Sunteți pe pagina 1din 8

Conspect

1. Competența parchetului de pe lângă judecătorie.

Competența materială:

Procurorul din parchetul competent material poate efectua orice acte de urmărire penală cu
privire la infracțiunile pentru care cercetarea penală este efectuată de organele de cercetare
penală a căror activitate o supraveghează. Procurorul din parchetul competent material
efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile strict și limitativ prevăzute
de lege.

Parchetul competent material să efectueze urmărirea penală cu privire la o infracțiune este,


de regulă, cel de pe lângă instanța competentă să judece cauza în primă instanță. Astfel,
competența materială a parchetului se determină, în principiu, prin raportare la competența
materială a instanței de judecată, respectiv a judecătoriei pe lângă care funcționează.
Judecătoria are plenitudine de competență, judecând în primă instanță toate infracțiunile, cu
excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Ori de câte ori legea nu prevede
competența materială a unei anumite instanțe aceasta va fi de competența judecătoriei.

Competența funcțională:

 organele de cercetare penală efectuează cercetarea penală;


 parchetul prin intermediul procurorilor supraveghează cercetarea penală a organelor de
cercetare penală, efectuează orice act de urmărire penală în cauzele a căror cercetare
penală o supraveghează, efectuează urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege,
participă la ședințele de judecată, exercită căile de atac prevăzute de lege etc.

Competența personală:

- competenţa personală a organelor de cercetare penală reprezintă competența dată de lege după
calitatea persoanei, organelor de cercetare penală speciale (nu organelor de cercetare penală ale
poliţiei judiciare) şi vizează competenţa de efectuare a actelor de urmărire penală corespunzător
specializării structurii din care fac parte;

- potrivit competenței personale a parchetului, procurorul efectuează în mod obligatoriu


urmărirea penală, potrivit competenței personale, pentru infracțiunile strict și limitativ
prevăzute de lege (urmărire penală proprie); în cazul infracțiunilor săvârșite de militari (indiferent
de natura acestora) urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procurorul militar.

Parchetul de le lângă judecătorie nu are competenţă personală.

Competența teritorială:

Este o competenţă pe linie orizontală aplicabilă atât pentru faza de urmărire penală, cât
pentru camera preliminară sau faza de judecată.
Competența teritorială a instanţelor judecătoreşti pentru infracţiunile săvârşite de persoane
fizice sau juridice pe teritoriul României este determinată, în ordine, de următoarele criterii
legale [art. 41 alin. (1) NCPP]:

(i) locul unde s-a savârşit infracţiunea (forum delicti comissi);

- prin locul săvârşirii infracţiunii se înțelege locul unde s-a desfăşurat activitatea
infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

- în cazul în care activitatea infracțională se realizează în circumscripția unui organ


judiciar, iar rezultatul se produce în circumscripția altuia, ambele organe judiciare sunt
competențe din punct de vedere teritorial.

(îi) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul persoană fizicică (forum deprehensionis);

(iii) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul

inculpatului persoană juridică, la momentul la care a savârşit fapta (forum domicilii);

(iv) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Ordinea de prioritate descrisă mai sus (preferință legală) se aplică:

1. în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan atunci când
urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea acestei ordini;

2. ori de cât ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini (chiar
dacă există sesizări succesive a mai multor instanţe).

Competența revine instanței mai intâi sesizate:

a) când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele care ar avea
competenţa teritorială să judece cauza potrivit ordinii de mai sus, iar urmărirea penală s-a
efectuat cu respectarea acestei ordini; în cazul în care o infracțiune a fost savârşită în
circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece cauza; în
ipoteza în care există un conflict de competenţă între aceste instanțe competența va reveni
instanței mai întai sesizate.

Urmărirea penală a infracțiunilor savarşite pe teritoriul României se efectuează de către


organul de urmărire penală din circumscripția instanței competențe să judece cauza, dacă legea
nu dispune altfel. În ipoteza în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordini
prevăzute de art. 41 alin. (1) NCPP, este obligatorie sesizarea instanței competente potrivit
acestei ordini.

Dacă infracţiunea a fost savarşită pe teritoriul României, pe o nava sub pavilion


românesc, competența teritorială va aparține instanței în a cărei circumscripție se află primul
port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Atunci
când infracțiunea a fost săvârşita pe teritoriul României, pe o aeronava înmatriculata în
România, competenta teritorială va aparține instanței în a cărei circumscripție se află primul loc
de aterizare pe teritoriul român.

În cazul în care nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe
teritoriul român, iar competența nu se poate determina potrivit criteriilor prevăzute de art. 41
alin. (1) NCPP, competența revine instanței mai întai sesizate.

