Universitatea Tehnică "Gh.

Asachi" Iași
Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului "Cristofor Simionescu"

Proiect
la
ENERGIE ȘI MEDIU
 TEMA:

ENERGIA EOLIANÃ ŞI MEDIUL

 CUPRINS
Generalități
1. Potențialul energetic eolian
2. Zonarea resurselor de vânt. Harta eoliană a României.
3. Centrale eoliene.
3.1. Funcționarea unei turbine eoliene
3.2. Prezentarea unui sistem eolian.
4. Impactul instalațiilor eoliene asupra mediului
5. Concluzii
6. Bibliografie
 Generalități

Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia
vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca
mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie
pentru morile de vânt.

Fig.1. Ambarcațiuni ce folosesc forța vântului

Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru
măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-
lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea
buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și
măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la
început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a
materialelor prelucrate.
Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare
adâncime. Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând
între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele
mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative
precum windsurfingul.
La sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400
MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din
consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde
euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.
Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite ale
Americii, Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul
consumului intern era de :
 24% în Danemarca;
 14% în Spania și Portugalia;
 10% în Irlanda și Germania;
 3% în România : la începutul anului 2012.

La aceeași dată în România existau peste o mie de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind
în Dobrogea.
Pentru ca vantul este o sursa de energie curata si interminabila, turbinele de vant sunt
instalate in tarile dezvoltate si acolo unde intensitatea vantului permite puterii eoliane sa poata fi
exploatata, pentru a suplini sursele traditionale de energie electrica, precum caldura degajata de
arderea carbunilor.
Energia eoliana e o sursa de putere electrica promitatoare in viitor datorita ecologitatii si
infinitatii sale. Totusi, pentru ca viteza vantului variaza in timpul zilei, sezonului sau anilor
energia generata de vant e o resursa intermitenta. In zonele de pe glob cu actiune puternica a
vantului turbinele actioneaza in jur de 60% din timpul anului. Chiar si asa vantul poate fi
insuficient pentru ca turbinele sa functioneze la capacitate maxima.
Cu toate acestea tehnologia a reusit sa-si adapteze creatiile imbunatatindu-le si producand
si alte ce folosesc acest tip de energie.
Fundamentul energiei eoliene moderne

Vânturile se formează deorece soarele nu încălzește Pământul uniform, fapt care creează
mișcări de aer. Energia cinetică a vântului poate fi folosită pentru a roti turbine capabile de a
genera electricitate.

Mărimea turbinelor eoliene

Turbinele eoliene pot fi împărțite în trei clase:

 mici;
 medii;
 mari.
Turbinele eoliene mici sunt capabile de generarea a 50-60 KW putere și folosesc rotoare cu
diametru între 1–15 m. Se folosesc în principal în zone îndepărtate, unde există un necesar de
energie electrică dar sursele tradiționale de electricitate sunt scumpe sau nesigure. Unele mici
turbine sunt așa compacte că pot fi cărate în locații îndepărtate pe spatele calului.
Cele mai multe dispozitive eoliene sunt turbinele de dimensiune medie. Acestea folosesc
rotoare care au diametre între 15–60 m și au o capacitate între 50-1500 KW. Cele mai multe
turbine comerciale generează o capacitate între 500KW-1500KW.
Turbinele eoliene mari au rotoare care măsoară diametre între 60–100 m și sunt capabile de
a genera 2-3 MW putere. S-a dovedit în practică că aceste turbine mastodont sunt mai puțin
economice și mai puțin sigure în raport cu cele de dimensiune medie.
Turbinele eoliene mari produc până la 1,8 MW și pot avea o paletă de peste 40 m, ele fiind
plasate pe turnuri de 80 m.
Unele turbine pot produce 5 MW, deși aceasta necesită o viteză a vântului de aproximativ
5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puține zone pe pământ au aceste viteze ale vântului, dar
vânturi mai puternice se pot găsi la altitudini mai mari și în zone oceanice.
Siguranța energiei eoliene

Energia eoliană este o energie curată și regenerabilă dar este intermitentă, având variații în
timpul zilei și al anotimpului, și chiar de la un an la altul. Turbinele eoliene funcționează cam
60% din an în regiunile cu vânt. Prin comparație, uzinele de cărbune funcționează la circa
75-85% din întreaga capacitate. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp, acest
procent crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.
În cazurile în care turbinele eoliene sunt conectate la mari rețele de electricitate, caracterul
intermitent al energiei eoliene nu afectează consumatorii. Zilele fără vânt sunt compensate prin
alte surse de energie cum ar fi uzinele de cărbune sau uzinele hidroelectrice care sunt conectate
la rețea. Oamenii care locuiesc în locuri îndepărtate și care folosesc electricitatea de la turbinele
eoliene utilizează adesea baterii sau generatoare de rezervă pentru asigurarea energiei în timpul
perioadelor fără suficient vânt.
Cele mai multe turbine eoliene comerciale sunt offline (pentru întreținere sau reparații) mai
puțin de 3 % din timp, fiind, așadar, la fel de sigure ca și uzinele convenționale de energie.
Turbinele eoliene au reputația de a fi longevive. Multe turbine produc energie de la
începutul anilor 80. Multe mori de vânt de fermă americane sunt folosite de generații întregi.
Unele mori de vânt tradiționale europene ating venerabila vârstă de 300 de ani.
 1.Potentialul energetic eolian

