Sunteți pe pagina 1din 1

Noapte de vară

Focul e-nvelit pe vatră,


de George Coşbuc
Iar opaiţele-au murit,
Zările, de farmec pline, Şi prin satul adormit
Strălucesc în luminiş; Doar vrun câine-n somn mai latră
Zboară mierlele-n tufiş Răguşit.
Şi din codri noaptea vine

Pe furiş. Iat-o! Plină, despre munte

Iese luna din brădet


Care cu poveri de muncă Şi se nalţă, încet-încet,
Vin încet şi scârţâind; Gânditoare ca o frunte
Turmele s-aud mugind, De poet.
Şi flăcăii vin pe luncă

Hăulind. Ca un glas domol de clopot

Sună codrii mari de brad;


Cu cofiţa, pe-ndelete, Ritmic valurile cad,
Vin neveste de la râu; Cum se zbate-n dulce ropot
Şi, cu poala prinsă-n brâu, Apa-n vad.
Vin cântând în stoluri fete

De la grâu. Dintr-un timp şi vântul tace;

Satul doarme ca-n mormânt


De la gârlă-n pâlcuri dese Totu-i plin de duhul sfânt:
Zgomotoşi copiii vin; Linişte-n văzduh şi pace
Satul e de vuiet plin; Pe pământ.
Fumul alb alene iese

Din cămin. Numai dorul mai colindă,

Dorul tânăr şi pribeag.


Dar din ce în ce s-alină Tainic se întâlneşte-n prag,
Toate zgomotele-n sat, Dor cu dor să se cuprindă,
Muncitorii s-au culcat. Drag cu drag.
Liniştea-i acum deplină

Şi-a înnoptat.