Experimentul Franck-Hertz.

Determinarea energiei de tranziŃie pe primul nivel energetic

excitat al atomului de neon

Scopul lucrării
Scopul lucrării îl reprezintă observarea absorbŃiei discrete de energie pe un atom în experimentul
Franck-Hertz. Se va determina experimental energia de tranziŃie de pe nivelul fundamental pe primul nivel
excitat al atomului de neon, se va estima ecranarea nucleului de către electroni şi se va calcula energia
nivelului fundamental al atomului de neon.

ConsideraŃii teoretice
Conform modelului atomic al lui Bohr, electronii dintr-un atom se situează pe orbite staŃionare în
jurul nucleului. Orbitele staŃionare sunt grupate pe nivele energetice, fiecare nivel energetic fiind
caracterizat de o anumită valoare a energiei electronului. Energia nivelelor apare astfel ca fiind
cuantificată. Atomul poate să absoarbă sau să emită un foton executând un salt de pe un nivel energetic pe
altul. Energia fotonului absorbit sau emis este la rândul ei cuantificată, fiind egală cu diferenŃa dintre
energiile nivelelor pe care se execută saltul. Modelul atomic al lui Bohr a fost dedus ulterior în cadrul
mecanicii cuantice.
Considerăm cazul unui atom hidrogenoid format dintr-un
electron cu sarcina − e care se deplasează pe o orbită staŃionară în jurul
unui nucleu cu sarcina + Ze . Potrivit modelului lui Bohr, energiile
posibile ale electronului sunt:
m0 e 4 Z 2 1 1
En = − ⋅ 2 = −CZ 2 ⋅ 2 , (1)
32π ε 0 h n
2 2 2
n
unde m0 este masa electronului, ε 0 este permitivitatea electrică a
vidului, h = h (2π ) este constanta lui Planck redusă, iar n este ordinul
nivelului energetic. Constanta C este dată de formula:
m0 e 4
C= .
32π 2 ε 0 h 2
2

În cazul unui atom cu mai mulŃi electroni, aceştia vor ecrana parŃial nucleul astfel încât sarcina sa va
apărea ca fiind redusă de la valoarea Ze . Dacă atomul conŃine N + 1 electroni dintre care N sunt
apropiaŃi de nucleu şi al N + 1 -lea se situează pe o orbită îndepărtată, putem considera ca acesta din urmă
este influenŃat de un nucleu cu sarcina “redusă” la ( Z − N )e . În acest caz, formula (1) devine:

E n = −C (Z − N ) ⋅ 2 .
2 1
n
Dacă electronul se află pe o orbită apropiată de nucleu, ecranarea nucleului de către cei N electroni nu
mai este perfectă şi în formula de mai sus N este înlocuit cu numărul efectiv de sarcini ecranate N ef , care
nu mai este un număr întreg. În acest caz, energia nivelului n este
E n = −C (Z − N ef ) ⋅ 2 .
2 1
(2)
n
Saltul de pe nivelul m pe nivelul n se face cu emisia sau absorbŃia unei energii

∆E mn = E m − E n = C (Z − N ef ) ⋅  2 − 2  .
2  1 1 
(3)
n m 
Dacă ∆E mn > 0 tranziŃia se face cu emisie de energie, iar dacă ∆E mn < 0 se face cu absorbŃie de energie.
Dacă emisia se face sub formă de radiaŃie electromagnetică, atunci se poate calcula frecvenŃa radiaŃiei şi
lungimea sa de undă:
∆E mn c
ν mn = , λ mn = . (4)
h ν mn
Din (3) se obŃine N ef funcŃie de ∆E mn :
 ∆E mn
N ef = Z − . (5)
 1 1 
C 2 − 2 
n m 

