UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE TRANSPORTURI
MASTER SISTEME TELEMATICE DE TRANSPORT

CALITATEA SISTEMELOR ELECTRONICE DIN

TRANSPORTURI
-PROIECT-

CALITATEA SI FIABILITATEA RFID

Indrumător
S.L. Dr. Ing. Nemtoi Mihaela Lacramioara
Student
Iancu Gina

București
2018
1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FIABILITATEA
ELEMENTELOR ŞI SISTEMELOR ELECTRICE

1.1. Calitatea produselor

Calitatea este apanajul tehnologiilor de vârf, iar acestea sunt astăzi girul competitivităţii.
Extinderea tehnologiilor de vârf până la globalizare, presupune utilizarea de noi resurse, ce a
coincis ca moment cu perceperea limitării resurselor terestre. Goana după tehnologii noi, care să
transforme într-o mai mare măsură resursele disponibile în produse utilizabile, a accentuat rolul
jucat de calitate, generând în bună parte conceptul managementului calităţii totale.

1.1.1. Caracteristici de calitate

Proprietăţile sau însuşirile unui produs sunt numeroase. Printre acestea există una care
conferă calitate produsului, numită caracteristica de calitate. Deosebim astfel, următoarele
caracteristici de calitate:
a) caracteristici funcţionale - care sunt legate nemijlocit de utilizarea, unui anumit produs
cum ar fi: rezistenţa la rupere, indicatorii energetici, precizia prelucrărilor, valoarea nutritivă a unui
produs alimentar etc.;
b) caracteristici de material - care se referă la structura materialelor folosite, starea de
prelucrare a suprafeţelor, dimensiunile geometrice, volumul, greutatea etc.;
c) caracteristici psiho-senzoriale şi sociale - care se referă la latura estetică a produsului
(aspect exterior, eleganţa culorilor etc.), la aspectele organoleptice (gust, miros), precum şi la
aspectele legate de exploatarea acestuia (zgomot, confort etc.);
d) caracteristici de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate - care se referă la
proprietatea produsului de a fi apt pentru utilizare în orice moment al vieţii acestuia.

1.1.2. Calimetria
Calimetria - este o ramură a ştiinţei cu caracter interdisciplinar, care se ocupă cu măsurarea
şi estimarea calităţii produselor. Marea varietate a caracteristicilor de calitate, a condiţiilor de
fabricaţie şi de utilizare ale unui anumit produs, face extrem de dificilă aprecierea globală a calităţii
printr-un singur indicator sintetic. Calitatea produsului este astfel un concept complex, incluzând
factori de concepţie, fabricaţie şi utilizare.

Principalele obiective ale calimetriei sunt:

a) stabilirea tehnologiei, definirea principalelor noţiuni utilizate curent în ştiinţă şi tehnică,
probleme de evaluare şi măsurare a calităţii;
b) elaborarea nomenclatorului şi a clasificării indicatorilor de calitate pentru produse şi
servicii;
c) elaborarea metodelor de determinare şi evaluare a diferitelor caracteristici ale calităţii
produselor;
d) elaborarea metodelor de optimizare a indicatorilor de calitate.

1.1.3. Spirala calităţii

Fiecare produs parcurge diverse etape în timp, după o anumită spirală proprie legată de
proprietăţile calitative, care prezintă 13 puncte semnificative (figura 1):
1 - cercetarea ştiinţifică;
2 - concepţia;
3 - proiectarea şi executarea prototipului;
4 - Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice 11
omologarea prototipului şi definitivarea documentaţiei tehnice;
5 - stabilirea procesului de fabricaţie, asigurarea maşinilor, sculelor, dispozitivelor şi
calificarea oamenilor;
6 - aprovizionarea cu materii prime şi materiale;
7 - dotarea cu utilaje şi aparatură de măsură;
8 - procesul de producţie propriu-zis;
9 - controlul procesului de producţie;
10 - efectuarea de probe şi încercări;
11 - livrarea produsului la beneficiar; \12 - confruntarea produsului realizat cu cerinţele
pieţii;
1* - cercetarea ştiinţifica la un nivel superior.
 Figura 1. Spirala calitatii

1.1.4. Ciclul de viaţă al produselor

Ciclul de viaţă al unui produs (figura 2) se compune din patru etape:

I - pregătirea fabricaţiei ;
II - lansarea fabricaţiei ;
III - fabricaţia propriu-zisa ;
IV - declinul (uzura morală tehnică).

