USAMVB Timişoara

Facultatea de Agricultură
Disciplina: Tehnologia informaţieie (G.I.S.)

Sisteme informaţionale geografice (GIS/SIG)

Realizat de
Stud. I.M.I.D. anul III Vasile NODIŞ
Ce este GIS?
Un Sistem Informaţional Geografic (GIS / SIG), este o unealtă de cartografiere bazată pe
computer care analizează fenomenul geografic dacă există împreună cu evenimentele precedate
de acesta.
Tehnologia GIS integrează operaţii comune cu baze de date, interogări şi analiză statistică, cu
beneficii unice de vizualizare şi analiză geografică oferită de hartă.
<<GIS trebuie privit ca o tehnologie şi nu ca un simplu sistem de computer.>>
În general un gis oferă facilităţi pentru capturarea, mamagementul, manipularea şi analiza
datelor, prezentarea rezultatelor în ambele forme: forma grafica şi cea de raport. Este un set
integrat de unelte hardware şi software folosite pentru manipularea şi managementul datelor
digirale spaţiale şi datele atribut asociate.
Subsistemele GIS
GIS are 4 subsisteme funcţionale:
a) Subsistemul de introducere a datelor , permite utilizatorului să captureze, colecteze şi să
transforme, datele spaţiale şi tematice în formate digitale. Datele introduse sunt în general
derivate dintr-o combinaţie de hărţi, aerofotograme, imagini de teledetecţie, documente, rapoarte.
b) Subsistemul de stocare şi recuperare a datelor ,organizează datele, statiale şi atribut, în forme
care permit să fie recuperate repede de utilizator pentru analiză, şi permite actualizări rapide şi
precise ale bazei de date. Această implică utilizarea unui DBMS (sistem de gestiune a bazei de
date)
c) Subsistemul de manipulare şi analiză a datelor , permite utilizatorului să definească şi să
execute proceduri spaţiale şi de atribut pentru a genera informaţii derivate. Acesta este considerat
"inima" unui GIS.
d) Subsistemul de output şi vizualizare, permite utilizatorului să genereze afişări grafice, hărţi,
rapoarte tabulare, reprezentând produse informaţionale derivate.
Funcţia critică a unui Gis este, prin arhitectura lui, analiza datelor spaţiale
Componentele unui GIS
Un GiS integrează 5 componente principale:
a) Componenta Hardware este sistemul de calculator pe care GiS operează. Soft-urile de GIS
rulează pe o gamă largă de tipuri hardware, de la servere pana la staţii de lucru in mod stand-
alone sau configurate în reţea.
Piesele centrale sunt de staţia de lucru şi echipamentele auxiliare periferice (GPS, data loger,
senzori, camere web, etc). Utilizarea device-urilor high-tech în teren sunt o unealta GIS
importanta de colectare, la fel ca si serverele GIS web-based (MapServer).
b) Componenta Software oferă uneltele şi funcţiile necesare pentru a stoca, analiza şi afişa
informaţiile geografice. Este reprezentată de pachetele de aplicaţii GIS (QGIS, GRASS,
MapServer, Udig, gvSIG etc.),necesare pentru a creea, edita, şi analiza datele spaţiale şi de
atribut. Extensiile sau add-on -urile sunt soft-uri care extind capabilitaţile pachetelor GIS. Există
şi soft-uri GIS pentru web care ajută la oferirea de date prin intermediul internetului
(GeoServer).
c) Componenta Date este dea mai importantă dintre componentele unui GiS. Datele geografice şi
cele tabulare, pot fi colectate, compilate dupa diverse specificaţii şi cerinţe. Un GiS poate integra
datele spaţiale cu alte resurse de date externe care sunt la fel stocate în baze de date. Stocarea
datelor, spaţiale şi datelor tabulate,într-o bază de date (DBMS) este cheia funcţinalitaţii unui GiS.
Baza de date geografică se referenţiază într-un anumit mod la locaţii de pe suprafata Pământului.
