Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iasi

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor


Specializarea Administratie Publica

MODURI DE STINGERE A OBLIGATIILOR CIVILE

Anul III Seria 1 Grupa 4

2008
CUPRINS

1. Notiunea de obligatie civila

2. Stingerea obligatiilor civile

3. Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor

4. Moduri de stingere a obligatiilor civile

4.1. Plata

4.2..Executarea silita

4.3.Compensatia

4.4.Confuziunea

4.5.Darea in plata

4.6.Remiterea de datorie

4.7.Imposibilitatea fortuita de executare

Bibliografie

2
1. Notiunea de obligatie civila

“Obligatia civila constituie raportul juridic dintre doua sau mai multe persoane
fizice sau persoane juridice, ori intre aceste doua categorii distincte de subiecte ale
dreptului, una dintre parti, numita “creditor”, determinand-o pe cealalta, numita
“debitor”, sa execute o prestatie pozitiva sau negativa.”1
“In sens larg prin obligatie se intelege raportul juridic in continutul caruia intra
atat latura activa, care este drept de creanta ce apartine creditorulu, cat si corelativul
acestui drept, adica latura pasiva a raportului, care este datoria ce incumba debitorului.
In sens restrans obligatia desemneaza numai latura pasiva a raportului juridic,
fiind deci sinonima cu datoria ce revine debitorului.
In cazul in care accentul este pus pe latura pasiva: latura activa a obligatiei fiind
implicata, obligatia poate fi definita ca acel raport juridic in virtutea caruia o persoana,
denumita debitor este tinuta fata de o alta persoana, denumita creditor, fie la o prestatie
pozitiva (a da, a face), fie la o abstentiune (a nu face).”2
Uneori termenul de obligatie (“obligatiune”) este folosit pentru a desemna un
inscris (“instrumentum”) doveditor al unui raport juridic de obligatie (de exemplu,
inscrisurile nominative sau la purtator, destinate de a dovedi contracte de imprumut).
Raportul de obligatii comporta urmatoarele elemente structurale:
- subiectele, reprezentate de persoanele fizice si juridice;
- continutul, consta in dreptul creditorului de a-i solicita debitorului indeplinirea
obligatiei;
- obiectul, consta in realizarea unei actiuni pozitive sau abtinerea de la aceasta de catre o
persoana;
- constrangerea, consta in puterea pe care legea o recunoaste creditorului de a sili pe
debitor sa-si execute obligatia sa, in cazul in care acesta nu o indeplineste voluntar.
Spre deosebire de raporturile juridice civile in al caror continut se afla drepturi
reale si indatoriri corelative lor, care au un caracter de durata si stabilitate, prin ele fiind,
de regula, exprimata statica circuitului civil, raporturile juridice de obligatii, in continutul

1
Harbada Maria, “Drept civil”, Editura U.A.I.C., Iasi , 2005, pag. 161
2
Statescu Constantin, Barsan Corneliu , “Drept civil.Teoria generala a obligatiilor”, Editia a VIII-a, Editura
AllBeck, Bucuresti, 2002, pag. 3

3
carora se afla drepturi de creanta si indatoririle particulare corelative lor, au caracter
efemer, deoarece se nasc, exista si se sting in scopul realizarii dinamice circuitului civil.
Cu alte cuvinte, raporturile obligationale s-ar putea spune ca se nasc pentru a se stinge.

2.Stingerea obligatiilor civile

“Stingerea obligatiei reprezinta incetarea raportului obligational dintre creditor si