Se crede că potențialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori mai
multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7 % din
suprafața Pământului (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând că
terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în
considerare îmbunătățirea randamentului turbinelor și a soluțiilor tehnice utilizate.

Creșterea ponderii energiei eoliene în lume

Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de vânt se construiesc
în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creștere în ultimii ani.
În ultimii ani, utilizarea energiei eoliene a consemnat un progres deosebit. Astfel, între
1995 – 2005, rata anuală de creștere a fost de cca 30%, conducând la o putere instalată totală
nouă de 32.000 MW, adică dublu decât în domeniul energiei nucleare din aceeași perioadă.

Top țări energie eoliană

China a ajuns lider mondial în ceea ce privește capacitatea instalată în ferme eoliene,
depăşind Statele Unite, potrivit unui raport al Wind Energy Association (Asociația Energiei
Eoliene-nr). La această dată China a ajuns la circa 45.000 MW instalați în mori de vânt, după ce
în 2010 a adăugat 18.900 MW. În SUA s-au adăugat doar 5.116 MW iar totalul a ajuns la 40.000
MW, de ajuns cât să furnizeze energie pentru 10 milioane de locuințe.
În 2009 Statele Unite devansase Germania la producția de energie eoliană. În lume cele
mai mari producătoare de energie eoliană sunt:
 China (44.733 MW);
 Statele Unite (40.180 MW);
 Germania (27.215 MW);
 Spania (20.776 MW);
  India (13.065 MW);
 Italia (5.797 MW);
 Franța (5.560 MW);
 Marea Britanie (5.203 MW);
 Canada (4.008 MW);
 Danemarca (3.734 MW).

La sfârșitul anului 2010 prețul unei turbine eoliene chinezești nu depășea 600.000 de dolari
pe MW, în timp ce turbinele de proveniență occidentală ajungeau la peste 800.000 de dolari pe
MW.
Cea mai mare fermă eoliană din lume (2010) este The Roscoe Wind Complex (Statele
Unite, Texas), cu o capacitate de 781 MW, capabilă de a oferi electricitate pentru 230 000
gospodării. Ea are 627 turbine, a costat 1 miliard de dolari, construcția ei a început în 2007 și se
întinde pe 100 000 ari de teren . Prin comparație o uzină de cărbune generează în medie 550
MW.
Energia eoliană în Europa

La nivelul Uniunii Europene, capacitatea totală de producție energetică a turbinelor eoliene

era la finele anului 2010 de 84.074 MW. Potrivit datelor de la finele anului 2010 Germania are
cea mai mare capacitate de producție de energie eoliană din UE, de 27.214 MW, urmată de
Spania, cu 20.676 MW, iar apoi, la mare distanță, de Italia (5.797 MW) și Franța (5.660 MW).
În martie 2011, energia eoliană a devenit, pentru prima dată, tehnologia cu cea mai mare
producție electrică din Spania, potrivit Rețelei Electrice din Spania (REE), cu 21 % din totalul
cererii de electricitate din Spania. Pe locurile următoare aflându-se:
 energia nucleară (19%);
 energia hidraulică (17,3%);
 ciclurile combinate (17,2%);
 termocentralele pe cărbune (12,9%);
 energia solară (2,6%).

Mulțumită aportului energiei eoliene, s-a evitat importarea de hidrocarburi în valoare de

250 de milioane de euro și emisia de 1,7 milioane de tone de CO2, adică echivalentul plantării a
850.000 de copaci.
În anul 2011, pentru construcția unei capacități de producție energetice eoliene de 1 MW,
este necesară o investiție de 1,5 – 1,7 milioane de euro.
În prezent, parcul eolian Whitelee din Scoția este cel mai mare parc eolian terestru din
Europa.