2. Competența Parchetului de pe lângă tribunal

Competența materială:

Competența materială a parchetului se determină, în principiu, prin raportare la competența


materială a instanței de judecată, respectiv a tribunalului pe lângă care funcționează.

- tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile strict și limitativ prevăzute de lege:

a) infracțiunile prevăzute de NCP la art. 188-191 (omor, omor calificat,


uciderea la cererea victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii), art. 209-211
(sclavia, traficul de persoane, traficul de minori), art. 254 (distrugerea calificată), art.
263 (traficul de migranți), art. 282 (tortură), art. 289-294 (luare de mită; dare de mită; trafic de
influență; cumpărarea de influenţă; luarea sau darea de mită comise de membrii unei instanțe
de arbitraj sau în legătura cu aceştia; luarea de mită, darea de mită, trafic de influență,
cumpărarea de influență comise de funcționari străini sau în legăturii cu aceștia); art. 303
(divulgarea informațiilor secrete de stat), art. 304 (divulgarea informatiilor secrete de serviciu
sau nepublice), art. 306 (obținerea ilegală de fonduri), art. 307 (detumarea de fonduri), art. 309
(infracțiunile de serviciu incriminate mai grav atunci când au produs consecințe deosebit de
grave), art. 345 (nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive),
art. 346 (nerespectarea regimului materiilor explozive), art. 354 (transmiterea sindromului
imunodeficitar dobândit) și art. 360-367 (infracțiuni contra siguranței și integrității
sistemelor și datelor informatice, precum și constituirea unui grup infracțional organizat);

b) infracțiunile săvârșite cu intenție depașită care au avut ca urmare moartea


unei persoane [loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP),
întreruperea cursului sarcinii care a avut că urmare moartea femeii însărcinate [art. 201 alin. (3)
teza a 11-a NCP], lipsirea de libertate care a avut că urmare moartea victimei [art. 205 alin. (4)
NCP], violul care a avut că urmare moartea victimei [art. 218 alin. (4) NCP], agresiunea sexuală
care a avut că urmare moartea victimei [art. 219 alin. (3) NCP], tâlhăria sau pirateria care au
avut ca urmare moartea victimei (art. 236 NCP), tortură are a avut că urmare moartea victimei
[art. 282 alin. (3) NCP) etc.];

c) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de


Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională
Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competență altor instanțe ierarhic superioare;

d) infracțiunile de spălare a banilor și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art.


9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
ulterioare;

e) alte infracțiuni date prin lege în competență sa.

Drept consecință a noilor competențe stabilite pentru Tribunal prin NCPP, se remarcă
faptul că acesta va judeca toate infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fast efectuată
de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau
Direcția Naționala Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic
superioare judecătoria nemaiavând competența materială pentru astfel de infracțiuni), însa nu
va mai avea competența materială de a judecă tâlhăria care a produs consecințe deosebit de
grave, sau înşelaciunea care a produs consecințe deosebit de grave, variantele agravate ale
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, infracțiunea de viol când victima nu a împlinit
15 ani, ori cercetarea abuzivă sau supunerea la rete tratamente, represiunea nedreaptă, evadarea,
înlesnirea evadării, infracțiuni care vor intră în sfera de competența a judecătoriei; vor fi însă
în competența tribunalului, iar nu a judecătoriei, variantele agravate ale delapidarii, abuz în
serviciu, neglijența în serviciu etc.
Competența personală:

- competenţa personală a organelor de cercetare penală reprezintă competența dată de lege după
calitatea persoanei, organelor de cercetare penală speciale (nu organelor de cercetare penală ale
poliţiei judiciare) şi vizează competenţa de efectuare a actelor de urmărire penală corespunzător
specializării structurii din care fac parte;

- potrivit competenței personale a parchetului, procurorul efectuează în mod obligatoriu


urmărirea penală, potrivit competenței personale, pentru infracțiunile strict și limitativ
prevăzute de lege (urmărire penală proprie); în cazul infracțiunilor săvârșite de militari (indiferent
de natura acestora) urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procurorul militar.

Parchetul de le lângă tribunal nu are competenţă personală.

Competența funcțională:

 organele de cercetare penală efectuează cercetarea penală;


 parchetul prin intermediul procurorilor supraveghează cercetarea penală a organelor de
cercetare penală, efectuează orice act de urmărire penală în cauzele a căror cercetare
penală o supraveghează, efectuează urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege,
participă la ședințele de judecată, exercită căile de atac prevăzute de lege etc.

3. Competența Parchetului de pe lângă Curtea de apel

Competența materială:

Competența materială a parchetului se determină, în principiu, prin raportare la competența


materială a instanței de judecată, respectiv curţii de apel pe lângă care funcționează.

