M 50 –A.T.

ÎNGRIJIRI NURSING ALE BOLNAVULUI CRITIC CU DISFUNCțIE CARDIO-

VASCULARĂ

Îngrijirea bolnavului critic cardio-vascular necesită,recunoașterea manifestărilor de

dependență ale afecțiunilor specifice cardiace,efectuarea explorărilor funcționale și
recunoașterea modificărilor majore de ritm și E.K.G. , cunoașterea tehnicilor de monitorizare
și de tratament, cunoștințe farmacologice.
Supravegherea bolnavilor internați în ATI este permanentă și intensivă, monitorizarea
clinică și paraclinică fiind indispensabilă. Aceasta vizează :
-evaluarea frecvenței și amplitudinii pulsului periferic sau central.
-palparea șocului apexian în spațiul 4-5 intercostal stg. pe linia medioclaviculară
-auscultația cordului –pentru diagnosticarea de sufluri de stenoză, zgomote cardiace
aritmice.
-evaluarea electrocardiogramei obligatorie la orice pacient peste 40 ani și dacă se
suspicionează o interesare cardiovasculară într-o afecțiune.
- observația clinică generală urmarește aspectul tegumentelor, mucoaselor și unghiilor,
existența dispneii, prezența edemelor generalizate sau la membrele inferioare, temperatura,
diureza.
-masurarea tensiunii arteriale
- abordul vascular în terapie intensivă – se realizează prin :
a. abord venos periferic = cateterizarea unei vene periferice în scopul administrării lichidelor
și a drogurilor și recoltarea sângelui pentru examene de laborator.Se cateterizează în special
venele membrului superior ,cele antecubitale.Pentru puncție se folosesc canule venoase.
b. abordul venos central =introducerea unui cateter până la nivelul atriului drept sau venelor
cave.
c.puncția și cateterizarea arterială =introducerea unei canule arteriale la nivelul arterelor :
*radială
*femurală
*brahială
Puncția se efectuează asemănător cu puncția venoasă dar este efectuată de către medic .
Asistenta:- pregătește bolnavul și materialele necesare pentru puncție și ajută medicul în
timpul efectuării puncției.
- servește medicul steril cu instrumentele necesare ,
-efectuează dezinfecția tegumentelor de la locul puncției,
-pregătește seringa cu medicamentele indicate de medic.
-menține pacientul în poziția dată și-l supraveghează.
-preia materialul recoltat și-l pregătește pentru laborator ,
- după retragerea acului de puncție ,asistenta aplică un tampon compresiv pe care îl ține cu
pensa porttampon 5 min.
-aplică pansament uscat pe care îl comprimă cu un săculeț de nisip ,în funcție de arteră.
-bolnavul va sta în repaus la pat 4-6 ore, în funcție de artera puncționată.
-se controlează pansamentul și se măsoară pulsul, TA. ,R ,se apreciază culoarea și
temperatura locală a tegumentelor.
Pentru analiza gazelor sanguine ,produsul va fi ferit de contactul cu aerul, se etichetează și
se trimit imediat la laborator.
Complicații :-hemoragii
- puncționarea altor formațiuni (vase,nervi )
- injectare periarterială
-hematoame cu compresiunea tesuturilor.
M 50 –A.T.I

Prin puncția arterială ,se poate introduce un cateter în vederea unor explorări ale
parametrilor sângelui arterial.
Cel mai des se cateterizează artera radială și cea femurală .După introducerea canulei se
retrage acul ,se adaptează canula la sistemul de măsurare a presiunii invazive ,apoi se fixează
canula la piele prin intermediul a două fire, pentru evitarea ieșirii accidentale a canulei. Se
efectuează pansament local cu comprese sterile.Schimbarea pansamentului să se facă la 48
ore cu aseptizarea tegumentului.
Prevenirea trombozării cateterelor venoase și arteriale se realizează prin heparinizarea
cateterului în perioadele când nu este folosit.Se introduce 1ml ser heparinizat pe cateter și
închiderea cu un dop steril a capătului cateterului.
Înainte de utilizare se scoate dopul , se aspiră cu o seringă pentru avedea dacă este permeabil
sau nu. Dacă nu se aspiră sânge înseamnă ca este trombozat cateterul și se schimbă.
Cateterele intraarteriale pot fi ținute 14 zile, când se recomandă schimbarea poziției lor.
Cateterizarea arterială trebuie să devină o metodă de rutină în monotorizarea pacienților
critici din unitățile de terapie intensivă, atât din punct de vedere hemodinamic cât și al
echilibrului acido-bazic și a gazelor sanguine.

PUNCȚIA PERICARDICĂ
Definitie.Reprezintă pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică , care se transformă
din spațiu virtual în cavitate reală prin acumulare de sânge sau lichid de transsudație.
Scop :explorator
terapeutic
Indicată în caz de urgență , când se acumulează lichid între foițele pericardului și îngreunează
activitatea inimii care se manifestă prin dispnee accentuată, hipotensiune arterială.
Locul puncției : -spațiul V intercostal stg la 6 cm de marginea sternului -p. exploratorie.
-spațiul VI--VII la jumătatea distanței dintre linia axilară anterioară și cea
medioclaviculară stg. –când cantitatea de lichid este mare ( după ex. radiologic. )
- la extremitatea apendicelui xifoid , cu bolnavul în poziție semișezândă—
p. evacuatoare.
Asistenta pregătește materialele necesare sterile pe măsuța de tratament acoperită cu un
câmp steril .
Pregătește psihic și fizic pacientul;îl încurajază și îl așează în poziția necesară scopului
puncției.
Medicul execută puncția ajutat de asistenta medicală.După extragerea acului de puncție
de către medic asistenta efectuează pansament steril la locul puncției și așează bolnavul în
poziție de decubit dorsal cu toracele ridicat ușor.
-asigură repaus fizic și psihic pacientului.
-monitorizează pulsul, tensiunea arterială și respirația temperaturapacientului.
-administrează la indicația medicului toni-cardiace.
-aplica pungă cu gheață pe regiunea precordială dacă se presupune o hemoragie.
Accidente ! –pătrunderea acului în miocard (apar mișcări ale acului sincrone cu mișcările
inimii) se retrage acul.
-- fenomene de insuficiență cardiacă în urma decomprimării bruște a cavității
pericardice. Medicul recomandă medicație tonicardiacă.
--șoc pericardic –se previne prin anestezie , iar dacă apare se efectuează
reanimare cardiorespiratorie.
- infecții ale mediastinului dacă conținutul pericardic este septic.