Energia eoliană în România

În sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL (Italia), Energias de
Portugal (Portugalia) și Iberdrola Renovables (Spania) .
 CEZ a instalat 115 turbine la Fântânele, județul Constanța, 90 dintre ele fiind deja legate la
rețeaua națională de energie electrică. Eolienele au cca 100 m înălțime. Turbinele pentru parcul
eolian construit de CEZ sunt livrate de către gigantul industrial american General Electric.
Energias de Portugal (Portugalia), al treilea cel mai mare investitor în energie eoliană la
nivel mondial, a terminat construcția unui parc eolian de 69 MW la Cernavodă, în mai 2011.
Energia poate alimenta 70 000 de gospodării și a costat 200 milioane de dolari. La această dată
în Dobrogea sunt construite deja parcuri eoliene care însumează 600MW.
Ȋn 2009 erau instalați doar 14 MW iar în 2010, în centralele eoliene erau instalați în total
462 MW. România a ajuns, în 2011, la 850 MW instalați în total în eolian (adică o putere mai
mare decât cea a unui reactor nuclear de la Cernavodă). Un MW instalat costă 1,6 milioane de
euro.
La începutul anului 2012, în Dobrogea existau peste 500 de turbine eoliene. Cehii de la
CEZ, portughezii de la EDP sau italienii de la Enel au investit în energie eoliană în Dobrogea.
În România, la începutul anului 2012, existau peste 1000 de turbine eoliene care produc
3% din totalul de energie. Investițiile în eoliene au creat până acum peste 1000 de locuri de
muncă.
Eolienele din România produc, în medie 150 - 200 de megawați-oră. Costul energie eoliene
este de 170 de euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori mai mult față de energia produsă de
hidrocentrale.
Potrivit energiei "verzi", potențialul României cuprinde:
 65% biomasă;
 17% energie eoliană;
 12% energie solară;
 4% microhidrocentrale;
 1% voltaic;
 1% geotermal.

În România, cu excepția zonelor montane, unde condițiile meteorologice dificile fac

greoaie instalarea și întreținerea agregatelor eoliene, viteze egale sau superioare nivelului de
4 m/s se regăsesc în Podișul Central Moldovenesc și în Dobrogea. Litoralul prezintă și el
potențial energetic deoarece în această parte a țării viteza medie anuală a vântului întrece pragul
de 4 m/s. În zona litoralului, pe termen scurt și mediu, potențialul energetic eolian amenajabil
este de circa 2.000 MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4.500 GWh/an.
Pe baza evaluării și interpretării datelor înregistrate, în România se pot monta instalații
eoliene cu o capacitate de până la 14.000 MW, ceea ce înseamnă un aport de energie electrică de
aproape 23 000 GWh/an. Potrivit unui studiu al Erste Group, potențialul eolian al țării, estimat la
14.000 de MW, este cel mai mare din sud-estul Europei și al doilea din Europa.
Transelectrica a avertizat că în sistemul național pot fi preluate turbine eoliene de
maximum 4.000 de MW, în contextul în care a primit cereri de racord la rețea pentru proiecte de
peste 30.000 de MW, din care 8.000 de MW au deja contracte semnate.
Ȋn strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie, potențialul eolian declarat
este de 14.000 MW (putere instalată), care poate furniza o cantitate de energie de aproximativ
23.000 GWh/an. Aceste valori reprezintă o estimare a potențialului teoretic, și trebuie nuanțate în
funcție de posibilitățile de exploatare tehnică și economică.
Pornind de la potențialul eolian teoretic, ceea ce interesează însă prognozele de dezvoltare
energetică este potențialul de valorificare practică în aplicații eoliene, potențial care este mult
mai mic decât cel teoretic, depinzând de posibilitățile de folosire a terenului și de condițiile pe
piața energiei. De aceea potențialul eolian valorificabil economic poate fi apreciat numai pe
termen mediu, pe baza datelor tehnologice și economice cunoscute astăzi și considerate și ele
valabile pe termen mediu.
S-a ales calea de evaluare a potențialului valorificabil al țării noastre cea
macroeconomică, de tip top-down, pornind de la următoarele premise macroeconomice:
 condițiile de potențial eolian tehnic (viteza vântului) în România care sunt apropiate de media
condițiilor eoliene în ansamblul teritoriului Europei;
 politica energetică și piața energiei în România vor fi integrate în politica europeană și piața
europeană a energiei
Ȋn concluzie indicatorii de corelare macroeconomică a potențialul eolian valorificabil pe
termen mediu și lung (2030-2050) trebuie să fie apropiați de indicatorii medii europeni.
Ca indicatori macroecomici s-au considerat:
 Puterea instalată (sau energia produsă) în instalaţii eoliene în corelaţie cu PIB pe cap de
locuitor –indicatorul Peol/PIB/loc sau Eeol/PIB/loc;
 Energia electrică produsă în instalaţii eoliene în corelaţie cu consumul brut de energie
electrică- indicatorul (cota) Eeol/ Eel

