Sunteți pe pagina 1din 23

INTRODUCERE

Inventat în 1931 de Renee Moineau apoi introdus ca principiu în anul 1935 care, în teza
de doctorat susţinută la Universitatea din Paris, descria invenţia sa numită “un nou sistem de
pompare”. Primele pompe cu cavităţi progresive instalate în sondele de ţiţei au fost în 1960,
în Rusia, folosindu-se motoare submersibile ca sursă de antrenare.O încercare de acţionare a
rotorului cu ajutorul unui motor de pompă electrocentrifugală submersibilă cu turaţie mare a
avut loc în anul 1966 şi s-a considerat nereuşită deoarece a condus la avarierea statorului. Cu
acelaşi rezultat negativ s-a soldat şi testarea în anul 1973 a unei pompe elicoidale introdusă la
adâncime mare, în vederea extragerii unor ţiţeiuri cu vâscozitate mică, ceea ce a sugerat, în
anul 1977, posibilitatea experimentării acestor pompe la extracţia ţiţeiurilor vâscoase. În
1979, un inginer din California numit Becker a aplicat in Canada pompele PCP antrenate de
tiji de pompare. Companiile producătoare de ţiţei din Canada au realizat imediat că pompele
PCP sunt raspunsul la provocarea de a produce ţiţeiurile grele cu procent mare de nisip.
Astfel că, în 2002, 20,000 sonde de ţiţei în Canada folosesc această tehnologie, dintr-un total
de 50,000 (40%).
Avantajele utilizării sistemului rotativ de extracţie prin intermediul pompelor cu
cavitaţie, sunt mai mult decât evidente după cum urmează: poate vehicula ţiţeiuri foarte
vâscoase cu conţinut mare de impurităţi mecanice şi ţiţeiuri uşoare cu conţinut de gaze;
fiabilitate deosebit de ridicată - perioade de funcţionare între 1-6 ani ceea ce implică iaraşi
costuri scăzute privind intervenţia la sondă prin apariţia întreruperilor accidentale de
funcţionare din diverse cauze; costuri scăzute în achiziţionarea şi punerea în funcţiune a
sistemului în comparaţie cu alte tipuri de echipamente; costuri scăzute în exploatare;
randament constant de-a lungul curbei caracteristice presiune-debit, deoarece nu creează
presiune, ci împing lichidul contra presiunii din linia de refulare; viteza relativ joasă a
lichidului în interiorul setului rotor-stator (de 2-3 ori mai mică, decât în pompele centrifugale
cu gabarit similar), contribuie la creşterea durabilităţii elementelor de uzură, datorită faptului
că intensitatea uzurii prin hidroabrazivitate este proporţională cu valoarea vitezei la cub;
construcţie simpla făra pistoane, supape, membre etc, dat fiind faptul că distribuţia lichidelor
este asigurată automat, datorită raporturilor fundamentale dintre parametrii geometrici ai
suprafețelor elicoidale; lipsa spaţiului „mort” în camerele de lucru; pomparea uniformă
(practic fără pulsaţii), proporțională cu turaţia; schimbarea continuă a poziţiei liniilor de
etanşare şi combinarea frecării la rostogolire cu cea la alunecarea, ceea ce conduce la
diminuarea uzurii; gabarit redus; datorită vibraţiilor scăzute, amplasarea pe poziţie necesită
pregătiri minime de lucrări civile.
În cadrul acestui proiect vom studia proiectarea tehnologiei de fabricaţie a unei pompe
cu cavităti progresive utilizate în domeniul petrolier folosite pentru extragerea
hidrocarburilor, constând în cunoasterea tipurilor de pompe elicoidale existente, geometria
lor, funcţionarea lor, tipología lor, realizarea filmului tehnologic ale părţilor componente ale
acestor pompe, calculul adaosurilor de prelucrare, calculul regimului de aşchiere, principalele
defecte funcţionale, cât şi testarea pompelor cu cavitati progresive la bancul de probă pentru
verificarea şi validarea funcţionării şi proiectării corecte.

1
CAPITOLUL 1

CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA POMPELOR


CU CAVITĂŢI PROGRESIVE

Principiul de funcţionare al acestui tip de pompaj constă în formarea unor cavităţi


progresive prin introducerea unui rotor a cărui arie exerioară este o suprafaţă elicoidală
simplă, în interiorul unui stator a cărui arie interioară este o suprafaţă elicoidală dubla. Prin
rotirea rotorului cavităţile se deplasează de la un capat (aspiraţie) la celălalt capat (refulare).
Astfel au apărut grupurile de pompare elicoidale ce au în componeţa lor două părţi
componente principale:
- Grupul de antrenare (motor şi lagăr)
- Pompa elicoidală (pompa cu cavităţi progresive)
Principiul de funcţionare al acestor grupuri de pompare se bazează pe antrenarea
prin intermediul unei transmisii mecanice cu curele de la motor electric la un lagăr de
antrenare şi mai departe printr-un cardan cu două articulaţii la rotorul elicoidal al
pompei.
Pompa elicoidală este partea componentă cea mai importantă a unui grup de pompare
având două părţi componente principale:
- rotorul
- statorul
Grupurile de pompare elicoidale sunt echipamente pentru pompare de diverse fluide
omogene sau eterogene, vâscoase, murdare, cu conţinut de particole solide abrazive sau
neabrazive. Domeniile de utilizare ale acestor grupuri sunt largi:
-în industria extracţiei şi transportului ţiţeiului brut şi injecţiei de apă sărată în
zăcământ;în rafinarii, la transportul ţiţeiului şi a slamurilor reziduale;
- în instalatiile de epurare a apelor si ecologizare batale petroliere;
- în industria construcţiilor civile, pentru transport lapte de ciment, beton lichid, etc;
- în industria alimentară, pentru uleiuri vegetale, grăsimi, siropuri, etc.

