlich die Entstehung und
Zusammensetzung dieser Wellt von ganz Entgegenge-
setzten Kräften ab; die aber nicht von gleicher Macht
sind. Das gute Prinzip hat zwar die Oberhand, aber den-
noch kann das Böse nicht gänzlich vernichtet werden,
weil es mit deal Körper sowohl als mit der Seele des
Weltalls zu fest Verbunden ist, und beständig gegen das
Gute streitet. Bei der Seele nun wird die Vernuft und der
Verstand, als der Urheber und Herr alles des Besten,

*) Baur p 97.

www.digibuc.ro
246

Osiris genannt, und alles Geordnete, Bestimmte. und Ge-


sunde bei der Erde, beim Winde, Wasser, Kimmef und
bei den Sternen, in Ansehung der Jahreszeiten, der
Witterung und des Kreislaufes, heißt Ausfluß und sicht-
bares Bild des Oziris, Typhon hingegen bedeutet alles
leidenschaftliche, Ungestüme, Unfernünftige und Thörichte-
der See le, und bei körperlichen Dingen nennt man das
Tadelhafte, Ungesunde und Unordentliche in Ansehulg
der Jahreszeiten, der üblen Witterung, der Sonnen- und
Mondfinsternisse, Typhon Streifzüge und Verherungen"._
Tot dupA Plutarh.
Egiptenii derivA na§terea §i compozitia lumei ace§tia
de la puteri cu totul opuse una alteia, care insä nu sunt
de aceea§ tärie. Principiul bun, ce e drept, are prevalenta,
dar cu toate acestea räul nu poate fi nimicit, de oare-ce
este prea tare legat atät cu corpul, cât §i cu sufletul uni-
versului, §i care e in ceartA perpetuA cu cel bun. Pe partea
sufletului e ratiunea §i mintea, se nume§te Oziris, drept
cauzA originalA §i stäpan a tot ce e bun, §i tot ce e fn rân-
duialä, ce e sänAtos §i hotArAt: la pämânt, la vânt, apA,
la cer, la stele, la anotimpuri, la tempestate §i la crugul
cerului, se nume§te Oziris. Tifon din contra, inseamnä tot
ce e pAtima§, nesocotit, neintelept §i prost la suflet ; iar
la lucruri corporate: ce e repro§abil, nesänätos §i In neo-
rânduialä, sau fatä cu anotimpul: reaua tempestate, eclipsele
lunei §i soarelui, se numesc toate festele lui Tifon". Ace-
stea scrie autorul dupA Plutarh. Astfel avem idei destul
de desvoltate asupra principiilor dualistice ale lumei, la
cei vechi, spre a putea intelege perceptele maniheice.
Acum trebue sä mai reamintesc despre o sectä mani-
heia, a arei adepti purtau numele de Melhisediciani sau
Atingani. Despre ace§tia vorbe§te Döllinger cA negau pe-
Grist, punând pe Melhisedec mai sus, ca locuind In sfere
mai Matte cere§ti, el fiind fiiul lui D-zeu §i mijlocitorul la
D-zeu, pe când Crist nu avea deat misiunea a'l descoperi..

*) Ing. v. Döll. Geschichte der Gnostisch-manichäischen Sekten,,


München 1890.

www.digibuc.ro
247

Poate e o Invâtäturà ca multe alte gnostice, din mitologia


siricâ, crede autorul, cAci dupä Epiphanius, Heracles si As-
tarte: soarele si luna, sunt pärintii lui Melhisedec. La atin-
gani se spunea cä" Melhisedec e D-zeu si tatAl lui Hristos.
Ei serbau Sâmbäta si desprefuiau fäerea Inprejur si bote-
zul. Aveau un cult demonic: Soru, Sohan si Arche erau
demonii cei mai de samâ, pe cari Ii chemau, dându-le pu-
tere asupra lunei, etc. Soarta oamenilor era legatä de stele.
Ei nu atingeau pe cine nu era de legea lor, finându'l ca
necurat si spälându-se la o atingere. Astfel ei propagau
ura Mire oameni.
La Manihei, Döl linger spuse cä Hristos era arAtat ca
o putere cosmicA, iar mântuirea ca un proces al naturei.

b. Facerea lumei la bogomili.


La bogomili gAsim pe D-zeu tatäl in chip de om,
bâtrân, cu barba lungä. Fiiul cel mai mare al lui D-zeu
este Satanael, asemenea tatälui la chip si Imbrâcäminte,
sedea de-a dreapta lui si era peste toate orânduitor. Pe
acesta Hristos II numeste cu silaba din urmâ. El. Plin
de fudulie de mArirea lui, vrând sà fie singur stäpân, In-
v*" si pe alte spirite sä-si scuture jugul si sà'i urmeze.
D-zeu pe toti Ii alungä din cer. Cázând In materia nefor-
matâ, el îsi face Inpreunä cu acestea un cer si un pämânt
ca sus D-zeu. In Bib lie se spune, cA pämântul e fäcut
de D-zeu, dar nu e drept (spun Bogomilii) c5ci e fäcut
de Satanael". Fâcând plante si animale, läcu pe orn din
lut, iar curgându'i din degetul cel mare o substantä umedä
se amestecä cu pämântul si se fäcu serpele, Inviindu'l cu
suflarea lui ce o suflase si peste om, MA a'l putea
invia de acea serpele e cuminte. Demiurgul sau zidi-
torul acesta Intelese neputinta lui de a Invia omul si ruga
pe D-zeu sä'i trimitä o scântee de viata din Pleroma, sub-
star* cereascä, spre a Invia omul din care apoi Met'
pe Eva. Satanael spuse lui D-zeu cä omul va fi al lor co-
mun (fiind si din materia lui cu trupul si din sufletul lui
D-zeu) si CA urmasii lui vor lua locurile Ingerilor ce au
desärtat cerul. Dar Ii päru räu de cele spuse si cäutä sä

www.digibuc.ro
248

strice omului inselând pe Eva in chip de sarpe. Aceasta


avu de la el un copil, pentru ca semânta lui sa fie pre-
cumpenitoare.
Fiul acesta fu Kain o fatà gemene Kolomena. Adam
.näscu pre Abel pe care Cain 11 omori. Atunci D-zeu tatäl
il desbrkä pe Satanael de tot ce avea ceresc, fácu in-
tunecat si ca o stärpiturä rämase el stäpân lumei i celor
fäcuti de el. Auzind ingerii cAzuti cä oamenii vor lua lo-
curile din cer, cAutará sä se céSätoreased cu fetele oame-
nilor, ca sä meargä semintia lor inapoi in cer. Din acestia
esirä Gigantii ce Juptarä cu oamenii contra !Ili Satanael.
Acesta de ciudà dädit potopul. Numai Noe scApà; care îi
servi lui. Moisi fu un instrument al satanei, inselä poporul,
fäcu minuni cu puterea diavolului, primi dela el legile pe
Sinai, ce atâti oameni präpädirä.
Tärziu aflä D-zeu de cele ce a fäcut Satanael i prinsä
milä de oameni, trimitând la 5500 de ani pe Dumnezeul
Logos ca fiul Au Isus, numit intAi Arh. Mihail sau ingerul
sfatului celui mare, iar lsus pentru ca vindeca boale etc.
Logos venind din ceriul de sus, inträ in urechea dreaptä
a Mariei, luând la aparentä chip omenesc, corpul lui e insä
din substantä finä. Esind prin cealaltà ureche, il gäsi in
esle invälit in pelinci. El aduce invätätura prin evanghelie,
¡Ail a fi partas patemilor si suferintelor omenesti, murind
dupä pärere, si inviind. Pe Satanael II invinse, it fAcu de
rusine legäl in Tartar. Hristos venind la tatäl lui
luä locul din dreapta, apoi intrà in flinta tatälui de la care
emanase. El vru A desrobeasa spiritele cázute, dar tatäl
nu voi, e in economia lui sä'i lase pânä la sfârsit. Demo-
nii lui Satanael, insä locuiesc in om, eilt duc la räu i dupà
moarte rämân in corp i in groapä. Numai de Bogomili fug
ei si se tin ca de o sägeatä de departe, cAci port D-zeescul
logos in ei, i It nasc invätând pe altii. Fiecare om are un
suflet curat i unul päcätos. Bogomilii resping botezul lui
loan prin apä dând tnântuirea prin puner ea mânelor
pe cap. Postesc si se spovedesc. BisericA n'aveau. In pu-
nerea Evangheliei lui loan pe cap, cetirea ei i al tatAlui
nostru se inchee aproape toatá ceremonia lor religioasä,
ce mai constä i in cântäri. Inpärtäsenie nu aveau, cä'sä-

www.digibuc.ro
249

toria era respinsä ca necuratä. Biserica noasträ e localul


dracilor. Crucea instrument de moarte al mântuitorului o
ardeau, unde o vedeau. Icoane nu primeau. Repetau numai
tatAl nostru ziva si noaptea, fäcând la mätänii. Psalmii,
evanghelistii, 16 profeti, scrisori, istoriele apostolilor si
Apocalipsul erau cârtele sfinte ale lor. Testamentul vechi
era opul lui satan. Carne nu mâncau de loc. In fata oame-
nilor insä se fäceau cä merg la biserick pe unde vedeau
nevoia si se inpärtäsau iar apoi cAlcau inpärtäsenia cu pi-
cioarele si spälau copii de apa botezului când trebuia
sä cedeze pentru a fi crezuti. Döl linger ne dä un mod
de rectificare al lor: Intrebat fiind un sef al paulicienilor
la Constantinopol in fata judecätei de stimeazá crucea, el
Inchipuindusi'l pe Hristos cruce, spune Ca' da. Apoi intre-
bandu'l de stimeazA botezul, spune iaräsi da, Flristos fiin d
apa, etc. In anul 867 paulicianii prädând Efesul fAcurà
grajd de cai din biserica sf. loan. Atât lerusalimul, cât si
Sionul la ei e casa lui D-zeu din cer. Templul din lerusa-
lim era fäcut de Satanael. In Tracia sub câti-va impärati
bisantini avurá bogomilii multe persecutii de suferit, de
acea umblau mai ales noaptea si iv haine augäresti.
Asemenea lor, cu unele mici deosebiri erau Albegenzii,
Catarii, etc. Catarii spun de Lucifer, care träind dinpreunä
cu toti ingerii in märire lângä D-zeu, e cuprins de mândrie
pentru frumusetea sa si plin de invidie invatä pe ingeri sä
insele pe D-zeu. Sf. Mihail il provoacA la bätae. Sängele värsat
coprindea 600 stadii depärtare satan fu invins si alungat
din cer. De la ingeri rämase numai cât corpurile in cer,
straele, coroana si scaunele pe care altä datà le vor cäpäta,
sufletele insä merserä dupä inselätor, (lupta aceasta e de-
scrisâ in Apocalips). Satan pune sufletele In oameni fäuriti
din lut. Hristos vine sä'i invete calea mântuirei spre a
veni iaräsi la cer. Catarii aveau si episcopii.
In sudul Frantei circula o altà legendä cu mici deo-
sebiri. Satan inchizând sufletele ingerilor veniti cu el in
oameni ele vor emigra din corp in corp, pâtfä ce vor
fi curate si atunci se vor reinturna de unde au venit. De
aici apoi aschetismul si moartea prin foame ca sä-si
curäteascA viata si sä se intoareä la cer.

www.digibuc.ro
250

Tot in sudul Frantei mai circula i o altä legendä


despre cäderea ingerilor: D-zeu träia cu spiritele in deplinä
armonie. Ca sä o strice, se sui Satan la cer. Treizeci
doi de ani stätu la poartA, pAnä läsarä. Un an stAtu uni-
Apoi amestecându-se cu ingerii, le descrise o fericire
mai mare pe lumea lui, decAt acea din cer. Le spuse de
principate i grAfii, de aur i argint, de grAdini i vii, dar
mai ales de frumuseta femeilor i plAcerea celor ce träesc
cu ele. lngerii cerurA sA vadä o femee. El le duse una, dupä
care toti inebunirl Satan esi cu ea si ingerii dupä dânsa.
Nouä zile i nouä nopti curserA, pâra ce D-zeu astupl
spärtura din cer si curgerea incetA. Satan fäcu ingerilor
un cer de sticlà. Venind pe pämânt i vAzAndu-se amAgiti
cântarA cántece asupra fericirei pierdute a Sionului. Satan
ca sA-i facA sä uite, Ii inchise in corpurile oamenilor.
Satan are si spiritele lui rele ca i dânsul i nemân-
tuibile. Spirite de a lui Satan sA afld incä in cer, dar D-zeu
nu le cra pAnA nu'i va aduce pe toti ai lui. 0 multime de
parabole i invätAturi din evanghelie cu douà sensuri le
intrebuinteazä ei, spre documenta rätdcirile lor.
Ba mai gäsim o versiune la slavoni (in vest): ei spu-
neau cA sub pämânt era un spirit nenAscut, cu 4 fete : de
om, animal, pasäre si peste. Lucifer când se scobori din
cer il admitä si se läsa ademenit de el. Apoi venind in
cer ademeni pe altii i furA alungati. Lucifer cu acel spi-
rit au vrut sä facä pe om. D-zeu Ii clAdu un ¡tiger de aju-
tor elli inchise in corpul lui Adam.
Bogomili mai spun: Satan fiind alungat din cer fi
luá locul sf. Mihail. FAcând pämântul, fAcu douà corpuri de
oameni. Sà necäji a'i Invia, dar nu putu. Merse la D-zeu
dAdu doi ingeri dar D-zeu, Ii invAtA sä nu adoarmä,
cAci nu se vor mai putea inturna inapoi. Ei insA adormirä
si Satan ii puse in corpuri. Ei sunt spiritul lui Adam si
Eva, cari apoi au trecut prin corpul lui Enoh, Noe, Abra-
ham si altii, iar la urmA din Simion si Ana, la venirea lui
Hristos se eliberarA.
Mijlocul de a tinea sufletul in corp, ca sA nu fugä
inapoi la D-zeu, a fost iscodit de Satan prin inmultirea
oamenilor. Diavolul fAcu anume pe femee ademe-
neascA pe bärbat, iar sufletul inpArtindu-se tot mai departe
www.digibuc.ro
251

in corpurile näscute s'a depärtat de curätenia din cer. Fie-


care femee grea siä sub influenta lui. Demonul din mamä
este acela care aduce carne din carne §i suflet din suflet.
Odatä el vroi sä präpädeascä lumea cu deluviu,
ca sä nu ajungA oamenii la pocdintä sä se uneascä cu
D-zeu. Dar D-zeu hotäri scAparea lui Noea. (Deci o allá
versiune).
In invierea a 2-a ei nu cred, cäci corpul fäcut de
Satana nu mai poate fi unit cu sufletul curat. Cine lua
consolamentul, adecä sfintirea sau binecuvântarea prin care
putea sä meargä la D-zeu, numai avea voe sä se cAsäto-
reascA nici sä mänânce carne, care consistà din materie. De
acea multi it luau in momentele din urrnà al vietei §i
ca sä nu'l piardä, sá läsau sä moarà de foame, chiar dacá
mai aveau viatä. Ferneile cu copii mid, in urma conso-
lamentului, nu vroiau sä mai dra de supt la copiii ce'l luase,
§i astfel o multime mureau. Starea aceasta se chiamä: a
se pune in Endura". Aceasta se intampla prin Franta etc.
La noi de a§a ceva n'a rämas pomenire, devi oamenii
postesc foarte mult. Se vede cä bogomilii no§tri erau mai
umani.
Metempsicosa, care la ei era dogmä principalà, la noi
se reduce la foarte putin, sau chiar la nulà. In Datinile,.
abia dela doi, trei oameni, aflu despre emigrarea sufletului
in alte corpuri, §i anume: de la un rlz4 Volcinschi, care
acesta este influentat, dupä cum se vede, de percepte
evree§ti *), dela un aventurier venit din lume Ion Maftei
de la un gospodar Gh. Pläcintä din Horecea. Abia m4rturia
aceasta e temeinicä. Täranii no§tri de regulä nu mänâncA
carne de vità iar motivul e cum spunea omul: Poate
sufletul cel din vitä e al unui mr) al meu!" Aceasta era
teoria Pitagorienilor dela cari pe aderea a putut sä
ne vie credinta prin romani. La inzi pe treapta metimpsi-
cosei vaca avea gradul 90 de lámurire a sufletului, era
cea mai principalä dupä orn. Carnea de pore insä, po-
porul nostru o mänâncä. Pe când Bogomilii erau in contra

*) Op citat 1285.

www.digibuc.ro
252

ori i cärei mâncAri de carne sufletul intrAnd In ori


ce animal lucru ce la poporul nostru nu auzi doar
ea. D-zeu blestemând pe un om sgArcit l'a prefäcut fn cal
sau In Bivol*) sau cA pe cea lume dracul astfel fi pre-
face"). Cea ce se constitue o deosebire in modul de a
gândi al Maniheilor, bogomililor si al nostru, ealci pe
când la noi in metamorfosele acestea gäsim o pedeapsä
pentru räutate, la ei metempsicosa trebuia prin sute de
ani sA se urmeze, spre a curAti sufletul de materie, ca ast-
fel sA poatA intra fn cer. La alti folcloristi nu stiu
tlacg se gäseste macar alâta metempsicosA cât la mine.
Vra s'A zick o dogrnA din cele mai principale Bogomilick
in credintele poporului nostru, lipseste.
0 frivätäturA principalä la ei era : cä scrierea vechiului
testament sau legea veche, a fost inspiratd de diavolul
cA bisericele de el sunt instituite: mai intäi acea din leru-
salim, iar pe timpul bogomililor cea din Constinopol : sf.
Sofia. CA tot ce tine de bisericA, de la el vine. E Intreba-
rea acum : or de au putut ei sà fie preotii nostri când
ei nu cinsteau nici sf. scripturä, nici bisericA, nici crucea,
care la ortodoxii nostri e cel mai sfânt simbol, ba nu aveau
nici botezul in serios, nici sfânta comunicaturä?!... Doar
la cazul dacA prin influenta credintel ortodoxe isi lepädase
legea lor i trecuse la ortodoxism In acel caz InsA in-
cetase de a mai fi bogomili.

c. Influenta evreeascA asupra


sectelor acestora.
Vom vedea de unde au si bogomilii perceptele des-
pre Samael al lor. Trebuie ca sä stim totul pAnä hi fund,
ca sA putem ori i când singuri judeca asupra unor le-
gende ce le avem.
In scrierile rabinilor, despre Adam sä spune, cA fiind
fAcut dupä chipul lui D-zeu, Ingerii devenirä învidioi. Ast-
fel ne spune Nork***), cA in cartea Pirke Dieser" o colectie

*) Datinele, 254, 374.


**) Ibiden 1283, 1259.
***) Biblische Mithologie 1, p. 219.

www.digibuc.ro
253

de traditiuni rabinice, se aflä urmätoarele Es sprachen


einst die Dienstengel (angeli ministeri) zum Hochgelobten
Ingerii slujitori vorbirA odatA cAtre cel Prea läudat :
-Doamne al lumei ! Ce'i omul aduci aminte de dansul ?
Fiiul pämantului e doar nimic, domnia lui se intinde nu-
mai asupra colbului ! lar Domnul Ii apostrofä: Voi doar
imi cantati lauda aice sus, cu toate cá impärätia mea i pe
pämantul de desubt se intinde. Veti putea voi sA puneti
nume la toate fiintele?" Ei insä nu furä in stare sä le dea
nume. SA ridicA Insä Adam si dAdu fie-cärui animal un
nume. Cand vAzurä ingerii, ziserd intre sine : De nu vom
aduce pe Adam sA pAcAtuiascA inaintea Domnului, nu ne
vom putea apropia de el (Adam). Atunci era Samael (spi-
rit oträvit) cel mai mare peste trupele de ingeri. El alese
din serafimi o ceatä care sä'l conducA pe pämant, cAci el
vra ca sA vadA singur, fiintele lui D-zeu de pe pämant
Intre acestea nu gäsi mai siret ca serpele acesta era
atunci ca o cAmilA. El alese pe acesta de cAlArie,
influentA asa asupra lui, cA fAcea i vorbea tot ce voia
el. AceastA imprejurare aduce aminte de regele care läsä
pe femea lui stäpanä pe toate, zicandu'i: fA ce vei vroi, cu
tot avutul meu, numai de cutia ceea sä nu te apropii, cAci in
ea sunt scorpii. DupA aceasta veni un bAtran la reginA si
ceru aluat acru, de pane intreband pe reginA: Ce ti-a läsat
regele spre pästrare ? Ea ii spuse de scorpii. BAtranul rase:
Adevärul va fi, cA acolo se allä lucruri pretioase, ce el
vroeste sA le dea unei alteia sotii, pe care iti o va prefera.
AceastA pildä nu e greu de explicat Regele e Adam, fe-
meea lui e curioasa Eva, bättinul care cere aluat e serpele,
asupra cAruia se referA versul psalmistului (36, 13) : FA ca
räu fAcAtorii sA cadA, ca sA nu poatA rAmanea".
Lui Nork ii serveste pasajul acesta spre a pune in
comparatie cutia cu scorpionii Evei, cu acea a Pandorei,
plinä de toate nenorocirile, pe care din curiositate deschi-
zând'o, au esit toate relele pe pämant. Noi o putem pune
in comparatie cu povestea cocostarcului, care fiind om,
dinpreunä cu femeea lui, a cApAtat de la D-zeu o ladA cu
toate reptilele, s'o arunce in mare, dar femeea a deschis'o
si de atunci avem : serpi, etc., iar pe ambii i-a fAcut coco-

www.digibuc.ro
254

starci, spre a'i curati, i tocmai când nu va mai fi nici


Ian reptil, se vor face oameni la loc.
Ba In Datinile avem o legendà si mai precisä, luatà
-dela evrei desigur dupä cartea Pirke Eliezer:
o femee totdeauna blastama pe .strämoasa noasträ
Eva, cä din pricina ei munceste, etc. Un boer a luat'o cu
bärbatul la curte si le da de toate, numai sà nu ridice ca-
pacul de pe talgerul ce era pe masà. Ea Insä nu s'a putut
rAbda si a ridicat. Acolo era un soricut, care a fugit iar
mâta l'a rnâncat. Boerul a venit i i-a alungat afarä, arà-
lându'i c4 degeaba a blestemat pe strämoasa noastrà Eva*).
Ca si aceasta, au putut i multe altele sä vie dar
pe ce cale? Prin bogomili ? sau au avut evreii cu românii
prin colonii evreesti Inch' de la Inceput, un contact mai
apropiat, dui-A cum am väzut si din jocurile copiilor, con-
topindu-se apoi cu acestia?...
Nork ne mai spune i altele ce ne intereseaa Astfel
-la cap. Cain si Abel" gâsim : Ferner wil die Tradition
wissen, Kain sei gar nicht von Adam, sondern von Sam-
mael, dem Obersten der Demonen, dem Mörder von
Anfang her" mit der Ewa erzeugt worden". Kain e fiiul
lui Samael, fAcut cu Eva" apoi la 130 de ani mai face
Adam un fiu dupà chipul sgu, pe Seth. De altà parte
Adam face copii cu Lilit: draci**). In cartea lui Enoch
(C. VII, 1 ff.***). Dupà ce copiii oamenilor se Inmultirä, In
_acele zile (1 M. 6. 1. 2.) se Intâmplä, cä" li se näscurä fete
frumoase. Si zärindu-le Ingerii, fiii ceriului, se aprinserá de
dragoste dupä ele i vorbirà intre ei: Veniti, sà luäm fe-
mei din sämintia oamenilor i sä avem copii" Cel mai mare
al lor Semiaja le zise: MA tern cä apoi và veti schimba
gândul, si toatà vina va cAdea asupra mea". Atunci ei vor-
birà: Noi vom jura si ne vom afurisi, ea' nu ne vom
schimba &dui, ci planul nostru II vom execute. Atunci
jurarà cu totii si se legarä cu blästärnuri. Numgrul lor era
200, cari s'au scoborit jos, In zilele lui lared, pe muntele
Hermon.