2. Zonarea resurselor de vânt. Harta eoliană a României

S-a considerat necesară și oportună abordarea unor activități de reevaluare a potențialului

eolian al României, prin utilizarea unor mijloace și instrumente adecvate (aparatură de măsură,
softuri adecvate etc.) pornind de la datele de vânt măsurate la 22 stații aparținând ANM.
La stațiile meteorologice măsurarea celor doi parametri ai vântului, direcția și viteza, se
efectuează, conform recomandărilor OMM (Organizația Meteorologică Mondială), la înălțimea
de 10 m deasupra solului.
Din păcate,recomandările UE în domeniu, precum și practica actuală , a dovedit însă că
viteza de la care este rentabilă eploatarea vântului ca resursă energetică trebuie să se refere la
viteza vântului de la înălțimea rotorului turbinelor centralelor eoliene, situat în prezent de obicei
la înălțimi mari (50, 70, 80, 90 m deasupra solului).
Ca urmare, a fost elaborată Harta eoliană a României care cuprinde vitezele medii anuale
calculate la înălțimea de 50 m deasupra solului (fig.2).
 Fig.2. Harta eoliană a României
Distribuția pe teritoriul României a vitezei medii a vântului scoate în evidență că principală
zonă cu potențial energetic eolian este aceea a vârfurilor montane unde viteza vântului poate
depăși 8 m/s.
A doua zonă cu potențial eolian ce poate fi utilizat în mod rentabil o constituie Litoralul
Mării Negre, Delta Dunării și nordul Dobrogei unde viteza medie anuală a vântului se situează în
jurul a 7 m/s. Față de alte zone exploatarea energetică a potențialui eolian din această zonă este
favorizată și de turbulența mai mică a vântului.
Zona litoralului este caracterizată de o viteză anuală a vântului destul de ridicată (7 m/s),
ceea ce evidenţiază un potenţial energetic eolian important.Sunt şi alte zone geografice
caracterizate de valori apreciabile, precum:munţii Dobrogei (4-5 m/s), părţile înalte ale Podiăului
Central Moldovenesc-Paşcani-Bârlad (4,1 m/s), Galaţi (4,7 m/s).
Cea de a treia zonă cu potențial considerabil o constituie Podișul Bârladului unde viteza
medie a vântului este de circa 4-5 m/s. Viteze favorabile ale vântului mai sunt semnalate și în
alte areale mai restrânse din vestul țării, în Banat și pe pantele occidentale ale Dealurilor Vestice.
 În sudul ţării, în câmpia Bărăganului, vitezele sunt ceva mai reduse:
 Fundulea-3,2 m/s;
 Mărculeşti-3,4 m/s;
 culoarul Dunării-3,2 m/s.
Valori asemănătoare se întălnesc în Podişul Moldovei (Iaşi-3,5 m/s, Tg.Neamţ-3,4 m/s),
precum şi în cea mai mare parte a Câmpiei de Vest(Arad-3,2 m/s, Oradea-3,2 m/s)
Viteza vântului variază şi cu altitudinea,având valori mai mici la sol, apoi are creşteri
importante până la 500 m, rămânând constantă până la 2000 m şi apoi creşte din nou.
Aceste variaţii se înregistreză pentru că la sol, vântul întâlneşte diferite obstacole, mai
intervin şi frecările cu solul, în timp ce la altitudine curenţii de aer circulă mai uniform, deoarece
vântul este mai puternic pe coline, decât pe fundul văilor.
Zonele energo-eoliene de maxim interes în ţara noastră, în conformitate cu atlasul de
resurse energo-eoliene, sunt, în ordinea importanţei, următoarele:
I. Platforma continentală a Mării Negre cu un potenţial de peste 800 W/m2 şi în zona
litoralului cu un potenţial cuprins între 700-400 W/m2; coeficientul de utilizare a energiei
disponibile este foarte bun, înscriindu-se în plaja 0,25-0,33.
II. Zona înaltă montană, la peste 1500 m altitudine, unde densitatea de putere depăşeşte
1800 W/m2, iar echipamentele aero-generatoare pot funcţiona până la 3000 de ore durata anuală
echivalentă la puterea nominală, cu un coeficient de utilizare mult mai scăzut ca în zona de est,
sub 0,25.
III. Podişurile din est şi platourile montane de mai mică înălţime
IV. Celelalte zone ale ţării nu prezintă interes energo-eolian, decât în cazuri particulare,care
trebuie să fie identificate ca atare.