Documentaţiile despre seturile de date GIS sunt cunoscute ca Metadate.Ele conşin informaţii
referitoare la sistemul de cordonate, data actualizării, etc.
d) Componenta Personal are o valoare dinamică fiind dependentă de pregatirea personalului în
analiza spaţială şi în utilizarea software-urilor GIS. Gama de utilizatori GIS porneşte de la
specialiştii care proiectează şi menţin sistemul pana la cei care îl folosesc în munca de zi cu zi.
f) Componenta Metode, arată că GIS operează în strânsă concordanţă cu reguli şi planuri de
implementare, care sunt mode şi proceduri de operare unice.
Modele de date gis
Un Gis stochează informaţii despre mediul înconjurător sub formă de colecţii de straţe (layer)
tematice care pot fi unite de geografia lor. Concepţia de strat tematic ne permite organizarea
complexităţii mediului înconjurător în reprezentări simple pentru a facilita înţelegerea
relationarilor naturale.
Tipuri de date Gis
Tipurile principale de date Gis reflectă datele tradiţionale găsite pe hartă, astfel un Gis utilizează
două tipuri de date:
- date spaţiale - care descriu locaţia absolută şi relativă a trăsăturii geografice;
- date atribut - care descriu caracteristicile trăsăturii spaţiale (pot fi cantitative şi/sau calitative).
a) Modele de date spaţiale
Datele spaţiale tradiţionale au fost stocate şi reprezentate sub formă de hartă. Trei tipuri primare
de modele de date spaţiale sunt "implicate" în stocarea digitală a datelor geografice: formatul
vectorial, formatul raster şi formatul tip imagine.
b) Modele de date atribut
Datele atribut reprezinta informaţii descriptive despre trăsături sau elemente care pot fi editate
sau colectate în baze de date. Pot include orice tip de informaţie care poate fi asignata unei
entitati (evenimente,locaţii, etc).
Modele separate sunt utilizate în stocarea şi menţinerea datelor atribut pentru soft-urile de GIS.
Aceste modele pot exista în interiorul soft-urilor sau pot fi în baze de date externe.
Cele mai comune modele de date sunt:
Modelul tabular reprezintă maniera în care pachetele de aplicaţii GIS îşi stocheaza datele atribut.
Acest model stocheaza datele atribut ca fişiere secvenţiale de date cu formate fixe (delimitate de
virgula pentru datele ASCII) pentru locaţia valorilor atributului într-o structură de înregistrare
predefinită. Acest tip de model nu se mai foloseşte deaorece prezintă probleme în verificarea
integritătii datelor şi capabilităţii limitate de indexare a
înregistrărilor sau atributelor.
Modelul ierarhic , organizează datele într-o structură tip arbore. Data este structurată de sus în
jos într-o ierarhie de tabele. Fiecare nivel din ierarhie poate avea un număr nelimitat de
subalterni, dar orice subaltern poate avea un singur superior. Acest model este orientat pe seturi
de date foarte stabile, unde relaţionarile primare ale datelor sunt infrecvent modificare sau deloc.
Modelul retea, organizează datele într-o structură tip reţea, unde fiecare coloană poate fi
conectata de oricare alta. Ca şi structura arbore, structura retea poate fi descrisa în termeni de
superior şi subaltern cu specificaţia că orice subaltern poate avea mai mult de un superior. Acest
model prezintă aceleaşi flexibilităţi limitate ca şi modelul ierahic.
Modelul relaţional , organizează datele în tabele. Fiecare tabel este identificat de un nume unic
şi este organizat în rânduri şi coloane. Fiecare coloană dintr-un tabel are un nume unic.
Coloanele stochează valori pentru un atribut specific (ex. înălţimea unui copac). Rândurile
reprezintă o înregistrare în tabel, iar fiecare rând este conectat separat la o trăsătură spaţială.
Fiecare rând este alcătuit din mai multe coloane, fiecare coloană conţine o valoare specifică
pentru trăsătura geografică. Datele sunt stocate în mai multe tabele care sunt unite sau
referentiate între ele prin coloane comunte (câmpuri relaţionale). În mod normal coloana
comună este un număr de identificare pentru trăsătura geografică aleasă
Bazele de date relaţionale sunt cel mai larg folosite pentru administrarea atributelor datelor
geografice.
Modelul relaţional este atractiv deoarece:
- prezintă simplitate în organizarea şi modelarea datelor;
- flexibilitate în manipularea datelor;
- eficienţa în stocare;
Modelul orientat pe obiecte , manageriază datele prin obiecte. Un obiect reprezintă o colecţie de
elemente de date şi operaţii care împreună sunt considerate o singură entitate. Această concepţie
este interesantă deoarece interogarea este foarte naturală.