debitor, sens in care sunt utilizate diferite moduri reglementate de lege.”3
Modul sau mijlocul firesc si de dorit de realizare a creantelor consta in executarea
voluntara si in natura lor specifica a prestatiilor datorate de debitor catre creditorul
sau.Cand o asemenea executare voluntara nu intervine datorita refuzului debitorului de a-
si indeplini indatoririle sau din alte cauze imputabile lui, acelasi scop poate fi realizat prin
executarea silita in natura sau prin echivalent a obligatiilor.
Mijloacele de stingere a obligatiilor sunt enumerate in textul articolului 1091
Codul Civil, unde se dispune:”Obligatiile se sting prin plata , prin novatiune, prin
remitere voluntara, prin compensatie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin
anulare sau resciziune, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie.”
Conceptia legiuitorului roman, mai mult sau mai putin criticabila, a fost supusa
unei atente observatii de catre specialistii in domeniu.Aceste observatii privesc novatia,
nulitatea, rezolutiunea si prescriptia extinctiva, fiind considerate sau nu modalitati de
stingere a obligatiilor.
 Novatia este considerata un mod de transformare a raporturilor de obligatii;
stingerea obligatiei vechi este conditionata obligatoriu de nasterea simultana a unui nou
raport de obligatii, legatura juridica originara fiind inlocuita cu o noua legatura
juridica.Stingerea obligatiei vechi isi are cauza juridica in nasterea noii obligatii.In cazul
in care obligatia noua nu se naste valabil, obligatia veche supravetuieste si nu se poate
stinge.Asadar novatia prin dublul sau efect este o operatie juridica prin care are loc
transformarea unei obligatii intr-o alta obligatie.
 “Nulitatea si rezolutiunea nu pot fi considerate mijloace juridice de stingere a
obligatiilor, ele actioneaza asupra actelor juridice care dau nastere la raporturi

3
Harbada Maria, “Drept civil”, Editura U.A.I.C., Iasi , 2005, pag.183

4
obligationale.Prin nulitate si rezolutiune se desfiinteaza insusi izvorul raportului
obligational, ceea ce inseamna ca obligatia nu a existat niciodata, ea fiind desfiintata
retroactiv.De asemenea, realizarea conditiei rezolutorii produce aceleasi efecte, obligatia
este desfiintata retroactiv.”4 Acestea doua nu pot fi calificate ca facand parte dintre
mijloacele de stingere a obligatiilor, “chiar daca pana la momentul rezolutiunii sau inainte
ca nulitatea sa fi operat, prestatiile s-au executat total sau partial, nascandu-se astfel o
noua obligatie de restituire a prestatiei executate inversa raportului initial.”5
 In ce priveste prescriptia extinctiva, s-a impus opinia potrivit careia efectul
prescriptiei consta in stingerea dreptului la actiune in sens material, fiind inscrise printre
modurile specifice de stingere a drepturilor si actiunilor patrimoniale prin neexecutarea
acestora in intervalul de timp prevazut de lege.Astfel creditorul nu mai are posibilitatea
de a obtine pe cale de constrangere statala obligarea debitorului la executarea prestatiei
pe care o datoreaza in cadrul raportului obligational.

3.Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor

Textul articolului 1091 Codul Civil se limiteaza doar la enumerarea mijloacelor


juridice de stingere a obligatiilor si nu propune criterii de clasificare a acestora.Acesta
misiune si-a asumat-o literatura de specialitate.
In opinia autorului Constantin Statescu, clasificarea modurilor de stingere a
obligatiilor civile are la baza doua criterii:rolul vointei partilor in incetarea raportului
juridic obligational si faptul realizarii sau nerealizarii creantei creditorului, adica in ce
masura, prin incetarea raportului de obligatie, a fost sau nu realizata creanta creditorului.
1. “Dupa rolul vointei partilor cu privire la incetarea raportului juridic
obligational, distingem:
a) Moduri voluntare de stingere a obligatiilor care implica o manifestare de
vointa a partilor pentru incetarea raportului juridic de obligatie, cum sunt remiterea de
datorie, compensatia conventionala;
b) Moduri de stingere care opereaza in afara manifestarii de vointa a partilor, cum
sunt: imposibilitatea fortuita de executare, confuziunea.
4
Pop Liviu , “Tratat de drept civil.Obligatiile”, vol I, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.440
5
Gaita Maria , “Drept Civil.Obligatii”, Editura Institutului European, Iasi, 1999, p.402

5
2.Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei creditorului,
distingem:
a) Moduri de stingere care duc la realizarea creantei creditorului, adica la
satisfacerea dreptului sau de creanta: compensatia, confuziunea, darea in plata;
b) Moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei creditorului:
remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare.”6

