Tema2 SISTEMUL DE MANAGEMENT INTEGRAT CALITATE-MEDIU:
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a fost infiintaţă
în anul 2004 într-o perioada de reforme instituţionale majore în domeniul protecţiei mediului. Aderarea României la Uniunea Europeana a constituit pentru societatea românească un obiectiv strategic fundamenta. În baza Hotărârii de Guvern Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului au fost redefinite funcţiile şi atribuţiile astfel încât să se asigure cadrul legal necesar îndeplinirii obligaţiilor prevăzute în Capitolul 22 din Documentul de poziţie. Trebuie menţionat faptul că, la acea dată, prin trecerea agenţiilor regionale şi judeţene pentru portecţia mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului s-a creat cadrul necesar implementării legislaţiei şi reglementărilor comunitare la termenele stabilite. Misiune Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este menită să acţioneze pentru a asigura populaţiei un mediu sănătos în armonie cu dezvoltarea economică şi cu progresul social al României. Misiunea agenţiei noastre, ca de altfel şi a celor 42 de agenţii judeţene, aflate în subordine directă este de a asigura un mediu mai bun în România pentru generaţiile prezente şi viitoare şi realizarea unor îmbunătăţiri majore şi continue ale calităţii aerului, solului şi apelor. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului îşi indeplineşte misiunea prin exercitarea următoarelor atribuţii:
planificarea strategică de mediu;
monitorizarea factorilor de mediu; autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului; implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel naţional şi local; raportările către Agenţia Europeană de Mediu, pe următoarele domenii: calitatea aerului, schimbări climatice, arii protejate, contaminarea solului, apă.
Responsabilităţi
asigurarea suportului tehnic pentru fundamentarea
actelor cu caracter normativ, a strategiilor si politicilor sectoriale de mediu armonizate cu acquis-ul comunitar si bazate pe conceptul de dezvoltare durabila; implementarea legislaţiei din domeniul protecţiei mediului; coordonarea activitatilor de implementare a strategiilor si politicilor de mediu la nivel naţional, regional si local; reprezentarea in domeniul protecţiei mediului in relaţiile interne si externe, conform mandatului acordat de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice; autorizarea activitatilor cu impact potenţial asupra mediului si asigurarea conformării cu prevederile legale; asigurarea funcţionarii laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot si vibraţii, precum şi pentru radioactivitate; coordonarea realizării planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de acţiune pentru protecţia mediului
Diversitatea biologică înseamnă variabilitatea
organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii si a ecosistemelor. Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau părţi din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau valoare efectivă sau potenţială pentru umanitate. Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, inclusiv conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, sunt obiective comunitare esenţiale şi de interes general. Pentru a menţine sau a restaura habitatele naturale sau speciile sălbatice de interes comunitar la un stadiu corespunzător de conservare, sunt desemnate siturile Natura 2000, astfel încât să se creeze o reţea ecologică europeană coerentă - Reteaua Natura 2000 - instrumentul principal al Uniunii Europene de conservare a naturii. Principalele activităţi desfăşurate în cadrul Direcţiei Deşeuri şi Substanţe Chimice Periculoase sunt: Coordonarea şi monitorizarea implementării legislaţiei din domeniul deşeurilor şi chimicalelor la nivel naţional Asigurarea unui sistem funcţional de colectare, prelucrare şi management al informaţiilor şi datelor statistice privind implementarea legislaţiei naţionale şi europene din domeniul deşeurilor şi chimicalelor Asigurarea accesului publicului la informaţiile privind gestionarea deşeurilor şi chimicalelor în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare Fundamentarea tehnică a politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune în domeniul gestionării deşeurilor şi chimicalelor, prin asigurarea documentaţiei specifice Elaborarea rapoartelor de sinteză privind starea mediului pentru domeniul gestionării deşeurilor şi chimicalelor Colaborarea cu instituţii europene sau din statele membre sau asociate la UE şi alte organisme de specialitate din domeniu, din ţară şi străinătate, în baza mandatului Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului Colaborarea cu Institutul Naţional de Statistică pentru dezvoltarea proiectelor de statistică în domeniul gestionării deşeurilor şi chimicalelor EMISII DE POLUANŢI ATMOSFERICI