1.1. Descrierea sistemului pompă cu cavităţi progresive

Pompa cu cavităţi progresive este cunoscută în literatura de specialitate sub diferite


denumiri ca: Moineau, Moyno, cu şurub, elicoidală, sau econolift (fig.1.1.). Elementele
principale ale pompei sunt: elicea elicoidală exterioară (statorul) are cu un filet mai mult
decât elicea interioară (rotorul). Axele statorului si rotorului sunt paralele și echidistante.
Refularea și aspirația sunt separate întotdeauna una de cealaltă, printr-o linie de etanșare de
lungime constantă.
Statorul este confecţionat din cauciuc nitrilic sau dintr-un elastomer rezistent la
abraziune şi coroziune, turnat în interiorul unei ţevi de oţel cu perete gros. Ţeava de oţel
poate fi tratată prin nitrurare atunci când condiţiile din sondă impun acest lucru. Elastomerul
cu care este căptuşit statorul este format de regulă dintr-o singură bucată. În interior, pe

2
întreaga lungime a statorului sunt practicate canale elicoidale (“filet” interior cu două sau mai
multe începuturi). Deci, condiţia obligatorie este ca statorul să aibă un canal în plus faţă de
rotor.
La partea inferioară statorul este prevăzut cu un opritor care are rolul de a poziţiona
rotorul în stator şi de a nu permite căderea rotorului sub pompă în cazul unei defecţiuni. De
asemenea, cu ajutorul lui se stabileşte fereastra pompei. În cazul pompelor elicoidale
orizontale nu e necesară utilizarea opritorului, deoarece în acest caz nu mai acționează forța
gravitațională ca în cazul pompelor elicoidale verticale.Statorul se introduce în sondă cu
ţevile de extracţie.
Rotorul este confecţionat din materiale rezistente la coroziune, cum ar fi oţelul înalt
aliat cromat, sau oţelul inoxidabil pentru a avea o bună comportare în cazul vehiculării unor
fluide abrazive.Rotorul poate fi un arbore plin sau găurit in care se afla in interiorul statorului
si se roteste in jurul axei sale longitudinale paralela cu axa longitudinala a statorului dar
situata la o anumita distanta fata de acesta.Pe întreaga lungime a rotorului sunt practicate
canale elicoidale (“filet” exterior cu unul sau mai multe începuturi). Când este practicat un
singur canal elicoidal, rotorul este o elice simplă (suprafaţa exterioară a rotorului este o
suprafaţă elicoidală simplă) cu secţiunea transversală circulară şi are un singur început.
Atunci când sunt practicate două canale elicoidale rotorul este o elice dublă (aria exterioară a
rotorului este o suprafaţă elicoidală dublă) cu secţiunea transversală formată din doi lobi şi
are două începuturi.
Dinții elicoidali ai rotorului angrenează cu cei ai statorului, semănând cu un şurub cu
mai multe începuturi. Pasul elicei celor două componente sunt proporţionale, pentru fiecare
secţiune transversală, cu numărul de dinți (filete).

Fig. 1.1. Construcția pompei elicoidale.


E – excentricitatea ; Pr –- pas rotor ; Pst –- pas stator ; Dst – diametrul exterior al statorului
Lst – lungime stator ; Lr – lungime rotor

3
1.2. Geometria pompelor cu cavităţi progresive

Din punct de vedere al geometriei, pompele cu cavități progresive cuprind două clase:
– monoelicoidale (simplu lob), pentru care numărul de începuturi ale rotorului este
egal cu unitatea;
– multielicoidale (multilob), la care numărul de începuturi ale rotorului este
supraunitar.
În general geometria ansamblului rotor-stator este definită de două numere:
– numărul de începuturi ale rotorului
– numărul de începuturi ale statorului
Rotorul nu este concentric cu statorul şi prin urmare mişcarea acestuia este o
combinaţie a următoarelor mişcări:
– rotaţie în jurul axei proprii
– rotaţia axei proprii în jurul axei statorului
Orbita capului rotorului este definită ca diametrul minim interior în care acesta se
rotește.

Fig. 1.2. Geometria rotorului și a statorului.


Ps – lungimea pasului statorului ; Pr – lungimea pasului rotorului ;
dr – diametrul minim al rotorului ; ds – diametrul minim al statorului ; E – excentricitatea ;
Ds – diametrul maxim al statorului ; Dr – diametrul maxim al rotorului

4
a.) Fig. 1.3. Pompă cu rotor simplu lob.

