Sunteți pe pagina 1din 11

Proiect IMM

Tema2
SISTEMUL DE MANAGEMENT INTEGRAT CALITATE-MEDIU:

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a fost infiintaţă


în anul 2004 într-o perioada de reforme instituţionale
majore în domeniul protecţiei mediului.
Aderarea României la Uniunea Europeana a constituit
pentru societatea românească un obiectiv strategic
fundamenta. În baza Hotărârii de Guvern Nr. 459 din 19
mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului au fost redefinite
funcţiile şi atribuţiile astfel încât să se asigure cadrul legal
necesar îndeplinirii obligaţiilor prevăzute în Capitolul 22 din
Documentul de poziţie. Trebuie menţionat faptul că, la
acea dată, prin trecerea agenţiilor regionale şi judeţene
pentru portecţia mediului din subordinea Ministerului
Mediului şi Pădurilor în subordinea Agenţiei Naţionale
pentru Protecţia Mediului s-a creat cadrul necesar
implementării legislaţiei şi reglementărilor comunitare la
termenele stabilite.
Misiune
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este menită să
acţioneze pentru a asigura populaţiei un mediu sănătos în
armonie cu dezvoltarea economică şi cu progresul social al
României. Misiunea agenţiei noastre, ca de altfel şi a celor
42 de agenţii judeţene, aflate în subordine directă este de
a asigura un mediu mai bun în România pentru generaţiile
prezente şi viitoare şi realizarea unor îmbunătăţiri majore
şi continue ale calităţii aerului, solului şi apelor.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului îşi indeplineşte
misiunea prin exercitarea următoarelor atribuţii:

 planificarea strategică de mediu;


 monitorizarea factorilor de mediu;
 autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului;
 implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel
naţional şi local;
 raportările către Agenţia Europeană de Mediu, pe
următoarele domenii: calitatea aerului, schimbări
climatice, arii protejate, contaminarea solului, apă.

Responsabilităţi

 asigurarea suportului tehnic pentru fundamentarea


actelor cu caracter normativ, a strategiilor si politicilor
sectoriale de mediu armonizate cu acquis-ul comunitar
si bazate pe conceptul de dezvoltare durabila;
 implementarea legislaţiei din domeniul protecţiei
mediului;
 coordonarea activitatilor de implementare a strategiilor
si politicilor de mediu la nivel naţional, regional si
local;
 reprezentarea in domeniul protecţiei mediului in
relaţiile interne si externe, conform mandatului acordat
de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice;
 autorizarea activitatilor cu impact potenţial asupra
mediului si asigurarea conformării cu prevederile
legale;
 asigurarea funcţionarii laboratoarelor naţionale de
referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot si vibraţii,
precum şi pentru radioactivitate;
 coordonarea realizării planurilor de acţiune sectoriale şi
a planului naţional de acţiune pentru protecţia mediului

Diversitatea biologică înseamnă variabilitatea


organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a
ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme
acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac
parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor,
dintre specii si a ecosistemelor.
Resursele biologice includ resurse genetice, organisme
sau părţi din ele, populaţii sau orice alte componente
biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau valoare
efectivă sau potenţială pentru umanitate.
Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului,
inclusiv conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de
faună şi floră sălbatică, sunt obiective comunitare
esenţiale şi de interes general.
Pentru a menţine sau a restaura habitatele naturale sau
speciile sălbatice de interes comunitar la un stadiu
corespunzător de conservare, sunt desemnate siturile
Natura 2000, astfel încât să se creeze o reţea ecologică
europeană coerentă - Reteaua Natura 2000 - instrumentul
principal al Uniunii Europene de conservare a naturii.
Principalele activităţi desfăşurate în cadrul Direcţiei
Deşeuri şi Substanţe Chimice Periculoase sunt:
Coordonarea şi monitorizarea implementării legislaţiei din
domeniul deşeurilor şi chimicalelor la nivel naţional
Asigurarea unui sistem funcţional de colectare, prelucrare
şi management al informaţiilor şi datelor statistice privind
implementarea legislaţiei naţionale şi europene din
domeniul deşeurilor şi chimicalelor
Asigurarea accesului publicului la informaţiile privind
gestionarea deşeurilor şi chimicalelor în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare
Fundamentarea tehnică a politicilor, strategiilor şi
planurilor de acţiune în domeniul gestionării deşeurilor şi
chimicalelor, prin asigurarea documentaţiei specifice
Elaborarea rapoartelor de sinteză privind starea mediului
pentru domeniul gestionării deşeurilor şi chimicalelor
Colaborarea cu instituţii europene sau din statele
membre sau asociate la UE şi alte organisme de
specialitate din domeniu, din ţară şi străinătate, în baza
mandatului Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Mediului, cu avizul autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului
Colaborarea cu Institutul Naţional de Statistică pentru
dezvoltarea proiectelor de statistică în domeniul gestionării
deşeurilor şi chimicalelor
EMISII DE POLUANŢI ATMOSFERICI

