Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI DEZVOLTARE UMANA

COMPORTAREA TOXICELOR
ÎN ORGANISM

STUDENTI : Liliana OBADA


Laurentiu HRIȚCU
Daniela BRADU

DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI
DEZVOLTARE UMANA
NUTRITIE SI DIETETICA
Grupa: 1411D
UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI DEZVOLTARE UMANA

COMPORTAREA TOXICELOR
ÎN ORGANISM

Prin substanță toxică se ințelege orice compus exogen care pătruns în organism pe diferite
căi provoacă alterari structurale și funcționale la diferite nivele de organizare ale materiei vii și
care sunt exprimate pe plan clinic printr-o stare patologica. Aici pot fi incluse și toxicele endogene
(toxici produși de organism)

1. Toxicelor în organism
1.1.Absorbția și transportul toxicelor în organism.

Absorbția toxicelor în organism se realizeaza prin:


- difuzie pasivă simplă
- transport active: glucide, AA
Tipuri de transfer prin membrane biologice.
TRANSPORT PASIV prin filtrare și difuziune simplă
- la nivelul porilor membranari, în sensul gradientului de concentrație
TRANSPORT ACTIV
- se face contra gradientului de concentrație
- cu ajutorul sistemului membranar tip cărăuș
- permite compețiția dintre 2 substanțe transportate de același cărăuș
- depinde de procesele metabolice ce produc ATP
- este inhibat de toxicii ce inhiba aceste procese
CALEA GASTRO-INTESTINALĂ este principala cale pentru pătrunderea substanțelor
străine/toxice prin:
- ingerare de alimente/dietă
- ingerare de medicamente
Calea gastro-intestinală prezentată în figura de mai jos cuprinde din punct de vedere anatomic
segmentele:
- Cavitate bucală
- Esofag
- Stomac
- Intestin subțire
- Intestin gros
UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI DEZVOLTARE UMANA

1.2. Segmentele anatomice ale tubului digestiv, la nivelul cărora are loc absorbția de
substanțe toxice.

Absorbția toxicelor are loc în toate segmentele tubului digestiv, cu precădere la nivelul intestinului
subțire, organ specializat pentru funcția de absorbție.
Absorbția în tubul digestiv
Are loc la nivelul tuturor segmentelor, dar sediul principal este INTESTINUL SUBȚIRE.
Cavitatea bucală
Reprezintă calea de intrare a substanțelor organice. De obicei este locul în care începe absorbția
substanțelor, însă timpul scurt pe care alimentele îl parcurg la nivelul cavității bucale limitează
totuși procesul de absorbție.
La nivelul mucoasei bucale are loc absorbția pentru toate substanțele hidrosolubile, apoi trec în
circulația generală.
Exemplu: o picatură de nicotină pe mucoasa bucala produce efecte toxice: salivație, dispnee,
convulsii, moarte.
Esofagul
La nivelul esofagului absorbția este foarte redusă, deoarece contactul toxicelor cu mucoasa
esofagului este extrem de redus. Din acest motiv mucoasa esofagiană nu prezintă importanță
pentru toxicoligie.
Stomacul
La nivelul stomacului absorbția este limitată din următoarele considerente:
- Structura histologica a mucoasei gastrice nu este adaptată pentru procesul de absorbție;
- Vascularizația redusă;
- Conținutul ridicat de colesterol;
- Vărsăturile de asemeni limitează procesul de absorbție.
Exemple: Alcoolul, cafeina, acidul acetil salicylic, stricnina sunt absorbite în stomac dar mult mai
puțin decât în intestin.
Mucoasa gastrica.
Absorția se realizează doar atunci când toxicul nu a fost eliminat prin vomă. La nivelul stomacului
absorbția este totuși lentă.
Exemplu: la pH acid puternic se absorb acizii slabi și nu se absorb bazele tari. Conținutul gastric,
în cazul stomacului plin poate diminua și neutraliza toxicul putând chiar să-l facă nevătămător.
Exemplu: proteinele din alimente precipită sărurile metalelor grele. Stomacul gol poate să absoarbă
rapid toxicul. Totuși stomacul gol prezintă și avantajul că poate determina voma.
Intestinul
Intestinul subțire.
Este considerat principalul organ de absorbție
Vilozitățile intestinale sunt locul principal de absorbție a majorității toxicelor ingerate
Intestinul gros.
UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI DEZVOLTARE UMANA

La nivelul intestinului gros absorbția este mult mai mică decât la nivelul intestinului subțire.
Mucoasa colonului este traversată mai ușor de substanțele puțin ionizate și destul de liposolubile
decât de cele puternic disociate și cu liposolubilitate mare;
ex: acizii slabi, bazele slabe sunt mai bine absorbite decât acizii și bazele puternic disociate.
Mucoasa intestinală. Este principala suprafață de absorbție toxicelor, îndeosebi mucoasa
intestinului subțire, iar la ierbivorele nerumegatoare și intestin gros. Coprostaza favorizează
absorbția, iar diareea o diminuează.
Absorbția la nivelul placentei – este o cale de absorbție pentru medicamente dar și substanțe
toxice indeosebi sub forma de gaze și lichide volatile, metale grele, solvenți organici, cu implicații
grave în dezvoltarea fătului.