4.Moduri de stingere a obligatiilor civile


4.1. Plata

Etimologic, cuvantul “plata” provine din latinescul “pacare”, ceea ce inseamna “a


da satisfactie”.
In limbajul curent, plata desemneaza sau evoca numai executarea voluntara a unei
obligatii pecuniare si consta in remiterea sau predarea unei sume de bani catre creditor.
“In sens juridic, plata are un sens mult mai larg si desemneaza executarea
voluntara a oricarei obligatii pozitive sau negative, indiferent de natura sa , cum sunt:
transmiterea unui drept, constituirea unui drept, incheierea unui contract, executarea unei
lucrari, efectuarea unui transport, prestarea oricarui alt serviciu, predarea unui bun cert,
individualizarea si predarea unor bunuri generice, predarea de inscrisuri etc.”7
Plata este reglementata in Cartea a III-a, Titlul III, Cap.VIII, Art.1092-1121 din
Codul Civil.Codul civil cuprinde reguli privitoare la conditiile platii (art.1093-1104),
imputatia platii si oferta reala de plata.De asemenea in art.1106-1109 este reglementata si
plata prin subrogatie, operatie juridica analizata in contextul abordarii mijloacelor
juridice prin care se realizeaza transmisiunea obligatiilor.Efectul subrogatiei consta in
transmiterea dreptului de creanta a carui titular a fost creditorul originar, la noul creditor
numit subrogat;raportul obligational nu se stinge, ci el continua sa existe neschimbat, cu
exceptia creditorului, care este inlocuit de noul creditor.
“Subrogatia imbraca doua forme, si anume:
a) Legala, atunci cand este prevazuta de lege;

6
Statescu Constantin, Barsan Corneliu , “Drept civil.Teoria generala a obligatiilor”, Editia a VIII-a, Editura
AllBeck, Bucuresti, 2002, pag. 394
7
Pop Liviu, “Tratat de drept civil.Obligatiile”, Vol. I, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.181

6
b) Conventionala, daca ea este stipulata de parti prin acordul lor de vointa si poate
fi: subrogatie consimtita de creditor si subrogatie consimtita de debitor.”8
In ceea ce priveste natura juridica a platii, in literatura de specialitate, exista opinii
pro si contra privind calitatea sa de act juridic.In cazul obligatiilor “de a face” si “de a nu
face” se prezinta ca un fapt material, pe cand in cazul obligatiilor “de a da” ea este un act
juridic.Plata este un act juridic de o natura si structura particulare.Vointa partilor
raportului juridic de obligatii nu este absolut libera si nici indiferenta pentru efectuarea
unei parti valabile, nici pentru debitor, tinut sa execute prestatia la care este indatorat, si
nici pentru creditor, care trebuie sa se declare multumit ca prestatia primita este conforma
cu ceea ce i s-a datorat.
Conditiile generale ale platii
Autorul platii.Articolul 1093 Codul Civil prevede:”Obligatia poate fi achitata de
orice persoana interesata precum de un coobligat sau de un fidejusor.Obligatia poate fi
achitata chiar de o persoana neinteresata; aceasta persoana trebuie sa lucreze in numele si
pentru achitarea debitorului sau, de lucreaza in numele sau propriu, sa nu se subroge in
drepturile creditorului.”
Asa cum rezulta din reglementarea mai sus mentionata, in primul rand, plata se
face in mod normal de catre debitor personal sau prin reprezentantul sau.Daca doua sau
mai multe persoana au calitatea de debitor, fiecare dintre ele nu numai ca poate face plata,
ci sunt obligate sa faca plata datoriei comune.Fac parte din aceasta categorie: codebitorii
indivizibili, codebitori solidari, debitorul principal si fidejusorul.
In al doilea rand, mai pot fi si persoane interesate sa faca plata, chiar fara a avea
aceasta obligatie.De exemplu, este tert interesat si dobanditorul unui imobil
ipotecat.Acesta poate plati datoria garantata cu ipoteca asupra acelui imobil pentru a
salva bunul de la urmarire.
In al treilea rand, plata poate fi facuta de un tert neinteresat, in numele debitorului
sau in nume propriu.In prima situatie, se paote face plata in numele si pentru liberarea
debitorului in executarea unui contract de mandat sau in conditiile gestiunii de afaceri.
Persoanele care pot primi plata sunt creditorul, imputernicitul sau, ori acela care
este autorizat de justitie sau lege sa o primeasca pentru creditor, potrivit articolului 1096
8
Harbada Maria, “Drept civil”, Editura U.A.I.C., Iasi , 2005, pag.183