Figura 2. Ciclul de viata al produselor

 În figura 2 porţiunea AA*, reprezintă decalajul de fabricaţie între un produs curent şi altul
nou, iar porţiunea BD (respectiv B*D*) reprezintă viaţa comercială a unui produs. Astăzi timpul
necesar pentru ca un produs nou sa treacă de la faza de concepţie la aceea de realizare se măsoară
în luni sau chiar în zile faţă de trecut când această perioada era de ordinul anilor.
Cu titlu de exemplificare, timpul parcurs de cinci produse, de la faza de cercetare la aceea
de realizare practică au fost: 56 ani pentru telefon, 35 ani pentru radio, 14 ani pentru televizor, 3
ani pentru tranzistor şi numai un an pentru circuitele integrate.

1.2. Noţiuni de fiabilitate

Fiabilitatea a apărut ca efect al importanţei deosebite pe care au căpătat-o problemele
siguranţei în funcţiune a echipamentelor industriale, dispozitivelor şi componentelor, constituind
o tehnică de vârf, indispensabilă ingineriei. Funcţionarea unui produs este limitată de apariţia unei
abateri sau a unui defect. Din acest punct de vedere fiabilitatea poate fi privită şi ca o ştiinţă a
defectelor.
1.2.1. Obiectivele fiabilităţii
Principalele obiective ale fiabilităţii sunt:
a) studiul defecţiunilor, adică al cauzelor, al proceselor de apariţie şi al metodelor de combatere a
lor;
b) analiza fizică a defectelor;
c) aprecierea calitativă şi cantitativă a comportării produselor în timp în funcţie de factorii de
solicitare interni şi externi;
d) determinarea modelelor şi metodelor de calcul şi prognoză a fiabilităţii pe baza studierii
structurilor, a încercărilor şi a urmăririi în exploatare a produselor;
e) stabilirea metodelor constructive, tehnologice şi de exploatare pentru asigurarea şi creşterea
fiabilităţii.
1.2.2. Definiţiile fiabilităţii
Se defineşte conceptul calitativ al fiabilităţii, drept aptitudinea unui sistem, bloc, produs,
element etc. de a-şi îndeplini corect funcţiunile prevăzute pe durata unei perioade de timp date, în
condiţii de exploatare specificate.
 În mod similar se defineşte conceptul cantitativ al fiabilităţii, drept probabilitatea ca un
sistem, bloc, produs, element etc. să-şi îndeplinească corect funcţiile prevăzute, la un nivel de
performanţă stabilit, pe durata unei perioade de timp date, în condiţii de exploatare specificate.
Din definiţiile de mai sus rezultă că studiul fiabilităţii se bazează pe teoria probabilităţii. De
asemenea, alte discipline cum sunt: statistica matematică, programarea matematică, teoria
aşteptării, a jocurilor, deciziei şi informaţiei, teoria reglării automate, analiza spectrală etc. sunt
utilizate pentru analiza fiabilităţii.

1.2.3. Noţiunea de defecţiune

Încetarea aptitudinii unui produs, bloc, sistem etc. de a-si îndeplini funcţia pentru care a fost creat,
se numeşte defectare sau cădere. Cauzele defectării pot fi foarte variate, reprezentând
circumstanţele legate de proiectare, fabricaţie sau utilizarea produsului, care au condus la o
comportare necorespunzătoare a acestuia. Defectarea poate fi: inerentă (atunci când aceasta
provine de la slăbiciuni proprii produsului sau de la elemente ale acestui produs, livrate de terţi, în
condiţii în care solicitările reale nu depăşesc posibilităţile admisibile ale acestuia), sau datorată
utilizării necorespunzătoare (atunci când aceasta provine ca urmare a unor solicitări ce depăşesc
posibilităţile admisibile ale produsului - acest tip de defecte nu caracterizează produsul şi nu se iau
în consideraţie la calculul fiabilităţii).
Conceptul de fiabilitate nu este numai probabilistic, el are în acelaşi timp şi un caracter
statistic în sensul că determinarea caracteristicii de fiabilitate se face pe baza datelor privitoare la
defecţiunile constatate pe o anumită populaţie statistică (un lot de produse identice, fabricate în
condiţii identice şi încercate sau exploatate în aceleaşi condiţii).