România are obligaţia de a limita emisiile de poluanţi anuale de gaze cu


efect de acidifiere şi eutrofizare şi de precursori ai ozonului, sub valorile
de 918 mii tone/an pentru dioxid de sulf (SO2), 437 mii tone/an pentru
oxizi de azot (NOx), 523 mii tone/an pentru compuşi organici volatili
nonmetanici (NMVOC) şi 210 mii tone/an pentru amoniac (NH3), valori
ce reprezintă plafoanele naţionale de emisie. Plafoanele naţionale de
emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi
amoniac, stabilite pentru anul 2010, sunt cele prevăzute în Protocolul
Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe
distanţe lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de
ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, ratificat
prin Legea nr. 271/2003 şi reprezintă cantitatea maximă de poluant ce
poate fi emisă în atmosferă, la nivel naţional, în decursul unui an
calendaristic. România transmite anual estimări ale emisiilor de poluanţi
atmosferici care cad sub incidenţa Directivei nr. 2001/81/CE privind
plafoane naţionale de emisii pentru anumiţi poluanţi atmosferici
(Directiva NEC) şi a protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice
transfrontaliere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie
1979 (UNECE/CLRTAP) În acest sens, se întocmeşte inventarul naţional
final de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi
amoniac elaborat cu un an în urma anului curent, care se realizează
respectând ghidurile EMEP/CORINAIR pentru estimarea şi raportarea
datelor de emisii şi care asigură transparenţa, acurateţea, consistenţa,
comparabilitatea şi completitudinea acestora. Pentru anul 2009, emisiile
de poluanţi atmosferici au fost estimate utilizându-se versiunea nouă a
ghidului EMEP/EEA privind elaborarea inventarelor de emisii. De
asemenea au fost recalculate emisiile aferente perioadei 2005-2007,
folosind factorii de emisie din noul ghid.
Monoxidul de carbon (CO)

Monoxidul de carbon este un gaz extrem de toxic ce afectează


capacitatea organismului de a reţine oxigenul, în concentraţii foarte
mari fiind letal. Provine din surse antropice sau naturale, care
implică arderi incomplete ale oricărui tip de materie combustibilă,
atât în instalaţii energetice, industriale, cât şi în instalaţii
rezidenţiale (sobe, centrale termice individuale) şi mai ales din
arderi în aer liber (arderea miriştilor, deşeurilor, incendii etc.).
Concentraţiile de CO din aerul înconjurător se evaluează
folosind valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane (10
mg/m3), calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe 8 ore
(medie mobilă).

Din analiza datelor semnificative, statistic obţinute din


monitorizarea CO, în anul 2010, se constată că valorile maxime
zilnice ale mediilor concentraţiilor pe 8 ore, s-au situat mult sub
valoarea limită anuală
protecţia sănătăţii umane (10 mg/m3) la toate staţiile din RNMCA. Concentraţiile medii anuale

Radioactivitatea mediului

Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii


Mediului (RNSRM) face parte din sistemul integrat de
supraveghere a poluării mediului pe teritoriul Romaniei,
aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Padurilor
(MMP).

RNSRM a fost înfiinţată în anul 1962 şi constituie o


componentă specializată a sistemului naţional de
radioprotecţie, care realizeaza supravegherea şi controlul
respectării prevederilor legale privind radioprotecţia
mediului şi asigura îndeplinirea responsabilităţilor MMP
privind detectarea unor niveluri crescute de
radioactivitate, avertizarea şi alarmarea factorilor de
decizie în cazul unor evenimente cu impact radiologic
asupra mediului.

RNSRM funcţionează cu un număr de 37 de Staţii de


Supraveghere a Radioactivităţii Mediului din cadrul
Agenţiilor pentru Protecţia Mediului. Coordonarea
ştiinţifică, tehnică şi metodologică a RNSRM este
asigurata de Laboratorul Naţional de Referinţă pentru
Radioactivitate (LR) din cadrul ANPM.

Sistemul Naţional de Avertizare/Alarmare pentru


Radioactivitatea Mediului (SNAARM) cuprinde în prezent
88 staţii automate de monitorizare a debitului dozei gama
în aer şi 5 staţii automate de monitorizare a
radioactivităţii apei. Dintre cele 88 staţii automate de
monitorizare a debitului dozei gama în aer 15 sunt
amplasate în zona de influenţă a CNE Kozlodui, 33 în
zona de influenţă a CNE Cernavodă, 2 staţii de fond
(amplasate la Babele şi Toaca ), iar restul sunt distribuite
uniform pe teritoriul ţării, în reşedinţele de judeţ. Staţiile
automate locale sunt concepute să permită funcţionarea
şi monitorizarea radioactivităţii mediului în zonele în care
au fost montate, într-o manieră continuă, fără
necesitatea intervenţiei umane (operare automată), în
condiţiile de mediu existente în regiunile de amplasare.
SNAARM este coordonat de la un centru de comandă aflat
în cadrul Laboratorul de Radioactivitate, ANPM.

S-ar putea să vă placă și