7
Codul Civil.In caz de deces al creditorului, plata se face catre succesorii acestuia,
proportional cu partile lor de creditare.
In articolul 1096 alin.2 si art.1097 Codul Civil sunt prevazute trei situatii in care
poate fi valabila si plata facuta unei terte persoane:
a) Creditorul ratifica plata facuta unui tert fara calitatea de a primi .Prin ratificare,
tertul dobandeste calitatea de mandatar al creditorului cu efect retroactiv;
b) Plata i-a folosit creditorului.Plata ii profita creditorului in situatia in care se
stinge obligatia acestuia.Este cazul platii facute de debitor unui creditor al creditorului
sau;
c) Plata facuta cu buna credinta persoanei ce are in posesiunea sa o creanta, chiar
daca ulterior posesorul ar fi evins, cum ar fi cazul mostenitorului care la momentul platii
creantelor defunctului, dar ulterior este inlaturat de la succesiune.
Obiectul platii.Debitorul are obligatia sa execute intocmai prestatia ce face
obiectul raportului juridic obligational.Creditorul nu poate fi obligat sa primeasca o alta
prestatie indiferent de valoarea ei (art.1100 Codul Civil).
Indivizibilitatea platii.In legislatia noastra (art.1101 alin.1 Codul civil) este
consacrat principiul indivizibilitatii platii, potrivit caruia creditorul nu poate fi obligat sa
primeasca o plata partiala, cu unele exceptii.Dintre care exemplificam situatia in care
partile au convenit ca plata sa se faca partial, cazul debitorului care inceteaza din viata,
datoria impartindu-se intre succesorii acestuia proportional, sau cazul in care instanta
hotaraste sa-i acorde debitorului mai multe termene pentru plata.
Data platii.In cazul obligatiilor pure si simple palata trebuie facuta o data cu
nasterea raportului juridic obligational.Daca obligatia este afectata de un termen
suspensiv, executarea fiind suspendata pana la momentul implinirii termenului, plata
trebuie facuta la expirarea termenului, cand datoria ajunge la scadenta.
Plata cu intarziere a datoriei da dreptul creditorului la despagubiri reprezentand
contravaloarea prejudiciului produs prin neefecutarea la termen a platii.
Locul platii.Plata se face la locul stabilit prin conventia partilor conform art.1104
Codul Civil.
Imputatia platii.Daca un debitor care datoreaza unui creditor mai multe prestatii
de acceasi natura, face o plata ce nu stinge toate obligatiile, se pune intrebarea care dintre

8
datorii se considera a fi platita.”In materia imputatiei platii, de regula , partile au interese
contrarii, debitorul fiind interesat in stingerea datoriilor producatoare de dobanzi, iar
interesul creditorului fiind ca, mai intai, sa fie stinse datoriile ce nu produc dobanzi.”9
Imputatia platii este conventionala si legala.
a) Imputatia conventionala.De regula partile stabilesc modul in care se face
imputatia platii.In lipsa unui acord cel care stabileste datoria ce intelege sa o stinga prin
plata este debitorul.
b) Imputatia legala este reglementata in art.1113 Codul Civil.Regulile prevazute
in acest text se aplica numai atunci cand nici una din parti nu a stabilit modul in care sa se
faca imputatia platii.
Oferta reala..Oferta reala presupune refuzul creditorului de a primi plata de la
debitor, acesta din urma putandu-se elibera de plata datoriei, prin intermediul instantei si
cu respectarea procedurii prevazute in art.1114-1121 Codul Civil si art.586-590 Codul de
Procedura Civila.
4.2..Executarea silita a obligatiilor

Potrivit unor autori “executarea silita este procedura prin mijlocirea careia
creditorul titular al dreptului recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau prin alt titlu
executoriu, cu concursul organelor de stat competente, constrange pe debitorul sau, care
nu-si executa de bunavoie obligatiile decurgand dintr-un asemenea titlu, dar si le aduce la
indeplinire, in mod silit.”10
Executarea silita este reglementata in Cartea a V-a, art.3711-5805 Codul de
Procedura Civila.
Pentru ca executarea silita sa poata avea loc, este necesar ca respectiva creanta
care urmeaza a fi realizata pe aceasta cale sa fie certa, lichida si exigibila.
In cazul in care debitorul nu executa prestatia pe care o datoreaza, creditorul sau
poate sa recurga la masurile de executare silita.
Executarea silita in natura se poate realiza atat prin mijloace directe cum sunt:
predarea bunurilor mobile sau a celor imobile de la debitor la creditor si individualizarea
bunurilor generice pe care debitorul le are, dar refuza sa le individualizeze si predarea lui
9
Gaita Maria – “Drept Civil.Obligatii”, Editura Institutului European, Iasi, 1999, p.409
10
Pop Liviu, “Tratat de drept civil.Obligatiile”, Vol. I, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.493

