Sunteți pe pagina 1din 22

Traumatisme vertebro-medulare

Realizat de : Anul I
BFK

Bondar Laura-Georgiana
Cuprins :

1. Definitia TVM si Mecanisme de producere <2>

3. Diagnostic imagistic

4. Primul ajutor

5. Modul de viata dupa un traumatism

6. . Programul kinetic in T.V.M. faza post-acuta

7. Tehnici de intoarcere in pat, de ridicare si


deplasare a pacientului cu traumatism vertebro-
medular in faza post acuta

8. Programul kinetic al pacientului cu


traumatism vertebro-medular, faza post acuta
in hidroterapie
9. Masajul pacientului cu traumatism vertebro-
medular in faza post acuta

10. Propuneri

11 Sfarsit !

1. Definitie

Traumatismele vertebro-medulare (TVM) sunt


traumatismele coloanei vertebrale care se soldeaza cu
lezarea maduvei spinarii. Leziunea medulara reprezinta
rezultatul unei agresiuni asupra maduvei spinarii, care
compromite total sau partial functiile acesteia (motorie,
senzitiva, vegetativa, reflexa) .

2. Mecanisme de producere

Mecanismul de producere a traumatismelor vertebro-


medulare (TVM) determina tipul leziunii vertebrale si al
leziunii neurologice, de aceea este important de cunoscut
care aceste mecanisme, precum si asocierea dintre
acestea si tipul leziunilor, acolo unde este posibil. De
asemenea, particularitatile anatomice si functionale ale
coloanei vertebrale la nivelul anumitor segmente fac sa
existe sedii predilecte pentru producerea fracturilor-
luxatie. Astfel, mobilitatea mare a portiunii cervicale a
coloanei vertebrale, precum si diferenta mare de
mobilitate dintre portiunea toracica si cea lombara,
ultima avand la randul ei o mare mobilitate si fiind
solicitata in permanenta intre masa toracica si cea
pelviana, determina producerea fracturilor-luxatie cu
preponderenta la nivelurile C5 si L1 .

3. Diagnosticul imagistic

Radiografia simpla care trebuie sa fie de buna


calitate si sa fie efectuata in incidente AP,
laterale, eventual oblice 3/4 si in pozitia de
inotator (pentru vizualizarea jonctiunii cervico-
toracice). Se pot efectua si examinari in pozitii
functionale (flexie, extensie) insa cu multa
precautie. Radiografia simpla are o valoare aparte
in investigarea imagistica a TVM. Ea trebuie
executata chiar daca nu exista semne de deficit
neurologic si este utila in:

- decelarea leziunilor vertebrale traumatice,


primitive sau secundare (pe os modificat patologic)

- decelarea caracteristicilor leziunilor osoase


(fractura, fractura-luxatie, directia si gradul
deplasarii etc.

- stabilirea deciziei terapeutice (necesitatea


realinierii coloanei si a stabilizarii focarului de
fractura, stabilirea caii de abord in interventia
chirurgicala).
4. Primul ajutor
Primul ajutor dat unui pacient care a suferit un
traumatism vertebro-medular necesita o maxima
prudenta in descarcerarea, pozitionarea si
ridicarea victimei de la locul accidentului.
Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie sa se faca
cu maxima atentie pentru a evita producerea unor
noi leziuni. Flexia coloanei trebuie evitata. Trebuie
de asemenea aplicat un guler temporar (Schantz)
daca leziunea este situata la nivel cervical.
Hipotensiunea si hipoventilatia care urmeaza
imediat unui TVM acut pot sau nu sa prezinte
pericol vital, insa pot de asemenea sa favorizeze
extinderea leziunilor neurologice. Manevrele de
resuscitare trebuie ajustate astfel incat coloana
vertebrala sa ramana stabila.
Insuficienta respiratorie poate sa necesite
oxigenoterapie si asistare ventilatorie. Pierderea
tonusului simpatic poate produce vasodilatatie
periferica cu umplerea patului vascular periferic si
hipotensiune. Tratamentul trebuie deci sa includa
utilizarea diverselor solutii pentru cresterea
volumului intravascular, substantelor alfa
adrenomimetice si atropinei intravenos; se indica
de asemenea asezarea pacientului in pozitie
Trendelenburg.
Trebuie acordata o atentie deosebita temperaturii
corporale – pacientul cu TVM este poichiloterm si
va tinde sa atinga temperatura mediului ambiant.
Este nevoie de introducerea unei sonde
nasogastrice pentru a evita problemele asociate cu
varsaturile datorate stazei gastrice si ileusului
paralitic. Trebuie introdus un cateter urinar pentru
a evita retentia urinei, desi ulterior cateterizarea
intermitenta poate deveni preferabila.
Profilaxia trobozei venoase profunde si a emboliei
pulmonare subsecvente trebuie initiata cat mai
repede posibil folosind doze mici de heparina.
Trebuie sa se incerce transportarea pacientului la
un centru specializat in primele 6-8 ore
posttraumatic.
5. Modul de viata dupa un traumatism