Diametrele nominale și excentricitatea sunt definite ca:


– Diametrul minor al rotorului într-o secţiune perpendiculară pe axul acestuia
grosimea rotorului simplu-lob este diametrul minim, dr ;
– Excentricitatea este distanța dintre axa rotorului și axa statorului, E;
– Diametrul major al rotorului într-o secţiune perpendiculară pe axul acestuia
(diametrul elicei rotorului simplu-lob este diametrul maxim), Dr ;

Dr = dr + 2 ∙ E (1.1.)

Dimensiunile statorului rotorului într-o secţiune perpendiculară pe axul acestuia sunt:


– Grosimea elicei duble din stator ds , în care:

ds = dr (1.2.)

– Laţimea, Ds :
Ds = dr + 4 ∙ E (1.3.)

5
Pasul rotorului este definit ca distanţa dintre două puncte consecutive de tangenta
între rotor şi un cilindru care circumscrie rotorul, situate pe aceaşi generatoare a cilindrului.
Pentru o pompă cu raport cinematic 1:2 pasul statorului rezultă:

Ps = 2 ∙ Pr (1.4.)

Iar pasul rotorului rezultă:


Ps
Pr = (1.5.)
2

Cavităţile de lucru situate în spaţiul dintre rotor şi stator, au forma lenticulară,


spiralată şi creează volume izolate (etanşe). Cavităţile se formează datorită diferenţei de
începuturi între stator şi rotor. Lungimea cavităţii este întotdeauna egală cu pasul statorului.
Numărul de cavităţi se calculează astfel:

L
Ps = ni.r ∙ ( Pst − 1) (1.6.)
r

Unde: ni.r este numărul de începuturi al rotorului,


Lst este lungimea statorului,
Pr este pasul rotorului
Se constată că numărul de începuturi ale statorului este mai mare cu o unitate decat
numărul de începuturi ale rotorului.

b.) Fig. 1.4. Pompă cu rotor multi – lob.

6
Diametrele și excentricitatea este extrapolată din pompa 1-2, după cum urmează:
– nr este numărul de lobi ai rotorului;
– nr + 1 este numărul de lobi ai statorului;
– dr este diametrul minim al rotorului; el este diametrul cercului tangent la interiorul
lobilor rotorului;
– Dr este diametrul maxim al rotorului; el este diametrul cercului tangent la exteriorul
lobilor rotorului;
– ds este diametrul minim al statorului; el este diametrul cercului tangent la interiorul
lobilor statorului;
– Ds este diametrul maxim al statorului; el este diametrul cercului tangent la
exteriorul lobilor statorului.
La pompele multi-lob, diametrele minime ale rotorului și statorului sunt diferite ds ≠ dr
Pompele multi-lob, comparativ cu cele de tip 1-2, prezintă următoarele caracteristici:
– debitul pompat crește corespunzător cu numărul de lobi ai rotorului. Astfel, o pompă
de tip 5-6 poate asigura o creștere a debitului de circa 3 ori comparativ cu o pompă de tip 1-2;
– creșterea numărului de lobi ai rotorului conduce la reducerea valorii excentricității
pompei, ceea ce are ca efect reducerea vibrațiilor produse în timpul funcționării pompei;
– viteza de rotație mai mică pentru aceeași valoare a debitului pompat, comparativ cu
pompele de tip 1-2;
– datorită creșterii numărului liniilor de contact dintre rotor și stator, în cazul
pompelor multi-lob are loc o creștere a momentului rezistent. Aceasta creștere este mai
accentuată până la valori ale raportului cinematic de 5-6, după care tendința de creștere este
atenuată;
– creșterea presiunii de refulare a pompei o dată cu creșterea raportului cinematic al
pompei.

7
1.3. Principiul de funcționare a pompelor cu cavităţi progresive

În figurile 1.2. , 1.3. şi 1.4. au fost prezentate: clasele pompelor elicoidale,


geometria unui angrenaj elicoidal, o secţiune prin angrenajul elicoidal, precum şi elementele
caracteristice. Datorită configuraţiei geometrice ale elementelor pompei, principiul de
funcţionare al pompei este relativ simplu. Astfel, când rotorul este introdus în interiorul
statorului, în pompă se formează o serie de cavităţi identice, separate şi etanşe. Atunci când
rotorul se roteşte în interiorul statorului, aceste cavităţi se deplasează de la partea inferioară
spre partea superioară a pompei (de la aspiraţie la refulare), transportând fluidul produs de
strat prin pompă şi de aici mai departe în sus prin ţevi, realizând astfel acţiunea de pompare
(fig. 1.5.)

Fig. 1.5. Deplasarea cavităţilor.

Mişcarea rotorului în interiorul statorului este în realitate o combinaţie de două


mişcări: o rotaţie în jurul axei proprii şi o rotaţie în jurul axei statorului. Deci, aceste pompe
se încadreaza la cele de tipul cu excentricitate.
Lungimea minimă necesară unei pompe pentru ca aceasta să realizeze acţiunea de
pompare este egală cu lungimea unui pas. În acest caz, pompa este cu un singur etaj (treaptă),
fiecare pas suplimentar constituind un nou etaj.
O rotaţie completă a rotorului crează două cavităţi cu fluid.Când o cavitate se
deschide, simultan cavitatea opusă se închide de aceea nu sunt necesare supape.
Astfel, o caracteristică importantă a pompei o constituie faptul că debitul pompei nu
este pulsator, acţiunea sa de pompare fiind frecvent comparată cu cea a unui piston care se
deplasează într-un cilindru cu lungimea infinită.