9
creditorului, cat si prin mijloace indirecte: autorizarea creditorului de a obtine prestatia ce
i se datoreaza in natura de la o terta persoana pe cheltuiala debitorului, amenzile
cominatorii si sistemul daunelor cominatorii.
Pe langa executarea silita in natura este cunoscuta si reglementata si executarea
silita prin echivalent banesc a obligatiilor care sunt de alta natura decat obligatiile
pecuniare.Se recurge la aceasta forma de executare numai in acele imprejurari in care
executarea in natura a prestatiilor nu este obiectiv posibila, din cupla debitorului, sau ea
nu prezinta nici un interes pentru creditor, care prefera sa primeasca echivalentul banesc,
prin mijloace de constrangere statala.

4.3.Compensatia

Aceasta institutie este privita ca un procedeu asemanator platii si se caracterizeaza


prin stingerea a doua obligatii reciproce, de aceeasi natura, intre aceleasi persoane.Daca
obligatiile sunt de valoare egala ele se sting in intregime si daca sunt de valoare inegala,
ele se sting pana la concurenta celei mai mici.In Codul Civil institutia este reglementata
in art.1143-1153.
In functie de izvorul sau, compensatia poate fi legala, conventionala si
judecatoreasca.11
a) Compensatia legala este acea forma de compensatie care opereaza in temeiul
legii fara a fi nevoie de acordul partilor sau de o hotarare judecatoreasca.Articolul 1144
Codul Civil dispune:”Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand
debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul
cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor lor respective.”
b) Compensatia conventionala.Cand nu sunt intrunite conditiile pentru a opera
compensatia legala (existenta obligatiilor reciproce, certitudinea, lichiditatea si
exigibilitatea creantelor), partile pot conveni in sensul compensarii creantelor reciproce,
efectele acestei forme de compensatie fiind aceleasi ca cele ale compensatiei legale, cu
deosebirea ca efectele compensatiei conventionale se produc de la data conventiei
partilor.

11
Lazar Patrick, “Drept Civil.Obligatii.Contracte”, Editura Europolis, Constanta, 2007, p.92

10
c) Compensatia judecatoreasca.Atunci cand nu sunt indeplinite conditiile
compensatiei legale si nici cele ale compensatiei conventionale, la cererea unuia dintre
creditorii reciproci, instanta de judecata va putea dispune stingerea datoriilor pana la
concurenta celei mai mici dintre ele.Efectele acestui tip de compensatie se produc de la
data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus.

4.4.Confuziunea

Conform articolului 1154 Codul Civil confuziunea este acel mod de stingere a
obligatiilor care consta in intrunirea in aceeasi persoana, deopotriva a calitatii de creditor
si de debitor al aceleiasi obligatii.
Exemplul cel mai des intalnit este acela in care creditorul mosteneste pe debitor
sau invers.
Prin confuziune se stinge obligatia si, odata cu ea, se sting si garantiile reale sau
personale.Confuziunea care opereaza in persoana debitorului il libereaza si pe fidejusor,
dar atunci cand opereaza in persoana fidejusorului se stinge doar obligatia accesorie a
acestuia din urma.In cazul obligatiilor solidare, prin confuziune, creanta se stinge numai
pentru partea codebitorului in persoana caruia a operat, iar celorlalti codebitori le profita
doar in limita acestei parti.

4.5.Darea in plata

“Este operatiunea juridica prin care debitorul executa, cu acordul creditorului, o


alta prestatie decat aceea la care s-a obligat initial.”12
Schimbarea obiectului platii se poate face numai cu consimtamantul creditorului,
deoarece potrivit art.1100 din Codul Civil, acesta nu ar putea fi silit sa primeasca o alta
prestatie decat aceea la care s-a obligat debitorul.Conditia ca acordul creditorului privind
12
Cosmovici Paul Mircea, “Drept Civil.Drepturi reale.Obligatii.Codul Civil”, Editia a III-a, Editura
AllBeck, Bucuresti, 1998, p.389

11
inlocuirea prestatiei, sa fie concomitent cu plata este de esenta darii in plata, deoarece
daca partile au convenit anterior platii ca debitorul sa execute o alta prestatie, conventia
lor este o novatie cu schimbarea obiectului.
Darea in plata stinge raportul obligational, cu toate accesoriile si garantiile reale si
personale.