Principiul lucrării
Prin experimentul Franck-Hertz (James Franck, Gustav Hertz, 1913) s-a demonstrat că atomii
absorb energie cu valori cuantificate, verificându-se astfel modelul atomic al lui Bohr. Pentru aceasta,
Franck şi Hertz au folosit un tub umplut cu vapori de mercur în care au injectat un flux de electroni care,
prin ciocniri şi cedarea de energie atomilor de mercur, induceau tranziŃii ale acestora din urmă pe nivele
superioare.
În experimentul de faŃă se foloseşte un tub
umplut cu neon (Ne) la joasă presiune. Tubul
conŃine un catod K , un anod A şi două grile
intermediare G1 şi G2 . Electronii sunt emişi de
catod prin efect termoelectronic. În urma
ciocnirilor inelastice ale electronilor cu atomii de
Ne, aceştia din urmă pot suferi tranziŃii de pe
nivelul fundamental pe primul nivel excitat, cu
absorbŃia unei energii ∆E12 de la electroni.
Tensiunea U 3 este folosită pentru injectarea
electronilor din spaŃiul catodului în spaŃiul de
accelerare G1 − G2 . Aici, electronii sunt acceleraŃi sub tensiunea U 1 , care va varia crescător în timpul
măsurătorilor. Energia electronilor acceleraŃi în spaŃiul G1 − G2 este, în raport cu energia de la poziŃia
G1 , E = eU 1 . Tensiunea U 2 dintre G2 şi A este o tensiune de frânare şi este folosită ca filtru care lasă
să treacă doar acei electroni care au valoarea energiei E > eU 2 .
Tensiunea de accelerare U 1 este mărită gradat în timpul măsurătorilor, pornind de la valoarea 0 .
Curentul anodic are valoarea iniŃială I A = 0 . IniŃial electronii vor suferi doar ciocniri elastice cu atomii de
Ne. Dacă Ńinem cont că masa unui atom de Ne este mult mai mare decât masa unui electron şi electronii
suferă un număr mic de ciocniri în spaŃiul G1 − G2 , putem considera că electronii îşi conservă energia, iar
curentul I A va creşte odată cu tensiunea U 1 . Atunci când energia electronilor atinge valoarea E = ∆E12 ,
aceştia încep să sufere ciocniri inelastice cu atomii de Ne, cedând acestora energia ∆E12 , iar curentul I A
(1)
scade brusc la o valoare minimă. Aceasta se întâmplă la o valoare a tensiunii de accelerare U 1 = ∆E12 e .
Dacă tensiunea de accelerare U 1 este mărită în continuare, I A va creşte până când energia electronilor
(2 )
atinge valoarea E = 2 ∆E12 , iar tensiunea de accelerare va fi U 1 = 2 ∆E12 e , moment în care I A va
înregistra un nou minim ş.a.m.d. Astfel, graficul I A = f (U 1 ) prezintă maxime şi minime succesive.
Energia electronilor în dreptul minimelor este E = k ∆E12 , k fiind ordinul minimului. Minimele sunt
plasate aproximativ în dreptul valorilor tensiunii de accelerare:
(k ) k ∆E12
U1 = . (6)
e
Pentru ca electronii să ajungă la anod, tensiunea de accelerare trebuie să aibă o valoare (considerând
electronii monoenergetici, după exact k ciocniri inelastice şi neglijând U 3 ):
k ∆E12
U1 > +U2 .
e
 (k )
Tensiunea corespunzătoare minimelor curentului I A suferă abateri de la valorile U 1 datorită
câtorva factori. Unul dintre aceştia este distribuŃia vitezei electronilor emişi de catod. Viteza electronilor
are o distribuŃie Maxwell şi poate fi modificată prin tensiunea de alimentare a filamentului. Cazul ideal în
(k )
care fasciculul de electroni este monoenergetic şi minimele sunt plasate exact în dreptul valorilor U 1 nu
poate fi obŃinut practic. Un alt factor care deplasează maximele şi minimele curentului anodic îl reprezintă
lucrul de extracŃie al electronilor din metalul anodului şi catodului. La valori mici ale curentului I A , cum
sunt cele corespunzătoare valorilor minime, această influenŃă poate fi neglijată. Un al treilea factor este
tensiunea U 3 . Tensiunea reală la care sunt acceleraŃi electronii este U 1 + U 3 . Rezultă că tensiunea U 3
(k ) (k )
deplasează toate minimele de la valorile U 1 − U 3 . Pentru a elimina efectul tensiunii
la valorile U 1
U 3 şi în parte al lucrului de extracŃie, ne vom raporta la tensiunea grilei G1 şi vom neglija primul minim,
adică punctul în care începe să crească curentul prima dată. Primul minim utilizat va fi acela atins după
primul maxim.
Atomii de Ne care au ajuns pe primul nivel excitat ( n = 2 ) rămân pe acest nivel pentru un interval
de timp scurt, după care trec înapoi pe nivelul fundamental n = 1 , emiŃând radiaŃie electromagnetică.
FrecvenŃa şi lungimea de undă a acestei radiaŃii pot fi calculate cu formulele (4).