Fig. 1.6. Componentele funcţionale ale unei pompe cu cavităţi


progresive cu raport cinematic 1:2
1 – mantaua cilindrică a statorului ; 2 – rotorul cu un început ;
3 – captuşeala elastică cu două începuturi a statorului.

8
În figura 1.7., se prezintă schema funcțională a pompelor elicoidale, pentru o rotație
completă a rotorului în jurul axei proprii, în sensul acelor de ceasornic, cu surprinderea
diferitelor poziții pe care le ocupă axa rotorului în raport cu axa statorului. Potrivit situației,
fluidul se deplasează de la stânga la dreapta.

Fig. 1.7. Schema de principiu a funcţionării pompelor cu cavităţi progresive.

Pentru o bună funcționare a pompei elicoidale este nevoie ca numărul dinţilor


rotorului să fie mai mic cu o unitate decat cel al statorului, lungimea de lucru a pompei
trebuie să fie mai mare decât pasul elicei statorului, în caz contrar, camerele de presiune vin
în contact cu ambele capete ale pompei, profilul danturii rotorului şi statorului trebuie să
asigure o angrenare corectă şi un contact permanent între cele doua elemente în orice moment
al angrenării, raportul pasului statorului şi cel al rotorului trebuie să fie egal cu raportul dintre
numerele de dinţi ai statorului, respectiv rotorului.

9
Cele două elemente se montează cu o anumită prestrângere pentru o bună etanşare
între liniile de contact ale rotorului. Fluidul produs realizează lubrifierea şi răcirea dintre
stator şi rotor. Dacă pompa elicoidală lucrează fără o presiune de aspiraţie suficientă, nu va
exista fluid care să între în cavităţile pompei și materialul elastomerului se va distruge
datorită creşterii temperaturii.

1.4. Cercetări teoretice privind proiectarea pompelor


cu cavităţi progresive

Pentru realizarea profilului statorului și rotorului, se consideră cercul de bază de rază


R1, cu lungimea circumferinței egală cu 2πR1 și un alt cerc de rază mai mică, r, care se
rostogolește fără alunecare urmând conturul cercului de bază. Aceasta creează o excentricitate
a mișcării între cercul de bază și cercul ruletă.
Prin rostogolirea cercului ruletă în interiorul cercului de bază, punctul P care aparține
cercului ruletă descrie o hipocicloidă. Când centrul cercului ruletă revine la poziția sa inițială
după parcurgerea distanței 2πR1, aceasta a efectuat o rotație egală cu 2π.
Hipocicloida reprezintă curba descrisă de un punct de pe un cerc , numit ruletă sau
cerc generator, care se rostogolește fără alunecare pe un cerc fix în interiorul lui. Dacă
rostogolirea are loc în exteriorul cercului fix, curba generată se numește epicicloidă.

Fig 1.8. Modul de generare a hipocicloidelor.

Pentru prezentarea modului de generare al profilelor rotorului și statorului (fig. 1.8.), se


consideră două cercuri: cercul de bază al statorului cu rază R1 și centrul O1 și cercul ruletă în
O2 și rază R2.
Distanța dintre centrele celor două cercuri reprezintă excentricitatea și este notată cu e.
Pentru generarea unui dinte, cercul ruletă trebuie să se rostogolească pe cercul de bază de
două ori: o dată la interior formând o hipocicloidă și o dată la exterior generând o epicicloidă.

10
La rotor, fundul dinților este o hipocicloidă și vârful o epicicloidă, pe când la stator
fundul dinților este o epicicloidă, iar vârful o hipocicloidă.
Din figura 1.9. se constată că, pentru ca cercul ruletă de rază r să parcurgă distanța
2 ·π ·R2 (lungimea cercului de bază al rotorului), va trebui să parcurgă distanța 2 ·π·r · 2 ·z2.
Același lucru este valabil și pentru cazul în care cercul ruletă parcurge cercul de bază al
statorului, distanța parcursă fiind în acest caz 2 ·π·r · 2 ·z1.
S-a notat cu z1 și z2 numărul de dinți ai statorului, respectiv ai rotorului pompei.

Fig. 1.9. Generarea profilului statorului și rotorului pentru un raport.

Din egalitățile:

2 · π · R = 2 ·π·r · 2 ·z2 , 2 · π · R1 = 2 ·π·r · 2 ·z1 si z1 = z2 +1 (1.7.)


Rezultă:
R2 = 2 · r · z2 şi R1 = 2 · r · z1 = 2 · r · ( z2 + 1 ) (1.8.)

Excentricitatea e și înălțimea dinților h se calculează pe baza următoarelor relații:

E = R1 – R2 = 2 · r şi h = 2 · e = 4 · r (1.9.)