4.6.Remiterea de datorie

Reglementata de art.1138-1142 Codul Civil, remiterea de datorie reprezinta


renuntarea cu titlu gratuit de catre creditor la valorificarea creantei pe care o are fata de
debitorul sau.
Remiterea de datorie nu este un act juridic unilateral, ci un contract a carui
incheiere face necesara existenta consimtamantului debitorului.Acest contract este cu titlu
gratuit, intrucat implica intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau,
putandu-se incheia cu respectarea regulilor generale aplicabile tuturor contractelor si a
celor speciale care privesc liberalitatile.
Referitor la regulile de forma, daca remiterea de datorie este facuta prin acte intre
vii, ea constituie o donatie indirecta, putand fi realizata in orice forma: scrisa, verbala,
expresa ori tacita.Daca este facuta prin testament, trebuie sa indeplineasca toate conditiile
de fond si de forma prevazute de lege pentru validitatea testamentului.
In ceea ce priveste probatiunea in materia remiterii de datorie, in afara de regulile
comune aplicabile in domeniu, art.1138 Codul Civil “instituie doua prezumtii:
- una absoluta, conform careia, daca creditorul inmaneaza debitorului titlul original
constatator al creantei, constand intr-un inscris sub semnatura privata, debitorul va fi
eliberat de datorie;
- una relativa, in sensul ca, daca creditorul remite voluntar debitorului titlul original
constatator al creantei sale, care este un inscris autentic sau o copie legalizata a unei
hotarari judecatoresti investita cu formula executorie, debitorul va fi eliberat de
datorie.”13

13
Lazar Patrick, “Drept Civil.Obligatii.Contracte”, Editura Europolis, Constanta, 2007, p.96

12
Remiterea de datorie are ca efect stingerea creantei debitorului, acesta nemaifiind
obligat la a o executa.
4.7.Imposibilitatea fortuita de executare

Debitorul, care este in imposibilitate absoluta de executare a prestatiei datorita


unui caz fortuit sau de forta majora, este liberat, obligatia fiind astfel stinsa, se cere insa
ca disparitia bunului sa fi avut loc fara vina acestuia.
Acest mod de stingere a obligatiilor priveste si obligatiile de a nu face, precum si
pe cele de a face care implica un fapt personal al debitorului (caracterul intuitu personae).
“Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiei nu duce la liberarea debitorului
in urmatoarele situatii:
- obligatia are ca obiect bunuri de gen, pentru ca prin natura lor, aceste bunuri pot
fi inlocuite de altele de acelasi fel, de aceeasi cantitate si calitate ca bunul pierit.
- in momentul pieirii fortuite a lucrului, debitorul era pus in intarziere (art.1156
alin.2 Codul Civil).Debitorul care fusese pus in intarziere se poate libera de obligatie
numai daca dovedeste ca bunul ar fi pierit si la creditor.
- cand debitorul a luat asupra lui cazurile fortuite, asumandu-si expres
raspunderea si pentru caz de forta majora.”14
In cazul imposibilitatii fortuite de executare, efectul consta in stingerea obligatiei
cu toate accesoriile si garantiile sale.

BIBLIOGRAFIE

1. Cosmovici Paul Mircea, “Drept Civil.Drepturi reale.Obligatii.Codul Civil”, Editia

a III-a, Editura AllBeck, Bucuresti, 1998

2. Gaita Maria – “Drept Civil.Obligatii”, Editura Institutului European, Iasi, 1999

14
Gaita Maria , “Drept Civil.Obligatii”, Editura Institutului European, Iasi, 1999, p.428

13
3. Harbada Maria, “Drept civil”, Editura U.A.I.C., Iasi , 2005

4. Lazar Patrick, “Drept Civil.Obligatii.Contracte”, Editura Europolis, Constanta,

2007

5. Pop Liviu, “Tratat de drept civil.Obligatiile”, Vol. I, Editura C.H. Beck, Bucuresti,

2006

6. Statescu Constantin, Corneliu Barsan – “Drept civil.Teoria generala a

obligatiilor”, Editia a VIII-a, Editura AllBeck, Bucuresti, 2002

7. Codul Civil

8. Codul de Procedura Civila

14