*) Op citat p. 225.
**) Op citat 11, p. 309.
***) Op citat I, 251.

www.digibuc.ro
255

Apoi: Cap. X, 6: Domnul vorbi lui Rafael: leagl pe Asael


(demon cu picioarele de tap) de mâni si de picioare si'l
aruncä In Intuneric, deschide pustiul In Dudael (iad) si In-
pinge-I acolo (v. 9) si In ziva cea mare a judecAtei, arun-
6-1 In foc" (v. 15). Lui Mihail Ii spuse Domnul: Pe Sa-
miasa si ceialalti, ce au päcäluit cu femeile, leagä-i pentru
70 de generatii sub pämânt (dupä acest timp incepe jude-
cata cu venirea lui Mesia). Lui Gabriel ii vorbi: Du-te la
copiii desfrânärei, atitá'i unii contra altora, cA sä se prà-
pädeascä prin omor".
Asael este acela care il Intârta pe D-zeu In contra lui
Adam cAci iatà ce Osim*): Când I! IntreabA el pe D-zeu
de ce 11 därueste D-zeu pe Adam cu asa mari calitäti, cäci
va päcAtui cu femei D-zeu iii räspunde: Prin acea
cauzà, prin care voi clevetirile voastre le sustineti yeti
csAdea odatä, insusi voi!" Cea ce se si Intâmplä. Fiicele
oamenilor, sunt fetele ce se trägeau din Cain, aci iatä ce
spune insusi Sarriael"): Doamne al lumei I Fetele oame-
nilor sunt fetele mele, si fiii oamenilor sunt fii mei, cäc
eu am fost acela care plAcerea aceasta le-a Inplântat". (Stri-
goaicele dela dânsul vin). $i fiind cä In Inmultire este le-
gatà durabilitatea corpului lumei, de acea se chiamä satana
Principele lumei". Sohar fil numeste celalalt D-zeu" ca si
Ingerul mortei". Pe acesta: Mesia, care nu va fi näscut din
Out I! va Invinge, Infiintätorul Inpärätiei spiritului de
acea al-Ail sf. Paul pe auzitorii säl de plAcerile sensuale
care e päcatul mostenit de unde vine cä Esseii, cari
erau Inainte de Hristos, duceau o viatà de cAlugAri. De
aice apoi maniheii InbrAtisand unele vederi ale lui sf. Paul,
cari le convin lor, se numesc Pauliciani".
Sf. Petru spune: D-zeu nu'i crutä pe ingerii ce au pà-
cAtuit, ci 11 legA cu lanturile Intunericului aruncându'i In
iad". Pe ingerii cari Isi läisärä demnitatea cereascA, i-a legat
pentru judecata cea mare, In Intuneric". Cauza aderei e
deci pAcatul. De aice spune autorul, exorcismul demonului
la Botez, cAci fiecare orn prin 'Ant e nAscut, deci e al
diavolului, pânä ce nu e sfintit In D-zeu. .
*) Op citat, v. II, p. 308.
**) Op citat v. II, p. E09.

www.digibuc.ro
256

Cu totul altfel gandesc


Ei fac crestinilor reprosul cA nu vreau sA se In-
multeascA. Inteo proclamatie a unui general persan In
sec. V cAtre crestinii din Armenia, acesta le vorbeste: Nu
credeti ce vA spun conducAtorii vostri, pe cari ii numiti
nazarineni, cAci sunt iref i, ei vg invard cu cuvinte i singuri
fac contrarul. Ei zic cA a mânca carne nu e pAcat, dar sin-
guri nu mAnâncä. Ei zic cA a lua o fernee, se cuvine, dar
singuri nu vor sA vadA o fernee. Ei fin de nedemn a avea
copii si preamAresc stArpiciunea. De'i yeti asculta, In curind
va veni sfârsitul lumei"*). De acea Manu nu avii succes
la persi ci fu jupit de viu.
SA vede cA atat evreii cAt i crestinii erau influentati de
aceleasi percepte budiste. lar dacA vedem la Bogomili
eat de mult luat de la evrei, apoi si acestia la rândul lor,
Nork aratA cum la esirea lor din Babilon, unde era cultul
persan, au luat i ei o mulfime din dualismul lui Ormuz
Ariman, sau mai bine zis, din legea lui Zaroastru. Astfel
cA paulicianii iau In mare parte aceleasi idei persane inapoi,
trecute insA prin cuptorul evreilor.

§ 2. Facerea lumei la noi.


WA' cum ni-o spune In naivitate sa, in Datinele, po-
vestitorul Pantea:
DinteuntAiu era apA si Intuneric. Pe apA plutea o
grAmAgioarg de spumA, In care era un vierme s'un fluture.
Fluturele a lepädat aripele i s'a fAcut om : D-zeu, asa de
frumos ! Da viermele s'a fAcut altA dihanie. El", negru, cu
coarne i coadA, necuratul. D-zeu la trimis in mare s
cear à p Am â n t in numele lui D-zeu. . . ."
Deci presupunem Oceanul ca tatAl tuturorl dinpreunä
cu Themslcum era la greci, dupA cum spune i riomer, lucru
ce ne reléfá Preller**) den Okeanos als der Anfang aller
Dinge". $i un alt povestitor, tot in Datinele, spune cA dia-
volul a cerut pAm Ant din mar e, In numele sAu l cA
nu i-au dat, pAnA ce n'a cerut In numele lui D-zeu. Deci
era ceva predestinat, ca numai D-zeu sA facA lumea. In
*) Baur p. 427.
**) Datinele 22.

www.digibuc.ro
257

acestea putem vedea un destin ca si la greci, care stäpânea


totul, inat insusi Zeus, erau cazuri când trebuia sä intrebe
destinul. Zeus stim cä avea oracoie. Inaintea sa fusese The-
mis, care avuse pe lume oracol, de acea este ea pusä ca
femeea cea intAi a lui Zeus, care stia tot ce e pe lume,
iar copiii ambilor sunt Moirile sau ursitoarele. Ea este
personificatiunea pämântului*). Ideile acestea sunt atât de
inemurite cu legenda despre facerea pämântului la noi, ¡n-
eat, desi nu gäsim vre-o altà indegetare mai apriatá, trebue
sä recunoastem fundamentul grec de aice pus in combi-
natie cu zoroastrismul, fie si maniheismul mai de apoi, care
pämântul ca materie II gäseste ca fäcând parte din corpul
diavolului. La noi insä, de vreme ce din mare in numele
lui nu i s'a fost dat, sä vede cä e curat i cä face parte
din o altä cosmogonie, nu acea a bogomililor, unde
D-zeu nu i-a parte la facerea pärnântului. Deci tot ce se
spune la noi despre facerea pämântului in toväräsie cu
D-zeu : despre binecuvântarea lui, nu e bogomilic, ci o
productiune localà a noasträ, combinatà din mai multe re-
ligiuni, din culturile si de la popoarele ce s'au strecurat.
E interesant sä stim i unele din teoriele Office, care
au in ele i idei egiptene. Ast-fel in opul lui Kreuzer**),
la orfici gäsim : Waser war zu anfang und Schlam, wel-
cher sich zur Erde verdichtete". AO a fost la inceput
bruftuialä (glod subtire) care se indesi, pânä se Mai pà-
mânt. Pämântul ca princip ce se imprästie, iar apa ca
princip ce tine la un loc, ce lipeste. Un alt princip ea
näscut din aceste douä e un serpe, cu un cap de taur
unul de leu, iar in mijloc cu obrazul unui D-zeu. Acesta
avea aripi pe umere. Numele lui e: neinbätränitul timp
totodatä: Heracles. Cu el se. insoti Ananke sau Natura.
Kreuzer o numeste Adrastea cea färä corp, inprästiatä In
lumea toatä. La Pherechyde se aflä un zeu serpe
Ophioneus, ce se luptä cu Kronos si impiedecA desvoltare
lumei. Acesta corespunde persicului Ariman, ne spune
Kreuzer.

Preller 390, 433, 436.


**) Kreuzer IV, I, p. 83, 81.
17

www.digibuc.ro
258

Pre Iler, in stinghiritorii ordinei, sau creatiunei naturei,


care si la greci se manifestd in lupta cu titanii, vede
crize ale pärnântului, cutremure puternice, etc., cari au tre-
buit sd fie la inceput. Din acestea putem deci vedea cd
la greci a fost o luptd, Intre D-zeu si diavoli care apoi
s'a alipit la noi credintelor ce avem.
D-zeu ce se face din fluture, lepAdând aripele, desi
ne aratä o metempsicosd, e insä greco-egipteand. La greci
fluturul reprezenta starea cea mai inaltä a sufletului, in
momentul ce trece in sfera luminei lui D-zeu. La accs4a
soarele e adesa representat ca un scarabeu, sau ca o pa-
säre cu aripi*). Aproape identic e representat i sufletul la
persi având pe Ormuz in loc de pasere In rnijloc. Ideia Ca'
soarele are aripi, in geneza noastrd cari Impreunându-se it fac
rotund, ne aduce aminte de Ahura-Maza sau Ormuz"), care
e astfel representat ca un orn cu aripi. lar acea cà in mijloc
std un orn rästignit pe cruce, tine de Manihei***). In alua-
tul acesta s'au främântat i dospit din toate ingredientele,
eft' abia le mai pop alege, ca si chimistul stofele lui. Ba
In genesa ce o am dela Pantea, gdsim ceva cu totul con-
trar : povestind el de lumi ce sunt sub noi, zice : Para
D-zeu de unde a venit In spuma ceea ca fluture? SA ridi-
case dela cei de sub noi, si a voit facd altd lume
sfinti, pentru ca sä se poatä sui i mai su s, sd'si facd
inpärätia sa in cer !" Deci o teorie cu totul Inversä de cea
a bogomililor. Pe când la ei lumea se face de sus In jos,
ajungând din perfectiune la cddere, aice din contra, merge
de jos In sus, dela haos spre perfectiune, asa precum
grecii o cunosc, treapta cea mai Malta' fiind asezarea legi-
lor ceresti de cdtre Zeus, ce'si pune resedinta sa In ceri,
In Olimp deasupra noasträ.
Deci, asa dupd curn ni se presintä povestea facerei lu-
mei la noi, este ea intretesutä cu elemente din toate religiu-
nile ce au trecut pe aici. Facerea säbiei deodatd cu soarele,
*) Kulturgeschichte de Faulman 44, 127, 216.
**) Datinele p. 27.
***) Idem p. 29.

www.digibuc.ro
259

ne duce la pumnalul lui Mitra, cred*). Povestea despre fiul


Evei fäcut cu diavolul, cel cu 7 capete**) ne duce la Bo-
gomili. Povestea despre calul de fier ne aminte0e epoca
de fier***) §i idei despre Romul §i Remul §i aa mai
departe. Voi da aice douà culegeri de ale mele ulterioare
celor din Datinele, In care vedem mai multe elemente
gomilice
Dinteuntäiu s'au intálnit duhurile pe apä §i-a zis
D-zeu: Cine eti tu ?" Eu sunt inpäratul adâncimii. Da tu
cine e§ti ?" Eu sunt inpäratul Inältimei" a räspuns D-zeu.
Atunci ei s'au prins tovarä§i i l'a trimis D-zeu pe diavol
sä aducA din mare pämânt In numele säu. Da el a mers
de 3 ori, färä sä zicä numele lui D-zeu §i tocmai a treia
oarà väzând cà nu'i rämâne pämânt a zis : iau in numele
meu v'al lui". Din lecnta cea ce-a Camas in mânä D-zeu a
fäcut pärnânt §i l'a pus pe apä. Apa a inceput a clocoti §i
s'au fäcut dealuri §i väi. Diavolu s'a rädicat in sus §i a
strigat : pace, pace, pace ! (in limba rusascA).
Dupä acea D-zeu a fäcut : soare, lunä, stele In 6 zile.
Diavolul a zis lui D-zeu cä el n'are nici un tovarä§. D-zeu
i-a dat o vargA §i l'a trimes in cer sä batà Intr'o
de câte ori va bate, atâtia ingeri s'or face. El a mers
fäcut o multime. Când a mers D-zeu In ziva a 7-a sä se
odihneascä, diavolul cu ingerii lui II alungä, nu vra sà-1
primeascA, vra sä fie el stäpânitor.
D-zeu a dat Intrin§ii cu tunul i toti au cAzut, care
in cer, care pe pämânt, care sub pärnânt. D-zeu s'a suit
§'a trimes pe Arhanghelul Mihail l'a legat cu lanturi,
i

§i-a infipt sf. Mihail sabia lui intr'o stâncä: când a e§i sabia
atuncea §i el va scäpa. $'amu zice cA sabia mai cä iesä §i
jidanii II a§teaptä, ea el e Mesia lor. Atunci cei trei sfinti
care's cu trupul la cer, s'or bate cu dânsul v'or muri,
va fi sfâr§itul lumei.
Tatäl d-lui I. Dulgher, din BroscAuti, a cetit aceasta
intr'o carte rusascä, de la un cälugär, in mänästirea Putna.
*) Datinele p. 23.
**) Ibidem p. 18.
***) Ibidem p. 144.
17*

www.digibuc.ro
260

Idea despre diavol ca Mesia al evreilor, corespunde


Anticrist, ce va veni la sfârsitul lumei astfel cä am pu-
tea-o crede ca intratà In popor prin bogomili. Cât despre
diavolul ce vine la srarsitul lumei, apoi II avem i In mito-
logia germank In scäparea lui Loki ce e legat, ca i la inz
In diavolul Caliug.
Ba calul lui Alexandru Macedon cu un corn in frunte,
ce se zice cA va esi la sfârsitul lumei, i cä acum a ince-
put a se arAta, intocrnai ca si sabia de mai sus este
calul cu aripi, pe care din pämânt, la sfârsitul lumei va esi
Visnu, cu o sabie In mânä, spre a lupta contra räutätilor
diavolului*).
Despre diavolul Caliug noi mai avem legende foarte-
precise, care Insä au putut sä ne vie si prin traci, nu nu-
mai decât prin bogomili. La timpul ski le voi arAta.
Altá variantä asupra facerei lumei o am iar de la un.
cArturar, din Cuciurmic, auzità In limba ruteand Diavolul
a zis lui Dumnezeu, când era cel intäi arhanghel In cer
Asa sunt de tare invârti toatal lumea: cerul
ca' a
pämântul, c'o mânä de trei ori, ca pe-o rasnitä !" Tot
de la mine ai puterea!" a zis Dumnezeu. Stii ce
Doamne? Eu imi voi pune scaunul meu la räsárit i tu pe
al täu pune-1 la asfintit !" Nu te 'Malta prea sus", i-a zis
D-zeu, ca sä nu cazi !" 5i nu tace, cä ar fi rämas cu
atâta, dar se uitä la D-zeu i zice Cat esti de ciudat (la.
fata) Doamne!" Tu imi zici mie cä's ciudat (comic), da ia
te uitä la tine, cä ai coarne!" räspunse D-zeu!
13ânä atunci dracul n'avea coarne. D-zeu a dat la
ceasul acela cA i-au crescut ; i deschizând cerul au curs In-
gerii ca ploaia jos pe pämânt. lar din 12 ce'i avea D-zem
lângä sine, pe 9 i-a dat jos i numai 3 au rämas in cer.
Aici viind diavolii s'au fäcut rai, acolo era ingeri._
Diavolul avea coroanä de stele. D-zeu a trimis pe linger
sä slujeascá la dânsul i dând o fierbintealä au mers la
scdldat. El a pus coroana pe mal, D-zeu a dat geatä dea-
supra lui i ingerul i-a luat'o. D-zeu a mai spus ingerului
sä'i tae cu tunetul 2 aripi, cäci avea O. Sufletele la iad au
stat 4000 de ani, ¡Ana la Domnul Hristos când l'a legat._
*) Ifinckwitz, Míthologie 608.

www.digibuc.ro
261

Legenda Iuärii coroanei se identificä cu legenda


luàrei tunetului *), inplicând pe cea greceascA cu Tifon. Cu
toate acestea fragmentele aceste doug, auzite de la cArturari
sunt cele mai bogomilice pe care le-am intAlnit.
a. Lupta cu dracul. Cäderea dracilor.
Cercetând credintele Bobotezei, ziva lusträrei In contra
-dracilor, la crè§tini, dupä cum am arAtat la p. 12 a acestui
volum, In conglomerat, asa cum ni se oferà ele, observAm
ca si cum ni-am uita intr'o apä, lupta lui Zeus cu titanii
sau gigantii la cei vechi luptele acestea douä se con-
fundau, si care la noi In povestirile poporului se pot
Tecunoaste in lupta lui sf. Hie cu dracii, atât in prosä cât
.In colinde, in care se intrevede alAturi de stratul grec,
un altul indic, venit desigur prin Traci.
Voi descrie pe scurt luptele cu titanii la greci.
Cei intk copii ai lui Uranus si Ohea (cerul i pà-
Inântul) au fost ciclopii, cei cu un ochi In frunte, apoi he-
-catonheirele cu 100 de mâni ; de acestia speriindu-se tatäl
lor îi aruncä In tartar, apoi venirä titanii, intre cari cel
mai mic fu Cronos. Acesta alungA pe tafäl ski Uran, (cerul
atunci fiind inchipuit aproape de pärnânt) mutilându-1 cu o
secerä, iar din sángele curs se näscurä gigantii, eriniele
alte grozävenii. De supärare, tatäl ski if blesterra pe Cro-
nos cä si el sä fie alungat de copii lui. Cronos insurându-se
-cu sora sa Rea si fäcánd copii, pe zeii Olimpici, tatäl lor
pe toti Ii inghitea, ca &A nu se poalä inplini blästämul ta-
fälui säu, singur Zeus, cel mai mic a scApat. Acesta silind
pe Cronos sä dea pe fratii säi inapoi, porni lupta contra
lui si a simintiei sale titanice. Stand fatä In fatà pe muntele
°limp i Otrus In Tesalia (unde se cunosc mai multe ca-
taclisme FOT6gice) lupta lor e ingrozitoare. Zeus eliberând
din tartar pe hecatonheire i pe ciclopi, ca aibA pe
partea sa, acestia din urmä ca puteri vulcanice ale pämân-
tului, Ii fäuresc lui Zeus fulgerul drept armä de luptä, lui
Pluton un comanac care 11 face nevAzut, iar lui Poseidon
tridintele. Tunetele necontenite, fulgerile, cutremurile fäcute
*) Vezi Datinele p. 12 unde sf. Hie luptà cu tunetul.

www.digibuc.ro
262

de hecatonheire, aprinsese toate pädurele incât i marea


clocotea, cutremurându-se lumea 'Ana' in temelie, de !Area
cà cerul §i pämântul se närue pâtiä ce in fine titanii
loviti mereu de träsnete §i de stâncele prävälite de heca-
tonheire sä präb4rà In fundurile tartarului, unde hecaton-
heirele Ii legarà §i'i Inchiserä punându-se ele de päzitoare,
ca sä nu mai iasä iar zeii olimpici rämänând pe lume
stäpâni, o Imp Artirà intre ei. Zeus ca stäpânitor al cerului
§i pärnantului puse legi stabile universului §i oamenilor pen-
tru a se povätui.
Lupta cu gigantii e pentru Hera. Regele lor vrea
rapeaseä. Un gigant aruncA In mare un munte (ca stâncele
noastre aruncate de dracul In Prut). In aceastä luptä, alAturi
de Zeus, esceleazä fiica lui Atena, precum i ficiorii säi :
Bahos §i Heracles, acest din urmä isprävind definitiv. Ghea
msA e supäratä pe Zeus CA i-a omorât copiii (pe giganti)
§i dä na0ere unui monstru ingrozitor cu aripi, numit Ti-
phon (putere vulcanicä) cu 100 de capete de zmei, prin
care aruncä foc, §i In loc de picioare cu doi balauri, având
strigAtul atât de grozav incat §i muntii se cutremurau.
ar fi pus mâna pe putere asupra zeilor §i oamenilor, dacä
Zeus nu l'ar fi doborât dar pânä ce s'a intamplat acea-
sta cat a trecut... Aristophan descrie pe femeea lui Edchina
ca având §i ea 100 de capete §i trupul acoperit cu erpi, iar
din gurä värsând parA iluptand aläturi cu dânsul. Pindar
spune cum zeii cuptin§i de spaimä la aparitia lui Tifon,
toti au luat chipuri de animate fugind in Egipet i pe unde
au putut. Apolon s'a prefAcut in corb, Venerea in pe§te,
singur Zeus nu a fugit s'a pus la luptA cu dânsul, dar
i

ce folos, cä Tifon furându'i fulgerul §i Zeus ne mai având


arma'i de scäpare fu invins §i Tifon luindu-i vinele dela
picioare, Il inchise intr'o grotà, sub Parnas, unde Il pAzea
un zmeu. Hermes veni §i'l scApa" prin §iriclic,
Dupuis*) ne dà urrnAtoarea legendA a lui Nonus, asu-
pra fulgerului lui Zeus, luat de Tifon: trengarul Zeus fiind
ocupat cu amorul säu pentru Europa, sora lui Ladm, toc-
mai pe timpul equinoctiului de primävarà trecerea ba-

) Origine de touts les Cultes.

www.digibuc.ro
263

rierei dintre imperiul luminei si al intunericului luând chi-


pul de taur pentru a lua pe spatele sale pe Europa, spre a o
trece marea, iar apoi fäcându-se un fleau frumos, pentru a'i
plácea uità de fuiger, lásându'l pe mal. Tifon trecând si
gäsindu'l, când incepa a tuna, lumea se cutrernurä, gigantii
lui incepurä a scutura polul ceresc, OM de cätre urse, si
steaua diminetei, Aurora, horele si toate fuse atacate. Lu-
mina zilei s'a fost intunecat de umbra gigantilor, luna
plinä deasemenea, etc. Zeus insusi se spärie, dar n'avea
nici un chip. Iatà insä a fratele Europei Cadm, autând
pe sora sa, e intâlnit de Zeus, cate mergea cu Pan pe
IângA muntele Taurus. Zeus ii fägärlueste lui Cadm pe
Hermiona, fiica Venerei, de'i va cäpäta fulgerul de la Tifon.
Cadm sä face pästor, apoi luindu'si fluerul dela Pan cântä
atât de admirabil, Mat Tifon auzindu'l e adânc pätruns,
cerând ca tot sä'i ante. Cadm mai ceru si vinele lui Zeus
sä le puie la lirä, pe care le si cäpätä. lar in timpul acesta
Zeus care stia unde e ascuns tunetul, si'l reluä. Dupuis il
aratà pe Tifon ca luat in sensul persanului Ariman, diavo-
lul si inimicul lui Ormuz D-zeu.
Tocmai când auzi Tifon träsnind isi dAdu samä cä a
fost inselat. In furia lui sä repezi la cer sä'l sfarme, amenin-
tând a va face altul cu alti zei si altä lume dar Zeus care
acum se lupta cu el de sus, din caru'i ceresc, era mai tare.
Tot träsnindu'l necontenit, l'a doborit la pämânt, punând
peste el muntele Etna, sau dupä altii aruncându-I in tartar,
de unde el trimite vânturile de foc oträvitoare, care prä-
pädesc totul pe unde trec, pe mare ca si pe ampii. Copiii
lui cu Edchina sunt toti acei monstri ce fusese plaga
omenirei si pe cari Heracles i-a esterminat.
b. Legende egiptene. Finul lui D-zeu.
Toate cele scrise in mitologie sä aflä si In jeendele
poporului nostru. Lupta cu gigantii e lupta aJurieii,
când D-zeu da potopul si'i curäTä de pe lume, chemând si
pe nefârtatul din tartar sä'i ajute (adea ciclopii)*). De ase-
meni si furatul tunetului, când merge arhanghelul si se
scaldä cu diavolul, täindu'i aripele. Desi in legenda aceasta
*) Datinele p. 31.