1.3. Indicatori de fiabilitate

Indicatorii de fiabilitate sunt mărimi care exprimă, sub o formă sau alta, calitativ şi
cantitativ, fiabilitatea produselor; indicatorii de fiabilitate mai sunt denumiţi şi parametri sau
caracteristici de fiabilitate.
 1.3.1. Probabilitatea de bună funcţionare (R(t))
Potrivit definiţiei cantitative de la pct. 1.2.2, funcţiei de fiabilitate îi va corespunde
expresia:
R(t)=p(t)=Prob(t>T)
unde :
p(t) - este probabilitatea de bună funcţionare, adică însăşi funcţia de fiabilitate;
t - variabila timp;
T - o limita precizată a duratei de bună funcţionare

Ca orice probabilitate se înţelege că şi funcţia de fiabilitate va îndeplini condiţia:

0<p(t)<1
adică: la t=0, p(t)=1 ceea ce înseamnă ca produsul este în stare de funcţionare la momentul
începerii exploatării, iar apoi scade după o anumită lege până la p(t)=0, teoretic la t=∞, când
produsul se află în stare de nefuncţionare.
 2. Sistem de identificare prin Radiofrecventa (RFID)

2.1. Introducere

RFID este o metodă de identificare automată, de viitor, considerată de unii ca una dintre
tehnologiile de calcul cele mai răspândite din istorie. RFID se bazează pe stocarea şi regăsirea
datelor la distanţă, folosind dispozitive numite etichete (tag-uri) sau transpondere RFID.
Sistemul auto-ID, bazat pe tehnologia RFID, este un atu important pentru sistemele de
inventariere din două motive. În primul rând, vizibilitatea oferită de această tehnologie permite
cunoaşterea exactă la nivel de inventar prin eliminarea discrepanţei dintre înregistrarea de inventar
şi inventarul fizic. În al doilea rând, tehnologia RFID poate preveni sau reduce sursele de erori.
Beneficiile folosirii RFID includ reducerea costurilor forţei de muncă, simplificarea proceselor de
afaceri şi reducerea inexactităţii inventarului.
RFID este o tehnologie cu mare valoare în afaceri şi cu un potenţial uriaş, ce promite să
înlocuiască vechiul cod de bare şi să contribuie la vizibilitatea mărfurilor în timp real, indiferent
de punctul lanţului logistic în care se află. Putem găsi aplicaţii RFID în cele mai diverse domenii,
însă principala lor utilizare este în urmărirea obiectelor.
În cea mai simplă formă, RFID este un concept similar tehnologiei cu cod de bare, fără a fi
necesară însă o vizibilitate directă a entităţilor monitorizate. Aşa cum sistemele cu cod de bare
necesită un cititor optic corespunzător şi etichete speciale lipite pe obiecte, RFID necesită un
echipament cititor şi etichete speciale ataşate articolelor de urmărit sau chiar integrate în acestea.
La nivel european, Comitetul European pentru Standardizare promovează dezvoltarea de standarde
internaţionale pentru tehnologiile de identificare şi colectare automată a datelor. Institutul
European de Standarde în Telecomunicaţii a elaborat standarde specifice pentru RFID, care
operează la frecvenţe foarte înalte, precum şi standarde generice pentru dispozitivele cu rază scurtă
(SRD), aplicabile echipamentelor care funcţionează în domeniile de frecvenţe joase şi înalte şi cu
microunde, care pot fi utilizate pentru RFID.
Comisia face apel la organismele europene de standardizare ca, în colaborare cu forumurile
şi consorţiile industriei de profil, să se asigure că standardele europene şi internaţionale corespund
cerinţelor europene, în special în ceea ce priveşte problemele de confidenţialitate, securitate,
drepturi de proprietate (intelectuală şi autorizare), să identifice lacunele de standardizare şi să ofere
un cadru adecvat pentru elaborarea viitoarelor standarde pentru RFID.
Lipsa de standardizare şi lipsa de armonizare a alocării frecvenţelor sunt un obstacol în
calea dezvoltării acestei industrii. ANSI şi ISO au lucrat împreună pentru a dezvolta standardele
RFID, iar unii chiar au adoptat aceste standarde pentru aplicaţii cum ar fi cel de urmărire a
animalelor (ISO 11784 şi 11785), precum şi cel de urmărire mărfuri în lanţul de aprovizionare
(ISO 18000-3 şi ISO 18000-6).