După un traumatism vertebro-medular, revenirea


persoanei la stilul de viaţă anterior este de cele
mai multe ori imposibilă. Cu toate acestea, pe
parcursul perioadei de recuperare, echipa medicală
oferă suportul constant necesar asigurării unui
grad maxim de mobilitate şi independenţă.
Recuperarea trebuie să se realizeze în mod
holistic, ceea ce necesită existenţa unei relaţii de
egalitate între pacient şi persoana care îl
îngrijeşte. Astfel aceştia planifică şi
implementează împreună tratamentul şi îngrijirea
necesară.

ÎNGRIJIRE INDIVIDUALIZATĂ

Ingrijirea este direcţionată în scopul îndeplinirii


necesităţilor individului şi a pregătirii sale pentru
viitor. Terapeuţii implicaţi trebuie să recunoască
rolul pacientului în luarea deciziilor privind
îngrijirea sa, planificarea tratamentului şi
identificarea obiectivelor procesului de recuperare.

Implicarea familiei şi a celorlalte persoane care pot


contribui la obţinerea unor rezultate optime este
inerentă în acest proces, care începe odată cu
internarea în spital şi continuă pe durata întregii
vieţi.

ECHIPĂ MULTIDISCIPLINARA

Echipa multidisciplinară cuprinde medici,


asistenţi, kinetoterapeuţi, specialişti în terapie
ocupaţională, psihologi, asistenţi sociali,
specialişti în ortezare (care se ocupă de
realizarea dispozitivelor de sprijin) şi tehnicieni.
Toţi membrii aceste echipe activează şi
colaborează în scopul realizării unor obiective
comune.

REDOBÂNDIREA MOBILITĂŢII

Specialistul în terapie ocupaţională sau


kinetoterapeutul va evalua necesităţile specifice
ale pacientului şi va lua legătura cu un centru
medical care furnizează produse pentru
persoanele cu dizabilităţi, pentru a procura un
scaun cu rotile şi o saltea adecvate. Acestea vor
avea statutul de „împrumut” pe toată durata
internării.

Din păcate, oferta de scaune cu rotile este


limitată şi multe persoane aleg să îşi cumpere un
model uşor şi modern. Echipa de terapeuţi poate
să ofere sfaturi privind diversele caracteristici
şi ceea ce este mai potrivit pentru fiecare
utilizator.

Unele persoane se pot deplasa fără ajutorul unui


scaun cu rotile, dar au nevoie de un sprijin
suplimentar pentru membre. In aceste cazuri se
poate folosi un dispozitiv ortopedic special rigid,
articulat, denumit orteză, confecţionat în
funcţie de necesităţile individuale. Există câteva
tipuri diferite de astfel de dispozitive, ca de
exemplu cele de tip gleznă-picior şi genunchi-
gleznă-picior.
6. Programul kinetic in T.V.M. faza post-acuta

Obiectivele programului kinetic in traumatismele


vertebro-medulare la pacientii cu afectari
neurologice sunt:

- prevenirea deformarilor si atitudinilor vicioase;

- mentinerea amplitudinilor normale de miscare in


articulatii;

- mentinerea unui tonus muscular cat mai


echilibrat;

- cresterea progresiva a fortei si rezistentei


muschilor total sau partial inervati;

- reeducarea ortostatismului si activitatilor de


transfer;
- reeducarea mersului;

- reeducarea activitatilor gestuale necesare unei


independente maxime in autoservire si deplasare.

7. Tehnici de intoarcere in pat, de ridicare si


deplasare a pacientului cu traumatism vertebro-
medular in faza post acuta

Intoarcerea din decubit dorsal in decubit lateral se


realizeaza astfel: pacientul este in decubit dorsal
cu bratele incrucisate pe trunchi, genunchiul stang
flectat, capul intors spre partea dreapta;
kinetoterapeutul lateral pe partea dreapta
plaseaza o mana pe bazin iar cealalta pe umarul
stang executa o tractiune simultana a umarului si
bazinului ducand pacientul in decubit lateral.