Unghiul de înclinare a elicei dinților, același pentru rotor și stator, se calculează în


funcție de pasul elicei statorului T și pasul elicei rotorului t cu ajutorul egalității:

T t
𝑡𝑔 ∝ = = (1.10.)
2∙π∙R1 2∙π∙R2

11
Din egalitatea anterioară rezultă:
𝑇 𝑅1 𝑧1
= = (1.11.)
𝑡 𝑅2 𝑧2

Fig 1.10. Elementele geometrice ale pompei cu cavități progresive


utilizate la calculul debitului: D - diametrul rotorului; T - pasul statorului; E – excentricitatea

Pentru determinarea ecuației debitului de curgere se are în vedere schematizarea


prezentată în figurile 1.10. și 1.11.
Debitul de curgere este egal cu produsul dintre secțiunea transversală și viteza de
curgere a lichidului.
Q = A ∙ 𝑉𝑓 (1.12.)

Aria secțiunii transversale pline cu lichid se poate calcula ca diferență dintre aria
suprafetei totale și aria secțiunii transversale a rotorului.
Aria suprafeței totale este dată de suma dintre aria dreptunghiului cu dimensiunile de
4E, respectiv D și ariile celor două semicercuri de diametre egale cu diametrul rotorului (D).

D2 D2
A = (4 ∙ E ∙ D + π ∙ )−π∙ = 4∙E∙D (1.13.)
4 4

Se observă că aria de curgere rămâne constantă indiferent de poziția rotorului astfel


că, volumul camerelor de lichid pe lungimea pasului statorului rămâne constant. Acest aspect
imprimă un caracter nepulsatoriu mișcării fluidului.
Valoarea debitului de curgere este dependentă de mărimea cavității care se formează
între rotor și stator. Volumul cavității este funcție de diametrul rotorului (D), excentricitate
(E) și pasul statorului (T). Pentru fiecare rotație completă a rotorului în jurul axei sale, fluidul
se va deplasa pe direcția axială a pompei, pe o distanță corespunzătoare unui pas al statorului.
Totuși, trebuie avut în vedere faptul că direcția de deplasare a fluidului nu este liniară,
ci acesta se deplasează pe o direcție spirală, pe o lungime corespunzătoare pasului statorului.

12
Fig. 1.11. Secțiunea transversală a pompei cu cavităţi progresive.

Relația de calcul a vitezei este următoarea:

𝑉𝑓 = 𝑇 ∙ 𝑁 (1.14.)

Unde N reprezintă numărul de rotații efectuate de rotor în unitatea de timp.


Având în vedere relațiile anterioare, valoarea debitului de curgere devine:

𝑄 = 4∙𝐸∙𝐷∙𝑇∙𝑁 (1.15.)

Viteza de deplasare a particulelor solide prezente în lichidul pompat este un parametru


care influențează atât uzura rotorului cât și a elastomerului statorului. Reducerea acestui efect
poate fi realizată atât prin menținerea unei valori minime a vitezei de deplasare a fluidului
prin alegerea parametrilor geometrici optimi ai pompei de adâncime, cât și printr-o alegere
corespunzătoare a pompei în funcție de condițiile de exploatare
Slipajul pompei reprezintă pierderea de lichid ce se produce prin spațiul dintre rotor și
stator de-a lungul liniilor de etanșare și este funcție de următorii factori: strângerea dintre
rotor și stator, vâscozitatea lichidului pompat, presiunea diferențială dintre cavități,
proprietățile fizice ale elastomerului, grosimea elastomerului și geometria pompei cu cavități
progresive. Slipajul nu depinde de viteza de rotație transmisă de la unitatea de antrenare.
Slipajul accelerează fenomenul de uzură datorită deplasării cu viteza mare a lichidului și a
particulelor solide, prin spațiul dintre rotor și stator, de-a lungul liniilor de etanșare.
Una dintre posibilitățile de reducere a efectului abraziv al particulelor solide constă în
stabilirea, încă din faza de proiectare, a parametrilor geometrici optimi ai pompei de
adâncime care să o conducă la minimizarea vitezei de deplasare a particulelor solide, fără
afectarea debitului pompei.

13
Fig. 1.12. Relația dintre parametrii de proiectare a pompei (D/E-diametrul/excentricitate)
și debitul maxim al pompei.

Conform relației (1.15.), pentru a asigura o anumită valoare debitului pompat,


minimizarea vitezei de deplasare a fluidului implică maximizarea ariei suprafeței de curgere.
În fig. 1.12., se prezintă forma debitului în funcție de raportul dintre diametrul
rotorului și excentricitate. Potrivit reprezentării grafice, valoarea maximă a secțiunii de
curgere pentru o valoare minimă a vitezei de deplasare se obține pentru o valoare a raportului
D/E egală cu patru.
În fig.1.13., se prezintă variația vitezei de deplasare a lichidului în funcție de raportul
dintre pasul statorului și diametrul rotorului, pentru diferite valori ale raportului D/E. Astfel,
în funcție de un raport D/E impus, se poate determina valoarea pasului statorului astfel încât,
condiția de minimizare a vitezei de deplasare a lichidului prin pompa de adâncime să fie
realizată.

Fig. 1.13. Relația dintre parametrii de proiectare ai pompei și viteza de deplasare a lichidului.

