Gena evreiască

Mar 10, 2016By Andrei Banc

This post has been viewed 1,265 times 2 comments Posted in: Arhiva editii, Caleidoscop, Editia
221
Există o genă evreiască? Spre dezamăgirea antisemiţilor din toată lumea răspunsul geneticii este
categoric negativ. Dar populaţia evreiască din diferite zone ale lumii are unele gene comune,
dobândite prin căsătorii mixte în cadrul populaţiei majoritare, însă un anumit genom evreiesc nu
există. Tocmai aceste gene comune au permis cercetătorilor să stabilească în ultimele două decenii
originea diferitelor comunităţi evreieşti, fiindcă în diferitele comunităţi cum ar fi sefardă, ashkenazi
şi altele au apărut mutaţii specifice. Şi boli specifice !
Studiile genetice au stabilit că sunt două mari grupe de evrei în zona europeană. Au fost examinate
ADN-urile evreilor de origine iraniană, italiană, turcă, greacă şi ashkenazi. Studile au stabilit că
acum circa 2500 de ani s-au separat două mari populaţii iudaice: evreii europeni şi sirieni şi,
separat, cei din Irak şi Iran. Geneticienii au descoperit legături puternice între fiecare dintre aceste
grupe şi populaţia locală în mijlocul căreia au trăit.Cei mai aproape genetic sunt druzii, beduini şi
palestinienii pentru evreii din Orientul Mijlociu, iar pentru evreii europeni sunt, (surpriză!) italienii.
În 2012 au fost stabilite alte două grupuri de evrei din Orientul Mijlociu. Unul care leagă evreii din
Djerba, Libia şi Tunisia şi altul compus din evreii algerieni şi marocani, având legături puternice cu
evreii europeni, ca o consecinţă a migrării cu secole în urmă a zeci de mii de sefarzi spanioli în
Mahgreb. Un grup, cu trăsături genetice aparte, îl constituie evreii etiopieni, probabil datorat
faptului că evreii care au emigrat acolo au convertit populaţia originară.

Cuplu iemenit
Ce s-a întâmplat îm Europa? Un studiu din 2013 asupra origini maternale a evreilor din acest
continent “sugerează” (observaţi prudenţa termenului ) că originea ashkenaziilor ar fi un grup de
femei preistorice din nordul Mediteranei, mai probabil din nordul Italiei. Şi nu din nordul
Caucazului sau din Orientul Mijlociu, cum se credea până de curând. Studiul a analizat ADN -ul
mitocondrial, adică cel provenit de la mame. Prezenţa distinctă a unor modificări a ADN-ului
diferitelor grupuri de evrei poate fi explicată prin ratăcirile strămoşilor ashkenaziilor prin Europa în
timpul Cruciadelor şi prin drama întregii populaţii europene în timpul Marii Ciume. Mai ales ciuma
din 1347-1348 a dus la reducerea populaţiei evreieşti de la 100.000 de indivizi, în secolul XI, la
circa (aceasta e o estimare) la 10-20.000 de evrei în 1500. Printre ashkenazi se crede că mutaţii s-au
produs în cadrul unei populaţii în care căsătoriile erau adesea între rude.
Conform studiilor efectuate de Consorţiul Bolilor Genetice Evreieşti din Statele Unite se consideră
că aproape jumătate din numărul evreilor ashkenazi – descendenţi ai evreilor europeni emigraţi în
America este purtătoarea unor boli genetice cum sunt boala Tay-Sachs, boala Gaucher şi sindromul
Bloom. Un “repertoriu” separat a fost stabilit pentru 16 maladii genetice la evreii de origine sefardă-
Mizrahi. Printre ele Febra Familială Mediteraneeană şi Boala sângelui Alpha-thalasemia .
Aceste cercetări nu sunt doar exerciţii determinate de curiozitatea oamenilor de ştiinţă. Ele au
urmări practice. În Israel există un ”program naţional” stabilit din 2002. Prin el se oferă gratuit un
examen genetic pentru Tay -Sachs tuturor evreilor de origine ashkenazi şi celor din Africa de Nord,
iar un alt program este oferit gratuit pentru thalasemia pentru druzi şi populaţia arabă şi evreii
originari din ţările mediteraneene, pentru evreii originari din Orientul Mijlociu şi din ţările din Asia
centrală ale fostei Uniuni Sovietice. Datorită acestor verificări premaritale, mai ales în rândurile
evreilor ultra -ortodocşi răspândirea bolilii Tay -Sachs la ultraortodocşi s-a diminuat aproape la
zero, iar a thalasemiei s-a diminuat dramatic. Mai grav este că la la ashkenazi s-a observat o
răspândire neobişnuită a genelor care predispun la schizofrenie şi dezordinea biploară.Boli grave
care s-au perpetuat din cauza căsătoriilor cosanguine din cadrul acestei populaţii.
Grav este că şi la descendenţii ashkenazi apare o mare prevalenţă a genelor ce provoacă apariţia
cancerului de sân şi ovar la femei (ceea ce nu înseamnă că tumorile la sân sunt un cancer evreiesc,
ci doar că la evreice procentul este mai mare decât media). Aceste gene denumite BRCA 1 şi BRCA
2 au o însemnătate şi pentru bărbaţi, la care pot deasemenea dezvolta cancerul de sân şi de prostată.
Dar sunt şi veşti bune. Circa 20% dintre evrei (mai răspândită la sefarzi) au o genă care protejează
de alcoolism. De asemenea evreii au o intoleranţă la lactoză, pe care 3-4 dintre evrei nu o pot
digera. Evreii ashkenazi sunt de două ori până la patru ori mai predispuşi la boala lui Crohn-o
afecţiune inflamatorie a tractului digestiv. Nu există însă nici o genă care să explice realizările
deosebite ale evreilor în ştiinţă şi arte.
O descoperire interesantă este cea a continutăţii cohanimilor. După cum se ştie în antichitate
exercitarea obligaţiilor religioase la templu revenea unei veritabile caste, cea Cohanimilor, ai căror
urmaşi poartă şi în prezent numele Cohn, în mai toate comunităţile deşi ei numai sunt acum dedicaţi
exclusiv funcţiilor rabinice.Totuşi un element distinct al cromozomului lor a trecut neschimbat
generaţie după generaţie, astfel că 50% din cei cu numele Cohn au şi azi un cromozom Y distinct,
numit de geneticieni Cohn Modal Haplotyp sau prescurtat CMH. Deoarece cromozomul CMH a
trecut neschimbat de la tată la fiu, geneticienii au putut urmări în trecut această patrilineală dinastie
până la un un cromozom care a apărut acum 3250 de ani, deci înainte de construirea primului
Templu. El este aşadar, un indiciu de continuitate a unei caste în cadrul unei populaţii specifice, dar
el există şi în populaţia largă la beduini, yemeniţi şi iordanieni.
Am putea spune că evreii se deosebesc de restul populaţiei prin adoptarea religiei iudaice şi nu prin
compoziţia genomului. Nu există şi nu a existat o rasă pură evreiască, identitatea evreiască fiind
marcată de credinţa religioasă şi nu de genomul lor. Şi astăzi poţi să te converteşti şi să devi evreu
fără să îţi schimbi ereditatea, dar dacă de pildă te botezi devii creştin, dar nu român.
Andrei Banc