www.digibuc.ro
264

a noastrà avem o altà versiune. Despre dracul inselat de


om insk prin ajutorul scripcei, se gäseste adesea in po-
vesti. In special, lupta aceasta cu Tifon o avern destul de
vederatà in Datinile p. 152 cu Moisi, iar la p. 1000 II avem
pe sf. Gheorghe luptând cu niste faraoni, ce sunt a se
lua drept Titani. Apoi in credinti, frica de diavolul cel le-
gat e atât de intipkitk incât oamenii nu au mai mare
groazA de cat ca s`d nu se scape el" Nefârtatul, dracul
cel mare ce e legat de cAtil D-zeu in lant. Doamne fe-
reste, acela atât de puternic i räu incat dacä ar scApa
indatä ar präpädi lumea. Tot odatà pe Tifon II con-
fundá poporul i cu Saturn precum si cu Prorneteu despre
care vorn vedea.
Iar cum cA Tifon este diavolul legat in scaunul ce'l
pregAtise lui D-zeu, sä poate vedea si din dualismul egip-
tean. Pre Iler insusi ne spune c'd Tiphon al grecilor a fost
identificat cu Tiphon al Egiptului, care le trimitea vântul
pustiitor al Africei. El era frate cu Oziris zeul soarelui,
care invätase pe oameni agricultura, fäcuse carul, etc. si
fiind cä oarnenii Il iubeau, lui Tifon Ii era dudä, vroind sä
fie el rege. O datä Wand o ladà cat Oziris de mare si
poftindu'l pe acesta la o petrecere, II amägi sä intre in
ladk in care inchizandu'l, II aruncä in riul Nil. Femeea lui
care era totodatd i sora lui, Izis, II aura' in toate partile,
gäsindu'l inväscut cu ladà cu tot intr'o floare de lotus
de atunci lotosul e adorat la egipteni, iar inflorirea lui pre-
vesteste revärsarea Nilului, asupra tare', care face ca pà-
mântul sä rodiascá in Egipet nefiind ploi. his ingropând
pe sotul sàu, Tifon gäseste mormântul tae pe Oziris bu-
atele, aruncândule, pe care Izis dinpreunä cu cânele Anu-
bis, le cAutä si le pune la loc. Pe timpul mortei sale Oziris
merse in iad, pe ceea lume i deveni domnitor peste su-
flete, sub numele de Serapis. Aceasta e in timpul de iarnk
când soarele e mort, pe când dusmanul säu troneazä pe
pámânt. Dupä mit, Tifon atunci e posesorul tronului
fratelui säu. Venind timpul ca Oziris sä se reintoarcd pe
pärnânt i väzând cA Tifon i-a räpit tronul, alcAtui o
armaiä i cu ajutorul fiului säu Norus invinse pe Tifon
si'l legA in fiare. Isis insä ii dädii drumul si el fugi in

www.digibuc.ro
265

pustii, de unde numai esi, trimiiând nurnai vanturele'i ar-


zdtoare. (La noi nu este mai mare fricA decAt de vântul
virticus" care e diavolul). Horus inteatAt se mânie pe
md-sa, in cat ii smulse coroana de pe cap ear ea In loc
isi puse coarne de vack cu care ca lunA e representatA
altii spun cA Mercur i le-ar fi pus.
Aice vedem cunt femeea: luna rece, apa ce Inghiatä,
sä asociazai de usor cu diavolul, frigul, ce nimiceste
toate. In povestile noastre gäsim adesa pe sora sdu mama
bäetului ndscut dintr'o floare si care are darul s e i n-
puste or si ce, legand pe un zmeu, cum e tradat de
de maml-sa, care II sloboade pe zmeu si cum acesta il
tae pe bäet bucAtele, scotându-i vinele, sau ochii. Calul
insä Il duce la sf. DuminicA care II invie si venind ca orb
cântA la poarta zmeului, cerând niste vine sä pue ca strune,
sau ochi iar dupA ce le capätk put-land mâna pe palo-
sul ce it are ca dar de la nAnasul säu, de la D-zeu II
omoarä pe zmeu. E de observat cA bdetul acesta e in tot-
deauna finul lui D-zeu" trAsura botezului sau a curAtirelor
e nedeslipitA de el, ca si palosul sau pusca cea a toate
omorâtoare (tunetul). 11 gAsim sub numele de Dunaras"
sau Busuioc" ori Floare 'nfloritä" ori FrunzulinA". In o va-
riantA II am ca FrunzA-verde" In alta ca Frunzä de Navafie"
(va fi frunza de lotus) sau GrAuntas de aur". Din toate
vedem cA face parte din ciclul curAtirilor lui Jupiter. Este
un ecou rAmas din miturile aici arätate, in combinatie cu
Oziris, dupA cum ne invatA insäsi mitologia.
Povestile acestea insA, de oarece Oziris e identificat
cu Bah, si el tAiat bucAti de Titani, la noi trec asupra
acestui zeu. Dunäras ce se hräneste cu poamk pe cat
timp stA cu marnäsa In poloboc, ca Perseu*), apoi Frunzu-
linA, Busuioc cred cä pe Bah ni'l aratA si acesta
desigur identificat si cu alti zei asemAnAtori.
La Creuzer**) gäsim o versiune asupra legendei Se-
melei, fiicei lui Cadm cum cA tatäl ei, indatA ce ea avu co-
pilul, II puse Intro ladä si'i dAdu drumul pe mare. Lada se
opri la Brasiä de la care aventurA isi cApAtä orasuI numele.
*) Datinele p. 911.
**) Simbolica IV, I, 14.

www.digibuc.ro
266

Ba chiar i pe Hera, dupä cum ne aratà Pre Iler, o gA-


sim aliatä puterilor titanice: Nach derselben Analogie sind
aber nothwendig jene Fabeln zu erklären, wo Hera sich
mit den finstern Mächten der Tiefe verbindet urn welt-
verderbliche Mächte zu erzeugen, wie sie denn in diesem
Sinne schon in de Ilias (8,478 ff.) in ein nahes Verhältnis
zu den Titanen gesetzt wird und nach Sthesihoros (Etym.
M. 772,49) und dem Hymnus auf den Pythischen Apo 11
127 ff.im Lorne gegen Zeus sogar den Typhon von
diesen Mächten der Tiefe empfangen und geboren hat.
Ein Bild von der unheilsschwangeren, in dichten Nebeln
Ober die Erde gelagerten und wie auch wir bildlich zu
sagen pflegen brütenden Luft, die im Bunde mit jenen ur-
weltlichen Mächten also auch für eine Ursache vulkanischer
Eruptionen angesehen wurde"*). Aliindu-se ea cu puterile
titanice ale adâncurilor vulcanice, dä na§tere lui Tifon, ini-
micul lui Zeus. Pre ller ia de motiv aerul (pe care ea it
represintä) incArcat cu pâclä Intunecatä. Deci nu e greu
de inteles Intorsätura noastrà din pove0.
Ghea care 4i asigurà copiii de sägefile zeilor, ca sä
nu-i omoare, la noi poate sä treacA de mama zmeilor, in
lupta când au furat soarele §i luna, eroul nostril fiind
poate Heracles, in contra cäruia ca muritor, ei nu erau asi-
gurati, i care Il nimere§te pe cel mai mare. Ghea mama
lor cAuta o buruianä i In contra muritorilor, dar D-zeu a
oprit soarele §i luna ca sä lumineze, astfel ea' idea in po-
vestea noasträ, despre lupta : când zmeii au luat soarele
luna, pare aice a'§i avea motivul. Hefestos it omoará pe Kly-
tior prin o bombä de metal ferbinte ca §i in povestea
noasträ, unde Faurul pämântului" omoarà pe mama zmeilor
aruncându-i o boamba de fier inro§itä in gurà**). Ba §i
Dionisos §i Atena ajutä lui Zeus. Atena lovind cu tunul.
In pove§tele noastre despre sf. the cu dracii, pe care el
ii arund din cer, cu fulgerul, sä spune cä de atunci dracul
necontenit sä intoarnä la sf. Ilie cu doul, iar sf. Hie de
acea Ii urrnärqte peste tot locul cu sägeata, dar el se as-
cunde §i in piaträ §i cä un cioban Dobn väzându-I
4) Gr. M. p. 134.
**) Sarineanu, Basme p. 549.

www.digibuc.ro
267

odatä in o stâncA cum se strâmbä el lui sf. Hie, ,l'a nimerit


cu sägeata sa, pentru care serviciu sf. Hie sau D-zeu i-a
dat putere*). Aces la e Heracles.
Ba credintele noastre spun cä de câte ori in cer sunt
mari furtune cu tunete §i fulgere, se bat zmeii §i cl
curge chiar sänge de al lor pe pämânt, care e bun la vaci.
Aceasta e desigur o reminisce* despre lupta lui Indra in
cer, cu un diavol pentru vacile cere§ti, pe care le-a fost
furat, care luptá la greci, trece in acea a gigantilor, locul
lui Indra luindu-I atát Zeus cat §i Heracles cât §i Dionisos
in Europa. Noi desigur cä" prin traci am cApätat nofiunile
despre lupta aceasta, care apoi se contope§te cu o and
intâmplare din aceia§ mitologie indicA, alipindu-se §i aceasta
apoi in Europa, luptei titanilor.

c. Lupta cu dracii in colinde.


In unele colinde cred eä sä reoglindesc luptele acestea.
latA o colindá dupä colectia Teodorescu p. 33 :
Sub poalele ceriului
Florile dalbe,
La umbra nourului
Mândrä masa e &Rd
Pe earba cea inverzitä.

Cerul §i nourul de aice, ni'l aratä pe Jupiter. La mash'


§ede Dumnezeu ce toate vede §i CrAciun cel bäträn (Sa-
turn) §i loan sf. loan §i Hie sf. [lie. Fäcând ei chef §i vese-
lindu-se, iatä cä vine archanghelul Mihail pe cal spume-
gänd §i spune cA:
Idolii cheia i-au rdpit Toate 'n brafe le dra
$i in rai ei au intrat, $i in iad le aseza
$i din el toate au pi-Mat Raiul se 'ntuneca
Luat'au luna cu lumina Tare 'n iad se lumina
Zorile si razele Raiul plângea
Stelele si soarele Iadul râclea
Cel toiag de judecatd Pe Ioan si pe Hie
Ce judecä lumea toatd (fulgerul). Ajutor dä'mi Doamne mie

*) Datinele p. 12, 523.

www.digibuc.ro
263

Apoi:
loan botezând acolea
Ilie trásnind prApädea.

i astfel aduc odoarele la loc. Diavolii de sigur s'au


inspäimântat de aghiazma botezätoare, sau de apa lustralä,
aläturi de fulger, si au trebuit sä" fie Invinsi.
In colectia lui Atanase Marienescu gäsim:
La muntele Galilei
Hoi lero-mi Leromi Doamne
Domnul e cu sfintii sei.
Din departe ei privea
Pe Archanghel Mihail
CalArind si alergând etc.

D-zeu il intreabA ce veste. El spune cá:


Sf. Petru a adormit
Iuda cheia a fdpit
$i in rai eft' s'a liágat
Ce-a fost bun tot a prädat
Lunioara, soarele
Zorile si razele
Tronisorul de judet
$i sustarul de botez
Busuiocul, florile
Crucea si mirurile.
Toate 'n iad el le-a bAgat
Si raiul c'a 'ntunecat
$i iadul l'a luminat.

Die cere dela D-zeu tunetul si fulgerul.


Eu Vas da, dar esti cam tânAr,
Numai te vei vAtäma
Nu le vei putea purta.

In fine sf. ¡lie aleargA dupà luda pânä in iad,


Cu un bici de foc pocnind
Fulgerând si tot trásnind.
luda cum II auzia
Sta pe loc si amortea

www.digibuc.ro
269

Ilie l'a luat


$i In fere l'a bägat
$i de stâlp cá l'a legat
Toti cei drepti s'au bucurat
Toti ce'i strâmbi s'au spâimântat.

Chiar dacà este ideia de amortire persanA, iar arhan-


ghelul Mihail, chiar daeä ar fi al bogomililor incolo-
totul e rnitologic.
Somnul de aici al sf. Petru are insemnAtate.
La inzi somnul lui Brama, ne spune Polier, aduce
totdeauna o crizä, in care timp tot pAmântul e sub apà.
Aflându-se adâncit intr'un atare somn, diavolii ii furá CArtile
vedelor de pe buze, in care stätea inchisa toate legile
religia de el scrisA. lard' cum descrie rApirea aceasta colone-
lul Polier*): Les Daints et leur chef Sankasser avaient été
fort irrités de la defence faite par Birmah a son fils Breh-
man, de leur donner les Veds, ils cherchaient et n'avaient
encore pu trouver un moment favorable de s'en emparer
le sommeil de Birmah le leur offrit, et Sankasser profitant
de ce moment et de la crise, qu'il amène, s'approcha de
Birmah endormi sur les eaux, deroba ces livres sacrés,
qui flottaient sur les livre du Deyotas, et les emporta
dans les Patals".
Diavolii si seful lor Sankaser, erau manic* ca Bir-
mah, tafAl lui Brama, i-a oprit acestuia de a le da vedele.
Ei cäutau ocazie i tocmai li se oferi somnul zeului ador-
mit pe apä, pe a cärui buze saltau cärtile, luindu-le si du-
cându-le in iad".
De aice apoi se naste trebuinta de a se Incarna
Visnu in om jumätate peste. El isi alege pe dreptul Satiau-
rata, care ca i Noea isi face o arcA era fiul soarelui
servitorului spiritului ce se milca pe ape", Invätându-1 s.
ia pArechi din toate animalele, seminti de plante, i acorn-
paniat de cei 7 Rischis**), fiii lui Birmah, s'a intre in
corabie. Un serpe ii serveste lui Satiaurata de a lega co-

*) Mythologie des Jndous, Polier, Paris 1809, p. 31, 244.


**) Acestia ca fii lui D-zeu sunt presupusi a avea corpul luminos-
pe când diavolit au corpul opac.

www.digibuc.ro
270

rabia de cornul lui Vi§nu ca pe0e, ca sä pluteascA in


sigurantà pe apä. De aice apoi erpele la noi e bun
i

pentru orn, cAci el a pus coada §i a astupat gaura, ce o


fAcuse diavolul ca s61 inece corabia lui Noe. Apoi isprävin-
du-se deluviul, §i Birmah sau Brama sculându-se, Vi§nu
omori pe §eful dracilor, luà cArtile §i le dadu inapoi lui
Birmah.
Mai departe Pollier spune : En derobant aux Deiotas
leur livre sacrés, les daints leur avaient aussi enlevé toute
leur richesses, et jusqu'aux objèts de première necessité,
dans ce denuement, aussi penible, qu'il etait total, les
Deiotas recoururent a Vichnou, le supliant de leur ren-
dre les biens, qu'on leur avait ravis, ou de leur en donner,
qui les remplaçassent". Diavolii furând artile zeilor furase
§i toate odoarele, de aceia ei alergarä la Vi§nu ca sA le
scoatä de la draci sau sA le deie altele. Pentru acest scop,
urmeazA o a doua incarnatie a lui
Vedem cum in colindele noastre fondul e cel indic,
trecut pe la greci, ba i pe la romani, cAci sf. Petru ce
doarme, päzitorul raiului cu cheile, este Ian. Acesta afarà cà
e declarat de mitologi ca identicficat la cre§tini cu sf. Petru,
Creuzer i altii II aratà identic §i cu Brama, Ian fiind §i el
fAcAtorul a toate §i infiinfätorul cultului religios la romani,
ba recunosc ei §i in Oanes, omul pe§te babilonian. lar
in colinda de fatà, asertiunile acestea sä i mai intäresc.
In colindele lui Marian §i mai bine ill vom putea re-
cunoa§te ca lan, dei aice sA identifia cu sf. loan, desigur
ca lustrAtor el, ba trece i in Bah, fiind §i acesta un
i

botezAtor :

Sculali, sculafi boeri mari, Cucos negru mi-a cAntat,


Lerului Doamne! Zori de zi s'a revArsat
CA vA vin colinclAtori Slugile mi s'au sculat
Pe la miez de Cant Atori Curfile mi-au mAturat
Sculati, sculati nu dormifi, Popi 'n slujbA mi-au intrat
CA nu-i vremea de dormit MAndrA slujba cine-o ascultd?
vremea de 'npodobit. C'o ascultA Maica sfAntd,
Cu podoabe de argint $i Ion sAnt Ion
Cu canafi pân 'n pAmAnt NAnasul lui D-zeu,
$i sculafi slugele $i cu scump finuful sAu.
SA mdture curfile. Maica sfântA stA s'ascultA

www.digibuc.ro
271

$i ascultá cât ascultà, $i raiul cä l'a prädat !


$i din gur' apoi cuvântä. : Pähärutul mirului,
Of loane, sf, Ioane, Scaunul judefului,
De-ai sti tu precum nu stii Ciubärul botezului !
Aid mult n'ai zäbovi ! Maicä sfânt5., mergi fi bunä,
De ce sá nu zAbovesc Si fä tuuuri de-1 detunä
Pe Domnul WI pomenesc ? Dupä el de vei tuna,
C5. Iuda cel blestemat Iuda cä s'a späimânta,
In rai CA ti s'a bAgat Toate 'n rai cd le-a läsa.

PregAtirea din zori, avea loc la romani la calendele


lui lanuar. Cucosul e de asemeni atributul lui Ian. Era
representat cu un cucos langA el. Popii din slujbA aratä
cuRul religios, introdus de Ian, ca soare el e botezatorul
loan ca si Apolon si Bah. i cu toate acestea nu pe Ian
11 avem aice ca nAnas al Domnului Hristos, ci pe Bah.
Maica Domnului din slujba de aice, de si dA de stire des-
pre prAdarea Vedelor lui Brama, dar tot ea este acea care
alungä pe draci, ca si la greci Minerva, ce'i ajutA cu tunul
lui Zeus.
WA acum ce gAsim In mitologia lui Polier*): La
première creation directe fut, comme je vous l'ai dit, Bha-
vani, après elle Birmah, Wichnou et Mahdaio, pui la
celeste bande des Délotas inferieurs, créés capable de per-
fections, avec la liberté de choisir; abusant de ce don,
une parti corsiderable de ces Deiotas se revolta, et gui-
dés par Mekasser, leur chef, ils lutterent contre l'être su-
pr&ne, et opprimèrent Rajah AinCler, et les Dédiotas sous
ses ordres, restés fidèles a Brehm. Mais Zhavani s'etant
mise A la téte de cette milice célest, combattit, vainqiut les
rebelles, tua leur chef, et les autres furent précipités dans
l'abime des ténébre; où il resterent pendant une imense
periodes des tourment, jusqu'a ce que par l'intercession
des Diotas fideles, ces esprits méchants et ilegradés fu-
rent enfin replaces dans un etat de purification et d'epre-
vres gradulles, d'ou ils pouraent remonter a la perfection,
a la gloire, au bonheur, dont ils etaient dechus".
*) Op citat p, 158, I.

www.digibuc.ro
272

Deci avem acelas episod ce cunoastem despre Mahas


Assur cu deosebire cA acolo Siba e acela care îi trân-
teste din cer, pe când aice Bavani mama zeilor face isprava.
SA ne aducem aminte cA Hecate la greci avea trei
capete. $i ea la greci luptA contra titanilor. Acesta ar trebui
sA represinte pe Bavani, mama trinitAtei indice, pe mama
lui Brahma. La romani Hecate era mama lui Ian.
In o altA culindA a lui Marian cu acelas Inceput,
pe Maica Domnului i cumAtrul ei nu'i mai gAsim In bi-
sericA ci la rAdAcina a doi meri :
Este-un pat mândru de brad Ion doarme, odihne0e
lar in pat cine'i culcat? Maica stA §i mi-1 privqte
Tot Ion, sânt Ion De lacrimi de-abia zdre§te
Nänapl lui D-zeu Din gurA de-abia vorbqte
Ce ne mântue de rAu MAi Ioane, sf. Ioane
LângA salpul patului Tu dormi i te odihnete
Imi stA Maica Domnului. $i de rai nici cA gânde§le,
luda 'n rai cA a intrat
$i raiul cA l'a prAdat!
Dar el din rai ce-a luat
Cheitele raiului
Luminita soarelui, etc.
MaicA nu te supAra
CA eu pe loc m'oi scula,
Tunuri in mâni oi lua, etc.
In o variantA sf. loan o sfätue pe Maica Domnului
sA afume cu tAmAe, cA dracii vor fugi. In a treia variantA
sub doi meri mândri lnfloriti este o masA ratilatä, de
bucate indestulitä etc. Maica Domnului alungA diavolii cu
tunul. In a sesa:
DupA dealul cela mare Tot Ion, sf. Ion
RAsdrit'a sfântul soare NAnasu lui D-zeu,
Acela nu'i sfântul soare In brate cu finul sAu.
CPI o sfântä mAnAstire Ion bea sa vesele0e
Cu pAretii de tAmâe Maica Domnului prive§te
Cu u§orii de fAclie Ca sA vadA, de se 'nbatA
$i cu praguri de-alAmâe $i din ochi abia zAre§te
In mijlocul mAnAstirei. $i din gueasa vorbqte :
Este-o masa de strafide Of Ioane, sânt Ioune!
InbrAcatA cu smochine, Tu de vin te-ai inbAtat
De-asupra struguri de vie $i de rai vAd c'ai uitat,
Dar la mash. cine 'mi vede ? Iuda 'n rai cà mi-a intrat etc.

www.digibuc.ro
273

Tot Maica Domnului e cea care face isprava. loan de


de aici e mai hit Ai Ian, cu tämäea ce se vede cA arde pe
foc lângA el, etc. dela anul nou, desi apoi cu strugurul de
vie trece In domeniul lui Bah. In cele din urmä e posibil
cä toatä masa aceasta tinea de Bah desi Creuzer ne
spune: Am ersten dieses Monats (Januar) brachte man
ihm das Janual" ein Opfer von Wein und Frilchten ; man
bekränzte sein Bild mit Lorber" ...*) CA de 1 lanuar i se
aducea sacrificiu colacul lanual" vin si fructe, si i se Incu-
nuna statua cu laur". Ba si la toate casele se 1ncununau usele
cu laur. Sä ne aducem aminte si de muntele lui Ian : laniculum.
Colinda sA isprAveste cu:
Frunzä verde minte creatä
Dare-ar D-zeu viag
Frunzä verde busuioc
Dare-ar D-zeu noroc.
Deci Laurul lui lanus. Cu toate cA si aici avem un
dar ..." de oarece Nork ne spune : Athenäus schreibt die
Einführung der Kränze dem Bachus zu (Dep. 15, 13) Pli-
nius (16, 1) dem Janus. Weil Bachus als Komus dem Gast-
mählern vorstand, daher die Gäste bekränzt. Ueberhaupt
waren die Gastmählern Opferschmäuse" (Athon 54.**)
Din acestea insäsi putem vedea cum chiar din vechime da-
teaz1 identificarea lor, dacA amândoi sunt crezuti ca intro-
ducatori de cunune si dacä Bah presidä la mese
atunci si masa de aice e a lui.
In varianta a septea luda full si ulcicuta cea de vin,
lingurita cea de mir pe Iângäl scaun si botez, crucea si lu-
mina, iar sf. Petrea ia tunul si'l tuneaiä. In a 8-a e tot sf.
loan, dar Maica Domnului face isprava cu tunul. SfArsin-
du-se colinda cu:
Coroaná de busuioc
Si fii gazdä cu noroc
Coroanä pe mina' ere*
Sä fil gazdh cu viata
Cu cana de vin pe masa,
Lângä canä pätfärel
Sä cinstim si noi din el 1
*) Simb. III, 590.
**) Andeutungen eines Systems der Mythologie p. 199.
18

www.digibuc.ro
274

Deci nu mai rAmâne indoialà cä avem a face cu Bah.