14
Totuși, nu întotdeauna este posibil să se țină seama de aceste recomandări atunci
cînd se stabilesc parametrii geometrici ai pompei. O serie de factori cum ar fi: o valoare
prestabilită a debitului de extracție, menținerea unei anumite strângeri între rotor și
stator, evitarea unor valori mari ale momentului de torsiune sau eforturi în rotorul
pompei constituie aspecte prioritare în alegerea parametrilor geometrici ai pompei cu
cavități progresive.

1.5. Tipologia şi caracteristicile constructive ale pompei cu cavităţi progresive

Conform standardului ISO 15316, KUDU Industries a elaborat o nouă convenţie de


denumire ale pompelor PCP proprii bazată pe capacitatea de producţie a pompei cu cavităţi
progresive la 100 rot/min şi la zero bar presiune diferenţială.
Identificarea pompelor elicoidale este necesară pentru cunoașterea anumitor specificații
tehnice și funcționale ca debitul, presiunea, diametrul pompei, astfel s-a recurs la metoda de
simbolizare a pompelor ce poate diferi de la o firmă producătoare la alta.
Exemplu de simbolizare utilizat de firma KUDU Industries:

DEBITUL NOMINAL RATA DE LIFTARE


(m3 / zi la zero bar presiune În (m) coloana de apă
TIPUL POMPEI diferenţiala)

SL - Simplu lob X K Y

IP – De tip insert
KUDU
ML – Multi-lob

Figura 1.14. Simbolizarea popelor cu cavităţi progresive


de tip KUDU conform standardului ISO 15316.

Kudu Industries grupează pompele în 7 grupuri sau serii, aceste serii sunt bazate pe
dimensiunile filetelor la modelele “regular”.
În tabelul 1.1. sunt prezentate tipo-dimensiuni de pompe elicoidale utilizate de firma
KUDU Industires.
În tabelul 1.2. este prezentată fişa pompei care conţine caracteristicile constructive ale
pompei 8K1800 aleasă pentru proiectarea tehnologiei de fabricaţie a pompei elicoidale.
În tabelul 1.3. este prezentată graficul de performanţă al pompei elicoidale 8K1800.

15
Tabelul 1.1. Tipo-dimensiunile de pompe elicoidale utilizate de firma KUDU Industries.

17
Tabelul 1.2. Fișa pompei elicoidale de tip 8K1800.
POMPA METRIC IMPERIAL
Presiunea maxima de lucru 18000 kPa 2,610 psi

Debitul nominal 0,080 m3/zi/RPM 0,50 bbls/zi/RPM

Viteza de pompare minima 50 RPM 50 RPM


Viteza de pompare maxima 500 RPM 500 RPM

STATOR
Diametrul exterior 89 mm 3,503 in
Filetul de legatura PIN 3 ½ NUE
Lungimea 2,350 m 7,71 ft
Greutatea 58 kg 128 lb
Pasul 103 mm 0,337 ft
Excentricitate 9,4 mm 0,0308 ft
Lungimea filetului 58,75 mm 0,193 ft
Nr. de elemente al statorului 1
Material OLT 65
Duritatea materialului 380 MPa 55000 psi

ROTOR
1 3/16 in pentru prajini de pompare de 7/8 in
Filet
SR ISO 10428:99 (STAS 329-88)
Lungimea totala 2,864 m 9,40 ft
Lungimea partii elicoidale 2,770 m 9,08 ft
Greutatea 30 kg 66,08 lb
Diametrul minim 41,6 mm 1,637 in
Diametrul maxim 51,0 mm 2,009 in

Pasul 51,5 mm 2027 in

Excentricitate 4,7 mm 0,0154 ft

Diametrul de revolutie 61 mm 2,403 in


Material 42MoCr11
Stratul partii elicoidale Cromat
Duritatea 620 MPa 90000 psi

18
Figura 1.2. Graficul de performanță al pompei 8K1800

19
CAPITOLUL 2

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FABRICAŢIE


A POMPELOR CU CAVITĂŢI PROGRESIVE

Procesul tehnologic constǎ în transformarea semifabricatului ales în piesǎ finitǎ,


proiectarea trebuie realizatǎ în condiţiile asigurǎrii cheltuielilor minime de muncǎ vie şi
materializatǎ, în condiţiile preţului de cost minim de executare a piesei. O datǎ cu creşterea
gradului de apropiere între semifabricat şi piesǎ finitǎ creşte costul semifabricatului şi scade
costul prelucrǎrii mecanice.
Cheltuielile cu prelucrǎrile mecanice sunt de obicei mai mari decât cele necesare obţinerii
semifabricatului. De aceea, unul dintre principiile în perfecţionarea construcţiei de maşini şi
utilaj petrolier trebuie sǎ fie asigurarea obţinerii semifabricatelor cu parametrii dimensionali şi
calitativi cât mai apropiaţi de cei ai piesei finite.