În baza unor studii de specialitate şi interpretarea acestora (tabelul 1), rezultă că în

România se pot amplasa instalaţii eoliene cu o putere totală de până la 14000 MW, ceea ce
înseamnă un aport de energie electrică produsă din surse eoliene de aproape 23000 GWh/an.
Tabelul 1

Potenţialul energetic specific zonelor eoliene din România

Zona Montană Mare Terenuri Dealuri şi

topogeografic înaltă Deschisă Litoral plate podişuri
ă
Viteză m/s m/s m/s m/s m/s
energie W/m2 W/m2 W/m2 W/m2 W/m2
I 11,0/1800 9,0/800 8,5/700 7,5/500 6,0/250
II 10,0-11,5/1200- 8,0-9,0/300- 7,0-8/400- 6,5-7,5/300- 5,0-6,0/150-
1800 800 700 500 250

III 8,5-10,0/700- 7,0-8,0/400- 6,0-7,0/250- 5,5-8,5/200- 4,5-5,0/100-

1200 600 400 300 150
IV 7,0-8.5/400-700 5,5-7,0/200- 5,0-6,0/150- 4,5-5,5/100- 3,5-4,5/50-
400 250 200 100
V <7,0/<400 <5,5/<200 <4,5/<150 <4,5/<100 <3,5/<50

O altă variantă de alegere a amplasamentelor afererente sistemelor eoliene o reprezintă

Investigaţiile în teren
S-au investigat o varietate de amplasamente favorabile din punct de vedere al vântului. În
urma investigațiilor din teren s-au selectat locațiile amplasate în zone conform fig.3.
Precizarea concretă a locului de amplasare a turbinelor eoliene se face în urma
investigațiilor în teren, ținând seama se planurile de cadastru, configurația terenului etc.
Fig.3. Zonarea locațiilor aplicațiilor eoliene
 3.Centrale eoliene

Astfel de sisteme injectează energia produsă de turbinele de vânt (grupate în mari ferme
eoliene) în rețeaua de distribuție din zonă.
Așa cum apare în figura de mai jos centrală este racordată la rețeaua publică de 20– 110-
220 kV și este preluată în sistemul energetic național. Managementul energiei livrate este realizat
de un bloc de comandă și control care echipează centrala eoliană.

Fig.4. Circuitul energiei eoliene

Tipuri principale de soluții constructive pentru turbine eoliene

Aproape toate instalațiile eoline pentru producerea energiei electrice instalate până în
ultimul deceniu s-au bazat pe unul dintre cele trei tipuri principale :
a) Turație fixă cu generatorul electric asincron, cu rotorul acestuia în scurt-circuit, cuplat direct la
rețeaua de forță;
b) Turație variabilă cu generator electric asincron cu dubla excitație;
c) Turație variabilă bazată pe generator sincron cuplat direct la rotorul eolian.
În afara acestor tipuri principale , o serie de fabricanți au dezvoltat alte tehnologii în timp
(tabelul 2).
 Tabelul 2
Turbine eoliene ( tipuri constructive și gama de putere)

CT/CS = Turaţie fixă, limitare de turaţie clasică (stall)

CT/AS = Turaţie fixă, limitare de turaţie activă (unghiul palei variabil -negativ, de 3-5 grade)
VTDI = Turaţie variabilă, unghiul palei variabil -pozitiv, inducţie cu dublă excitaţie la generator.
VTDD = Turaţie variabilă, generator sincron cuplat direct la rotorul eolian combinat cu pas
reglabil (Enercon + Lagerwey + 1.5 MW Jeumont) combinat cuvariatie clasică de turaţie
(Jeumont J48-750 kW);
VTSGP = Turaţie variabilă, /pas variabil, + generator sincron fără perii;
VT/AGP = Turaţie variabilă, / pas variabil, + generator asincron (100% curent prin convertor).
CT/AGP = combinaţie neuzuală de turaţie fixă/pas reglabil, cu conectare directă la generator
asincron.
De asemenea, s-au conturat două soluții tehnologice:
 Turbine cu pas variabil echipate cu generatoare electrice asincrone;
 Turbine eoliene care funcționează cu generator electric sincron cuplat direct pe rotorul eolian.
În cazul celui de al doilea tip de turbină eoliană, arborele este susţinut de câte un lagăr în
fiecare parte a generatorului.
 Această soluție constructivă, asigură o mare fiabilitate și se distinge prin costuri de
întreţinere mult reduse. În prezent, această soluție constructivă se aplică la instalații eoliene, cu
puteri nominale începând de la 300 kW și ajungând până la puteri de 4 MW, ceace face
conceptual agregatele cu generatoare cuplate direct cu turbină de vânt, să se afirme tot mai mult.

3.1. Funcționarea unei turbine eoliene

Sistemul este compus din:

1. Pale → Forma și concepția lor este esențială pentru a asigura forța de rotație necesară. Acest
design este propriu fiecărui tip de generator electric.
2. Nacela → Conține generatorul electric asigurând și o protecție mecanică
3. Pilon → Asigură strucură de susținere și rezistență a asamblului superior.
4. Fundație → Asigură rezistența mecanică a generatorului eolian.