2. Substanțe toxice

2. 1. ZAHĂRUL
Zahărul este, fără îndoială, una dintre cele mai periculoase substanţe de pe piaţa alimentară
în zilele noastre. Ne referim la zahărul alb rafinat (din sfeclă de zahăr sau trestie), din care s-au
eliminat toate vitaminele, mineralele, proteinele, fibrele, apa şi alte elemente sinergice.
Pentru a ne explica efectele nocive ale zahărului, să vedem traseul pe care îl face în
organism odată ce a fost ingerat:
– zahărul străbate cu uşurinţă intestinul subţire ajungând în sânge, unde provoacă o stare de
hiperglicemie
– aceasta va determina o stare de excitare fizică şi nervoasă
– pancreasul alertat peste măsură secretă mai multă insulină decât normal, ceea ce are ca rezultat
scăderea zahărului din sânge sub medie, aşa încât în scurt timp se instalează o stare de
hipoglicemie.
– ficatul îşi face datoria şi transferă o parte din rezervele sale de glucide în sânge. Aceste alternanţe
dereglează întreg metabolismul şi, în timp, obosesc şi uzează organismul (mai ales pancreasul),
epuizând în acelaşi timp sistemul nervos. Zahărul afectează grav şi imunitatea. Insulina, care
rămâne în circulaţia sanguină mult timp după ce zahărul a fost metabolizat, inhibă hormonul de
creştere secretat de glanda pituitară.
În plus, zahărul este tratat ca agent străin şi toxic de către sistemul imunitar, datorită
structurii sale chimice nenaturale ca şi datorită contaminării industriale cu alţi compuşi reţinuţi în
procesele de rafinare. Astfel, zahărul declanşează un răspuns imunitar inutil şi în acelaşi timp
inhibă funcţia imunitară, acţionând ca o sabie cu două tăişuri.

2.2. ALCOOLUL
Este cel mai la îndemână excitant la ora actuală. Interzicerea lui a fost imposibilă deoarece e foarte
simplu de produs, iar obiceiurile legate de folosirea lui au fost prea adânc înrădăcinate…
Nocivitatea sa se reflectă în următoarele aspecte:
UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI DEZVOLTARE UMANA

– alcoolul se comportă (şi este) ca orice drog, folosirea lui creând dependenţă în timp; astfel, după
ce bem un pahar cu băutură alcoolică, ne simţim un timp (destul de scurt, de altfel) ˝bine˝, după
care urmează, ireversibil, faza a doua de ˝cădere˝, depresivă, din care se iese de obicei cu o nouă
doză şi astfel cercul se închide;
– folosirea sa regulată, în doze mari, generează în timp intoxicaţie alcoolică cronică (care se poate
şi acutiza), cu efecte devastatoare mai ales asupra sistemului nervos, determinând tulburările
psihice şi comportamentale atât de frecvent întâlnite astăzi;
– prin aciditatea creată în organism, demineralizează corpul, provocând osteoporoză, slăbirea
danturii etc.; de asemenea, poate provoca anumite forme de ulcer, mai ales când se consumă pe
nemâncate;
– perturbă grav, în timp, anumite organe vitale (ficatul, rinichii etc.);
– creşte riscul bolilor de inimă şi circulaţie, precum şi al cancerelor de diverse naturi;
--alcoolul este printre cei mai importanţi factori de risc în bolile cardiovasculare.