Topologia
Natura relaţionărilor datelor spaţiale este importantă să o înţelegem în contexul unui GIS,
deoarece rolul principal este de manipulare şi analiza cantităţilor mari de date spaţiale. Soluţia
teoretică acceptată este de a topologiza structura datelor spaţiale. Structura topologică este
utilizată pentru a stoca date spaţiale, în timp ce bazele de date relaţionale sunt utilizate pentru a
stoca date atribut. Datele din ambele structuri sunt interconectate pentru a fi utilizate prin numere
de identificare unice.
Topologia este un concept matematic care ne permite să structurăm datele având ca bază
principiile trăsăturii de adiacentă şi trăsăturii de conectivitate, şi este de fapt o metodă
matematică utilizată pentru a defini relationarile spaţiale.
Cea mai comună structură de date topologică este reprezentată de modelul arc/nod . Acest model
conţine două entităţi: arc şi nod. Arcul reprezintă o serie de puncte unite printr-un segment de
linie dreaptă care începe şi se termină printr-un nod
Nodul este punctul de intersecţie unde două sau mai multe arce se întâlnesc.
Nodurile izolate, neconectate la arce, reprezintă trăsăturii ale punctului
O trăsătură poligonală este alcătuită dintr-un lanţ închis de arce.
În pachetele GIS, definiţia topologică este stocată în formate proprietare, iar înregistrarea ei se
face în 3 tabele care sunt analoage tabelelor relaţionale. Cele 3 tabele reprezintă tipuri diferite de
trăsături (punct, linie, poligon). Al patrulea tabel conţine datele de coordonate.
Tabelul nod , stochează informaţii despre noduri şi arcele la care sunt conectaţi.
Tabelul arc conţine informaţia topologică despre arce, incluzând nodul de început şi cel de final,
poligonul din stânga şi cel din dreapta la care arcul este element comun.
Tabelul poligon conţine informaţia despre arcele care alcătuiesc fiecare poligon.
MapServer
MapServer-ul este o platformă open source pentru publicarea datelor spaţiale şi mediul pentru
aplicaţii de mapping interactiv pe web. Acesta a fost dezvoltat de NASA, pentru a găsi o cale de
publicare a imaginilor satelitare către public (în primele faze ale acestui proiect).
Directiva Inspire
Directiva Inspire are scopul de a crea o infrastructură de date spaţiale a Uniunii
Europene. Aceasta va permite partajarea informaţiilor spaţiale de mediu printre organizaţiile din
sectorul public şi va facilita accesul publicului la informaţiile spaţiale din Europa.
O infrastructură de date spaţiale europeană va putea sprijini la elaborarea politicilor
dincolo de graniţe. Aşadar, informaţia spaţială considerată sub incidenţa Directivei este
cuprinzătoare şi include o mare varietate de tehnici şi tematici.
Viziunea INSPIRE anticipează o infrastructură de informaţii geospaţiale ce furnizează o
gamă largă de servicii integrate de informaţii geospaţiale, oferind posibilitatea utilizatorilor să
identifice şi să acceseze informaţia geografică de la producătorii de date implicaţi din întreaga
Europă, într-un mod interoperabil pentru formularea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea
politicilor comunitare, ce furnizează informaţii publice
Principile INSPIRE:

 Datele trebuie colectate doar o singură dată şi păstrate acolo unde ele pot fi menţinute cel
mai eficient.
 Trebuie să existe posibilitatea de a combina informaţia spaţială de la diferite surse de-a
lungul Europei şi partajarea cu mai mulţi utilizatori şi aplicaţii.
 Ar trebui să fie posibilă partajarea informaţiilor colectate pe un/o nivel/scară cu toate
nivelele/scările; detaliate pentru investigaţii amănunţite, generale pentru scopuri
strategice
 Informaţia geografică necesară pentru o bună gestionare la toate nivelele trebuie să fie
disponibilă în mod lizibil şi transparent
 Descoperirea facilă a informaţiilor geografice disponibile, cum pot fi acestea utilizate
pentru satisfacerea unei anumite nevoi şi în ce condiţii pot fi acestea obţinute şi folosite.