2.2. Structura unui sistem RFID

Sistemele RFID sunt compuse, în general, din trei componente - un cititor, o etichetă
(transponder de radiofrecvenţă) şi un sistem de procesare a datelor ce poate fi bazat pe un PC sau
pe diferite microcontrolere. Sistemele RFID utilizează transmisia prin radiofrecvenţă pentru a
identifica, cataloga sau localiza "articole" care pot fi în principal obiecte, dar şi persoane sau
animale. Cititorul conţine componente electronice care emit şi recepţionează un semnal spre şi de
la eticheta de proximitate, un microprocesor care verifică şi decodifică datele recepţionate şi o
memorie care înregistrează datele rezultate care ulterior vor fi transmise mai departe, dacă este
necesar (figura 3). Pentru a face posibilă recepţia şi transmisia datelor de la etichetă, cititorul are
conectată o antenă. Antena poate fi integrată în carcasa cititorului sau poate fi separată, situată la
distanţă de restul electronicii. Ca la majoritatea aplicaţiilor de radiofrecvenţă, pentru a se obţine
performanţe bune, diametrul antenei trebuie să fie relativ mare.

Figura 3. Transmiterea datelor spre şi de la eticheta RFID

 O etichetă RFID conţine circuitele ce controlează comunicaţia cu cititorul, în general
integrate pe un circuit monolitic. Acesta conţine cel puţin două secţiuni:
• una care asigură comunicaţia cu cititorul;
• alta de memorie, cu rol de stocare a codurilor de identificare sau al altor date şi care este
activată odată cu comunicaţia.
Când un obiect echipat cu etichetă trece prin zona de acţiune, eticheta detectează semnalul
generat de cititor şi începe să comunice informaţiile stocate în memorie. La sistemele pasive,
semnalul generat de cititor oferă etichetei atât informaţii temporale, cât şi suficientă energie pentru
a-i asigura funcţionarea. Semnalul de tact (informaţiile de timp) sincronizează comunicaţia dintre
etichetă şi cititor, simplificând proiectarea constructivă a acestora.

2.3. Gamele de frecvenţă utilizate de tehnologia RFID

Datorită spectrului radio diferit în care operează, echipamentele (şi implicit aplicaţiile) RFID
se împart în mai multe categorii. Alegerea benzii de frecvenţă optime pentru o aplicaţie RFID este
dictată în primul rând de condiţiile de mediu în care sistemul trebuie să funcţioneze precum şi de
cerinţele aplicaţiei.
Astfel, pentru Europa şi Africa benzile de operare sunt:

− Joasă frecvenţă (LF – Low Frequency) F = 125/134 KHz – dispozitive cuplate inductiv
pentru care majoritatea ţărilor nu solicită autorizarea sistemelor ce operează în această bandă.
Caracteristici pentru acest domeniu:
• aplicaţii uzuale: identificarea animalelor, controlul accesului, managementul
recipientelor;
• distanţe de citire: 0,1 până la 1 m;
• funcţionare excelentă în apropierea metalelor sau în lichide.

− Înaltă frecvenţă (HF - High Frequency), F = 13,56 MHz – elemente electronice de

supraveghere. Caracteristici pentru acest domeniu:
• aplicaţii uzuale: inventariere-arhivare documente, control bagaje, transport auto;
• distanţe de citire : 1 până la 3 m;
 • această bandă de frecvenţe are cele mai multe aplicaţii posibile.