România are obligaţia de a limita emisiile de poluanţi anuale de gaze cu
efect de acidifiere şi eutrofizare şi de precursori ai ozonului, sub valorile de 918 mii tone/an pentru dioxid de sulf (SO2), 437 mii tone/an pentru oxizi de azot (NOx), 523 mii tone/an pentru compuşi organici volatili nonmetanici (NMVOC) şi 210 mii tone/an pentru amoniac (NH3), valori ce reprezintă plafoanele naţionale de emisie. Plafoanele naţionale de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, stabilite pentru anul 2010, sunt cele prevăzute în Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 271/2003 şi reprezintă cantitatea maximă de poluant ce poate fi emisă în atmosferă, la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic. România transmite anual estimări ale emisiilor de poluanţi atmosferici care cad sub incidenţa Directivei nr. 2001/81/CE privind plafoane naţionale de emisii pentru anumiţi poluanţi atmosferici (Directiva NEC) şi a protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979 (UNECE/CLRTAP) În acest sens, se întocmeşte inventarul naţional final de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac elaborat cu un an în urma anului curent, care se realizează respectând ghidurile EMEP/CORINAIR pentru estimarea şi raportarea datelor de emisii şi care asigură transparenţa, acurateţea, consistenţa, comparabilitatea şi completitudinea acestora. Pentru anul 2009, emisiile de poluanţi atmosferici au fost estimate utilizându-se versiunea nouă a ghidului EMEP/EEA privind elaborarea inventarelor de emisii. De asemenea au fost recalculate emisiile aferente perioadei 2005-2007, folosind factorii de emisie din noul ghid. Monoxidul de carbon (CO)
Monoxidul de carbon este un gaz extrem de toxic ce afectează
capacitatea organismului de a reţine oxigenul, în concentraţii foarte mari fiind letal. Provine din surse antropice sau naturale, care implică arderi incomplete ale oricărui tip de materie combustibilă, atât în instalaţii energetice, industriale, cât şi în instalaţii rezidenţiale (sobe, centrale termice individuale) şi mai ales din arderi în aer liber (arderea miriştilor, deşeurilor, incendii etc.). Concentraţiile de CO din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane (10 mg/m3), calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe 8 ore (medie mobilă).
Din analiza datelor semnificative, statistic obţinute din
monitorizarea CO, în anul 2010, se constată că valorile maxime zilnice ale mediilor concentraţiilor pe 8 ore, s-au situat mult sub valoarea limită anuală protecţia sănătăţii umane (10 mg/m3) la toate staţiile din RNMCA. Concentraţiile medii anuale
Radioactivitatea mediului
Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii
Mediului (RNSRM) face parte din sistemul integrat de supraveghere a poluării mediului pe teritoriul Romaniei, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Padurilor (MMP).
RNSRM a fost înfiinţată în anul 1962 şi constituie o
componentă specializată a sistemului naţional de radioprotecţie, care realizeaza supravegherea şi controlul respectării prevederilor legale privind radioprotecţia mediului şi asigura îndeplinirea responsabilităţilor MMP privind detectarea unor niveluri crescute de radioactivitate, avertizarea şi alarmarea factorilor de decizie în cazul unor evenimente cu impact radiologic asupra mediului.
RNSRM funcţionează cu un număr de 37 de Staţii de
Supraveghere a Radioactivităţii Mediului din cadrul Agenţiilor pentru Protecţia Mediului. Coordonarea ştiinţifică, tehnică şi metodologică a RNSRM este asigurata de Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Radioactivitate (LR) din cadrul ANPM.
Sistemul Naţional de Avertizare/Alarmare pentru
Radioactivitatea Mediului (SNAARM) cuprinde în prezent 88 staţii automate de monitorizare a debitului dozei gama în aer şi 5 staţii automate de monitorizare a radioactivităţii apei. Dintre cele 88 staţii automate de monitorizare a debitului dozei gama în aer 15 sunt amplasate în zona de influenţă a CNE Kozlodui, 33 în zona de influenţă a CNE Cernavodă, 2 staţii de fond (amplasate la Babele şi Toaca ), iar restul sunt distribuite uniform pe teritoriul ţării, în reşedinţele de judeţ. Staţiile automate locale sunt concepute să permită funcţionarea şi monitorizarea radioactivităţii mediului în zonele în care au fost montate, într-o manieră continuă, fără necesitatea intervenţiei umane (operare automată), în condiţiile de mediu existente în regiunile de amplasare. SNAARM este coordonat de la un centru de comandă aflat în cadrul Laboratorul de Radioactivitate, ANPM.