Mitologia greacà chiar ne spune, cä in lupta cu gi-
gang alAturi de Heracles §i Atena a ajutat §i Bah cu
isbandä in contra lor.
In acestea deci am putut vedea cum Brama e iden-
tificat cu Ian, iar acesta se schimbA apoi in sf. Petru §i
in loan-Bah.
Aici deci putem gAsi §i pe mama cea rea a lui sf.
Petru, Hecate, mama lui Ian.
0 altä variantä §i mai interesantä:
Noi umblkm si colindäm
Boerasului Ef rim
Dar boeriu nu-i acasä
CA'i dus la pädurea deasa.

Uncle el vrea sA impu§te cerbul, care este Ion sf.


Ion nAna§uI lui D-zeu menit sä fie cerb 9 ani §i
9 zile.
Notfá ani el i-a 'nplinit Dar intr'insa cine cântä,
Jos la tar'a scoborât Cin e f ace sfânta slujbA?
Mänästire a fäcut Tot Ion sf. Ion
Cu 9 usi cu 9 altare Nanasul lui D-zeu.
Nouä rdsäriti de soare, Dar ruga cine-ascultä ?
Pentru boeri si cucoane. C'o ascultà Maica sfântä.

Of loane, sf. Ioane,


Când ai sti precum nu stii
Mce n'ai zäbovi, etc.
Pânä slujba voi gAta
Dute MaicA D-ta.

Fäcând tot ea isprava. Colinda se spune de sf. Vasile.


Aici avem stre§inà de busuioc" etc. Astfel cA acela§ sf. loan
pe care cu altä ocazie Pam recunoscut a fi Buda ce
este o incarnatiune a lui Vi§nu il avem §i aice in lupta
cu diavolii. Poporul nostru §tie una : c'd Domnul Hristos
are pe un nAna§, care a tinut botezul inaintea cre§tinis-
mului.
In colindele acestea vedem cA nu se aflà nimic bogo-
milic, §i desigur nu ei ni l'au adus pe Ion sf. Ion ca cerb,

www.digibuc.ro
275

oarece ei pe sf. Ion botezAtorul nu'l adorau iar in


acestea il gAsim destul de complicat cu botezAtorii indigeni
pAgani, derivati din cultul lui Brama, sau Buda, trecut mai
direct la Apo Ion cu cerbul, din al lui Zeus cu lupul, etc.
in lupta cu dracii avem pe: Joe, Ian, Apo lo, Bah, Minerva
Hecate, toti la un loc contopiti cu Buda-Visnu-Brama-
Bavani, a cAror mituri se intrevgd ca drojdia pe fund.
Cea ce provine ici si colo despre sf. Mihail, e poate
influentA cresting, sau i bogomilicg. In fine pe sf. Mihail II
vom mai gäsi i In alte legende. In Datinele II vedem cum
i-a locul lui sf. lije, spre a lua tunul sau straele de la
diavol*). Ca atare, de nu cumva atat aice cat si mai sus,
-este el Mitra, rAmas ca sf. Mihail, din cultul atat de iubit
la romani, precum si in Dacia.
(SA mai adaug aice ca micA notitä i ceva asupra fa-
-cerei lumei i albina, pe care D-zeu o ia de sfAtuitoare.
Legenda la noi e foarte rAspanditä. Ea trebue sA ne vie
tot dela greci, sau ì prin romani, de oarece albinele pA-
zau grota copilului Joe, ele Il hrgneau, de unde apoi
manca lui se numeste Melissa. Melissa ist Jupiters Amine;
Melisseus, der Kreter König, ordnet Jupiters Dienst an",
dupg Creuzer"). De aid apoi e lesne de inteles ca D-zeu
sA o aihA iii samA albinele, trecand de animale curate).

§ 3. Facerea omului.
In legendele noastre despre facerea omului, totdeauna
vorba cA diavolul a fAcut din lut pe om, numai cat nu'i
putea da suflet. Trece D-zeu pe acolo. Ce faci?" II intreabg.
Iaca ce fac, dar ce folos cA nu poate vorbi". DA-mi-I
Ink !" Dat sa-ti fie!" D-zeu suflä asupra lui i cApAtA viatä.
Diavolul vAzand, zise: dar tot tu esti mai cuminte de cat
mine!" Ba In unele colectii se Old c.a. de oarece diavolul l'a
fgcut, tot avu pretentie la om dacg nu in viatg, sA fie
al lui macar dupA moarte. D-zeu dupd moarte dAdV"),
nestiind la cat-va veni. Tocmai and vAdi cA sufletele dupA
*) Datinele p. 501.
**) S. IV, p. 349.
***) Datinele p. 37, 38.
18*

www.digibuc.ro
276

moarte merg In iad, ca se umpluse iadul de dansele, se


Wandi cum sa faca, doar le'ar putea scapa, si spre acest
scop trimisa pe un sfant sa slujeasca la diavolul, ca sal
intrebe cum le-ar putea dobandi. E asa ceva ca un Zeus
ce nu stie singur destinul trimitand pe Hermes WI
aducä veste de la Prometeu cine e fiiul care il va de-
trona ? Prometeu Insa tace cäci stie, cà un fiu din a 13-a
generatie din descendentii zeitei Io II va elibera.
Despre sfada proprietätei asupra omului, gäsim la
romani o legenda.
Cura, zeitatea grijei, neavand ce face, stand langa a
apa, sä trezi cä fäcusa o figura din lut. Trecand Jupiter pe
acolo ea II rugä sal dea viata. Cea ce si facu. Jupiter insl
vroia ca omul acesta sa fie al lui, cad el i-a dat suflarea.
Cura de alta parte vroia sä fie al ei, pentru ca ea l'a fä-
cut. Vine si Telus si nici ea nu se lasä mai pe jos, cad ea
a dat lutul. Vine si Saturn si hotareste: Tu Jupiter ia-ti pe
om dupa moarte. Tu Grijä (Cura) sal ai cat va fi in viatä,
iar tu Telus, pentru ea' a'i dat huma din care e fäcut, sa
poarte numele homo". Si astfel i-a inpacat pe toti.
latä cat de bogomilica e povestea noasträ. In legen-
dele acestea ale noastre or ce lucru diavolul face, precum :
carul, casa, etc. dar toate prosteste, D-zeu le cere dela
el si apoi le ispräveste. Despre car de ex. (care la egipteni
e fäcut de Oziris) la greci si romani fiind a lui Jupiter,
din care el tuna la noi se spune, ca dracul totdeauna
cauta sa-I rästoarne, zicandu-se ca sede sub roatä. De acea
i se si zice diavolului: cel de sub roatä".
Percepte dualistice persane, despre prostia diavolului,
au fost deci aliate resturilor din celelalte mitologii, asupra
facerei lumei, omului, etc. care acum trec drept bogomilice-

a. Prometeu.
La greci sa spunea ca Prometeu a facut cel intai pe
om din lut, fàrà insa a putea sal dea suflet, pe acesta i l'a
dat Zeus sau Atena. La noi gasim deasemeni amestecata
pe Maica Domnului. Grecii insä, mai spuneau cà Prome-
teu facuse pe otn contra vointei lui Zeus si ca a furat fo-

www.digibuc.ro
277

cul ceresc prin care i-a dat viatä; sau cä omul fad fäcut
Zeus nu vroia sä'i dea focul spre Intrebuintare, Prometeu
l'a furat, cea ce l'a IntArtat pe Zeus In contra lui. Focul l'a
furat In o nuia bortitA si la adus pe pAmant. La noi sA
spune cA D-zeu a furat de la dracul focul In o nuia de
soc fAcandu'l astfel poporul pe Zeus drac*). Tot Pro-
meteu a fAcut si animalele si a dat omului toatA cultura.
Ce spun povestile noastre? CA dracul a fAcut si animale
si totul pe pAmant. Zeus sA maniè pe Prometeu pentru cA
vroia sA fie ca si el mai ales s'a starnit dihonie de la
inpArtirea pAmantului cAci Zeus nu vroia sA dea nimic
pentru orn, vroind sA'l extermineze si sA creeze alt gen de
oameni iar apoi agravandu-se mania Intre ei prin fura-
tul focului, Zeus a pus pe Vulcan sA'l lege cu lanturi de
stanca Caucazului, de unde, cu ocazia unui cutremur sA
prAbusi cu stancA cu tot In tartar, dar dupA mii de ani
iar se ridicA la suprafatA. Prometeu ca lucrand In contra
vointei lui Zeus e luat la popor drept dracul. Cutremurul
ce'l face dracul legat de stancá sau de stalpul pArnantului,
e cunoscut de popor. AdecA ce nu e cunoscut din toate
acestea ? Nu mat atata cA dracul la noi trece ca cel adus de
bogomili, inaintea acestor oameni nu se avuse cunostinta
despre drac....
Zeus de ciuda lui Premeteu face pe Pandora, cea
intAi femee. A pus pe Vulcan sA o facA, frumoasA,
dar avand toate defectele, si dandu-i un vas cu de toate
relele : boale, griji, nevoi, etc. o trimite lui Epimeteu, fratele
lui Prometeu. Acesta i-a spus sA se pAzeascA, cAci ceva
bun Zeus nu'i trimite. El InsA o luA. Pondora deschide
vasul si toate relele ese, ramAnand In fund numai speranta.
De atunci oamenii muncesc si e viata grea pe lume.
Vedem cum credintele grecesti cu acele evreesti se bat cap
in cap.
In o *turd veche sA poate vedea Prometeu fAcand
pe om din lut, iar Atena dandu'i suflet prin punerea unui
fluture pe cap pe cand serpele, simbolul Intelepciunei
stA la spatele ei.
Un alt drac e si Vulcan.
`) Datinele p. 7.

www.digibuc.ro
278

AMt Prometeu cât si Vulcan, amândoi iubesc pe


Atena. Vulcan ce'l leagA de stâncA atât pe Tifon cât si pe
Prometeu, se apropie de dracii acestia doi ; (el e schiop), et
face pe femee. Apoi el face un scaun In care o Inchide
pe marnA-sa Hera, intocmai precum vroia dracul sä facA cu
D-zeu pe Hera scotând'o Bah, din legAturele acele, dup*a*
ce l'a inbAtat pe Vulcan.
In Mihalcea auzii povestea cunoscutä, cum un covali
sä Inscrisese dracului pentru bani si cum el avea un
scaun, un copac si un sac, in care intrând dracul nu putea
scApa, pâtiä nu i a dat inapoi contractul.
Tot Vulcan trebui sä fie covaliul ce a läsat legArn ânt
celorlalti covali, cä de câte ori vor bate cu ciocanul de-
geaba pe iläu sA se intäreascA lantul diavolului. Prome-
teu Insä pe nedrept a suferit mânia lui Zeus. El de si era
titan, dar in rAsboiul cu titanii, stätu alAturi de Zeus, din-
preunA cu marnAsa Themis, dându'i ajutor si sfAtuindu-l.
Prin marriä-sa el era Profet, el stia destinul ce plana asu-
pra lui Zeus. Acesta legându-1 de stânca, unde In toatä
ziva un vultur venea de'i mânca plämânii, care peste
noapte cresteau, chinuindu'l ingrozitor, el mereu il ameninta
pe Zeus, cA are sA i se nascA un ficior, care'i pregAteste
si lui aceias soartä ce a pregAtiro el lui Cronos tatAl lui.
Zeus mereu trimetea pe Hermes sä afle, dar el a pus con-
ditie : eliberarea lui, fArA totusi ca sä'l poatä indupleca
pe Zeus sAl sloboadä, cerând ca pentru scAparea lui, un
alt nemuritor sA rabde moartea, mergând pe cea lume. Deja
titanii din tartar, fratii lui, fuserä scäpati, si pe el Zeus
tot nu'l elibera, asa de mare era mânia lui. Focul ceresc a't
fura era un mare pAcat. Heracles insA veni, pe care el It
astepta de mii de ani, cât a tinut martiriul sAu si a
iimpuscat pe Vultur, scApându-1, iar in locul lui gäsi pe
Centaurul Chiron, care suferind de o ranA se an mortei.
Atunci Prometeu se inpAcA si cu Zeus, spuindu'i cA de va
avea un fiu de la Thetis (pe Achil) aeesta il va resturna
cea ce ii schimbA gândurile lui Zeus, care o dorea pe Thetis.
Tot Prometeu ii fAcuse si altä festä, pentru care se
infuriase intr'i'tâta Zeus asupra lui. El este acela care In-
vAtä pe oameni cultul divin. Am putea zic.e, cä e cel intäi

www.digibuc.ro
279

preot introducând sacrificiul. Ast-fel, el invatä pe oa-


meni ca dinteun animal taiat, carnea cea bunä sa o puie
pentru ei de-o parte, iar ciolanele, gräsimea §i pielea de
alta, §i sä invite pe Zeus sa'0 aleaga. Zeus vazand gräsi-
mea alese partea cea rea dar vazand §iretenia se mânie.
Sacrificiul insa in felul acela a ramas fiind §i aceasta o
villa, pentru care fu pedepsit.
Cat despre foc, o varianta asupra lui Prometeu cir-
cula, ca Va fost aprins nuiaua de la roatele carului solar.
Pe and legenda cea mai cunoscuta era, ca focul a fost
furat din insula Lemnos, dintr'un vulcan, in care zeul
Vulcan i§i avea atelierul. Pentru pacatul acesta mare facut
aice asupra elementului sfant, caci focul era un element
zeesc, pe care oamenii l'au trafnit prin intrebuintarea lor,
in tot anul sä fäceau in aceasta insula ni0e curätiri
stricte, stingându-se tot focul, fiind lipsiti de el timp de
9 zile. A 9-a zi II aducea o corabie sfanta din insula De-
los a lui Apo ion Inpartindu-se din nou pe la casa,
iar oamenii se simtiau fericiti, ca §i cum s'ar fi näscut
din nou.
Poporul nostru pe acest jidov desigur, urât lui D-zeu
de pe vremea potopului, II cunoate, spuindu'i i acum
povestea, care se gasete in opul lui Marian*), ca §i in Re-
vista d-lui Gorovei"). Zice ca jidovii erau oameni mari, cari
p4au de pe un munte pe celalalt §i apucau cu manele toar-
tele cerului §i II sguduiau, ne§tiind de frica lui D-zeu. D-zeu
a dat un potop §i au perit toti, numai unul se apucase de
toartele cerului i sta ap, a§teptand sa sece apele. Dar
D-zeu a rânduit ni§te mu§te, §i a trimis la tälpile lui doi
viermi mari cari l'au ros : el vrând sa se apere cu mânele
a scapat toartele i s'a prab4t in apä i de atunci au ra-
mas viermii pe lume i mu§tele mortilor *i de atunci
talpa omului e scobitä.
Cu toate acestea, Prometeu era onorat de oameni ca
un bine lacator al lor, el Hind acela care le-a dat in sta..
pânire focul, räbdand chinuri nespuse din partea lui Zeus,
care il tinea legat la soare, spanzurat de stâncä, batuta
fiindu-i prin piept o panä de diamant etc. Când fu eli-
*) Insectele la români 387.
**) Sezdtoarea XI, 191.

www.digibuc.ro
280

berat dupä mii de ani, totu§i purtä pe cap ca semn al


definerei lui o cununä de r Achit à, iar la deget un
inel de fier cu o pietricid din acea stâncä, spre a putea
Zeus spune cA Prometeu e incA legat de ea. De aici poate
avem originea inelelor cu pietre ca rescumpArare de la
pedeapsA, ori sacrificiu.
In Atena era onorat aläturi cu Atena §i cu Vulcan,
de &Aire studenti, prin alergäri cu fade. Ca i Vulcan, ce
lucra cele mai minunate lucruri din metale, §i ca §i Atena
era §i el un artizan, el care fAcuse pe orn din lut, dindu-i
suflet prin focul ceresc, pe care l'a furat. Ba gäsim §i o
idee cunoscutä asupra facerei omului. Astfel Dr. Klee*) In
opul sAu despre povestirele antice ne spune despre Pro-
meteu : cA fAcând el omul din lut, el tia cä in pà m â n t
dormiteazA sämânta cerului. Apoi Prometeu Ii
Inv* pe oameni mersul stelelor, Ii Inv* a numära, a
scrie, a inblânzi animale, a inhama calul la trAsurA, a face
corAbii. li InvatA, leacuri contra boalelor, Ii Inv* a prezice
viitorul, precum §i esplicarea viselor, ca §i cunoa§terea sem-
nelor din intestinele animalelor de sacrificiu. li Inv* a
lucra metalele in fine toate artele trebuitoare pentru co-
moditatea viefei lor, lar la venirea potopului, prin arta in-
vätatA de la tatäl säu : de a face coräbii, e In stare ficiorul
sAu Deucalion cu sofia sa Pira sA scape de inec §i sA
perpetueze mai departe genul omenirei.
Legenda lui Prometeu ca preot, sä aflA §i la noi, de§i
e pe cale sA apunA, totu§i prin sate conservative se mai
gäse§te. In Datinele" posed mai multe variante, dintre cari
numai una din districtul Boto§ani. In acesta, un jidan vA-
zAnd cum cre§tinii dau liturghie la bisericA el a dat un
pui de gAinä iar D-zeu l'a fAcut doftor. D-zeu a tdiat
pe o femee bolnavA §'a fAcut'o la loc sAnAtoasA cerând
.ca platA numai un ou, iar jidanul o ladA de galbeni. S'a
apucat §i el sA InsAnAtopze ca D-zeu, dar n'a putut, tot
D-zeu a trebuit sA-I Invie; iar la urmä a luat incä un ou
dela D-zeu, care i§i oprise pentru sine douA ouA, spunând
cä: el a mâncat unul, D-zeu unul §i el unul". Deci l'a
Inelat. 0 variantä din BroscAuti (Bucovina), e urmätoarea :
*) Die schöhsten Sagen des klassischen Altertums, Leipzig 1896.

www.digibuc.ro
281

Un jidan a fost fAcut o bisericä scumpà, cA acum ne


mai avand bani s'o sfarsascA, a vandut straele de pe el si
a isprävit'o. A pornit el in lume si s'a intAlnit cu D-zeu
sf. Petru. S'au dus sä lecuiascA pe un ficior de inpärat.
D-zeu l'a täet i l'a fiert, apoi l'a inviat. Jidanul a zis lui D-zeu
cA de ce n'a cerut parale. and vei lecui tu, vei cere dar
eu nu vrau, mie nu'mi trebuesc". S'a apucat jidanul sA le-
cuiascA iar apoi D-zeu l'a ajutat. Pe drum insä, cumpä-
rase niste branzä de oi i jidanul o furase. Trecand peste
o apA, Dumnezeu cu sf. Petru au mers pe de-asupra, dar
jidanul se ineca. Il intreabA D-zeu cine a furat branza ?
Nu vra sA spue. L'a scos nu l'a lAsat sA sä inece, cáci
fAcuse biserica. A fAcut D-zeu o grArnadä de pietre de pe
drum galbeni, si a zis cA'i va da aceluia ce a furat branza.
Atunci el a spus. Asa e jidanul de lacom dupä bani.
DupA cunostintele medicinale ale lui Prometeu, cat si
klupA invierea aceasta mijlocitA de D-zeu, trebui ca legenda
aceasta sA se refere la invierea omului fAcut de el din lut.
0 variantä din Stänesti, dela granita Moldovei Il nu-
meste HarnAn" spuind cA desi era jidan, dar era apostol
al Domnului Hristos. El vedea cum vindecA D-zeu MCA
platA dupä ce täese doi copii bolnavi invie. TAe
el, dar neputand face acelas lucru, fu nevoit sä treacd la
legea Domnului Hristos iar din acel moment îi peri Fa"-
comia de bani. HamAn fu prins si restignit i muncit ca
Hristos. Domnul Hristos sä schirnbA in miel, etc. Ha-
män in porc, etc. (Metamorfosele zeilor de frica lui Tifon).
SA aflA insA un bäet numai de 16 ani, care fusese scAldat
in aceias albiutA cu Domnul Hristos, pentru a fi lecuit de
bube i acesta fusese si el restignit din a dreapta.
Acesta putu sA rAbde panA la. sfarsit chinurile de pe cruce
pe el Domnul Il Mai pärtas in rai, numele lui e Spiri-
don desi tigan, era insA alb*;. Haman insA fu räscum-
pärat de pe 'cruce de o jidancä, pentru care Domnul Hri-
stos II blästAmA sä fie afurisit si el acum e legat in iad.
Jidanii in amintirea lui serbeazA primävara Hamänul.
In o altä legendä din Broscäuti, amandoi copii sunt
fiii unor tälhari, 12 la numär. Aveau bube pe trup. Mama
*) Vezi Datinele p. 323.

