O pompă cu cavitate progresivă este formată dintr-un rotor elicoidal ce se roteşte în

interiorul uniu stator elicoidal. Rotorul este prelucrat cu precizie din oţel de înaltă rezistenţă.
Statorul este modelat din elastomer rezilient. Aşadar se poate obţine o cuplare precisă. Când
rotorul se introduce în stator se formează doua rânduri de cavităţi spiralate. Pe masură ce rotorul
se roteşte în stator, cavităţile etanşe înaintează pe spirala pompei, fără să-şi modifice
dimensiunea sau forma, şi transportă produsul pompat. Aceasta face pompa cu cavitate
progresivă cea mai bună alegere pentru fluidele vâscoase. Rotorii sunt plecaţi cu un material dur
pentru a rezista abraziunii. Particulele abrazive care sunt presate in peretele elastic al statorului şi
apoi expulzate in următoarea cavitate odată cu mişcarea rotorului. Pentru producţia de ţiţei,
statorul este fixat la tubing si rotorul este ataşat unei reţele de prajini. Pompa este acţionată prin
rotirea reţelei de prăjini.

Costurile capitale sunt de ordinul a 50% - 25% din cel al pompelor clasice, în funcţie de
dimensiune, datorită construcţiei simple şi dimensiunile reduse a capului de acţionare. Costurile
de operare sunt de asemenea mult mai scăzute. Clienţii indică reduceri de energie de până la 60%
- 70% comparativ cu utilajele clasice. Acest tip de pompă este o pompă eficientă. Sistemul de
acţionare este de asemenea eficient deoarece prăjinile execută doar mişcare de translaţie. Ele nu
execută mişcare de translaţie. Costurile de instalare sunt minime – întreg sistemul poate fi
instalat de către echipa de service a sondei. Şi costurile de transport sunt minimale, întreg
sistemul poate fi livrat cu ajutorul unei camionete. Nisipul este procesat eficient mulţumita
elasticităţii materialului statorului şi mecanismul de pompare.

Prezenţa gazului nu va bloca pompa, dar gazul liber în aspiraţia pompei va diminua din
capacitatea pompei , precum ar face cu orice pompă şi cauzează ineficienţa aparentă a pompei.
Caracteristica hidraulică este influenţată de viteză si nu e funcţie de presiune, cu toate că
presiunea influenţează eficienţa. Absenţa pulsaţiilor în aspiraţia pompei va genera mai puţină
producţie de nisip din rezervoarele nisipoase mai puţin consolidate. Debitul constant de
producţie conduce la instrumentaţie(aparate de masură şi control) mai simplă. Tensiunea
constantă pe prăjini, cu fluctuaţii minime, scade riscul ruperii fragile şi cedării prăjinii. Această
pompă eficientă în zonele de exploatare şi datorită nivelului scăzut de zgomot şi impactul vizual
redus este ideală pentru zonele urbane(aplicaţii agricole şi domestice).
 1. INTRODUCERE

După cum se ştie, necesarul de resurse energetice creşte pe zi ce trece, de aceea s-au
dezvoltat două tendinţe: prima de descoperire de noi resurse petroliere şi de gaze naturale, iar a
doua tendinţă de exploatare a celor existente în condiţii de mare eficienţă.
Urmare a acestor tendinţe, aria exploatărilor s-a extins în regiuni cu climă şi condiţii
atmosferice deosebite, iar apariţia tehnologiilor avansate au permis introducerea de noi concepte
în exploatarea zăcămintelor fluide, prin introducerea de noi metode în pompajul de adâncime.
Aceste noi metode au fost concepute pentru a creşte eficienţa exploatării prin proiectarea şi
realizarea unor noi instalaţii şi utilaje robuste, fiabile, cu un cost mai redus de instalare şi
mentenabilitate conducând astfel la scăderea costului exploatării.
O soluţie de actualitate o reprezintă introducerea pompajului de adâncime în extracţia
petrolului utilizând pompe cu cavitate progresivă denumite şi pompe cu şurub.
Observaţiile aduse de utilizatorii din schelele de extracţie româneşti conduc la
posibilitatea utilizării pompelor cu cavitate progresivă, produse de firme cu renume în domeniu,
antrenate cu garnituri de prăjini standardizate româneşti şi capete de antrenare de construcţie
românească care au montat pe arborele motorului electric un ambreiaj hidrodinamic. Ca urmare a
experienţei firmelor româneşti producătoare de: motoare electrice, ambreiaje hidrodinamice,
reductoare de viteză, rulmenţi, garnituri de etanşare s-a impus ca obiectiv proiectarea şi
construirea şi la noi, a echipamentului necesar sistemelor de extracţie cu pompă cu cavitate
progresivă.
2. NIVELUL ACTUAL AL UTILIZĂRII POMPELOR CU CAVITATE
PROGRESIVĂ PE PLAN MONDIAL
Introducerea principiului cavităţii progressive (metoda Moyno) aplicat la pompajul de
adâncime s-a realizat în anul 1984 mărindu-se astfel exploatarea zăcămintelor complexe de
petrol şi gaze.
Pe plan mondial există o ofertă majoră de echipament ce include pompe cu cavitate
progresivă, cu precădere din partea firmelor americane şi canadiene care au ca piaţă de desfacere
şi piaţa europeană în ţări ca Belgia, Anglia, Germania, etc.
Firmele canadiene au în exploatare aproximativ un sfert din totalul sondelor de ţiţei din
Canada echipate cu pompe cu cavitate progresivă utilizate în extracţia petrolului.
Literatura de specialitate (recentă) americană, este foarte bogată în oferte de programe
specializate de calcul şi optimizare în proiectarea şi exploatarea pompelor cu cavitate progresivă.
În studiile americane s-a accentuat necesitatea reducerii consumului energetic prin optimizarea
perioadelor active de exploatare şi optimizarea echipamentului.
Astfel, în conformitate cu cerinţele actuale, s-a impus introducerea unor noi concepte în
exploatările de adâncime prin pompaj în toate ariile de activitate, încluzând pompele cu cavitate
progresivă (şurub), pompajul hidraului şi pompajul cu jet.
Exploatarea sondelor de petrol cu pompe cu cavitate progresivă reprezintă o alternativă
viabilă pentru sistemele de extracţie actuale din România, fiind soluţia eficientă de recuperare a
ţiţeiului în ultima fază de exploatare a sondelor, când conţinutul de nisip creşte considerabil,
aceste pompe având posibilitatea vehiculării fluidelor de mare vâscozitate.

