Eseu : Copilăria lui Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare sa născut în data de 20 iulie 356 Î.Hr în Pella capitala Macedoniei, chiar în
aceeași noapte cînd Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat. Este fiul lui Filip al II-lea al
Macedoniei și al Olimpiei. Tatăl său i-a oferit de-a lungul copilăriei o educație spartană, fiind
foarte sever. Se spune că l-a aruncat în mijlocul unui grup de lei.
De mic Alexandru a fost pasionat de arta războiului,a învățat să lupte, să călărească, să cînte la
diverse instrumente și să vîneze. La numai 10 ani, Alexandru dovedește tuturor că are calitățile
necesare pentru a deveni un mare conducător. Se spune că un negustor i-a adus lui Filip un cal ce
nu putea fi îmblînzit de nimeni. Dar Alexandru a reușit să descopere teama calului de propria
umbră și a reușit să îl îmblînzească, calul ce avea să îl însoțească pe Alexandru pînă în
îndepărtata Indie mai tîrziu.
Cînd Alexandru a împlinit 13 ani, Filip a început să îi caute lui un tutore care să se ocupe de
educația lui și îl găsește pe marele filosof Aristotel.
Alexandru descoperă operele lui Homer și este pasionat de marii eroi ai vremurilor, Hercule și
Ahile. Aristotel iși pune amprenta asupra educației copilului și îl învață medicină, filosofie,
religie, logică și artă.
Cînd Alexandru a împlinit vîrsta de 16 ani, Aristotel și-a încheiat datoria de educare a copilului,
iar Alexandru a dovedit maturitatea necesară să conducă țara în absența tatălui său, plecat în
diverse războaie departe de casă. Deci copilăria lui Alexandru se sfîrșește.
La vîrsta de doar 20 de ani, Alexandru devine regele Macedoniei, după ce tatăl său, Filip al II-lea
a fost asasinat de căpetenia propriei gărzi .

A elaborat studenta :
Cușnirenco Daniela
Fac. ȘREM
Grupa: FB11Z