www.digibuc.ro
282

lor ii scaldà in salatoarea Domnului Hristos cAci


Maica Domnului rätäcise pe acolo. Femeea talharilor
aleargâ inaintea lor si le spune sä" nu'i facä nimic, cäci i-a
lecuit copii. Devenind mari, sunt amândoi pusi i ei pe
cruce cu Domnul Hristos. Cel näscut dimineata se numia:
Vargâ latâ" sau Vargat". Cel nâscut noaptea, se numia
Sara". Acesta zise: De esti tu fiul lui D-zeu poti sä te
scapi". lar celalalt II dojeni : Tu nu esti in stare s6 judeci
sângele ac e s t a cur a t" (in opozitie cu bubele lor).
Vargat a devenit inger si a ridicat piatra de pe groapa lui
Isus Hristos, de a inviat, iar Sara fu legat in lanturi pâra
la sfârsitul lumei : el e luna pe când VargAlatà soarele.
0 a patra legendà din satul Invecinat Camena, ne
spune despre Hotul Medias" ce era tatäl acestor doi
copii, care unul vându pe Domnul Hristos pentru 3
arginti, fiind apostolul Domnului Hristos. Media§ ce orno-
râse pe tatäl si pe mama sa, cu un bät de mAr, prinde un
preot i vrea sä-I omoare preotul insA Ii aduce aminte
cä e bâtrân, i mai bine ar fi sä se spovAcluiasa El nu
stia ce'i spovedania. Preotul ii dä canon sd ude rnärul,.
pânà va infrunzi, iar intr'un timp venind, if puse de scu-
turä merele. Numai 2 au fost rAmas : pentru pAcatul tatdlui
si a mamei l'a mai spovedit si au cäzut si acele. E asa
ceva ca päcatul lui Cronos contra lui Uran, precum si a lui
Zeus in contra tatälui sAu, desi acesta nu-1 omoarà. Sf.
Hie insal la noi, ni este intr'una representat ca ucigâtor al
pärintiior lui, fiind cä l'au inselat dracii, de aceea el acum
cu tunul Ii urmäreste. Din ce mitologie face aceasta parte,.
nu intelegem.
Cu acestea inchei legenda cea desvoltatà, in care
intrà cei doi frati ce au fost restigniti cu Domnul Hristos,
dintre care unul se vede a fi Prometeu ce'l vinde
pe Domnul Hristos. Numai ca e un product al tArilor
noastre, intretesut din amintirile rämase: un conglomerat
de crestinism i pAgânism, din secolii cei intäi crestini.
E un fel de Maniheism gnosticism al nostru pro-
priu ce s'a prourmat din mitologie, dui-A cresti-
nism pe pämânturile noastre färä a conrespunde
numirile acestea, cazului nostru. Prometeu devine luda

www.digibuc.ro
283

vAnzAtorul, sp re a avea motivul de a'l lega. Cine sA fie


celalt ce a fost muncit una cu Domnul Hristos i pe care
il numesc sf. Spiridon? Poate Bah, care §i el a fost sfAsiat
E pAcat c5 In folclorul nostru nu se OA mai multe
variante asupra mitului acestuia ca putem mai cu
sigurantA studia.
Legenda lui Prometeu ca preot o avem representatA:
In Datinile gäsirn un popA foarte hapsAn, la care D-zeu sA
face dascAl, fAcAnd tocmealA amAndoi: cA tot anul prinosul
dela bisericA sä fie al popii, §i numai cea ce va veni in
ziva de pa§ti sA ia dascalul. Popa e nemultAmit cA trebue
ai dea i atAt. Dascalul Il dA totul, oprindu'§i numai 3
crengute de la porn pentru sine. Popa insA §i pe acele i-le
furA, tAgAduind mereu. SA fac doctori §i sA IntAmplA cum
§tim popa se apucA sA invie o fatA, MCA mijlocirea lui
D-zeu, dar nu poate. Vor spAnzure. D-zeu vAzAndu-1 la
strAmtoare II intreabA sA'i spuie drept de crengutele furate.
El tAgAdue§te, cA nu §i nu! In fine D-zeu o invie pe fatA
§i capátA o multime de bani. Din ace§tia face 3 grAmezi :
una lui D-zeu, una popei §i alta celui ce a furat. Tocmai
atunci a spus, §i a cApAtat gramada. D-zeu insA l'a ble-
stemat, cA aa sA fie toatA vita preoteascA, sA nu se mai
sature de bani*). In o variantA, sA spune, cA D-zeu umblAnd
cu sf. Petru, acesta furA de la D-zeu o prescure, etc.
Apoi iarA§i in o poveste a sf. Petru §i Paul care era
talhari, pe and cel dintAi betiv D-zeu pentru pAcatele
lor au fAcut preotii pe lume pentru a se ruga pentru
pAcatele oamenilor.
De sfintii Petru i Paul se leagA predica mitropolitului
Antim asupra corbului din marca Munteniei, Petru §i Paul :
unul tinAnd de luná, iar celalt de soare.
AfarA de aceste legende pe cari le am cules la
romAni, venind un olar din Cuti (Galitia) imi spuse §i
acesta o variantA : Un covali sArac, fiind foarte milosliv, in-
gerul vine ca sA'i rAsplAteascA. Un inparat trece cu trAsura
sA potcoveascA caii. Ingerul le tae picioarele, le vArA in
covAlie de le potcove0e i le pune inapoi. Potcovariul
`) Datinele p. 1254.

www.digibuc.ro
284

este chemat ca s'o facA tanärä pe inpäräteasä, cApAtand o


multime de bani. Ingerul îi ea rAmas bun §i sä duce
dandu'i de grijA, cA singur sA nu se apuce de intinerit
oamenii. Dar altA inpArAteasä nu'l läsa in pace, cA: sA o
facä §i pe dansa tanärä. Acum era sä'l clued la span-
zurAtoare, cAci nu o putea invia. Dar veni ingerul de o
invie scäpA.
Prin covaliul acesta am ajuns la germani. Odin mer-
gand la un potcovar, face acela lucru cu caii. Aice 'MA
nu gäsim nimic despre doctorul invietor de oameni.
In biserica cre§tinä II avem pe sf. Spiridon, care
schimbA capetele unui cal negru la trupul celui alb
vice-versa.
La inzi Vi§nu cand sä incarneazä pentru a reda zei-
lor darurile ce le-au furat dracii, pune capul unui drac la
trupul unui pe§te, iar la trupul lui capul unei capre.
Pe cand in unele legende din Romania, gäsim pe sf.
Petru, cA schimbA capul dracului la femee §i vice-versa.
SA se observe cum foarte multe din cele ce s'a spus
aice despre Prometeu, ca : crearea omului, istituirea cultului,
se potrivesc lui Satanael al Bogomililor cea ce mä face
sA cred cA vor fi amestecat i ei miturile acestui zeu atat
de popular pe acele timpuri cu ale lor, pentru ca astfel sä
aibA mai multA trecere la popor. Ba Prometeu este
acuzat, in sensul cu totul maniheic, de a fi rApit sufletul
dela D-zeu pentru a'l amesteca cu materia. Pentru aceasta
fuse el legat, ne spune Kreuzer: Nach Pythagoreischem
und Platonischem Dogma von der Präexistenz war des
Menschen unsterbliche Seele in den Wohnungen der Götter
bis Prometeus sie mit der irdischen Materie
gliickselig,
zusammenfiigte und in diesen engen Kerker des Leibes
bannte*). SA'l fi avut insu§i maniheii in vedere?
b. Originea lui Prometeu.
Acestea enumerate, vom cerceta cu ce legende se
pot ele compara, din vechea mitologie indicA.
La inzi gAsim pe Brama plutind pe o floare de lotus
pe mare. El este acela care face cerul §i pämantul, soa-
*) Simbolic IV, 456.

www.digibuc.ro
285

rele, luna, stelele, pe orn si tot ce sA aflä pe lume. Ba


In o legenclA gäsim cA Visnu i-a ajutat a scoate pämantul
din mare*). El fu acela cari scrise vedele pe cari le clAclu
preotilor Bramani, fiilor sk, pentru a initia pe oameni legea
lui D-zeu. Din cauza meritelor acestora el deveni orgolios
fatä cu fratii säi : Visnu si Siva, ba vru sA-si opreascä si
o parte de lume despre care ei prinserd de veste, cAci
nu le ajungea la facerea iadului. Pentru orgoliul säu, pacat
pe care Creatorul suprem nu'l iartä nimärui, II arund pe
Brama in fundul subpArnantului, unde cAzand cu vehe-
mentà, îi esi din minte. Cu timpul sA restabili si se puse
la penitentä fatä de Bagavat, D-zeul suprem, care penitentä
tinu un milion de ani. Un timp indelungat sezu numai
pe un picior (ca la noi Simion Stilpnicul) pentru care isi
recApAtA gratia divinA. Fu scos din iad, cu conditia ca sä.
mai facA penitentä pe lume, incärnandu-se de 4 ori.
Cea intäi incarnatiune a lui fu inteun c o r b", regele
päserilor, träind o multime de ani. Apoi se incarnA in clasa
cea mai abjectä, sub numele de Valmik" avand viciurile
cele mai rele. SA stabili inteo pädure, aproape de drumul
mare, si ptimind pe cAlAtorii ce veneau noaptea le tAia capul,
pentru a'i prada. 0 datä venirä doi sfinti. El îi luä arma
omoritoare, dar or si cat se apropia de ei, nu avea pute-
rea a'i omori. In cele din urmA ii cAzu arma din mang, iar
drumetii trezindu-se, Il dojenirà pentru purtarea lui. Valmik
sA scuzA cA are familie numeroasä si nu are cu ce o n-
tretinea. Dar familia D-tale va lua asupra ei pedepsele ce
ai sä suferi ?" Merse de'si intrebA familia, dar nici un mem-
bru nu consimti. Valmic le confesA crimele, iar ei îi indi-
carA calea pocäintei, promitindu-i vor mai vedea. Din
acest moment deveni un alt orn. Nu samanä legenda
aceasta cu a hotului de mai sus ?
SA cercetAm ceealaltä legendA a lui Prometeu, ca preot
al lui Zeus.
Brama vroia sä fie mai mare deck Visnu, si s'au
apucat la luptat arnandoi, aducand lumea in pericol. Siva
*) Vezi Dr. I. G. Rhode ,,Ueber religiöse Bildung, Mythologie
und Philosophie der Hindus. Leipzig 1827.

www.digibuc.ro
286

se fAcu un stAlp lung intre dânsii si hotAri ca acel ce'i va


ajunge vârful sau rädäcina e mai mare. Visnu s'a fAcut un
mistret si scurma pämântul sä ajungA, dar nu putu. Brama
sburA in sus pe lebäda sa, dar ostenit se inturna. GAseste
43 floare jos, aruncatA anume de Siva. Brama o ia. Floarea
sA cere a fi eliberatA. Brama o läsA cu condifia ca sä mAr-
turiseascA fatA de Visnu cA a ajuns in vArf. Lucru ce sä si
IntAmplä. Siva insA sare din stAlp §i spune cA e mincinos,
-osândindu'l de a nu avea nid odatA temple pe pämânt.
Brama II roagA de ertare, iar Siva II lasä ca totusi braminii
sä fie preotii lui. Vra sä zicA si aice gAsim o inselAturA A
la Prometeu si evreul de dincolo.
SA vedem mai departe:
Bramanii 9 la numär, fac un sacrificiu, färA de a da
partea sa si zeului Siva pe acesta excluzindu'l de la
onoruri. Pentru aceastA obrAznicie insA sunt ei blAstA-
mati : cA, cine desprefueste pe Siva, sA se cufunde in ne-
§tiintä, numai atâta sA stie: a cersi. Apoi : Nenumärate
patemi sä'i stäpâneascä si o neinfrântA läcomie, etc.*)
Ocara aceasta este adusä lui Brama de cAtrA secta
lui Siva. E deci secta lui Siva care ne transmite si nouA
tradifiunile acestea, asupra lui Brama Prometeu al grecilor.
Altä paralelA:
Brama face pe cei intAi oameni : Manu la dreapta si
femea lui Svaiambhuva la stânga. Acestia populeazA lumea
dar oamenii devenind rAi Manu scapA cu corabia, po-
pulând iarAsi Inmea.
La greci de asemenea Prometeu este tatAl lui Deuca-
lion, care dinpreunä cu Pira, au populat din nou lumea
aruncând pietre si având ei singuri de copii pe Helen,
tatAl helenilor, copiii säi fiind : Aeol, Dor, Acheu si Ion, pA-
rintii Aeolilor, Dorilor, Acheilor si lonilor. Corabia se oprise
pe Parnas, unde ei aduserä sacrificiu indatA Nimfelor si
profetesei Themis. Cel intAi oras ce se fAcu aice fu Lyko-
rea, de unde apoi se traserä in vale la Delphi, unde avem
-oracolul lui Apolo cu corbul, ce vine asa dar : cu corabia
lui Deucalion, ca si la noi cu a lui Noea. Blästemul corbului

*) Vezi Rhode vol. II.

www.digibuc.ro
287

de Cátrà Noea ca sä devie negru, din ce era alb, despre care


se vorbeste la noi e blästämul lui Apo Ion, and ii aduce
corbul vestea despre Coronis. Corbul acesta ce vine si In
Muntenia, este corbul profetic Brama, care pe timpul delu-
viului si el dormea pe apä, pe and corabia lui Manu
Noe indic, plutea, sau a lui Satiaurata, alesul lui Visnu cu
fiii lui Brama. Panä aice drumul credirrtelor indice sä
vád a fi venite prin Delphi. Vor fi aduse de traci.
c. Corbea.
Germanii recunosc si ei intru cat-va pe Prometeu In
Loki al lor, un demon al focului, care e cu mult mai räu,
si de la a druia copii va veni starsitul lumei. Zeii Insä au
cAutat sä se cotoroseasa de ei, pe Lupul Fenris, ficiorul
lui, legandu'l In fundul pämantului. Loki care avea min-
tea foarte agerá sä gandi : oare cum II vor lega si pe
el? Si luand Inteo zi carlepä, facu o mrejä, cu care
chiti el c'à ar putea sä'l prindl Dar iatä cä vede venind
pe zei si iute aruna mreja in foe, iar el sä ascunde intr'o
apä ca peste. Venind zeii recunoscurä In cenusä ochiu-
rile volocului si se gandirä cä ar fi bine sä facá asa ceva
din canepà, ca sä prindà peste. Aruncarä mreja In du si'l
prinserä tocmai pe Loki. Mai Intäi zeii fAcurà lup pe unul
din fii lui Wali. Acesta sä repezi si sfäsie pe fratele ski
Nari iar cu matele acestuia It legarà pe Loki in o pe-
sterä, de trei stance. LegAturele lui se fäcurä ca fierul. lar
pe un serpe oträvitor il puserà sä'i picure otravà peste
fatá. Femea lui Sigin, stä merets cu un vas si prinde
otrava, dar and o varsä si o picAturà totusi il picurg,
atunci se scuturä de durere, cä tot pämantul se cutremurà.
Acolo va sta el panä la sfarsitul lumei. Adesa ceara sä
scape si tot pämântul atunci se zgudue, Meat si zeii se
sparie*). Simrok din a cAruia mitologie scoatem aceasta,
sä provoacä la opul de ziceri (Sagen) a lui Zingerle p. 290
unde se spune cA Lucifer isi tot roade lanturile, iar a
doua zi de sf. lacob, lantul e asa de subtire ea un fir de
atä, dar Indatá se face tare ca Inainte, cAci fiecare covali
*) Karl Simrok, H. der Deutschen Mythologie p. 123.

www.digibuc.ro
288

când päräseste col/Ha, bate odatà cu ciocanul pe


pentru ca sä'i intäreascA lanful. De ar uita covalii sä facä
aceasta, atunci Lucifer scapä. Se vede c4 au pätruns
in Vest credinfele despre covali i lanful diavolului, din
Orient.
Laful pe care Loki face singur, conrespunde scau-
nului sau fiarelor fäcute de diavolul s4-1 prindà pe D-zeu
si in care punându-se singur, ca sä cerce, sau sä arete lui
D-zeu, acesta blagoslovindu-I, diavolul singur rämase in
ele inchis. Acesta ar trebui sä conrespundä legAturei lui
Ariman. Aceias idee va fi pornit de aici i la germani
si la popoarele orientale. Mai ales cA Prometeu e legat
de stânca Caucasului. Se vede cA pe acolo se vor fi
plämädit toate zicerile credinfele acestea
i luind cu
tofu din ele, la casa lor. In fine, cine stie dacä judec bine.
Complicafia e prea mare. Despre lada lui Tifon stim, ca
despre scaunul lui Vulcan.
Nork 11 fine pe Prometeu, care furä focul de la Jupi-
ter ca pe un zeu solar. Lucru ce se adevereste si din
legendele noastre. Tot astfel i Brama la inzi, era zeu
al soarelui.
In legendele noastre despre Corbea" desigur cä Il
avem pe Prometeu. Vina lui Corbea, pentru care II inchide
Stefan Vodà (Jupiter) e cä, in ziva de sf. Vasii când se
inpärfesc boerii, chemându-1 i pe Corbea spre a-i da o
boerie, intrebându-1 ce boerie pofteste, elli räspunde:
Poftesc caftan de 'npdrâtie
Si dugealâc de domnie
CA cu-acela 'mi sede mie !

Deci vroia sä fie una cu Zeus, dui-A cum si mitolo-


gia spune. Stefan Vodä porunceste sä-I bage in temnifa
de piaträ, de septe domnii uitate. El sta acolo 9 ani lip-
sit de soare, când pe-a zecelea, mama Corbei:
Cu trei oua rosioare Din Sâmbäta pastelor
Duce Corbei de mâncare. $'ajungea pe la Sân Petru.
Dar ea frate când pleca ? La poartà cal mi's trägea,
Din Joia Joimarilor Oita' la portar cA da,
Din Vinerea anilor La Corbea de mi-o läsa

www.digibuc.ro
289

San Petru de aice, are desigur o fnsemnätate solarä.


Mama lui e Themis, cáreia Stefan vodä ii spune:
Baba' slaba
$i detreaba.

Ba In alte variante e soil cu Stefan Vodá.


Corbea sä plange mamei sale, cum in temnitä;
broa§tele ca plo§tele §i §erpii ca grinzele,
Dar o dracoaica
De erpoaica, de smeoaicä
Ea frate ca mi-a 'npuiat.
Cam din ciocul barbiei
In gura pozunarului
$i ea frate cand se 'ntinde
Inimioara mi-o cuprinde
Si cand frate se sgarce0e
Inimioara mi-o topete
Sufletelul mi'l sfarefte.

Maicä-sa merge la Vodd säl roage ca al sloboadä


Ca lui vremea i-a venit
Vremea de cdsatorit
$i mireasa i-am gasit.

Vodä ráspunde a §i el mireasä i-a gäsit :


Pe jupineasa Carpina,
Din padurea Coacana
Din barn' nebärduita
Din secure sdbuita
$i la cap e ascutita.

Ca sä-1 Intepe.
In o variantä*), pe Corbea II gäsim chiar la masa
lui Vodá:
In capul mesei cine era ?
Tot Corbea Inpelitatul
Care e frate cu dracul.

*) Colectia Tocilescu p. 197.


19

www.digibuc.ro
290

Inpuscând aici niste boeri este pus fn temnitä, spre a


fi spânzurat. Este legat cu trei funii, dintre cari :
0 funie nodoroasd
Tae carne razma 'n oase.

stefan fi (IA zestre la spänzurätoare :


$i de zestre ce i-am dat ?
Tot satul Corbenilor
$i cu-al Cotofenilor.
Bucatar cà i-am pus :
Uu vultur cu capul sur,
Ca sd-1 scobeascd la c
Iar baba ce mi's fAcea ?
Dad d'astea auzea ? etc.

Mama lui se duce dui-A cum i-a spus spus Corbea, sá


tocmeascä 40 de sApAtori si sä meargä:
La baligarul uitat,
Care mosu meu mi l'a dat
puie ca sa sape,
Sal-A zi de vara,
Pan in sail,
FArà pic de nddusald,
Cand da soarele 'ndesard
De usa rosului da.
Dar la usd ce era ?
Lacatu cat banita
$i cheia de cinci oca.
Nimenea nu indrdsnea,
De cat singurä baba,
Cal mai stia ea sama.
Cu picioru cà mi'i da,
Usa din Otani sdrea
$1 la rosu ami infra.
Odata le ghioldorosia
$'unde Rosu ca* nu'mi sta.
De cdpdstru ca. mi'l lua
$'afard Ca' mi'l scotea.
Cu chebreaua al stergea
Soarele cA sd 'nchidea
Asa de rosu 'mi era
$i de capdstru '1 lua
La vale ami apuca

www.digibuc.ro
291

Cam prin dreptul Domniei,


Incepea Row-a necheza
Domnia se spAimânta
Coconita sà stArpea etc.

Stefan VociA o chiamA pe babA si vra sä'i cumpere


-calul. Ea cere zilele lui Corbea, care e scos din inchisoare.
Si in legendele Maicei Domnului *), maicA-sa mer-
gAnd sA elibereze din inchisoare pe Domnul Hristos :

...au dat cu piciorul cel stâng


$i nu s'a deschis, (u§A)
$i au dat cu piciorul cel drept
$i s'a deschis.

Deci mama soarelui, luna, e acea care il elibereazä


prin mersul ei pe cer, aducând timpul cuvenit soarelui de a
se elibera din inchisoarea de sub pämânt; care in-
chisoare sA insemne: spiritul inchis in materie, dupä Nork**).
Numitul autor ne aratA cA si Misteriele lui Mitra in o pesterä
sA sAvârsau, dupä cum si pe Domnul Hristos se naste in
pesterA etc. E o filosofie inchipuitä a oamenilor, in realitate
insä trebui sA fie rAsärirea de sub pAmânt a soarelui.
Corbea esind, este gAtit si inbrAcat iar neavând
cine incAleca calul de probA, Corbea cere hainele domni-
torului, pe care le-a cerut si când a fost pus in temnitä
cA sA vrea calul sä stea la incAlecat. El apucA si pe Maica
sa de mânä, si sare peste porti. Domnul insä II mai
intrebase:
Ce rAu frate c'ai fAcut
AtAt cât ai haiducit ?
....Prindeam câlâtoru 'n drum,
Mi'l aceam de rodea fân etc.

Lucru ce ne aratA pe Corbea ca talhar, dupd cum il


considerA si poporul nostru, desigur din incidentul furtului
cu focul dela D-zeu el fiind dar prototipul hotilor de
la inceput.

*) Datinele p. 978.
**) Bibl. M. H, p. 372.
19*

www.digibuc.ro
292

Pentru Cate le-a tras MA stand In inchisoare, el II


full lui VodA copilul i'l MOO In poartA:
Capul cuconasului
Il puse 'n tapa dracului.

Avem deci sacrificiul copiilor pentru soare. Ba in 2111


variantA*) gäsirn cA marna-sa fl Inv* &ail ornoare copilul.
Lui i se face milA §i'l pune cu fa§a in tapA. Copilul
fiind gäsit nevätAmat, Corbea capAtA bani i se duce. E
desigur representatA religia titanicA, In Corbea acesta.
Ceau§ul Velcea pAzitorul temni¡ei, e deasemeni omorft
de Corbea (poate Vulcan).
Mai minunatA e o altA legendA") din acela op: Joi,
de &nine* Stefan VodA merge la Calafat, la vânat pAseri
i vede in un copac inalt pe Corb, ea' a inpuiat in luna
lui Undrea, când iarna e grea, iar in Faur scoate puii, dar
vântul bAtù, §i puii jos dAdit:
Corbea 'mi cloncaneste
Ziduri sä cläteste
Corbea cloncänea
Ziduri se surpa
Pagubä fäcea.

Stefan VoclA sA supArA §i trimite oaste sA Impu0e pe-


Corbea, dar nu poate.
Stefan VodA avea 3 fete. Una ill alege pe Corbea de-
mire, aruncându'i mArul. El fusese frumos &lit:
Ca boer se 'nchipuia
$i'si lua haine 'nporoncealà
Scris'a luna cu lumina
$i soarele cu cäldura
$i 'ntre doi umerei
Scris'a doi luceferei
De mor fetele dupá ei.

VodA &A fata WA vole, dar nu vrea sA dea pe rwl,


de hatkul cAruia luase Corbea fata dupA curn spunea :
*) Tocilescu p. 193.
**) Ibidem p. 179.

www.digibuc.ro
293

Dar la ce m'am bucurat?


and odata te-am ochiat
Pe la noi pe 'n Calafat
Tot pe Rosu 'ncalecat
$i cu norii amestecat...

Calul insä nu i'l clà. El Isi lasä nevasta adormità


acask §i f ur A' pe ro ul I. Voclä,
Cine pe drum hni trecea
Mil bAtea, mi'i chinuia,
Si de Rosu nu mai da.
CAnd era soare 'n chindie
Punea oameni la frAnghie
Rasari si sf. Luna
Sosi d'o baba battina
Cu brau de luna
De par de cAmilA.

lntocmai astfel e descrisä §i mama Corbei din cele-


alte variante. Acea sta Insä :

Cu cartele da
P'anume 'I spunea.

Deci Themis, profeteasa, care avea oracol, e bine


representatà atâta nu mai : ea' aice Corbea nu e fiul ei,
-cAci altfel nu l'ar fi dat de gât. Corbea e prins §i pus
in temnitä sus pe apa Nistrului". Sotia lui face ouà ro§ii
ca al scoatk Corbea jeluindu-sä despre erpe, o Invatá
§i pe ea ca ai scoatä pe Ro§ul, care era :
In dosul grajdului,
In malul baligarului
In bataea soarelui.
Sa sapi mAndruta de sarA
SA'nd dai pe rosu afara,
CA e 'nsalat si 'nfranat
De la taica-tau fur at
Cum e bun de 'nsalat!
Pentru Rosu, m'a bagat!