Fig.5. Componentele turbinei eoliene

Sistemul se bazează pe un principiu simplu: Vântul pune în mișcare palele care la rândul
lor acționează generatorul electric. Sistemul mecanic are în componență și un multiplicator de
viteză care acționeza direct axul central al generatorului electric.
 Curentul electric obținut este, fie transmis spre imagazinare în baterii și folosit apoi cu
ajutorul unui invertor DC-AC în cazul turbinelor de mică capacitate , fie livrat direct rețelei de
curent alternativ ( AC) spre distribuitori.

3.2.Prezentarea unui sistem eolian

Sistemul eolian, EOS 5000, instalat într-o localitate din apropierea Bucureştiului
- reprezinta punctul din care se realizeaza
prinderea stalpului de sustinere;
- dispuse la distante egale, variind in functie de
model;
baza laterala
- din fiecare baza stalpul turbinei se prinde la
cate doua nivele de inaltime.

- pe acest amplasament se monteaza stalpul de

fundatia de sustinere sustinere,
- se afla la distanta egala fata de bazele laterale.

- se prinde de cele 4 baze

stalpul turbinei laterale in cate 2 puncte cu
ajutorul cablurilor metalice.

- montarea stalpului se
realizeaza prin prinderea de
partea inferioara incastrata in
prinderea la baza fundatia de sustinere,
principala - stalpul se poate cobora la
sol cu ajutorul balamalei cu
care este dotat.

- se face prin intermediul

ancorarea de bazele cablurilor metalice,
laterale -prinderea de stalp se face in
8 puncte la 2 inaltimi.
 - este dispozitivul care face
convertirea curentului
continuu DC in curent
invertorul alernativ AC,
- asigura calitatea curentului
la o frecventa de 50HZ.

- reprezinta computerul
turbinei
- de aici se realizeaza
controller-ul comenzile catre turbina si
invertor

- cantitatea e in functie de
modelul turbinei, de la 2
pana la 30 bucati,
acumulatorii - conexiunea lor se face in
serie,
- tensiunea la borne este de
12V.

- detine un senzor ce face

pozitionarea in bataia
vantului,
Elicea
(paletele)
- directionarea elicei se face
automat,
- dimensiunea diametrului
variaza in functie de model.

-acest dispozitiv masoare

viteza vantului in paralel,
- se monteaza intr-o locatie
lipsita de obstacole, pe
senzorul de vant
aceeasi inaltime ca si elicea
turbinei.
vedere de - poze ale turbinei din diferite
ansamblu unghiuri si distante
 4.Impactul instalațiilor eoliene asupra mediului
1.Încadrarea în peisaj

Notăm în primul rând ca într-un parc eolian, mai ales dacă este situat în teren plat, din
considerente de valorificare maximală a energiei eoliene, distanța medie dintre două turbine
eoliene este de 6-10 diametre rotorice, ceea ce pentru turbine mari înseamnă de la câteva sute de
metri la peste un kilometru. Rezultă că turbinele de mari dimensiuni vor fi plasate la fel de rar ca
stâlpii liniilor de înaltă tensiune, care apar aproape oriunde în peisajul din jurul nostru, dar cu
care ne-am obișnuit și pe care nu le mai considerăm cu un impact negativ asupra peisajului.
Turația rotoarelor turbinelor mari este foarte lentă - în jur de 10 rotații/minut, deci nu
provoacă și nici nu induce nici un fel de senzație negativă.
Vizual turbinele au design elaborat, atrăgător și sunt vopsite în culori pastelate sau alb (cel
mai frecvent). Cel puțin la începutul promovării parcurilor eoliene industriale în România,
apreciem că acestea vor constitui o atracție turistică semnificativă, iar vizitarea parcului cu
urcarea în nacela unei turbine poate deveni un punct important de atracție.
Ocuparea terenului este minimă în arealul amenajat (circa 0,1% din total) - ca și în cazul
liniilor electrice – putându-se utiliza în continuare terenul pentru agricultură sau pășunat.
2. Eolienele ca sursă de zgomot și vibrații