Curtea de apel judecă:

a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445;

b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;

c) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la


parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;

d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii


financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;
e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi
membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

f) infracţiunile săvârşite de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de


judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la
parchetele de pe lângă aceste instanţe;

g) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ,


de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;

Competența personală:

- competenţa personală a organelor de cercetare penală reprezintă competența dată de lege după
calitatea persoanei, organelor de cercetare penală speciale (nu organelor de cercetare penală ale
poliţiei judiciare) şi vizează competenţa de efectuare a actelor de urmărire penală corespunzător
specializării structurii din care fac parte;

- potrivit competenței personale a parchetului, procurorul efectuează în mod obligatoriu


urmărirea penală, potrivit competenței personale, pentru infracțiunile strict și limitativ
prevăzute de lege (urmărire penală proprie); în cazul infracțiunilor săvârșite de militari (indiferent
de natura acestora) urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procurorul militar.

Competența personală a curții de apel:

a) infracţiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la


parchetele care funcţionează pe langă aceste instanţe;

b) infracţiunile săvârșite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii


financiari ai Curţii de Conturi, precum și auditori publici externi;

c) infracţiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii și de ceilalţi


membri ai înaltului cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

d) infractiunile săvârșite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casatie și Justitie, de


judecatorii de la curţile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la
parchetele de pe lângă aceste instanţe;

De pildă, sunt în competenţa personală de urmărire penală proprie a procurorului:

a) infractiunile săvârșite de senatori, deputaţi și membrii din România în Parlamentul European,


de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior
al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casatie și Justiţie și de procurorii de la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie;

b) infracţiunile săvârșite de judecatorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la


parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;

c) infracţiunile săvârșite de avocaţi, notari publici, executori judecatoreşti, de controlorii


financiari ai Curţii de Conturi, precum și auditori publici externi.

d) infracţiunile săvârșite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii și de ceilalţi


membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

e) infractiunile săvârșite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, de


judecătorii de la curţile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la
parchetele de pe lângă aceste instanţe;

f) infracţiunile săvârșite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ,


de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului și de chestori.

Competența funcțională:

 organele de cercetare penală efectuează cercetarea penală;


 parchetul prin intermediul procurorilor supraveghează cercetarea penală a organelor de
cercetare penală, efectuează orice act de urmărire penală în cauzele a căror cercetare
penală o supraveghează, efectuează urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege,
participă la ședințele de judecată, exercită căile de atac prevăzute de lege etc.

2. Competența teritorială a organelor judiciare cu privire la infracțiunile săvârşite în


străinătate
- în cazul în care o infracțiune a fost săvârşita în integralitate în străinătate iar pentru tragerea
la răspundere penală a infractorului se aplică legea penală română, competenţa teritorială de
judecare a cauzei aparține:

(i) instanței în a cărei circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului


persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică;

(ii) Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti, a Curții de


Apel Bucureşti, respectiv Înaltei Curți de Casație şi Justiție (în funcție de competența materială
sau personală a acestora) în cazul în care inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în
România.
- dacă infracțiunea a fost săvârșită pe o nava aflată în largul marii competență teritorială va
aparține instanței în a cărei rază teritorială se află primul port român în care ancorează nava; în
situația în care nava nu ancorează într-un port român, competența teritorială aparține instanței
în a cărei circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după
caz, sediul inculpatului persoană juridică, respectiv Judecătoriei sectorului
2 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti, a Curții de Apel Bucureşti, respectiv Înaltei Curți de
Casație şi Justiție (în funcţie de competență materială sau personală a acestora) în cazul în care
inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România;

- în cazul în care infracțiunea a fost săvârşita pe o aeronava romănă, aflată în zbor deasupra
unui teritoriu străîn, competența teritorială aparține instanței în a cărei rază teritorială se află
primul loc de aterizare pe teritoriul român a aeronavei române; dacă aeronava nu aterizează pe
teritoriul țării competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află locuința
suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică,
respectiv Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti, a Curții de
Apel Bucureşti, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție (în funcție de competența materială
sau personală a acestora) în cazul în care inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în
România;

- în cazul în care, dintre mai multe infracțiuni conexe săvârşite de un făptuitor care nu are
domiciliul şi nici nu locuieşte în România, unele sunt săvârșite în afara teritoriului țării, iar
altele în țară, competența teritorială se determină potrivit art. 41 NCPP;

- competenţa teritorială de efectuare a urmării penale aparține parchetului în a cărui


circumscripție teritorială se află instanța competentă teritorial să judece cauza.