− Foarte înaltă frecvenţă (Ultra High Frequency – UHF/MW), F = 850 MHz - 2,46 GHz.
Cuprinde două domenii:
• cel al frecvenţelor cuprinse între 430 şi 460 MHz – aplicaţii industriale, ştiinţifice
şi medicale;
• cel al hiperfrecvenţelor cuprinse între 2,35 şi 2,45 GHz – aplicaţii cu spectru
distribuit. Caracteristici pentru aceste domenii:
• aplicaţii uzuale: transport auto, parcare, managementul containerelor; • distanţe de
citire: 1 până la 12 m;
• permit identificarea vehiculelor în mişcare cu viteze de peste 100 km/h.

2.4. Utilizarea tehnologiei RFID în identificarea, urmărirea

trasabilităţii şi verificarea autenticităţii produselor
Asigurarea autenticităţii produselor şi stabilirea traseului urmat de un produs se pot face prin
implementarea unui sistem de management al producţiei folosind tehnologia RFID şi extinderea
utilizării acestuia până la locul de comercializare. Există în acest moment sisteme de management
implementate pe fluxul de fabricaţie şi pe timpul transportului, dar lanţul nu este complet, lipsind
astfel de sisteme la punctele de desfacere şi o bază de date care să conţină toate informaţiile, în
mod unitar.
Lucrarea prezintă o soluţie sigură şi de cost redus bazată pe aplicarea tehnologiei RFID, atât
pentru autentificarea mărcii produselor, cât şi pentru urmărirea trasabilităţii lor, asigurând totodată
şi un suport informatic pentru controlul distribuţiei (figura 2). Mai mult, pentru eliminarea
suspiciunilor legate de transportul sau stocarea unor produse în condiţii improprii, în cadrul
proiectului se efectuează cercetări pentru găsirea de soluţii de monitorizare a parametrilor
ambientali prin stocarea în memoria unui transponder activ (cuplat cu senzori specifici) a
informaţiilor obţinute pe întreaga durată a transportului sau pe durata stocării. Informaţiile
corespunzătoare trasabilităţii produsului sunt citite şi înscrise la fiecare punct/nod de distribuţie
sau magazin de desfacere. În acest fel, la consumatorul final ajunge un produs cu un trasponder /
etichetă ataşat(ă), în care sunt memorate toate informaţiile esenţiale ale produsului şi traseul urmat
de acesta, inclusiv cele legate de magazinul de desfacere final în care se află. Clientul poate verifica
toate aceste informaţii cu ajutorul unui cititor portabil sau fix, înglobat, de exemplu, într-un PDA
sau telefon mobil. Dacă clientul doreşte, după achiziţionarea produsului, se va putea înregistra ca
proprietar al respectivului produs.

Figura 4 . Arhitectura unui lanţ de distribuţie

Astfel, un produs va fi autentificat prin trei mijloace accesibile rapid oricărui cetăţean:
• autentificare la nivelul etichetei produsului (holograma, alte elemente de
autentificare tradiţionale);
• autentificare la nivelul cipului electronic al etichetei RFID ce însoţeşte produsul şi
care conţine informaţii referitoare la trasabilitatea şi originea produsului;
• autentificare la nivelul site-ului web, pe baza codului ID unic de produs, pentru
compararea informaţiei din baza de date oficială a producătorului cu cea din cipul
electronic.

În acest fel se asigură o maximă siguranţă în sistem, scăderea drastică a posibilităţilor de

piratare a produselor, o creştere a siguranţei cumpărătorului asupra produselor achiziţionate şi un
sistem de management şi urmărire modern şi eficient al produselor proprii.
Fluxul informaţional bidirecţional pe traseul producător, distribuitor şi comercianţi este
prezentat în figura 5 şi conţine următorii paşi în asigurarea trasabilităţii:
 etichetarea produsului la producător cu eticheta RFID şi înscrierea informaţiilor
iniţiale în memoria transponderului. Produsele se introduc în colete care se
etichetează cu etichete RFID şi se înscriu informaţiile iniţiale legate de colet în baza
de date a producătorului. Codul coletului se asociază cu codurile produselor din
colet. Actualizarea bazelor de date ale producătorului se face în continuare pe baza
codului de colet până la vânzarea cu amănuntul a produselor. Produsul se stochează
împreună cu aceste informaţii în memoria transponderului, în magazia de produse
finite a producătorului, iar informaţiile se transmit în serverul producătorului, ce
conţine şi baza de date a produselor finite. La livrarea din magazia de produse finite
a producătorului, în memoria etichetelor coletelor se înscrie data şi codul magaziei.
Informaţia este transmisă serverului producătorului via Internet;