2.1. Exigenţele impuse de procesul tehnologic sistemelor de extracţie. Domeniul de

utilizare al pompelor cu cavitate progresivă

Creşterea ponderii zăcămintelor situate la mare adâncime a condus la executarea

echipamentelor rezistente la presiuni şi temperaturi mari, la medii de lucru puternic agresive şi la
diametre mici solicitate de coloanele de exploatare mici. Creşterea accentuată a procentului de
imporităţi solide, având un puternic caracter coroziv şi/sau abraziv, apariţia masivă a coroziunii
cu hidrogen sulfurat (H2S) şi dioxid de carbon (CO2) impune diversificarea constructivă şi
calitativă a echipamentelor.
 Flexibilitatea instalaţiilor la modificarea debitului sondelor, limitată la pompajul clasic se
poate realiza la noile sisteme de pompaj prin modificarea turaţiei cu ajutorul convertizoarelor
statice de frecvenţă sau prin utilizarea de motoare electrice cu mai multe perechi de poli.
Procesul tehnologic de extracţie limitează utilizarea pe scară largă a pompajului de
adâncime prin câteva dezavantaje:
- dificultăţi ce apar datorită garniturii de antrenare de prăjini din sondele deviate;
- dificultăţi ce apar în pomparea fluidelor cu conţinul mare de solide;
- limitarea adâncimii extracţiei datorită rezistenţei oţelului actualelor prăjini de
pompare standardizate;
- dificultăţi de ampasare în mediul urban a unor sisteme cu volum mare şi nivel
ridicat de zgomot;
- greutate şi volum mare la exploaterea marină a petrolului;
- susceptibilitate la depunerile de parafină;
- hidrigenul sulfurat (H2S) limitează adâncimea de fixare a pompei prin extracţia
volumelor mari de fluid;
- tubing-ul nu poate fi placat la interior împotriva coroziunii.
Soluţia care ar elimina o mare parte din dezavantaje este utilizarea pompelor cu cavitate
progresivă (şurub), recomandate la pomparea ţiţeiurilor vâscoase de la adân-cimi mari, cu turaţii
reduse, care prezintă următoarele proprietăţi:
- montaj rigid rotor-stator;
- gamă mică de diametre necesare sondelor în exploatare la adâncimi mari;
- lungimea pompei (presiunea maximă) nu reprezintă un factor de limitare;
- rezistenţă la coroziune, abrauiune şi exfoliere;
- nu apar depuneri, deoarece toată suprafaţa de contact a pompei este suprafaţa
activă.
La pomparea fluidelor cu particole solide în suspensie se impun materialelor utilizate
rezistenţe ridicate la coroziune, rezisteţă la uzură abrazivă, deci cu duritate mare pe suprafaţa de
lucru. Rotorul pompei se recomandă a fi executat din oţel aliat cu durităţi de minimum 45HRC,
preferabil oţel inoxidabil rezistent la coroziune sau oţeluri aliate cu Cr-Ni sau Cr-Ni-Mo
tratate superficial prin cromare dură sau nitrurare ionică. Cu ultimă operaţie în cazul cromării
dure se recomandă lustruirea. Rotorii uzaţi pot fi recondiţionaţi dacă stratul de sub cromul aplicat
nu a fost distrus.
Statorul pompelor cu cavitate progresivă se execută dintr-un material elastomer astfel
încât la montaj să se obţină o etanşare între cavităţile formate. Actulmente statorul pompei se
execută din cauciucul PT53. Statorii uzaţi nu mai pot fi recuperaţi, de aceea, elastomerul trebuie
să fie rezistent la coroziune şi la acţiunea agenţilor chimici din fluidele pompate, iar pentru
sondele puternic corozive, rezistent la dioxid de carbon (CO2) şi hidrogen sulfurat (H2S).
Elastomerul are posibilitatea de deformare când particulele solide sunt prinse între stator şi rotor
până la trecerea rotorului de acea porţiune şi să le arunce înapoi în lichid.
Alte materiale pentru elastomer se utilizează: cauciucuri naturale, nitilice, cauiuc
poliacrilic, polietilene de înaltă densitate, poliuretan sau alt material cu propietăţi specifice.
Datorită vulcanizării la interiorul unui tub de oţel sau din fontă cenuşie, elastomerul trebuie să
aibă o bună aderenţă la materialul metalic al tubului. Statorul pompei cu cavitate progresivă se va
turna dintr-o singură bucată.
Pentru asigurarea etanşeităţii iniţiale se prevede execuţia rotorului la o cotă diametrală cu
0,2…0,5mm mai mare decât diametrul interior al statorului.
Factorii care duc la creşterea puterii necesare antrenării sunt: vâscozitatea fluidului şi
frecarea elementelor în mişcarea de rotaţie.
Domeniul de utilizare al pompelor de extracţie cu şurub este dat de următoarele
caracteristici:
- înălţimea de pompare: 175…2000m;
- debit: 0,5…240m3/zi;
- conţinut de nisip în fluid: max.80%;
- puterea necesară acţionării: 0,5…40kW;
- turaţia de lucru: 70…520rot/min;
- sistem de acţionare: - motor electric;
- motor Diesel;
- motor cu gaze naturale.
În fig.2.1. se prezintă domeniul de lucru al pompelor cu cavitate progresivă (şurub),
anume presiunea de pompare (înălţimea în metri coloană de lichid) în funcţie de debit şi turaţie,
iar în fig.2.2. şi fig.2.3. domeniul performanţelor din documentaţiile firmelor producătoare de
astfel de pompe cu cavitate progresivă (şurub).