Ca orice echipament industrial și turbinele eoliene produc în funcționare zgomote, datorită

sistemelor mecanice în funcționare, a despicării aerului de palele în rotire sau a trecerii paletelor
prin dreptul stâlpului de susținere, când se produce o comprimare a aerului.
Pentru a nu avea un impact negativ în special în zonele dens populate, sursele de zgomot
sunt foarte riguros controlate de fabricanții de turbine și se iau măsuri tehnologice speciale
pentru fiecare sursă. Așa se face că în urma unor măsurători în natură, fabricanții dau garanții
ferme asupra limitei superioare a zgomotelor produse de turbină respectivă.
Putem afirma însă că turbinele de vânt moderne nu sunt zgomotoase, majoritatea
fabricanților garantând că la nivelul rotorului turbinei zgomotul (presiunea sunetului) nu
depășește 100 dB (A), echivalent cu un zgomotul din orice industrie prelucrătoare.
În cazul în care vântul bate în direcția unui receptor, nivelul presiunii sunetului la o
distanță de 40 m de o turbină tipică este de 50-60 dB(A), ceea ce echivalează cu nivelul unei
conversații umane obișnuite. La 150 m zgomotul scade la 45,5 dB(A), echivalent cu zgomotul
normal dintr-o locuință, iar la distanță de peste 300 m zgomotul funcționarii unor turbine se
confundă cu zgomotul produs de vântul respectiv. Dacă vântul bate din direcție contrară, nivelul
zgomotului recepționat scade cu circa 10 dB(A).
Conform specificului fiecărui amplasament în parte, pentru ca nivelul de zgomot să fie cel
acceptat, trebuie avută în vedere păstrarea unei distanțe suficiente față de așezările umane,
diverse anexe gospodărești, instituții publice, monumente istorice și de arhitectură, parcuri,
scuare, spitale și alte așezăminte de interes public.
În ce privește vibrațiile, acestea sunt nesemnificative pentru mediu.

3. Impactul asupra păsărilor zburătoare

Principalul impact pus în discuție pentru protejarea mediului este cel legat de impactul
păsărilor zburătoare cu rotoarele turbinelor eoliene în mișcare, precum și perturbarea habitatului
(la sol), dacă în areal se află colonii semnificative de păsări.
 Această problemă a suscitat – încă de acum mai bine de un deceniu - intense dispute în
țările vest europene promotoare ale tehnologiei. Din acest motiv, în multe țări au fost demarate
multiple studii de impact cu păsările.
Astăzi în țările vest-europene ecologiștii și promotorii centralelor eoliene au ajuns la un
consens: impactul dintre turbinele eoliene și păsări este mai mic decât se afirmase la început și în
orice caz mai redus decât impactul altor activități umane ca vânătoarea, transportul rutier și
aerian, sau chiar existența structurilor statice ca stâlpii și liniile electrice ori a clădirilor înalte, de
care păsările se ciocnesc deoarece le văd greu.
Această concluzie a permis dezvoltarea explozivă a energetici vântului în toate țările UE.
Așa cum arătăm existau peste 40.000 MW instalați la finele anului 2005.
Un studiu olandez (întocmit de Biroul teritorial pentru energia vântului în cooperare cu
Fundația olandeză pentru protecția păsărilor) estimează că anual sunt omorâte 1500 păsări prin
vânătoare, 1000 de liniile electrice, 2000 de traficul rutier și numai 20 păsări de turbinele eoliene.
Rezultă că numărul păsărilor omorâte de mașini este de 300 ori mai mare decât numărul păsărilor
omorâte de turbinele de vânt, iar cel al vânătorii de 70 ori mai mare.
Aceste estimări sunt confirmate de un studiu al Ministerului Mediului din Danemarca, ce
conclude ca stâlpii și liniile de înaltă tensiune sunt un pericol mult mai mare pentru păsări decât
turbinele eoliene, care în rotație fiind constituie un avertisment vizual și sonor semnificativ
pentru păsări, acestea evitând zona. Studiile radar din Tjaeborg - vestul Danemarcei unde
funcționa o turbină de 2 MW, arată că păsările au avut tendința să-și schimbe ruta de zbor cu
100-200 m față de turbine și trec pe lângă sau pe deasupra lor la o distanță sigură. Acest
comportament a fost observat atât ziua cât și noaptea.
La Port-la-Nouvelle în sudul Franței, cinci turbine sunt plasate într-o importanță rezervație
de păsări, prin care trec mii de păsări, inclusiv prădătoare, mai ales în timpul migrațiilor. Studiul,
întocmit de Liga Franceză pentru Protecția Păsărilor a constatat că majoritatea păsărilor mai mari
zburau în mod deliberat în jurul turbinelor. În cinci ani de exploatare a parcului eolian nu s-a
raportat la liga nici o pasăre ranită sau omorâtă.
 Fig. 7. Fluierul cu ultrasunete 3D: Invenția care protejează fauna sălbatică de turbinele
eoliene