Tatäl ei insä tae capul lui Corbea.

www.digibuc.ro
294

Nevasta Corbei venea,


Mâna 'n sAnge cA bäga,
Capu lui Corbea cA lua,
Crez In brate mi'l strângea,
$i pe obraz il sAruta.

Ea îi blästämä pe tatäl ei :
SA te 'nsori de 9 ori
SA fad nou5. fedori
$i pe urm'o cuconitA
SA te-adäpe la temnitä.

Aceasta e identicA cu mireasa lui Dedel din Datinele


Tatäl ei :
Pe Dedel l'a spânzurat.
Mireasa când a aflat
De jale s'a junghiat.

Tatälui ei i-a pärut räu i i-a ingropat cap la cap :


Dintrânsul mi-a crescut rug
Da dintrânsa lozioarA
Rugwrul s'a intins
Lozioara mi-a cuprins.

$i de atunci e rugul de mure pe lume.


Povestea lui Corbea in Dedel sà vede cA se identi-
ficä cu un alt erou solar ce päteste ca dânsul, vrând
sä ia calul soarelui la un anumit anotimp, dela soarele 13A--
tilt] tatäl lunei (in trei fete cele trei fete).
Corbea de mai sus, pe lângä cA e corb ca Bramai
i

e Prometeu ce furà focul: pe Rosul, calul solar, pentru


care Vodä Il pune in temnitä dupä vorba vräjitoarei
Themis el tine pe fata zeului de sotie, una dintre cele
3 fete sä zicem pe Atena desi firul mai departe nu
merge Il putem insä recunoaste In Locki legat, pe care
il chinueste deasemeni un serpe, iar sotia sa Sighin, cu
dragoste i credintä Il päzeste.
Prin Caucas, Asia micA, Tracia se vor fi plämädit
povestele acestea, fiecare cum am spus : partea sa.,
*) Op citat p. 901.

www.digibuc.ro
295

d. Lucrarea pämântului.
Cea ce ni-a rämas din legendele facerei lumei, care
trebui sä fie bogomilic, e fiul Evei fäcut cu diavolul *) ce
are 7 capete si cu al cäruia sânge Adam scrie cä" sä dà cu
tot neamul seu diavolului. Domnul Hristos insä botezân-
du-se arde hârtia, sau o scoate de sub o piaträ, de unde
era ascunsä In apa lordanului. Astfel c'à si incarnatiunea
lui Isus Hristos, pentru a scoate contractul, nu ne provine
decât ca si incarnatiunea lui Visnu in peste, spre a scoate
Vedele din apä, de la diavolul.
Rämâne contractul cu cärämida, pe care Adam pune
pal ma cu 5 deget e, semn cA i se dä diavolului cu toti
fiii lui, pentru a'i da pämânt ca sä lucreze. latà cum esplicA
d. Gaster bogomilismul pur al acestei legende cArärnidsä
fiind datà la 400 de draci sä o päzeascA zi si noapte.
D-zeu alungând pe om si acesta apucându-se sä lucreze
pämântul**):
Diavolul vine la Adam si ii zice cA acesta n'are
dreptul de a lucra pämântul, care e al diavolului, pe când
D-zeu e stäpan numai pe cer, intocmai dupä credinta bo-
gomilice. Apoi d-sa aratd douà colinde, cari s'au desvoltat
din credintele acestea bogomilice. Aici nu'l voi contrazice,
poate sä ailA dreptate. In amândouä colindele, pecetea lui
Adam (adecä mâna) e pusä pe lut moale, una chiar fiind
nurnità cArAmidä, e pusä in o piatrà din apa lordanului.
Dar venind Isus Hristos si botezându-se (aveau si bogo-
miliidupä colinda aceasta botezul ca o dogmä fun-
damentalä):
Deci in apA el intrând,
Joan sä'l boteze vrând
StAtu pe acea plated' mare
5i care o pAzea dracii tare
5i väzând o apucd
5i in mAnA o sfArmä.
Apoi:
CA Dumnezeu cu moartea lui Pre Adam cu fiii lui
Au sdrobit puterea lui far pre diavol l'au legat
5i au scos robii lui 5i in Tartar l'au aruncat.
*) Vezi Datinele p. 18.
**) Gaster, Literatura popularA p. 275.

www.digibuc.ro
296

In intAia variantä pecetea fiind in Marea neagrä Unde


Aracii o strajuia":
Fiste care cAlAtorea
De pre ,acolo II depärta
Nu putea merge In voia sa.
Domnul s'a milosttvit
$i din iad ni-a slobozit,
Dând pre fiiul sau spre moarte,
Au mântuit lumea toatä,
Pietrele s'au d espic at
$i pecetea o au luat,
In Datinele*) sä spline cá D-zeu dupà ce alungase pe
Adam si Eva din rai : li-a spus cum sä lucreze pämânt pujin,
dar boii erau abated '§i au fugit. Dracul a zis cA li va
prinde de i se va da lui. $i pentru acest motiv i s'a (-tat
Adam cu tot neamul. Nu ea' pämântul era al diavolului.
In o altà variantä se spune ea' D-zeu le-a tied numai o
palmg de pämänt**), de pe care ar fi scos tot cât le trebui,
dar diavolul l'a inbiat pe Adam cu pämânt mult de la el,
in schimb insä sä i se inscrie. D-zeu trimite la diavol pe
sf. Neculai sä slujascä, sau pe Arhanghelul, or pe sf. Vasile,
doar va afla cum ar putea capata contractul. Diavolul spune
cä, numai cel ce se va naste din fecioarà, il va putea lua.
De D-zeu trimite duhul lui si se naste Domnul Hristos.
sunt si legendele acestea bogomilice, nu stiu.
Boii prinsi de cätrá diavolul, In schimbul sufletelor,
amintesc vitele prinse si puse In corn de zmeu sau lup
flecAului, ce'i fäggdueste copilul. Deci un zeu vechi sä afli
inainte, cäruia i se da sacrificiu. $i cum Saturn a fost cel
intAi care primea sacrificii de oameni si lucra la inceput
pämântul, tot el fiind si ziditorul cel intAi de ceati, el
poate sä fie si diavolul acesta. CArAmida de aici poate s'ai'l
represinte pe acela§ zeu, intrebuintat de bogomili drept dia-
volul lor si amestecat astfel In legendele zise bogomilice.
latà ce gäsim si In opul pärintelui folclorului nostru:
S. Fl. Marian ***), care ne spune O.' dracul a vârât drämida

S) P. 37.
**) Datinele p. 37, 164.
***) Särbätorile la români I, p. 219.

www.digibuc.ro
297

In apa lordanului sub o stâncä in fundul apei, cugetând


el va sta acolo pe vecie. Dar ce folos, a n'a fost sä
fie asa, &IA cum si-a Inchipuit Diavolul, cAci cad a bo-
tezat si loan pe Isus Hristos in apa lordanului, atunci s'a
sfärmat toatä cärämida".
$i pe când se boteza Isus zicea cätrà loan sä strige
mai tare, ad cu cal striga el mai tare, cu atâta si cArl-
mida se sfarma mai jute".
loan l'a ascultat si a strigat, si cu cat mai vitejeste
striga si'l boteza pe Isus cu atât si mai mult se sfarrna,
ast-fel, când a &tit de botezat, toatä apa lordanului s'a
rosit de pulbera cärämizei, care s'a sfärmat.
StrigAtul de aice samânä cu obiceiul de a striga al
oamenilor, cât le tine gura, la sfintirea apei: Chiraleisa!
Precum si când umbra' preotul cu crucea prin sat de do-
cote§te satul, and prin aceasta de stire a preotul s'a
pornit acum cu crucea prin sat" etc. In Transilvania la
Päucenesti, merg oamenii in urma preotului, fiecare cu un
porn in mânä" si fac deosebite ceremonii si in urmä
se ospäteazA cu WO".
Asa cä felul acesta de stria nu ni se pare de loc
a ne fi venit prin povestea cärämidei zisä bogornilid. Stri-
gätele acestea prea samânä cu sgomotul salilor. Ca imitând
huetul tunetului: e obiceiul ca atunci sä se Impuste cu
skälusurile. De lordan, sä spune cä o sägeatä a mers
In apà, când s'a botezat Hristos si a ars contractul.
Apoi la pär. Marian mai gisim, cä in pärtile Transil-
vaniei, bunä oarä in corn. Ciclani, copiii ce =NA cu
preotul din casä fn casä, au datina de a ura celor din
casä, urmätoarele:
Ciur a lesa, Sata deas1
Marga rep Intein casa
Sata rail Oi lanoase,
Iesi afara, Vaci laptoase,
Spic de grail
Pan in brau
Secara
Cat scara
Spicul
Cat voinicul

www.digibuc.ro
298

Deci va trebui cAutAm in alt loc §i obiceiul


acesta... SA observAm putin cuvântul CiuricA" dela p. 44.
in combinatie cu Quirin i salii lui. Apoi mai spune
Marian de fuiorul ce se clA preotului, cá peste acesta au
sA treacg cei ce l'au dat, peste iad, !And la rai.
.cA intrând preotul in casA cu crucea, copiii incep a
plânge, temându-se de preot, cAci mamele adesa le spun
când vorbesc necuviincios nu vorbi a§a, cA taie popa
S'acum vAzAnd cà intrA popa cu crucea etc. s'aca-
tArA de mamele lor ca scaiul de oae §i fug prin unghere,
ca sA nu dea popa cu crucea peste dAn0i". Frica acea-
sta insA, noi §tim cà i0 are originea In vechile sacrificii,
fiind la copii mo0enitA.

CAP. VIII.
Uriele texturi bcogcomillicen
§ 1. Calatoria in iad.
Din toate ate le inducem aice, vedem cA bogomilis-
mul s'a atins numai cAt de ele, lAsAnd ate o patA, dupA
care apoi le par unora, nefamiliarisati cu mitologia, credin-
tele acestea cu totul bogomilice. Dl. HajdAu care face
atâtea concesiuni bogomilismului, insu0 e silit câte odatd
sA se pronunte: In privinta credintelor poporane in genere
trebue sA ne ferim cu stäruinta de a-le atribui inteun mod
inclusiv ate unei singure cauze, &Ad studiul mai profund
ni le aratA, aproape totdeauna, desf4urându-se dintr'o cau-
zalitate foarte multiplä, din impleticirea influentelor celor
mai eterogene i adesea anacronistice".
Ba colinda lui sf. Petru: Loc in rai mAicutA n'ai" la
Inceput ni-o clA mai mult ca o proprietate a noastrA, recu-
noscând'o d-sa ca amestecatA In balada sArbA: CAlAtoria
In iad a luminoasei Maria" care combinatA i cu cAlA,to-
ria In iad a Maicei Domnului" apocrif fAcând parte din

www.digibuc.ro
299

texturi bogomilice" se exprimä: Este evident cä" balada


de mai sus (a Luminoasei Maria) a confundat nu färá di-
bAcie: Cälätoria Maicei Domnului la iad, rämasä ca fond
al naratiunei, cu alte motive poporane, mai 'ales cu acela
din colinda Loc in rai" etc. Aceastä colindà nu este
necunoscutä slavilor de peste Dunäre. Amestecul, Cálät..
Maicei Domnului" i cu Loc In rai" pe tärâmul literaturei
poporane celei nescrise, este paralel amestecului aceluias
apocrif cu ,,Legenda Duminicei" i cu Visul Maicei Dom-
nului", in sfera cartilor poporane: inteo parte ca si in cea-
laltà, procede pe aceiasi cale á fUsiunei mai mult sau mai
pufin intime a elementelor eterogene, ingreuind astfel peste
mäsurä sarcina criticului, care dacä nu'l vor ajuta niste cu-
nostinti prealabile tot atat de eterogene este amenintat
a rätäci färä scApare In complicatiunile labirintului. Aice sä
aplicd pe deplin admirabila comparatiune a lui Ozanam :
Comme des plantes touffues ne peuvent croitre ensemble
sans se mêler, s'envelopper, se nuire peut-être, de même,
dans cette forte vegetation poétique, chaque fable pousse
des branches qui vont s'entrelacer avec les rameux
voisirs". Precum plantele tufoase nu pot creste la un loc
färä sä se amestice, sä se acopere, sä'si strice poate chiar
una alteia, tot astel si in aceastä abondentä vegetatiune
poeticá fie care fabulä sloboade ramuri cari se incurcá
cu ramurile vecinen.
lar In labirintul mai sus zis, însui d. Hajddu a intrat,
cáci in Post scriplum la cAlAtoria Maicei Domnului" ìi
schimhd pärerea, spunând ca: Mama lui sf. Petru (balada
istrianä cu ceapa) ca bucata literarä, sä compune din ace-
leasi douà elemente din care s'a combinat i balada sarbä
Luminoasa Maria", adecä din Cärätoria Maicei Domnului
la iad" si din cântecul românesc i sud-slavic despre Loc
in rai". etc. Apoi : L o c In rai, cu care coincide Marná
sf-tului Petru" nu este tocmai colinda cea scurtà etc. ci o
baladá lungä poporanä bulgark publicatá in 3 exemplare de
cäträ fratii Milodinovitzi etc." dându-ne textul rimat ce am
reprodus la p. 128 despre sf. Petru ce sloboade sfara de in
dupä mama-sa in iad.

*) Hajddu, Cuvinte din Bdtrâni II, p. 311.

www.digibuc.ro
300

Apoi: Naratiunea istro-romana Prirt ideia eriärei par-


tials a pgcAtosilor (unde D-zeu lasä de la Duminica-mare
päckosii pe lume, sau suflete) sä inlântueste cu cAlätoria
Maicei Domnului, dar si C11 redactiunea cea lungä a Apo-
calipsului sf. Paul si cu multe alte apocrifuri rnedievale"
etc.... Nu este färä interes in redactiunea istriano-românä
a Mumei sfântului Petru comicul episod al cepei, pe care
nu'l vedem in redactiunile cele slavice"... Aice insä ceapa
joacä un rol mitologic: ea procurä ertarea päcatelor si
scoate sufletele din iad. Aceasta ne aduce aminte
India si la Sat-6i: on attribuait a l'ail une vertu particulière
con2re les mauvais esprits"*).
Expunerile acestea le examineazä d. Hajdäu prin cal-
cule matematice in toate elementele lor, hotárând lucrul asa
de in dol peri, Meat sä poatä tinea pas atât cu invatatii
sträini, In ce priveste bogomilismul, sau cArtile apocrife,
relevate de d-lor, precum i cu mitologia noasträ popularà,
pe cat il lasä vederile d-sale influentate din afarä dân-
du'i macar o mica' perte din ce e al säu.
De nepatrioti5.m din partea d-lui HajdAu nu nejSutem
plânge ci numai de prea multä stiintä modernä, prin
care nu mai poate vedea clar in vechiul original.
La cuvantul genune" gäsim o explicatie foarte fru-
moasä româneasa cuvântul e luat din Legenda lui
Avram" i insamnä locul unde se duce sf. Mihail ca sä se
intälneascä cu D-zeu. D. Hajdäu ne spune cä" e: un adanc
de mare, avandu'si aceias etimologie ca genua", geneva".
D-sa zice: Genunea e in Apusul soarelui, acolo unde se
adun ingerii"... Este prin urmare un fel de paradis o
gull de rai" dupä expresia cântecului poporan. Pasajul
acesta e un adaus a lui Popa Grigore din Mähaci, care
lipseste in originalul slay intrebandu-se cum popa din
Mähaci cuteazä de a pune paradisul crestin la apus,
unde era numai paradisul págan locuinta fericitilor", Eli-
seul", Graldina Hesperidelor" Atlantida, in Homer, Hesid
Platone. Deci popa Grigore se luase dupà credinta popo-
raná. Crestinismul, altoit abia pe deasupra, n'a fost in
*) Pietet, Les origines indo-europeennes ed. 2, 1878 d. I. p. 74.

www.digibuc.ro
301

stare, dupà zecimi de secole, de a sterge din memoria


sträbunilor nostri paradisul cel pAgan" esclamä d-sa.
Desi preocupat precum e de bogomilism i Paulicia-
nism, totusi dirt când in când Ii licAreste câte o Iuminä a
adevArului pe dinainte. Fled norul acesta, câte lucruri im-
portante pentru originea noastrà, nu ni-ar fi descoperit
Poate cä i pe sf. Paul asa de des pronunjat in gura ro-
mânilor, l'ar fi gäsit venit pe altà cale, nu prin religiunea
paulicianilor.
Voi da aice pasajul acesta important, pe care sA ra-
zimA to¡i inatatii, a la români paulicianii au exercitat
asa mare influentA. Asa, gäsim In scrierea d-lui Hajd'au*):
La 1527 venind In Moldova sasul Georgiu Reicher-
storffer ca ambasador din partea regelui unguresc Ferdi-
nand, a aflat aice cä românii sä cred a fi conservat intactä
religiunea anume a sfântului Paul : gens ista Moldovica
S. Pauli, ut ipsi volunt, religionem hactenus iam inde ab
initio non sine summa veneratione et pietate coluit".
Tot asa i boerul moldovenesc incredinta pe la 1535
pe un diplomat german a Petru VodA Rams este crestin
de legea ,,Sancti Pauli".
PârtA pe la 1699 existau in Transilvania Români cari
puneau pe apostolul Paul mai pe sus de stintii, iar un
proverb säsesc zice pAnal astA-zi in batae de joc : Er hat
sie verlasen, vie Sanct-Paul die Bbloch". El i-a päräsit ca
sf. Paul pe români".
AceastA extremä preterit*" pentru marele apostol al
gintilor. preferi* care la adia s'ar putea
esplica In multe feluri, sä nu fie oare o reminis-
ce* a pauli cianismul ui in Dacia lui Traian ?" SA.
intreabd In cele din urmA d. liajdAu, dupà ce d-sa Insusi
spune cä aceastä preterit* s'ar putea esplica in
multe felur i". Deci In cunostintele sale vaste se oglin-
deau si alte ipoteze alegAnd'o pe aceasta ca mai vero-
similä, din cauza mai multor scrieri de ale paulicianilor la
români, precum basat pe aceste trei dovezi.
i

*) Op citat: Castile poporane ale rom. in secolul XVI, p..251..

www.digibuc.ro
362

Acea de la urma insa ne pare cam nesigurä, de oare-


ce sasii ar fi trebuit sa stie Ca' paulicianii aveau drept ade-
renti de a'i lor i pe sârbi, si pe bulgari de ce anume
numai pe romani Ii vedeau ei ca protejati ai sfântului Paul,
pe care ei au putut sal aiba ca atare protector chiar din
Roma, unde sä spune cä sf. Paul a si murit.
In fine, eu adevärul nu vroi de loc intunec
poate sa fi fost si asa, ma mir numai: daca Petru Rare§
era bogomil i daca acestia castigase asa mare teren In
biserica, de ce cronicarii nu vorbesc despre imprejurarea
aceasta?
D. Hajdau aducând la iveala texturile d-sale bogo-
milice, In cari urmäreste activitatea sau existenta sectei
acestia la noi, ne da urmatoarele lamuri:
Toate bucätile din texturi Bogomilice" afarä numai
doarä o parte a N-rului IV si unele bucäti din ,,Texturi
Mähäcene" au fost oare-când cArti poporane religioase
favorite ale sectei Bogomililor, näscute In Bulgaria prin
transformarea doctrinelor asiatice pauliciano-manicheice si
care, pe la finea veacului de miiloc, s'a raspârtdit rim nu-
mai in Romania, dar Inca strabaluse pana la Proventa unde
a concurs la desvoltarea sgomotoasei secte a Albigensilor.
Un alt curent eretic, pornit de astadata din Occidinte
anume secta si mai sgomotoasä, ba chiar scandaloasä, a
Flagellantilor, a propagat in toata Europa btacata de sub
No. I din Texte Mähacene (Legenda Duminicei).
Toate acestea ne-au condus In urma unor cercetari
foarte intinse, a recunoaste niste vechi carti poporane de
origine eretica In balada Cucul si turturica" si In enigmele
{tin Povestea Numerelor"... (XLIV).
In manuscriptul lui popa Grigore din Mähaci, Tran-
silvania, d. Hajdau gaseste mai multe apocrife bogomilice:
Intre lucrärile proprii ale lui Popa Grigore, am vazut
mai sus figurand in frunte Legenda Duminicei", care nu
este altceva decal un apocrif favorit, un fel de stindard al
sectei Flagellantilor din secolul XIII".
Literatura apocrifa a bogomililor nu este tocmai ori-
ginala. Ei s'au märginit, in cea mai mare parte, a preface
dupa chipul lor din greceste diferite apocrifuri de fabrica

www.digibuc.ro
303

bizantina, alegând mai cu preferinta pe acela in care pe


de o parte figureazä Arhanghelul Mihail, iubitul sectei, iar
pe de alta se cuprinde antagonismul intre suflet si carne,
sau lupta intre bine si rail sau contrastul intre paradis
si infern rnai In sfar§it ceva In spiritul doctrinei
dualistice"*).
Apoi d. Hajdau da o listä a scrierilor apocrife de
nuantä bogomilica, alungate In secolul XVI la sinodul din
Moscova: Carti ale vechiului si Noului Testament pe care
Ortodoxii nu trebui sa le citeasca". Intre acestea vedem
si umblarea Maicei Domnului pe la munce". In acel edict
se mai spune CA:
Faptuitorii cärtilor eretice au fost In tara bulgäreasca
popa Ieremia si popa Bogomil si Isidor Italianul si iara§i
italianul lacov Fzenzal si alti multi insemnati in marele
Nomocanon, cari au falsificat regulile sfintilor OHO si au
scris lucruri ieretice, canoane, lecture §i rugaciuni.
Apoi d. Hajdau sal referä la autoritatea unui scriitor
mai nou asupra bogomililor, francesul Lombard**), care dä
un tablou entusiast asupra literaturei ereticilor acestora
ce venita din Orient : prin Bosnia se respandeste la croati,
prin Romania la ru§i, devenind canalul prin care antica
cultura a Orientului si lumea fabuloasa a Arabiei, Indiei
inträ la slavii de Sud si Nord, iar pe cand doctrina bul-
gall punea in miscare toata Europa Occidentala, cärtele
lor fäceau &A luceasca unele raze de lumina in Europa
Orientalä.
Cam acesta e, nu in intregime, citatul d-lui Hajdäu
care II inspirä atât de mult pe d-sa, intru cautarea acestei
minunate literaturi si la noi, caci zice d-sa:
Vom constata mai jos in Apendice, cä una din cele
mai frumoase balade poporane ale României, a strabätut
la noi tocmai din Persia, pe calea bogomilismului".
Mai adaugând :
Ceia ce se poate zice fail cea mai mica exageratie,
este a nici o secta, nici un eres din veacul de mijloc, nu
inpinsese atât de departe ca bogomilii fuziunea In fond si
*) Op citat p. 254-260.
**) Lombard, Pauliciens Bulgares et Bons-hommes, Genere 2579.