Aparatură experimentală
- tub cu neon
- unitate de control şi măsură a
tubului
- computer
- program pentru analiza şi
reprezentarea grafică a valorilor
măsurate
Modul de lucru
1) IdentificaŃi componentele aparaturii
experimentale
2) PorniŃi programul de măsurare în modul
“Cobra3 Franck-Hertz experiment Gauge”
3) SetaŃi modul de măsurare automat,
tensiunea U 1 pe axa Ox , canalul pentru
măsurarea curentului anodic I A . IntroduceŃi
parametrii: U 1 final = 99,90 V , U 2 = 8,0 V ,
U 3 = 3,0 V , U f ≡ U H = 8,0 V . SetaŃi
afişajul de tip diagramă.
4) IniŃiaŃi o sesiune de măsurare. Tensiunea
U 1 creşte automat şi este reprezentată grafic
dependenŃa I A = f (U 1 ) .
(k )
5) CitiŃi de pe grafic valorile tensiunii U 1
corespunătoare minimelor de ordinul k ale curentului I A care urmează după primul maxim. Dacă
(k )
minimele apar sub forma unui palier, tensiunea U 1 se determină la mijlocul palierului.
6) CalculaŃi diferenŃele valorilor succesive ale tensiunii citite.
7) CalculaŃi media şi erorile acestor diferenŃe. Media este energia experimentală de tranziŃie de pe nivelul
fundamental pe primul nivel excitat ∆E12 exp în eV. CalculaŃi energia ∆E12 exp în J.
8) CalculaŃi frecvenŃa şi lungimea de undă a fotonilor emişi în tranziŃia inversă a atomilor de Ne folosind
valoarea experimentală ∆E12 exp şi poziŃionaŃi-i în spectrul radiaŃiei luminoase.
9) CalculaŃi numărul efectiv de sarcini ecranate N ef cu formula (5), folosind valoarea ∆E12 exp găsită.
10) Cu N ef obŃinut mai sus şi cu formula (2) calculaŃi energia nivelului fundamental E1 al atomului de
Ne.
OpŃional: ReprezentaŃi grafic nivelele energetice ale atomului de Ne de la n = 1 până la n = 6 .

Constante utilizate:
sarcina elementară: e = 1,602 ⋅ 10 −19 C
masa electronului: m0 = 9,109 ⋅ 10 − 31 kg
permitivitatea electrică a vidului: ε 0 = 8,854 ⋅ 10 −12 F m
constanta lui Planck: h = 6,626 ⋅ 10 −34 J ⋅ s
viteza luminii în vid: c = 2,998 ⋅ 10 8 m s
numărul atomic al Ne: Z = 10

Tabele cu date experimentale şi date calculate

(k ) (k ) ( k −1) σ ε ν 12 λ12
k U1 U1 − U1 ∆E12 exp ∆E12 exp ∆E12 ∆E12
N ef E1 E1
- V V eV J eV % Hz m - eV J
Echipamentul complet pentru experimentul Franck-Hertz

Componentă Cod Nr. bucăŃi

Unitate de operare Franck-Hertz 09105.99 1

Tub cu neon cu carcasă 09105.40 1
Cablu de conexiune 5 pini pt. tubul cu neon 09105.50 1
Cablu ecranat BNC, l = 75 cm 07542.11 1
Cablu de date RS 232 14602.00 1
Software Franck-Hertz 14522.61 1
PC, Windows 95+

Echipament adiŃional:
Osciloscop, 30 MHz, 2 canale 11459.95 1
Adaptor BNC-terminal/4mm 07542.27 2
Cablu ecranat, BNC, l = 75 cm 07542.11 2