Aceste constatări extrem de pozitive nu elimină necesitatea unei analize specifice în fiecare
amplasament,care să țină cont de faptul că sunt sau nu sunt semnalate păsări din specii protejate
cu habitat stabil și dacă speciile respective pot suferi o extincție prin realizarea parcului
eolian,sau dacă pasajul păsărilor călătoare trece exact pe deasupra ampasamentului propus.
În aceste cazuri se impun unele precauții suplimentare cum ar fi creșterea distanței dintre
turbine, amplasarea lor- în măsura posibilului tehnic-sub creasta culmilor (în cazul unor
amplasamente pe culmi de dealuri sau asemănătoare), iar în cazuri extreme nedemararea
execuției proiectului până la efectuarea unui studiu concret al organismelor abilitate ale
Ministerului Mediului care să determine efectele posibilului impact.Suntem însă convinși că
aceste concluzii nu pot fi decât pozitive, așa cum s-a întâmplat în toate celelalte țări care au
dezvoltat producția din energie eoliană.
Modificările intervenite în calitatea și în structura solului și a subsolului datorită realizării
drumurilor suplimentare de acces, a platformelor de montaj, a turnării fundațiilor (din beton
armat), a realizării camerei de comandă și liniilor electrice de racord la rețea sunt minore.
Măsurile preconizate prin proiecte (de refacere a a solului, de inerbare ș.a.) după lucrările de
construcții montaj sunt suficiente.
 Un efect care poate fi receptat și de la distanțe mai mari, deci de mai mulți localnici vecini
ai parcului eolian, este fenomenul de licărire al palelor când sunt bătute direct de soare, care ar
putea fi deranjant. Acest fenomen se produce numai în zilele senine de la răsăritul soarelui până
la prânz și este perceput numai când vântul bate din spre direcția privitorului, ceea ce înseamnă
cel mult câteva zeci de ore pe an, practic în orice configurare a parcului eolian și topografie a
locului. Prin faptul că palele sunt vopsite în alb fenomenul este mult estompat.
 5. CONCLUZII

 energia eoliană nu produce substanţe poluante şi gaze cu efect de seră;

 energia eoliană nu implică producerea nici unui fel de deşeuri;
 costul energiei electrice produse în centralele eoliene moderne a scăzut substanţial în
ultimii ani (0,32 euro/kWh), ajungând în anumite locaţii din lume să fie chiar mai mic decât în
cazul energiei generate din combustibili fosili şi aceasta chiar dacă nu se iau în considerare
externalităţile negative inerente utilizării combustibililor clasici;
 în cazul generatoarelor eoliene sunt costuri mult mai reduse şi cu scoaterea acestora din
funcţiune.Spre deosebire de centralele nucleare, de exemplu, unde costurile de scoatere din
funcţiune pot fi de câteva ori mai mari decât costurile centralei, în cazul generatoarelor eoliene,
costurile de scoatere din funcţiune, la capătul perioadei normale de funcţionare, costurile sunt
minime, acestea putând fi integral reciclate;
 un important dezavantaj al folosirii energiei eoliene a fost la început, preţul destul de
mare de producţie şi fiabilitatea relativ redusă a turbinelor eoliene.În ultimii ani însă, preţul de
producţie pe unitatea de energie electrică a scăzut datorită îmbunătăţirii parametrilor tehnici ai
turbinelor, ajungând astăzi până la ordinul 3-4 eurocenţi/kWh;
 "poluarea vizuală", menţionată uneori, considerându-se că generatoarele eoliene au o
apariţie neplăcută, dar şi în această privinţă, preocupările de încadrare în peisajul ambiental au
dat rezultate;
 "poluarea sonoră" este şi ea adesea invocată de către unii, deoarece se apreciză că
turbinele eoliene ar fi prea gălăgioase)în cazul turbinelor moderne, nivelul de zgomot nu
depăşeşte 40-45 dB/agregat – la distanţa de 250 m faţă de piciorul stâlpului de susţinere, ceea ce
este echivalentul zgomotului dintr-o sală de mese;prin instalarea a două agregate, sporul de
zgomot este de numai 2-3 dB);
 afectează mediul şi ecosistemele din împrejurimi, deoarece după unii, paletele turbinelor
omoară păsările;
 grupurile eoliene necesită pentru instalarea lor terenuri virane cu suprafaţă mare.
 un dezavantaj practic este variaţia în viteza vântului, multe locuri pe Pământ nu pot
produce destulă electricitate folosind puterea eoliană
 BIBLIOGRAFIE

1. Carmen Zaharia, curs "Energie si mediu" 2018

2.Natalia Burchiu, L.Gheorghiu, V.Burchiu, V.Drăgan: "Energii regenerabile şi utilizarea

acestora", volumul I. Bucureşti,2009

3. Natalia Burchiu, L.Gheorghiu, V.Burchiu, V.Drăgan: "Energii regenerabile şi utilizarea

acestora" ,volumul II.Bucureşti,2009

4. www.wikipedia.ro

5. www.renerg.ro

6. www.lpelectric.ro