www.digibuc.ro
304

In formA a teoriilor teologice cu credintele vulgului. De aice


literatura bogomilicA se apropie In toate de literatura po-
poranA, si In unele puncte ambele se confundA chiar, sa.
identificA Intr'un mod indisolabil, astfel ca este peste pu-
tintA a decide dacA lucrul cutare sau cutare va fi trecut de
la popor la bogomili ori vice-versa".
Apoi mai aratA cum peste Dunäre bogomilismul a
durat din secolul X pang in zilele noastre, nestinghirit, de
oarece guvernul turc riti avea interes a'l persecuta. De
aice au putut exercita influenta lor i asupra Invecinatilor
români. Clerul nostru era si tolerant si ignorant pentru
ca sA cunoascA abaterile dogmatice, introduse de acestia.
Popa Grigore de si nu era eretic, traducand sau copiind
unele apocrife de ale lor, nu'§i putea Inchipui desigur, cä
rAspandeste cu tot dinadinsul printre ai sal afurisitul eres
al lui Bogomil"*).
Astfel stand lucrurile, pe deoparte entusiasmul
unor autori asupra literaturei bogomilice, pe de alta nepu-
tinta de a se putea constata ce e bogomilism i ce e po-
poranism in literatura noastrA au fost doi factori cari
au Influentat Inteatat entusiasmul d-lui HajdAu in cat rii-a
pus la trecutul nostru mai mult bogomilism de cat In rea-
litate Parn avui. CA a existat si la noi, se vede din multe
articole, pe cari d-sa tocmai nu le induce.
Vom incerca si noi sA analiz5.m unele din textele
aceste bogomilice, dupA Intelegerea noastrd mitologica, care
poate deasemeni sA ne aducA lurnine.
Vom Incepe cu Apocalipsul sf. Paul, care apocrif
spune d. HajdAu cA In evul mediu s'a fost Intins peste
toatd lumea crestinA, cat despre Bogomili spune d. HajdAu
cA Apostolul gintelor bucurandu-se dinpreung cu arhan-
ghelul Mihail, de cea mai deosebitA favoare din partea
Bogomililor, este invederat cA acestia, mai mult ca or cine
altul nu puteau sA nu'si InsusiascA cu grabA, un apocrif,
care din toate punctele de vedere se potrivea cu propria lor
doctrinA" deci nu era bogomilic, desi In evul mediu sA
credea cA e opera lor. Apoi vorbind d-sa despre muncile
*) Op citat p. 260.

www.digibuc.ro
305

infernului atat la romani, cat i in evul mediu, conchide


ca erau in spiritul timpului Iar despre sf. Paul spune ca
era atat de popular, in cat trubadurii acelui timp îl numeau
baron. Calätoria sf. Paul in infern o citeaza insusi Dante
In infernul sat', c. II. Ba pe langa multe peregrinäri in in-
fern o citeaza si pe a lui Bahus la Aristofan.
Vom analisa unele din acele texte din manuscrisul
Mahkean. latà inceputul din acel Apocalips, care alcatueste
o calatorie pe cea lume, a sf. Paul:
Bra de stare vä rugafi fratilor catra Hristos in toate
ceasurile i ziva i noaptea si blagosloviti Dumnezeu. C ä
In toate zilele, daca apune soarele, tofi In-
genii oamenilor, a bärbafilor si a muerilor
merg la D-zeu sa se inchine i duc lucrurile
toate inaintea lui Hristos. E duhul sfant iese
de la Hristos In Intampinarea lor i graeste: De unde ve-
nifi ingerii mei, de aducefi acele sarceni usoare si ruga-
ciuni cu alte daruri dulci i cinstite? Iarä ei raspund asa:
Noi venim dela cea ce s'au läsat de dulceata lumei drept
srant numele tau si se roaga asa (urmeaza tatäl nostru) de
se muncesc In pustie" etc.*) spunand mai departe ingerul
cum Ii hulesc oamenii pentru cá propavaduesc cuvantul
lui D-zeu: sunt ucisi ziva i noaptea, iar inima lor este
miloasä; noi suntem Ingeri si ne miram de räbdarea lor".
i ,g lasul caträ ei zise, ca dulceafa lui e cu ei, sä mearga
slujeascá. Apoi iar vin ingerii cu pacatele grele ale
oamenilor ce traesc In desfranäri In lume i merg de se
jeluesc la scaunul tatälui de strambatatea lor. Duhul
sfant iar îi trimite Inapoi sä le slujeasca, panä la sfarsitul
lor. Vedefi dar fii omenesti, ca toate faptele oamenilor de
pe pämant ingerii le duc in cer de'naintea lui D-zeu, fie
cele bune, fie cele rele; si tìind acesta nu incetati a läuda
pe D-zeu. Cad iata eu, Pavel, am fost In Duhul sfant
am vazut aceasta" apoi ingerul II poartä in tot locul etc.
Daca n'am ti, dui-A cum ne spune d. Hajdau, cä
textul acesta In gall de ori-ce indoiala, nu este opera bo-
gomililor, ar trebui sa credem, dupä tot ce se vorbeste, ca
*) B. P. I-lajdàu, Cuvinte din batrâni tom. II. p. 415.
20

www.digibuc.ro
306

numai ei au putut sä fie aceia cari §'au depus aice cre-


dintele sectei lor. Deci ce rezulta din toate? CA acelea§i
credinti ale lor erau inparta§ite §i de altii. Mara de ingerii
sau farharzii persani precum §i dracii cari tot a§a au
putut fi crezuti §i la cre§tini, noi putem aice avea §i geniile
de la romani ba i de la greci. La egipteni deasemeni
se duceau sufletele cu päcatele lor la judecata, inaintea
tronului lui Oziris pe care le cantaria.
Cat despre sf. Paul ca mergand in cea lume, am vá-
zut ca are puncte de comparatie in mitologie, putand fi luat
atat ca Bah, alaturi de sf. Petru, adecä ca partea lui de
iarna mai poate fi insa luat §i ca Ian. In ce prive0e
la noi, despre sf. Paul provenit poate de la Bogomili : e
dreptca. I! gasesc §i eu ca invätätor" in Datinele, in o
genesa mai lungä ce o am de la un povestitor de langa
Certfauti: Ro§a, (azi o suburbie a Cernäutului *). La acesta
sf. Paul inlocue§te pe sf. Nicolai, invätatorul cel vechiu,
(Bah de sigur). Sfintii apostoli Petru §i Paul sunt insa
patronii Cernautului, de sf. Petru §i Paul fiind aice
totdeauna iarmaroc. Sfantul Petru luat fiind de sigur
drept Ian, care era un zeu al negotului**) der italische
Gott des Geschaftsverkeres zu Wasser und zu Lande" pe
apa i pe uscat. Chipul lui cu 2 §i cu 4 capete era pus la
intrárile din for. In apropierea statuelor lui sa postau za-
rafii schimbätori de bani. Apoi Lanus mai era §i zeu al
portilor, al drumurilor. In fine: un Mercur, al grecilor. Tot-
odata el este acela care invata, pe oameni a se inchina lui
D-zeu §i a sacrifica, de acea la ori §i ce sacrifiu mai intai
el era pomenit. Deci ca atare invatator la romani, l'am
luat eu §i de invätätor la romani. Sf. Paul ce cade la
mijlocul verei, de partea declinului ei, trebui sa fie consi-
derat ca zeul noptei, soarele de zi fiind sf. Petru. Pe and
sf. Paul e Mercur pshihopompos, al grecilor, care duce
sufletele pe ceea lume.
Creuzer*), pe Ian ca zeu al portelor, fiind soarele,
il pune in acela oficiu de trecere prin zodiacurile §i por-
5) Op citat p. 25.
*5) Preller M. p. 177.
555) Simbolik. III, p. 592.

www.digibuc.ro
307

cere§ti, ce se aflä sub cheia lui, ca i pe Bah,


provocându-se la Lutalius la Lydus p. 57, p. 146, punân-
du-1 alAturi cu zeul subpArnântului §i soarele Oziris la
egipteni. Er wird darin ganz jenem Orizis-Serapis gleich",
arätându'l ca conducätor al sufletelor so erhält er das
selbe Seelenamt" etc., spuind cä lanus duce rugäciunile
oamenilor la D-zeu (Caius, Bassus la Lydus a. a. O.) El e
un mijlocitor §i din Inprejurarea cä un obraz Ili este Intors
cätti D-zeu §i altul cäträ oameni. Apoi el este luat als Grün-
der und Stifter agrarischer Kultur und bürgerlicher Ein-
richtungen unter den rohen Völkern liens"*) ca Infiinläto-
rul culturei agrare §i viefei burgheze la popoarele barbare
ale Italiei. Deci un adevärat Invätátor ce'i inifiazA i reli-
gia §i totul. ¡anus se nume§te §i Quirin: In o formulä
lanum Quirinum Clusit" numire ce se crede a fi cApAtat
de la poarta ce ducea la sabini In Cures. El e portarul
anului, soarele ce deschide primävara, ca la noi sf. Gheor-
ghe primävara. E portarul zilei : deschide porfile cerului
dimineafa §i le inchide sara. Ca conducätor al sufletelor,
Creuzer ni-1 aratà §i In o rugáciune a lui Proclus, care
roagä pe Ian §i pe Hecate sä'i intindà mânele, sä'i arate
drumurile Dumnezee0 ca sä poatä vedea lumina cea Ina ltà,
sä scape de chinurile viefei întunacate, lumeti, i sä ajungä
In portul evlavio0or**).
Lui Ian salii Ii ziceau duonus cerus" adecA bunul
creator, dela care venea sämânfa oamenilor, deci §i sufletul.
La romani geniile la femei veneau dela luno, care ca lunä
era pärechea lui Ian, numitä lana de ce dar §i geniile
barbafilor nu ar fi venit de la el? Si cum c'd avea de lucru
cu geniile, Creuzer ne spune pärerea lui Buttman, cä ace-
sta sucht den lanus aus jenem allgemeinen Ideenkreise
schilzenden genien zu erklären welche den Menschen
unsichtbar überal umschweben, die ihn im Hause schützen
etc. Adea Buttman cautä sä §i'l esplice pe Ian, ca fäcând
parte din cercul ideilor despre Ingerii päzitori, ce'l Incun-
jurà pe orn, i'l apärä In casa sa päzindu'i u§a. Care
idei pe noi ne duc la rugäciunea cäträ Inger atât de usi-
-tal. popor.
*) Preller M. p. 80.
*) Op citat, p. 593. 20*

www.digibuc.ro
308

Inger, ingerasu1 meu,


Crucita lui Dumnezeu,
Sta inteajutorul meu
Pan la miez de noapte
Pan la ceasul cel de moarte.

sau vorbind de ingerul ce ne päzeste zice:


In mijloc de casa sede sf. Nichita,
Cu haine scurte,
Cu sabii smulte etc.

iar vorbind despre casä zice:


Nu e casa, da'i cetate
Cu usile ferecate,
Cu ferestile 'n zivate, etc.

Chipul acesta al ingerului tine sau de Ian, sau e


unui penat prefäcut In arhanghel crestin, de si nu e-
numit de popor sf. Mihail, inbräcämintea lui insä e
romanä. La ruteni gäsim o micä variantä de felul acesta,
anume in Visul Maicei Domnului pe care ni'l indicä d.
Hajdäu *), la pasajul unde sä zice, cä femeea ce va puiia
cartea aceasta va avea facere usoarä, spuind urmAtoarele
cuvinte: Hristos cu mine, Hristos deasupra mea, Hristos
rnä pAzeste zi i noapte si In tot ceasul de orice ràu
Rogu-te, Domnul meu, prin patima ta, pe care ai induraro
pentru noi päcätosii, apäti-mä de ori-ce näpast ,. si ispità
drAceascA. Sfinte loane Botezätorule, apärä-mä de toate
relele". lar [anus ca i Apolo era si el un botezátor, ce-
putea sä-1 inlocuiascä pe sf. loan, sau acesta pe el.
In unele variante de-a rugAciunei la linger, avem
noi pe sf. loan, desigur pentru cA tine de botez:
Sf. Ion sede in mijloc de casa
Si apara salasul,
De toate relele
$i de toate grelele.
Doi ingeri ma strajueste
Santa cruce ma pazeste
Sfântul duh in mine este.

*) Op citat p. 391.

www.digibuc.ro
309

Ne intrebärn de sunt i acestea de provenienta bogo-


India? Ingerul doar il capata omul la botez ca i sf.
spirit, ce apäru la botezul mântuitorului. Sf. Spirit tine de
-om intocmai ca i in Apocalips unde sf. Duh, ese Ina-
intea sufletului bun spune ca a avut hodina cat a fost
in el. Sunt deci rugäciuni crestinesti amestecate cu filosofie
paganä de mare insemnätate. Eu cred ea: le avem dela
inceputul crestinismului, alcatuite de poporul luminat cre-
stin-pagan. La filosofii greci gasim intocmai aceleasi genii.
Redactiunea cea veche a Apocalipsului d. Hajdau
spune ca.' era bizantina. Deci aici a fost punctul de con-
centrare al credintelor asiatice cu cele romane i grecesti,
contopindu-se la un loc toate i pornind de aice In scris
inparatia lui Constantin, spre a se imprastia printre
crestini. CA au mai adaugat ceva i bogomilii, in redac-
tarile posterioare, sä poate de si ni prea vedem anume
ce.
(a. Gromovnicul).
Devi subiectul acesta nu tine de texturi bogomilice
voi aräta in aceasta parantezä cum ca redactorii acestia
grecesti aveau cunostinti multe din trecutul romanilor. Astr
fel ne putem incredinta din opul d-lui Gaster, ce scrie des-
pre - Gromovnic", venit la noi de la slavi, iar la acestia
de la greci, D-sa ne da asupra subiectului cartei, o expli-
catie foarte erudita, VQi da aici introducerea*):
Ideea fundamentalà a tuturor prevestirilor este ca
nimic nu se intampla in lume, färà vre-o cauza oare-care
ca toate lucrurile lumei acestea tau intr'o legatura mi-
sterioasa intre dânsele. Cäci o cauza oare-care are mai
mult cleat u n singur efect, ce deriva dintrânsul cu o ne-
cesitate absolutä. Daca ajungem deci a cunoaste un efect,
stim cu care altul sta in legatura, atunce lesne putem
prevedea viitorul din intamplarea acelui dintai. Astfel intam-
plarile naturei Insä-si sunt strâns legate intre dânsele
din una putem cunoaste multe, Inca necunoscute: Care va
fi cauza tunetului de e: nu intereseaza inteatata pe popor ;
Literatura populará p. 506.

www.digibuc.ro
310

pe dânsul Il intereseazA, sä stie, ce prevesteste tunetul, ca


ce alt efect necunoscut stä in legatura acest efect vazut,.
al unei cauze oare-care, sau a proniei Dumnezeesti. Cartea
de fatal GrAmovnicul" este menita a povesti acestea efecte.
dupa vremea and tuna, cad i tunetul insusi ca un feno-
men al naturei, stà i afara de acea, ca si tot ce este pe
pamânt, sub influenta stapânitoare a corpurilor ceresti".
Apoi ne da exemple:
De va tuna in numärul leului, in oameni va fi moarte
si in grâne stricaciune; iar intr'alte, hranä va fi roade. $1
in latura despre apus va fi durere intre oameni, insä mai
%/dos zgaibe, pecingeni, etc."
lar de va tuna sau va fulgera intr'amiazä-zi va fi
ploae multa §i va fi foamete; vaele i paraele se vor um-
plea de apa i marea se va turbura si de boarea ei va fi
räutäti celor ce umbla pre dânsa. I.a R a m va fi bine si
rod pämântului va fi inteacea lature. De va tuna va fi
unt mult".
lar de va fi cutremur afunci multi inpgrati se vor tur-
bura si boerii vor peri in rasboae" etc.
lar de va fulgera sau va tuna noaptea, atunci va fi
pAine multa si rod mult si vântul mare si tare, isvoarele si
'Allele se vor usca".
La romani erau Augurii rânduiti ca sa observe seine
nele: dupa paseri, animale, din märuntaele lor, din felul ful-
gerului. CArtile: libri fulgurales" contineau teoria fulgerului.
Creuzer scrie ca dupa spusele celor batrâni, nu se afla un
alt popor care sA observe aparitiunele aceste atmosferice.
Cerul era inpartit in 16 parti. Aveau mai multe cla se de
fulgere. Unele nume sunt: Fulmina, Monitoria, Pestifera,,
Falacia, Deprecanea etc. Mai ales etruscii posedau cunostin-
tele acestea. Apoi fulgerile de noapte erau atribuite lui
Jupiter Summanus, un Jupiter al noptei. Unele fulgere Ju-
piter le arunca de voia lui, altele dupa sfatul cu cei 12 zei
ai lui. Unele bune, altele rele. Augurii aveau misiunea de a
descoperi vointa lui D-zeu. Erau fulgere esite din pAmânt.
Erau fulgere publice, cari se intindeau cu insemnarea asu-
pra statului i fulgere private. Fulgere la nastere, la &Asa-
toria cuiva, etc.*)
Simbolik etc. III, 3. 650.

www.digibuc.ro
311

Vedem dar cum gromovnicul" acesta ce face parte


din cärtile apocrife, e o colectare desigur a resturilor rä-
mase de la auguri. Cuvântul grom" insusi insamnä tunet.
0 altä parte a calendarului la d. Gaster e Prognostico-
nul". Nu numai tunetul si fulgerul anuntá omului lucru-
rile ce se vor intâmpla, ci si tot ce se misd in lume. De
aici s'a näscut aceastä parte a Calendarului care in forma
de astgzi se compune din 3 pärti deosebite, adecl : mai
intäi prevestirele pentru schimbarea zilelor de peste tot
anul ; apoi partea a doua unità cu acesta Coliadnicul"*)
pe care il vom trata deosebit" etc. ... Intre zilele anului
sunt färä indoialà zilele de CrAciun cele mai de cäpetenie.
Tot ce se intâmplä in acele zile, este de o importantä sim-
bona pentru tot anul. De aice s'a näscut un apocrif deo-
sebit, care la greci si la slavi s'a atribuit lui Ezra prorocul.
Tischendorf pomenind un manuscript grecesc si publicá
inceputul lui, de unde se vede 6 zilele aceste simbolice
din acest apocrif sunt Cal endele lui lanuarie ; si de
aice slavonescul Coli a dni c, pe care Pam adoptat si noi
ca titlul acestui apocrif"").
Apoi d. Gaster dà exemple din text : DuminicA de
va fi nasterea lui Hristos iarna va fi indoità si ploioasä,
pe vremea secerisului vreme bunä" etc. In ziva nasterei
de va stráluci soarele bine, cu nädejde sä astepti an bun.
A doua zi dupá nastere de va fi ploae, galceavä si sfadä
intre cei duhovnicesti va fi. A patra zi de va fi soare, cu
moarte ingrozeste pe cei tineri" etc. La nastere noaptea de
va bate vânt, insamnä moartea boerilor celor mari" etc.
Asupra acestora d. Gaster spune: In genere sä bu-
curä aceste zile de o reputatiune foarte mare, in cea ce
priveste puterea lor simbolia De aice apoi si toate obi-
ceiurile si vräjile cunoscute sub numele de Vergelul"
studiat de S. Fl. Marian si acela al fetelor ce'si cautà ur_Lsitul
adunate si publicate de Geanoglu Lesvioda)etri 161mmele
de Filosofia Babelor, Bucuresti 18 7". P. Cassel a adunat
si a studiat pe o scarä intinsä obic 'urile si credintele ce
sä leagA de puterea simbolicä a acestç zile. Görres pome-
neste asemenea un coliadnic german".
*) Op citat p. 512.
**) Ibiden p. 514.

www.digibuc.ro
312

Deci din Coliadnic vin vrAjile noastre! In adevär e


un mare descoperitor... Totul pricepe numai prin prisma
altora. E bine CA Tischendorf care cunoaste anticitatea ob-
servA provenienta Coliadnicului" de la Calendele lui lanuar,
altfel ar fi rämas de la Esra prorocul, cum s'a spus. Mare
lucru era dacA ar fi fost si acestea puse ira carca bogomi-
lilor ?
Am vrut sa dau aice un exemplu de cele ce se scriu
cat fond se pune pe felul unora inAtati de a judeca lu-
crurile. Doar nu poate un om sä aibA cunostinti universale.
SA vedem ceva interesant i despre Zodii din acelas
autor. Aceasta parte a Calendarului in care se trateazA
mai intAi despre cele 7 planete i apoi despre cele 12 zo-
dii, are de scop a arAta Inraurirea acestora asupra soartei
omenesti, dacA s'a nascAtul omul sub stApanirea cutärei
planete i cutärii zodii.
Indata ce Astrologia a ajuns clomnitoare In evul me-
diu, se intelege de sine si cA aceastA credinfä a prins rA-
dAcini profunde in inima popoarelor si panA astA-zi sä
mentine necontenitä credit* in legAtura trainicA ce existA
intre orn si stea : Noi o cunoastem din Alisandria si din
Miorifa".
o descoperire genialä a d-lui Gaster care crede
poporul nostru e de ieri alaltä-ieri, de prin evul mediu
de care de bine de räu, are idee i d-sa, pe cand des-
pre anticitate canci ! Un modern si pace ! Tot astfel i apa
vie si rnoartA din povestele noastre, am luat'o din Alexan-
dria de care are cunostintä i d-sa, incolo lumea e bA-
tutä cu scanduri I Calul nAzdrAvan poporul nostru l'a
scos din cercul solomonic, prevestirile etc. din suma cAr-
tHor de mai sus. Basmele noastre sunt isvorate din ro-
manturi si din apocrifele intregei literaturi religioase si
astfel suntem gata cu literatura noastrA popularA !
SA revenim la subiectul texturilor bogomilice.
b. Legenda Duminicei.
Despre secta flagelantilor din apus d. Hajdäu scrie :
Raspandirea cea mare a Legendei Duminicei, sä incepe in
sec. XIV. Secta Flagelantilor, näscuti mai dinainte, a luat

www.digibuc.ro
313

atunci un avant deosebit in urma ciumei din 1348, revär-


sindu-se In toate Odle pentru a predica crestinilor läsarea
päcatelor si sfarsitul lumei, iar ca mijloc de expiatiune a
trecutului biciuirea In public peste pielea goalä !Ana la
sange, de unde insusi numele sectarilor. Cartea cea sacrä
a acestor nebuni era Legenda Dumiinicei".
Cronicarul medieval Albert Argentinensis, vorbind sub
anul 1349 despre sosirea Flagellantilor in Bavaria, ne
spune cä ei citeau poporului o scrisoare, pe care un Inger
o adusese In templul sf-tului Petru In lerusalim" etc.*)
Manuscriptul lui Popa Grigorie (din Mahaci) sä In-
cepe prin Legenda Duminicei. Aceastä legendà sä
spune ea' a ajuns pe la lc:4i crestinii atat In Asia, cat
si In Europa, cat si in Africa. Printr'o scrisoare auto-
graf6 Isus liristos amenintä cu pedepsele cele mai ener-
gice pe toti crestinii ce nu vor pazi Duminica. In unele
redactiuni scrisoarea soseste din cer d'adreptul ; In altele
intre cari i in cea româneascä a lui Popa Grigorie, ea
este bagatä Intr'o peatrà azutà din cer"...
Din cercetärile lui Fabricius resultà, c'a prima men-
fiune pozitivä a legendei Duminicei este din secolul VI,
de pe la anul 584, cand a stigmatisat'o Inteo epistolà
Licinian, episcopul Cartaginei In Africa, zicand : epistola,
care sä incepe prin indemnul de a serba ziva Duminicei
sä pretinde cä s'ar fi pogorit din cer peste altarul lui
Crist In templul sf. Apostol Petru, sal stiti c5 este o näs-
cocire a dracului. Biserica sf. Apostol indica Roma In loc
de lerusalim".
Peatra, In unele din variante lipseste. In altele, epistola
cade In lerusalim pe altarul sf. Petru, scrisä pe table de mar-
murà. D. HajdAu dä exemple din limba francesä, germank
etc. In cea francezä sä cere postirea a 5 Vineri. In redactia
ungureasa se gäsesc 12 Vineri. La bulgari alAturi de sf.
Duminicä impusd ca oamenii sä o serbeze este si sf. Vi-
nere. La noi Legenda Duminicei sau Epistolia" a fost
räspanditä in veo 80,000 de exemplare.