Adancimea(m)
2000
Pompe de
presiune
1500 mare

Pompe
1000 de
presiune
medie
500
Pompe cu debit
mare

0 50 100 250 Debit (m3/zi)

Fig. 2.1: Domeniul de lucru al pompelor cu şurub

Turaţie
(rot/min) 500

400

300

200

100
0 40 80 120 160 200
Debit (m3/zi)
Fig. 2.2: Performanţele pompelor cu şurub de debit mare
 Turaţie
(rot/min)
500

400

300

200

100

0 10 20 30 40 50 60
Debit (m3/zi)

Fig. 2.3: Performanţele pompelor cu şurub de înaltă presiune

2.2. Locul transmisiilor hidrodinamice în cadrul sistemelor de acţionare al pompelor cu

cavitate progresivă (şurub)

Exploatarea sondelor cu cavitate progresivă implică o serie de cerinţe sistemului de

acţionare de la suprafaţă. În cadrul acestui proiect se are în vedere montarea pe arborele
motorului electric a unui ambreiaj hidrodinamic în cadrul sistemului de acţionare al pompei cu
cavitate progresivă destinată extracţiei petrolului. Ambreiajul hidrodinamic are rolul de a realiza
o pornire mai uşoară a sistemului, protecţie la şocuri a motorului electric, modificarea comodă şi
rapidă a caracteristicii de lucru.În cazul sistemului de acţionare electrohidraulic, momentul de
pornire se măreşte, realizând o pornire lină şi liniştită cu vârf de curent redus. Datorită prezenţei
ambreiajului hidrodinamic în cadrul sistemului de acţionare, are loc o mărire a duratei de
funcţionare a motorului electric.
Ambreiajul hidrodinamic are o construcţie specială care asigură pornirea la grad mic
de umplere (sarcină mică la motor), gradul de umplere crescând treptat în timpul pornirii, când
datorită forţei centrifuge, uleiul din rezervorul ambreiajului, trece prin orificiile acestuia, în
spaţiul de lucru. În aceste condiţii motorul electric porneşte practic în gol, iar sistemul este pus
ulterior în mişcare cu acceleraţii mici. În aceste condiţii, problema reanclanşării automate a
motoarelor după întreruperi în funcţionare (caz curent), este sensibil uşurată. Gradul de
umplere al ambreiajului hidrodinamic trebuie ales astfel încât în timpul funcţionării la acesta să
nu depăşească temperatura admisibilă de regim (80…90C).
Protecţia la supraîncălzire este asigurată prin dopul fuzibil al ambreiajului hidrodinamic.
Tot pe această cale se asigură şi protecţia la gripări (ambreiajul hidrodinamic alunecă, dopul se
topeşte datorită încălzirii şi lichidul de umplere este expulzat).
Transmiterea mişcării de la ambreiajul hidrodinamic la reductorul de viteză se face prin
intermediul unei transmisii prin curele.