• la intrarea în magazia distribuitorului, se citeşte informaţia din eticheta coletului şi

informaţia se transmite serverului producătorului. Se vor înscrie în etichetele
coletului şi ale produselor din colet informaţii legate de intrarea în magazia
distribuitorului. La ieşirea din magazia distribuitorului se citeşte informaţia din
eticheta coletului şi informaţia se transmite serverului producătorului. Opţional, se
va putea efectua operaţia de autentificare a produsului. Se vor înscrie în etichetele
coletului şi a produselor din colet informaţii legate de ieşirea din magazia
distribuitorului;

• dacă mai există distribuitori în lanţul de distribuţie, se va repeta pasul anterior; • la

intrarea în magazia comerciantului cu amănuntul, se citeşte informaţia din eticheta
coletului şi se transmite serverului producătorului. Se vor înscrie în etichetele
coletului şi ale produselor din colet informaţii legate de intrarea în magazia
comerciantului. Se despachetează şi se pun produsele pe raft. Eticheta coletului va
fi distrusă şi va fi informat serverul producătorului;

• la vânzarea produsului, se va efectua operaţia de autentificare cu ajutorul unei

aplicaţii ce poate rula fie pe un PC, fie pe un PDA, conectate la un cititor RFID.
Autentificarea se va realiza pe baza informaţiilor stocate în memoria etichetei RFID
a produsului (informaţii stocate succesiv în magazia de produse finite a
producătorului şi apoi pe lanţul de distribuţie) şi a informaţiilor aduse de pe serverul
producătorului via Internet; • dacă produsul se vinde, comerciantul are obligaţia de
 a înregistra acest lucru în serverul producătorului. Astfel se va înregistra că
produsul cu respectivul cod şi respectivele informaţii legate de trasabilitatea sa a
fost vândut. O încercare de vindere a unui eventual produs falsificat cu o etichetă
clonată va găsi la autentificarea sa pe serverul producătorului informaţia că acel
produs a fost deja vândut. Mai mult, această autentificare eşuată va informa
producătorul că s-a încercat autentificarea unui produs falsificat;

• pe anumite segmente din lanţul de distribuţie trebuie să existe posibilitatea de a

ataşa suplimentar o etichetă RFID care înregistrează temperatura într-un anumit
interval de timp şi cu o anumită frecvenţă, ambele programabile prin intermediul
aplicaţiei ce rulează la magaziile producătorului şi distribuitorilor. Înregistrarea
temperaturii poate fi făcută şi în cazul stocării. Informaţiile stocate în eticheta RFID
cu senzor se vor descărca cu ajutorul unui cititor RFID şi vor fi transmise serverului
producătorului. În momentul în care eticheta va fi detaşată de produsul monitorizat
se va informa serverul producătorului. Eticheta va putea fi refolosită.

Figura 5. Fluxul informaţional pe traseul producător, distribuitor şi comercianţi

 Eticheta electronică va putea însoţi sau nu produsul după vânzare (eventual pentru service).
Etichetele nu se refolosesc, cu excepţia etichetelor care înregistrează temperatura (şi care se aplică
coletelor / produselor).
Arhitectura sistemului pentru controlul şi verificarea autenticităţii produselor este
prezentată în figura 4. La nivelul unei magazii, se va considera arhitectura sistemului organizată
pe mai multe nivele.