*) Op citat p. 25.

www.digibuc.ro
314

In toate editiunile, epistolia cea gäsitä in o piatrà e


urmatá de CAlätoria Maicei Domnului In iad" in care s'a
intercalat Visul Maicei Domnului".
Epistola existä si In o redactiune din sec. XVI pe
care Domnul Hajdäu o reproduce In texte bogomilice.
Epoca flagelantilor cari se gäsesc numai in occident,
pribegind din loc in loc, d. Hajdäu o pune in sec. XIII,
desi istoria pietrei dateazA mai de mult.
Inteun text grecesc gäsim urmätoarele:
O piaträ lungA a cäzut In orasul Vitleem ; era lunga
si de groaznicá greutate. Nimeni n'a atins'o cu mâna ci
insusi patriarhul loaniciu, fäcând sobor de arhierei si de
preoti in trei zile i trei nopti, iatá cä s'a auzit un glas
din cer zicând : Ia patriarse piatra cu mânele tale!" Si
luind'o patriarchul In mânä indatä s'a deschis piatra, si
s'au gäsit scrise acestea". Ba in o variantá nu mai e piaträ
ci maslinii Ii tin locul. In o traducere ruteanä aflärn:
Aceastä scrisoare s'a gäsit in tara Britaniei pe muntele
Maslinilor dinaintea icoanei sfántului Arhanghel Mihail".
Sau gäsim eft' a fost aninatà in niste maslini si cine V?a s'o
ceteascä sau sä o isvodeasck singurä s'au fost deschis,
aceste cuvinte erau scrise intrânsa: Isus Hristos fiul tut
D-zeu cel de la pärintele cel din ceruri, Poruncesc vottä
etc. sä nu lucrati In sfânta Duminier etc.
Acum voi Incerca sä arät raportul celor descrise cu mi-
tologia. Am spus mai sus cA flagelantii sunt o rämäsitä a
preotitor Cibelei sau Mamei mari, cari i ei se sangerau.
Zeitatea aceasta sä vede c e tradusä prin sfânta Duminicä,
càci iatä ce gäsim de analog in mitologie:
Pe timpul resbelului al II punic, cärtile sibiline, ce tineau
In Roma de oracolul lui Apolon, au propus aducerea idolului
Mamei Mari din Frigia, din Pesinus, spre incetarea relelor
spre apärarea tärei de dusman. 0 corabie pomi, care
oprindu-se la Delfi mai intAi cApätä informatii apoi regele
Wei Atalus li-o inmänui. Oracolul din Deft! cerea ca cel
mai detreab4 bärbat din loma sä o primeasc5. Acesta fu
P. Scipio. Zeitatea aceasta nu era alta decât o piat rä
sfântä, nu mai mare decât a o putea duce färä greutate in
mânk de coloare intunecatä si in muchi, având pe ea sà-

www.digibuc.ro
315

patà fata Zeei, Warscheinlich ein Meteorstein wie der


angeblich von Kronos ausgespiene, von dem schon bei
Hesiod die Rede ist". Se vede cA un meteorolit, ca acela
pe care l'a scuipat Cronos, despre care deja a fost vorba
la Hesiod" spune Pre ller*).
Asa dar scrisorile sibilice care stäteau sub stäpâ-
nirea lui Apo Ion, cäruia si lui a 7-a zi a lunei îi era sfintitä".
ca i ziva Duminicei lui Hristos, sunt combinate cu piatra

aceasta, in modul ce am väzut. Asa precum cärtile Sibiline


ale lui Apo lon impuneau la romani särbätori ca aceasta
si altele, tot astfel in Epistolia" Domnul Hristos o impune
la noi, särbätoarea Duminicei.
Epistole Osite pe mormantul Domnului Hristos se
perpetueazá panä azi. 0 atare epistola cand o primesti
trebui sä trimiti 9 de acestea altora si a 9-a zi vei avea
bucurie sau de nu, o nenorocire mare.
Ovid descrie aducerea Zeei mai poetic**). Mama mare
demult venise in Roma, cu brazii ce'i dAduse ea lui Enea, ca
construiascä corabia.Apoi trimitindu-se din Roma dupI
idolul ei, Malus se opune dea. Pärnantul atunci se cu-
tremurä si din templu se aude o voce, cä Zeita insusi ast-
fel a dispus. Se face o carabie din brazii ei, dar ajungand
la Ostia unde tot poporul asteapta, corabia rämane infipta
pe loc si nime nu e in stare sä o tragä. Se apropie cea
mai ,'curatä dintre femei: Claudia Quinta, i o trage usor
din loc. Aceasta apoi a rämas ca Vestalä si ca sfanta; co-
rabierii Ii aduceau voturi i i se rugau la cumpene pe Tibm
in partea aceasta.
Nu odatä la noi se istoriseste despre icoana Maicei
Domnului adusä in vr'un oras, cä s'a läsat grea n'ck i

putea urni cu carul cu boi sau de moastele sf. loan, ce


nu s'au läsat usoare de cat spre a veni la Suceava.
Scrisoarea aninatà in Maslini, o amestecA i pe Mi-
nerva, sau pe Atena, inspirätoarea iar intru cat mai gA-
sim alAturatà si pe Vinerea, insamnä ca si cu Venerea era
identificatä, fiind i aceasta o zeitate a pämantului. Postul
era cerut i in cultul Mamei Mari : la särbätoarea de pri-
*) R. M. 11, 55.
A
") Ovid stçile IV. 247.

www.digibuc.ro
316

ntävark pentru moartea lui Atis, iubitul Cibelei, pe care


ea 11 plânge.
La särbätoarea aceasta, galii, preotii Cibelei, In amin-
tirea lui Atis ce a fost murit mutilat, se täeau i sä sân-
gerau i ei. Särbätoara cädea Irk Mart, incepându-se la 22
dura pânä la 27, Postul tinea. panä la 25, ziva Inviere
lui Atis, când este redat. Zeei ; când soarele isi recapätä
invingerea asupra noptei, spune Pre Iler. Corpul lui Atis
era simbolizat prin un brad, Incins de viorele, care flori se
spunea cá au fost crescut din sângele lui.
Deci avem aice simbolisatà i moartea lui Hristos In
timpul ernei, ca soare, ce primävara reinvie i Invinge.
Ziva a 25-a era zi de bucurie, numità Hilaria iar In 27 se
scalda idolul In Almo, numità ziva aceasta Dies Lava-
tionis" de unde i scAldAtoarea noasträ In Joia si Vi-
nerea pastilor i stropirea de pasti care totodatà simu-
leazä si un botez.
In cultul zeitätei acestia aveau loc Tauroboliele" care
erau botez de sânge. Altare de-ale Taurobolielor s'au
gäsit In apropierea bisericei sf. Petru din Roma. latä dar
cauza pentru care scrisoarea sf. Duminici se gäseste
câte odatà pe altarul acestui sfânt.
Astfel Flagelantii lucrând In onoarea sf. Duminici, ei
serveati o zeitate veche, din a cäreia cult sä vede cä se
mai aflau resturi. lar daca In sec. al VI se mentioneazá
deja epistola fuziunea cu crestinisrnul se va fi f4cut cu
vre-tin secol inainte, cAci pâttä in sec. IV a tinut cultul ei
in Roma.
Acum voi arata cum sä fAcea tauraboliile din cultul
Mamei mari, sau botezurile cu sânge de taur Doritorii
se vârau Intr'o groapä, iar deasupra pe niste scanduri gäu-
rite, sä sacrifica taurul, cu a'i cArui sânge sä botezau: unul
sau mai multi sau comune or colonii intregi, Sau in loc
de taur sä sacrifica un berbece, iar botezul atunci se chema
Criobolie. Berbecele Insä valora mai mult pentru Atis,' iubi-
tul Cibelei, care se vede .stând, cu cu§mä frigianä pe cap,
lângA ea. Botezul acesta mergea paralel cu al lui Mitra.
E chiar greu de a le distinge simboalele, cAci pe când

www.digibuc.ro
317

la Mitra gäsim leul, ca un grad al celor sfintiti Mama


mare are si ea drept simbol doi lei : CAI.* trasä de lei,saul
corabia stand pe doi lei. In Lyon in Francia s'au gäsit altare
de ale ei de pe la anul 160 pânä la 197. In Roma imparatul
Heliogobol pe la 222 s'a sfintit in acest cult al ei. Vedem
dar cât a däinuit el. Numai putini avem si in marca tari-
lor noastre cei doi lei rezämati de un copac, sau intre
ei un copac, in locul sfintilor inpärati Constantin si
Elena. Aici desigur cä avem un atare cult al acestor bote-
zuri, färä a putea destul de sigur holâri: este el al lui al
Mitra sau Cybelei care era identificatä cu Rhea, mama
zeilor Mama Mare. De îsi va fi capätat insä si Lyonut
numele dupä cultul ei as fi in aplecare a crede cä si
leii nostri tin de acesta. lar dac4 dacii ii aveau ca rnarck
apoi tot din sfintirile acestea veneau, de oarece si cultut
lui Bah era legat cu al Rheei.

c. Sf. Vineri botezAtoare.


Astfel fiind, intelegem pentru ce apoi sf. Vinere este
si ea in apocrife o botezAtoare. In Legenda sf. Vineri sau
a sfintei Paraschive din Iasi, scrisä de popa din Mähaci,
tradusä din limba slavä, d. Hajdat vede singur partea mitolo-
gicä : La aceastä popularitate a sântei Vineri a mai contri-
buit la Români reminisce* sântei celei pägâne cu acelas
nume a sântei atât de venerate la vechii romani a acelei
zeite Venere, de la care s'a numit ziva Vineri la toate po-
poarale neo-latine" etc. St Vineri de exemplu din basmul
Fata mosului" incunjuratä de pui de balauri, serpi, ne-
västuici, ciuhurei, sopârle etc. si päzitä de cAtelusa cu
dinti de fier, nu poate fi nici sfânta de la Iconia, nici acea
de la Târnova sau de pe aiuria, ci este curat antica zeitl
Venere, näscutä printre monstrii oceanului, cAlätoare pe o
broascä testoask amica tuturor animalelor, principiu al
procreatiunii".
Vinerea aceasta frisk pe care ni-o induce d. HajdAu
este Rhea Cybele, care fiind mama muntilor si a naturei in-
tregi, mama pämântului, adecä pämântul Insusi, sotia lui
Uran-ceriul este ea mama tuturor animalelor, a serpilor etc.

www.digibuc.ro
318

De aceea si spune Preller*) In mitologia greacä :


Wie die Höllen und das wilde Geklüft der Felsen ihre
Heiligthilmer und die Stätte ihrer Geburt und der ihres
Kindes waren, so wurden die wilden Thiere des Waldes,
die Herscher des Gebirges, Pardel und Löwel, als die
Umgebung ihrer Jugend und ihre dienstwilige Begleitung
ganannt". Astfel cä : si In mitologie vedem animalele Alba-
tice ca tovaräse ale zeei, templele ei fiind prin pestere.
Deci e foarte natural si la noi, ca broastele, pe care
ii are In sânul pämântului fie copii. De aici apoi In
sä-i
Epistolie vedem amenintati oamenii cu serpi, etc.
Sf. Vinere din texturile apocrife, botezA o mulfime de
popoare, mergând pe la inpärafi cari o chinuesc ea
scapand totdeauna. Odatà pe când era rästignitä, un vifor
luä o piaträ mare si o purtä vântul ca o frunzA,
(frunzele duse de vânt, erau oracolele scrise ale Sibilei),
lar Ingerul sä ivi täe legäturele. Altädatà fierbe Intr'un
cazan cu smoalà 7 zile, acoperitä cu o pia trà mar e.
Datà la balaur ese teafärä din gura lui si tofi dracii din
balaur fug spârtzurati, Invinsi deci de ea pänä ce i sä
täe capul.
De aici apoi colinda din colectia Todorescu pe care
Gaster o dä ca derivatà din legenda scrisä a sfintei Vineri,
dupä cum trebui sà i fie In parte unde sfânta se jelue
la Dumnezeu :
Sill Doamne Ca' m'ai trimes
PAmântul ca botez.
Numai unul nu s'a dat
Cetatea irodului
Nu s'a dat botezului.

Cerând sä'i dea sfinti : 'ntrajutor pe trod ca sä'l


omor". D-zeu ii dä pe sf. hie, care trásnea si fulgera
dracii botezului sà da. Deci avem o amalgamare cu lupta
gigantilor i rolul de dincolo al Maicei Domnului
deosebire cà aice sfânta ii boteazà.
Colinda d-lui Marienescu Insä Intitulatà Santa Dumi-
nicä" nu i-o vom ceda d-lui Gaster : ca resultând din textu-
*) Op citat p. 523.

www.digibuc.ro
319

rile apocrife, ea are o insemnAtate cu mult mai mare pen-


tru noi de cum crede d-sa.
Santa Maria cuvânta and arunca ochi 'n sus,
Doamnei bune, Doamne! Darul, Iordan i-a adus,
CAtrA Duminica sântA: Ea 'I vedea, ca cum venea
SA'mi gatesti frumos dar $i de ea s'apropia,
SA-mi duc fiul la altar Trei flori ca si trei viori
SA'l botez, sAl cunun Ce lucesc ca niste zori
Ca pe Domnul cel mai bun" SA le rumpA mâna 'ntinsä
Durninica cum auzia $i 'n chitus ea le cuprinse
Durd dar pe loc pornea $i pe cap le asezia
Purcedea si tot mergea IndArAptru purcedea
La Iordan cA ajungea De-ar afla pe Domnul bun
$i aice sA spAla La cea curte-a lui CrAciun.
Ca s'un inger se bala Darul ca sa'i poatA da
$i pe brate si pe fatA Pe Maria asculta.
$i pe dalbA frurnuseata Când Infra darul lAsa,
Ca sA afle darul sant Curtele se lumina
Darul sant, pe-acest pArnânt.

De trei flori ca si viori


Ce lucesc ca niste zori.
Maica sant 'atunci venia
$i Duminicei grAia:
Dorul tAu a 'ntArziat
CA pe fiu Parn botezat
Ca pe-un Dumnezeu si Domn
Cu nAnasul sfant Joan.
Tine-ti darul pentru tine
Caci si tie 'ti sede bine,
$i rAmani de-apururea
Mai mândrA ca Vinerea!"
Duminica multAmea,
Maicei sfinte se 'nchina,
0 'nchinarn spre sAnA tate!

In colinda aceasta noi avem un document, de pe


timpul când culturile acestea sä ciocneau. Când se
na0e cultul lui Hristos, pe care Maria ca femee vrea ca
s'al moOeneascä din al Duminicei adecä din Tauroba-
liele sau botezul Reei, ce §i ea avea baea de apä, in reali-
tate, cultul lui Hristos din o cauzä oare care, ce sA aratä
aice ca o intArziare a femeei (ca §i Postverta la Heracles)

www.digibuc.ro
320

botezul lui Hristos este luat din alt cult al lui sf. loan
Bah sau Apolon.
Darul sunt cele 3 flori ce lucesc ca niste zori
desigur : efectele razelor soarelui, ce opereazA cu apa asupra
pämântului (Rheei), ajungând in timpul solstifiului in toatä
puterea, i astfel renäscând însui prin aceste flori : viore-
lele. Am vAzut cá toporasul era näscut din sângele lui
Atis, deci floarea Cibelei.
Puterea insä, tot luna i-o pregäteste soarelui fä-
cându-si regulat rotatiunea sa, parrà ajunge la equinoctiul
de primAvarà. In legenda Maicei Domnului, Maica Dom-
nului e acea care dà cu piciorul in poarta unde stä
Domnul Flristos rästignit scapä.
In misticismul acesta am putea intrevedea i cauza
botezului in cultul solar. Ori care zeu soare ce opereaa
asupra pämântului îi capätä roada din Ornânt prin bo-
tezul cu apä i razele de foc ale lui. De aceea i pätnântui
se seal& Apa e un element ce'i uneste pe amândoi, ve-
nind desigur de la lunä, ca sämânta taurului de la uersi.
Cred c'à de aici i sângele vArsat al taurul lui Mitra, ba si al
Cibelei.
Dl Visloschi pe care d. Gaster II InvoacA ca anali-
sator al colindelor acestora dar care e tot atât de ver-
sat in mitologie ca i d-sa nu ne serveste decât pentru
a ne aráta ramificatia colindei acesteia in Balcani, unde si
trebue sä fie.

§ 2. Visul Maicei Domnului.


Dl Hajdäu ne dä intrun mod cat se poate de ro-
mânesc i Visul Maicei Domnului, ca pendent de Legenda
Duminicei (Epistolia) l Cälätoria Maicei Domnului la iad.
Mai infal ne face cunoscuti cu profesorul Vasselofsky din
Petersburg unul din cei mai ageri scrutätori contimporani
a'i credintelor poporane, care a publicat in ziarul ministe-
rului de instructiune Publice" din Rusia un sir de articoli
sub titlul comun de Incercäri despre istoria desvoltärei
legendei crestine". DI Hajdäu ii dä" unele date necunoscute
de acest ilustru savant, puindu'i in potrivä ipotezele d-sale

www.digibuc.ro
321

sau mai bine zis : adAugänd observärile d-sale mitologice. Vra


sä zicä, unde ce a putut, a fAcut. (Tot aice voi rectifica
numele autorului de mai sus, care din nebAgare de mina'
s'a scris de douA ori necorect, si anume este a se ceti :
Wesselof sky).
ArAtându-ne d. Hajdäu mai multe exemple cu visul
Maicei Domnului ce do r mea In muntele maslinilor, când
visä despre moartea Mântuitorului, pe care vis, fiul säu venind
si istorisindu-il, DI. Hristos ii spune cA e adevärat si nu e vis,
cAci acestea toate eu voi sA le pätimesc pentru neamul
omenesc"; Di. HajdAu ne aduce la cunoastintä cA redac-
fiunea cea lungä a visului Maicei Domnului al nostru nu
are variante la celelalte popoare arätândune, variantele
mici, precum si sfârsitul de la acea ruleanA :
Aceste sfinte cuvinte Insusi dl. Hristos Ie-a trimis In lu-
mea aceasta lui Leone, patriarhului de la lerusalim, iar Leone
sfintindu-le, le-a trimis fratelui sAu regelui, care era atunci In
räsboi, si cu ajutorul lor a isbutit a birui pe dusmani,cki aceastä
carte avea atâta putere, Mat dacA sä afla Intr'o casA, acea
casA nu se temea de foc, nici de farmece, nici de vorbe
rele, omul care va purta-o pe sine, va dovedi pe toti vrAj-
masii säi si va avea iertare de päcate pentru 40 de zile ;
iar femea, de va fi InsärcinatA si va purta aceastä carte, va
avea facere usoar5", (zicând urmätoarele cuvinte, pe cari
le-am väzut la p. 308).
Deci e puterea sacrificiului pAgan, recitat sau scris, pe
care oamenii purtându'l la dânsii, ca si crucea, ce inchi-
puia patima lui Hristos, nu aveau fricä de nimicA odatä
pentru sacrificiu insusi, iar al doilea pentru conceptiunea
spiritului, a luminei care creiazä, ambele apärându-l.
Altele sunt puse In versuri. 0 atare rugäciune se
aflä si la rusi, scurtä Msg. Asemeni la Italieni aice se aflA
si piatra de marmurg. Tot In versuri se aflA visul si la por-
tughezi, si la proventali; aici gAsim muntele de maslin, unde
Isus asa de tare strigä, cA Oabriel se trezeste. Pe el ll trimite la
sf. Ficioarä sA'i spuie cA nu e vis, ci : suspinele stelelor si
picäturele de sânge ale soarelui sunt o realitate. Si cä In
toatä Vinerea cine 'I va spune cântecul va esi din iad.
21

www.digibuc.ro
322

Vinerea aceasta apoi e o relevatie pentru d. HajclAu :


Visul Maicei Domnului nu se spune in toate zilele, ci numai
in toate Vinerele SA nu fie oare aceasta In reminiscen ta
Latinelor din Prove* o rAmA§itA a cultului paganic, al
V en ere i, confundat cu adoratiunea santei fecioare ?" arA-
-rand ce spune un cugetAtor englez, cA : CreOnismul a deve-
nit in lume o putere intelectualA centralA, nu atat prin In-
vingerea §i Inlocuirea religiunilor rivale, cat prin absorbirea
§i transformarea lor. Vechile sisteme, vechile rituri, vechile
imagini s'au altoit cAtre noul crez, retinand mult din anti-
cul lor caracter, dar luand alte numi sau altA nuantA. La
sf. FecioarA se mai recunoa§te ceva §i din simbolismul
gnosticilor §i din Isis al egiptenilor §i din Cibela" ... De
ce nu §i din Venerea ?" zice d. FlajdAu, cu tot dreptul....
D. Wesselofsky, cAruia ia scApat din vedere redac-
tiunea proventalA, ar fi in aceastA privintA credem noi
de o altA opiniune. Vinerea era o zi de predilectiune a
flagelantilor, cArora din aceastA cauzA savantul rus le
atribue intercalarea in legenda Duminicei. De aice insd ar
resulta, pe acela temei, amestecul flagelatilor §i in redac-
tiunea proventalA a Visului Maicei Domnului".
Ambele teze sunt deopotriva ademenitoare" etc. spune
dl. HajdAu, ajungand la probabilitatea cA Vinerea este aice inter-
calatA, numai pentru cA era ziva de patimA a Mantuitorului. To-
tu§i, vorbind in momentul acesta atat de real §i atat de cre§tinqte,
d-sa adaugA: Aceasta insA nu esclude cu desAvar§ire pe celelalte
douà ipoteze. Toate inpreunA au putut concurge In cazul de fatA
mai mult sau mai putin la preferinta proventatilor pentru
ziva Vinerei", exprimandu-se apoi, dupA cum arAt In citatul
pe tare Yarn intrebuintat deja la p. 298, cap. VIII : In pri-
vinta credintelor poporane" etc. Iar mai Wand analise
asupra Visului, zice :
Ori care ar fi originea primitivA i rAspandirea rela-
tivA a misteriosului Vis, el a reu§it a prinde cele mai
adanci rAdAcini In conOinta poporului roman rAdAcini
mai adanci poate de cat or unde aiurea, cAci numai la noi
Intru cat am putut afla 'Ana' acuma acest apocrif a is-
butit din sfera cArtelor poporane" a trece cu desAval*re
printr'o transfiguratiune totalA, in sfera literaturei popo-

www.digibuc.ro
323

tale nescrise". Cu toate cà i aice d. liajdau cade In


grqala, caci cântecul, sau Visul lui Tudor" nu e trecut
din literatura cartelor poporane in literatura nescrisä, ci il
avem noi din mo§i strarn4, In literatura noastra popularä :
e visul lui Dedel-Prometeu, de mai sus. Pe Tudor d-sa il
gäse0e cà e identificat cu Crist. Or cum sa fie, dl. Hajdau
are o privire foarte adânca.
Tot d-sa da la iveala §i frumosul cântec bulgaresc, ca
-trecut de la bogomili In popor*).
Sora mea santa Yineri !
Putin m'a furat somnul
$i minunat vis am visat :
In mijlocul marei
Crescu un arbore inalt
Cu varful pan' la ceri,
Iar sub arbor doua foi,
Doua foi erau late
De acopereau pamantul.
Dar acelea nu erau doua foi
Ci erau douà carp,
Pe care le cânta popii:
Ca sa creaza crestinii
SA serbeze särbato