2.1. Principii de proiectare a pompelor cu cavităţi progresive în cazul


pompajului vertical

La proiectarea unei pompe elicoidale trebuie să se aibă în vedere mai multe cerințe: de
presiune si de volum.
Presiunea diferențială al pompei elicoidale nu trebuie să depășească presiunea de
pompare a pompei, astfel eficiența va fi influențată și poate conduce la o uzură prematură a
componentelor pompei.
Presiunea diferențială este suma următoarelor, luând în considerare influența densităților
gazului și a titeiului:
- înălțimea de fluid din tubing minus înălțimea de fluid din spațiul inelar, până la aspirația
pompei elicoidale;
- pierderea de presiune prin frecare în tubing între refularea pompei elicoidale și capul de
pompare care este funcție de:
- diametrul interior al tubingului;
- diametrul exterior al garniturii de antrenare;
- căderea de presiune de-a lungul restricțiilor cum ar fi: mufe și centrori;
- vâscozitatea și viteza fluidului.
- presiunea în linia de amestec.
Pompa elicoidală va fi capabilă să deplaseze volumul cerut pe rotație la înălțimea de fluid
anticipată. Cerința de volum va lua în considerare prezența gazului liber, transportul de solide și
răcirea pompei elicoidale.
Parametrii următori vor fi luați în considerație când se stabilește viteza de rotație pentru
operarea normal:
- volumul total ce va fi pompat, considerând alunecarea;

20
- conținutul de solide abrasive;
- vâscozitatea fluidului și presiunea de aspirație a pompei elicoidale;
- submergenta pompei elicoidale;
- vibrațiile prăjinilor și tubingului, considerând vitezele armonice și deviația sondei;
- uzura componentelor;
- valoarea vitezei de rotație maximă a tuturor componentelor.
Materialele utilizate la fabricarea pompelor elicoidale trebuie să respecte anumite cerințe
impuse de mediul de lucru din sondă și al fluidului pe care îl vehiculează.
Astfel, la alegerea cauciucului adecvat pentru fabricarea statorului unei pompe elicoidale
se va ține seama de efectul termic.
Temperatura de operare a pompei elicoidale poate cauza expansiunea termică a
cauciucului. Expansiunea cauciucului va conduce la reducerea diametrului interior al statorului.
De aceea, rotorul va fi dimensionat în concordanță cu această reducere pentru a asigura
strângerea cea mai potrivită.
Temperatura de operare a unei pompe elicoidale este influențată de:
- temperatura fluidului din jurul pompei elicoidale;
- efectul frecării datorat strângerii, vitezei de rotație și presiunii diferențiale;
- deformarea elastică;
- comprimarea gazelor;
- lubrifierea datorată fluidului;
- efectele transferului de temperatură.
Efectele abraziunii vor fi luate în considerare la alegerea materialelor rotorului și
statorului.
Uzura abrazivă este funcție de:
- conținutul de solide (tip, dimensiune, formă și concentrație);
- viteza particulelor;
- presiunea diferențială pe cavitate;
- viteza de rotație.

2.2. Proiectarea tehnologiei de fabricatie a statorului


Orice piesǎ din construcţia de utilajului petrolier trebuie sǎ îndeplineascǎ, pe lângǎ
condiţiile funcţionǎrii constructive şi o serie de condiţii tehnologice care o definesc tehnologic.
Tehnologicitatea construcţiei pieselor este caracterizatǎ prin însuşirea acestora de a se putea
fabrica la programa de producţie impusǎ, cu un cost cât mai scǎzut, un consum de material şi
manoperǎ redus.
Condiţiile de tehnologicitate impuse pieselor de cǎtre procedeele de prelucrare prin
aşchiere se stabilesc pe baza unei analize critice a construcţiei.

21
2.2.1. Analiza datelor de bazǎ

Orice piesǎ din construcţia de utilajului petrolier trebuie sǎ îndeplineascǎ, pe lângǎ


condiţiile funcţionǎrii constructive şi o serie de condiţii tehnologice care o definesc tehnologic.
Tehnologicitatea construcţiei pieselor este caracterizatǎ prin însuşirea acestora de a se putea
fabrica la programa de producţie impusǎ, cu un cost cât mai scǎzut, un consum de material şi
manoperǎ redus.
Condiţiile de tehnologicitate impuse pieselor de cǎtre procedeele de prelucrare prin
aşchiere se stabilesc pe baza unei analize critice a construcţiei.
Analiza critică a construcției piesei și a desenului de execuție se face în corelație cu
analiza de ansamblu al produsului, din componența căruia face parte piesa. Deasemenea,
caracteristicile constructive și funcționale sunt date prin documentație tehnică.
Statorul este realizat dintr-un semifabricast de tip OLT65 țeavă laminată la cald.
Filetul Statorului este pentru țevi de extracție, cu capete neîngroșate 3½ʺ, conform SR EN
ISO 11960 : 99
În funcție de mediul și temperatura de lucru, profilul elicoidal al statorului, elastomerul,
poate fi realizat din :
 NBR 36-40% AN marcaj „NBR1”, recomandat pentru țițeiuri crude, grele, parafinoase,
apă sărată, gaze de sondă, nisip în suspensie maxim 3% și temperatura maximă de lucru
80°C. Rezistența medie la H2S și CO2.
 NBR 43-50% AN marcaj „NBR 2”, recomandat pentru țițeiuri grele și ușoare - slab
aromatice, apă sărată, gaze de sondă, nisip în suspensie maxim 3% și temperatura
maximă de lucru 80°C. Rezistența medie la H2S și CO2.
 HNBR 43-50% AN marcaj „H”, recomandat pentru țițeiuri grele și ușoare slab
aromatice, apă sărată, gaze de sondă, nisip în suspensie maxim 5% și temperatura
maximă de lucru 120°C. Excelent pentru H2S și CO2.
 FLUORURAT marcaj „F”, recomandat pentru țițeiuri grele, ușoare și foarte ușoare cu
conținut mare de aromate, apă sărată, curaăa fără nisip și temperatura maximă de lucru
140°. Excelent pentru H2S și CO2.
Caracteristicile de profil al statorului:
- Număr începuturi: 2
- Excentricitate (E): 9,4
- Sens înfășurare elice : Dreapta
- Pas stator (Ps): 103