Intoarcerea din decubit dorsal in decubit ventral


se realizeaza astfel: pacientul in decubit dorsal cu
bratul stang pe piept si cu mana dreapta sub ceafa,
piciorul stang asezat peste cel drept,
kinetoterapeutul lateral pe partea dreapta
plaseaza o mana pe bazin iar cealalta pe umar, se
aduce pacientul in decubit lateral apoi se plaseaza
bratul stang pe pat iar pe cel drept in prelungirea
corpului, se continua intoarcerea pana in decubit
ventral, capul se rasuceste spre kinetoterapeut.

Ridicarea si deplasarea cu tractiune se realizeaza


din decubit dorsal cu genunchii flectati, talpile pe
pat bratele il cuprind pe kinetoterapeut plasand un
brat pe sub axiala iar celalalt pe umar astfel incat
sa-si inclesteze degetele la nivel cervical;
kinetoterapeutul este lateral cu palmele pe pat si
picioarele fandate. Kinetoterapeutul isi va indrepta
trunchiul ridicand si deplasand pacientul spre
inainte.

Ridicarea in asezat la marginea patului se


realizeaza din decubit lateral cu genunchii usor
flectati in afara patului, mana pe deasupra umarului
kinetoterapeutului; iar cu cealalta mana pe coapsa
externa a pacientului. Kinetoterapeutul este in
lateral in fata pacientului cu o mana pe omoplat si
antebratul sprijinind umarul, iar cu cealalta pe
coapsa, se duc picioarele in afara patului prin
impingerea coapselor spre inainte concomitent cu
tragerea trunchiului in sus, incat sa aseze pacientul
la marginea patului.

Progresul se face de la postura cu baza de


sustinere mare la cele cu baza cat mai mica,
crescand constiinta unui nou centru de greutate.
Aceasta miscare cu timpul poate fi facuta de catre
pacient singur asigurat sau supravegheat de catre
kinetoterapeut.

Pentru a preveni tulburarile vasomotorii progresia


in asezat se face gradat de la 30 grade pana ce
pacientul poate sa stea la 90 grade fara sa
ameteasca.

8. Programul kinetic al pacientului cu traumatism


vertebro-medular, faza post acuta in
hidroterapie
Ca noutate exista centre de recuperare care au
adaptat in bazine speciale toata gama de aparatura
dintr-o sala de kinetoterapie. Exercitiile sunt
aceleasi ca cele din sala numai ca sunt facute in
bazin sub supravegherea kinetoterapeutului.
Imersia in bazin se face pe o panta special
adaptata, sau cu sisteme special adaptate.
9. Masajul pacientului cu traumatism vertebro-
medular in faza post acuta

Manevrele masajului au capacitatea de a pregati


musculatura pentru kinetoterapie: pentru
musculatura hiportona se indica masajul excitant si
pentru cea hipertona masajul sedativ. Manevrele de
masaj asigura incalzirea locala a regiunii datorita
activarii circulatiei locale. Datorita activarii
receptorilor cutanati si prin hiperemia activa
dezvoltata de manevrele masajului classic au
capacitatea de a induce un puternic efect
analgetic. Important pentru masaj, este procedura
de pregatire pentru programului kinetic de
recuperare. Manevrele masajului clasic au
importanta actiune mecanica combatand
aderentele, retracturile si previne aparitia
escarelor.
10 PROPUNERI

1. Inceperea programului kinetic cat mai repede


posibil chiar daca pacientul este uneori in coma;

2. Aplicarea tehnicilor de facilitare


neuropropioceptiva din faza acuta;

3. Hidroterapia sa fie introdusa imediat dupa faza


acuta;

4. Electrostimularea aplicata si in faza acuta;

5. Prevenirea escarelor prin orice metoda pentru a


nu intarzia programul de recuperare;
6. Exercitiile active sa se faca cu sau fara
rezistenta cat mai repede posibil;

7. Verticalizarea pacientului sa se efectueze cat


mai repede posibil;

8. Reeducarea respiratorie trebuie efectuata inca


din perioada acuta;

9. Invatarea cat mai repede posibil a fotoliului


rulant si a dispozitivelor ajutatoare;

10. Programul de terapie ocupationala trebuie


introdus in acelasi timp cu programul de
recuperare.

11. Sfarsit !