2.3. ASPARTAMUL
Aspartamul, un produs de 200 de ori mai dulce decât zahărul şi care practic nu conţine nici o
calorie, este un ester metilic al dipeptidului L-aspartil – L-fenilalanină. El se descompune în
fenilalanină 50%, care poate să fie neurotoxică şi, la unele persoane sensibile, poate produce crize
epileptice ; acid aspartic 40%, care poate produce tulburări ale creierului aflat în dezvoltare;
metanol 10% , care dacă se transformă prin oxidare în formaldehidă, este foarte toxic.
Reacţii adverse produse de aspartam.
- Neurologice
- Dermatologice
- Cardiace
- Respiratorii
- Scăderea glicemiei
- Sindrom Alzheimer cronic mai frecvent
- Intoxicaţie cu formaldehidă
Au fost raportate, până în prezent, mai multe decese şi cel puţin 70 de simptome diferite ca
rezultat al consumului de aspartam. Dintre acestea, semnalăm ca deosebit de grave: blocarea
formării serotoninei în creier, care poate produce tulburări comportamentale, cum ar fi violenţa,
apetenţă pentru sinucideri; dureri de cap, insomnii, pierderi de memorie, oboseală cronică,
depresie, scăderea inteligenţei, cearcăne, scăderea şi tulburări ale vederii, reacţii cutanate, roşeaţă
a obrajilor, mâncărimi, creşterea în greutate, căderea părului, foame/sete excesive, dureri
abdominale, balonare, diaree, dureri articulare, crampe, hemoragii nazale, vertij, sensibilitate
foarte mare la zgomote, senzaţie de frig chiar şi în plină vară, probleme menstruale, impotenţă,
probleme sexuale, hiperventilaţie, convulsii, epilepsie, greaţă, vomă, hipo- şi hiperglicemie, dureri
în piept, probleme ale tiroidei, tremurături, dureri la înghiţit, dureri la urinare, sensibilitate la
infecţii, astm.
UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI DEZVOLTARE UMANA

3. Metabolizarea substantelor toxice in organism

Biotransformarea este conversia ezimatică a toxinelor având ca urmare transformarea


substanțelor exogene în metaboliți mai polari, mai ușor exctetabili si mai puțin toxici.
Organismul uman are posibilitatea de a metaboliza aproape toate structurile chimice.
Compușii exogeni toxici/netoxici suferă metabilizarea fiind eliminați sub formă de metabolite
FICATUL este sediul major al biotransformărilor substanțelor exogene ingerate.
Organele și țesuturile care facilitează intrarea și ieșirea din organism conțin enzime de
metabolizare:
a) Plămân
b) Rinichi
c) Intestin
d) Plasmă
e) Celulele reticulului endoplasmatic
Ex: Metanolul - este metabolizat ca formulă în majoritate la nivel de ficat - acțiunea se manifestă
în retinî.

Fazele metabolizării:
Faza I: Un compus A active/inactive biologic este transformat prin reacții de oxidare, reducere,
hidroliză întru-un compus B active sau B’ inactive
Faza II: compuși A, B, și B’ trec prin reacții de conjugare sau sinteză în compusul C de obicei
inactiv biologic
Exemplu: Benzenul
I faza – trece prin oxidare directă sau prin epoxidare în fenol, di-, sau trifenol
II faza – suferă o conjugare cu aciidul glucuronic sau cu sulfatul
Sunt și excepții
- Un compus se metabolizează complet în faza I – Etanolul
- Un compus trece direct în faza II – Fenolul

Eliminarea toxicelor din organism


Îndepărtarea naturală a toxicelor absorbite care se găsesc în sange, limfa, lichid intestinal, celule,
țesuturi.
Eliminarea se poate face:
- ca atare
- sub formă de metaboliți rezultați din biotransformare
Fiecare toxic prezintă o comportare diferită în ceea ce privește eliminarea din organism:
- calea de eliminare
- forma sub care se elimină
- viteza și durata de eliminare
UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
DEPARTAMENTUL DE SANATATE SI DEZVOLTARE UMANA

Organe prin care se elimina toxicele:


Principalele organe prin care se elimină toxicele sunt: rinichi, tub digestiv, piele, glande
mamare.
Eliminarea prin rinichi – principalul organ de eliminare a toxicelor
Se îndepărtează cea mai mare parte a sărurilor metalice, alcaloizi, compuși organici
Unele toxice apar în urină la câteva minute după ingerarea lor – important pentru diagnosticare.
Odată cu toxicele și metaboliții lor se mai pot elimina prin urină și unele produse patologice:
albumina, celule epiteliale, hematii, Hb – indică gradul de suferință renală
Eliminare prin tubul digestiv
Prin sucurile digestive, bilă (vezica biliară)
Eliminarea prin piele și glande mamare:
Glandele sudoripare – metale grele, bromuri, ioduri, substanțe volatile
Laptele – un important vehicul de substanțe toxice de la animal la om
Ex: Compuși organoclorurați (ca insecticidele) – din laptele de origine animală, carne de vită,
pasăre, pește

Bibliografie:
TOXICOLOGIE ALIMENTARA – suport de curs - s. l. dr. Lungu Maria Magdalena

http://www.cyf-medical-distribution.ro/articole/cursuri-11.php

Introduction to food toxicology second edition, Food Science and Technology International
Series, Academic Press, Copyright 2009, Elsevier Inc. All rights reserved.Takayuki Shibamoto
Department of Environmental Toxicology University of California Davis, CA, Leonard
Bjeldanes Department of Nutritional Sciences and Toxicology University of California Berkeley,
CA pdf.

http://197.14.51.10:81/pmb/AGROALIMENTAIRE/Introduction%20to%20Food%20Toxicolog
y%20Second%20Edition.pdf