2.2.2. Alegerea semifabricatului şi caracterizarea materialului

Proiectantul, prin desenul de execuție stabilește marca materialului utilizat pentru


confecționarea reperului. Tehnologul, pe baza analizei condițiilor tehnice și a celor de

22
exploatare, precum și a tipului fabricației, stabilește procedeul de obținere a semifabricatului,
care să satisfacă cerințele proiectantului. Procedeul de obținere a semifabricatului este determinat
de o serie de factori ca:
 tipul și proprietățile mărcii materialului;
 forma și dimensiunile piesei finite;
 volumul producției;
La stabilirea procedeului de obținere a semifabricatului pot să apară două cazuri:
a.) alegerea unui semifabricat, având forma și dimensiunile cât mai apropiate de cele ale
piesei finite. În acest caz, costul semifabricatului este ridicat, dar costul prelucrărilor mecanice va
fi mic.
b.) alegerea unui semifabricat, având forma și dimensiunile mai mari decât ale piesei
finite. În acest caz, costul semifabricatului va fi mic, în schimb va crește costul prelucrărilor
mecanice ce se vor executa.
În conformitate cu rolul funcțional al reperului studiat, numărul de piese ce se
execută și marca materialului, se adoptă un semifabricat de tip țeavă laminată prezentat în
tabelul 2.1.
Principalele tipuri de semifabricate întâlnite frecvent în construcția de mașini sunt:
 semifabricate turnate din: fontă, din oțel, din metale și aliaje neferoase;
 semifabricate forjate în matrițe din oțel;
 semifabricate forjate liber din oțel;
 semifabricate debitate din bară laminate la cald din: oțel, din metale și aliaje neferoase;
 semifabricate debitate din bară trasă la cald, din oțel sau alte materiale;

Marca materialului prescris de proiectant pentru confecţionarea unui stator al unei pompe
cu cavităţi progresive este OLT65, conform STAS 8183-80, care face parte din categoria
oţelurilor carbon destinate pentru construcţia utilajului petrolier.
Compoziţia chimică şi caracteristicile mecanice ale oţelului OLT65, STAS 8183-80, oţel
de calitate pentru bare laminate, destinate industriei petroliere sunt prezentate în tabelele 2.1. şi
2.2.

Tabelul 2.1. Compoziţia chimică a oţelului OLT65 conform STAS 8183-80


Compoziţia chimică ( % )
OLT 65
C Mn Si Cr Mo Ni S P

STAS max max max max max


0,40 ÷ 0,50 0,50 ÷ 1,0 0,17 ÷ 0,37
8183-80 0,40 0,10 0,40 0,045 0,04

Tabelul 2.2. Caracteristicile mecanice ale oţelului OLT65 conform STAS 8183-80

23
Rezistenţa la Alungirea la Duritatea
Limita de Gâtuirea la rupere
rupere rupere
curgere Rp0.2 Z
Rm As HB
(N/mm2) (%)
(N/mm2) (%)
370 630 ÷ 780 16 45 220

Tabelul 2.3. Forma și dimensiunile semifabricatului ales.


Denumire Schiţa ţevii rotunde

Ţeavă rotundă
Ø 89x8

2.2.3. Proiectarea filmului tehnologic a statorului

Stabilirea succesiunii operaţiilor, aşezărilor şi fazelor (proiectarea filmului tehnologic) se


face în funcţie de tipul semifabricatului adoptat, de volumul producţiei, de baza materială şi de
ultima operaţie de prelucrare mecanică ce se execută pentru fiecare suprafaţă a reperului studiat.
Proiectarea filmului tehnologic se poate realiza ţinând seama de două aspecte:
- diferenţierea operaţiilor – când piesele se prelucrează pe un număr relativ mare de maşini-
unelte, fiecare executând un anumit tip de prelucrare (strunjire, găurire, frezare, etc.). Avantajul
utilizării maşinilor-unelte universale îl reprezintă faptul că nu necesită calificarea ridicată a operatorilor,
procesul tehnologic este elastic, fără intervenţii esenţiale pentru a se trece la o nouă fabricaţie;
- concentrarea operaţiilor - când se utilizează un număr relativ mic de maşini-unelte şi
utilaje specializate, de înaltă productivitate, care pot prelucra simultan mai multe suprafeţe,
operaţiile diferenţiindu-se numai la prelucrările de mare fineţe.

24