Figura 4. Arhitectura sistemului

În cadrul sistemului se dezvoltă un middleware RFID, cu următoarele caracteristici:
• coordonarea şi integrarea cititoarelor;
• supravegherea şi înregistrarea informaţiei din tag;
• posibilitatea de a executa simple filtrări.
Ţinând cont de specificul, precum şi de complexitatea sistemului şi de multiplele
funcţionalităţi pe care trebuie să le îndeplinească, se adoptă o arhitectură pe mai multe nivele, care
să asigure filtrare şi direcţionare pe bază de context. În acest mod se asigură scalabilitatea
arhitecturii şi o integrare facilă.
Trebuie specificat faptul că în cadrul sistemului se permite crearea etichetelor, oferind
facilităţi pentru completarea datelor corespunzătoare etichetei ataşate unui produs, modificarea
valorilor, ştergerea (eliminarea) unei etichete din baza de date, ştergerea fizică a unei etichete (cu
prelucrările corespunzătoare în baza de date) etc.
În cadrul sistemului pentru controlul şi verificarea autenticităţii produselor sunt instalate
mai multe baze de date, astfel amintim: baza de date la producător (în care se stochează toate
informaţiile referitoare la mişcarea produsului de la producător la consumator), baza de date la
nivelul magaziei distribuitorului sau comerciantului cu amănuntul şi o bază de date instalată la
nivelul controler-elor RFID de poartă.

2.5. Avantajele utilizării RFID în lanţurile de aprovizionare

Dintre avantajele utilizării RFID în lanţurile de aprovizionare pot fi menţionate:
• RFID permite automatizarea managementului lanţurilor de aprovizionare, permiţând
întreprinderilor să realizeze economii importante;
• RFID aduce o contribuţie importantă în păstrarea acurateţei înregistrărilor referitoare la
recepţiile şi expediţiile de produse;
• RFID previne furtul de produse, prin înregistrarea acestora la nivelul unor puncte
multiple, creând o înregistrare relativă la traseul parcurs de fiecare produs;
• RFID are capabilitatea de a identifica locaţia în care se află un produs, mai ales în cazul
pierderilor acestuia, lucru ce permite ca producătorul sau distribuitorul să ia o serie de măsuri
corective.
Ca rezultat, RFID are o contribuţie majoră în ceea ce priveşte găsirea rapidă a unui produs,
precum şi în eliminarea posibilităţilor de falsificare a acestuia. Managementul lanţurilor de
aprovizionare bazat pe tehnologia RFID se confruntă cu o serie de provocări, mai ales în ceea ce
priveşte securitatea operaţiilor. Este de la sine înţeles că ansamblul atributelor electronice ale unui
produs joacă un rol vital în obţinerea avantajelor sistemelor de management al lanţurilor de
aprovizionare (menţionate mai sus), dar securizarea acestui ansamblu, eliminarea accesării
neautorizate a acestuia, precum şi prevenirea modificării şi fabricării ilegale a produselor,
constituie în continuare provocări în domeniul RFID.
La momentul actual, există un interes major referitor la clonarea etichetelor RFID, operaţie
care ar permite introducerea unor produse falsificate în lanţurile de aprovizionare.
 2.6. Calitatea si fiabilitatea etichetelor
Atunci cand un sistem bazat pe identificarea prin frecvente radio (RFID) opereaza in
parametrii prescrisi, el poate conduce la cresterea productivitatii bibliotecarilor si le poate permite
sa se concentreze pe sarcinile cu valoare adaugata pentru care au fost instruiti. Sistemele RFID
pot, de asemenea, sa creasca nivelul de asistare a clientilor si satisfactia acestora si pot sa ajute
bibliotecile sa isi controleze propriile costuri.
Cu toate ascestea, sistemele RFID nu functioneaza intotdeauna bine. Precum alte sisteme
electronice complexe, sistemele RFID pot suferi avarii (si timpi de reactie prea mari) care rezulta
ca urmare a defectelor in structura echipamentelor, software-ului corupt, distrugerii cauzate de
mediu si uzurii normale. Totusi, si oarecum surprinzator, multe din problemele sistemelor RFID
sunt cauzate de una din cele mai putin costisitoare componente: de eticheta.
In urmatorii ani – sau chiar luni – distanta de citire a unor etichete utilizate in biblioteci va
incepe sa se scurteze iar eticheta poate necorespunde asteptarilor. Desigur, performantele atat de
reduse cauzeaza motive de ingrijorare si consternare in randul bibliotecarilor afectati de acestea.
Achizitiile au fost de obicei foarte bine documentate (acestia sunt totusi bibliotecari) iar
comerciantii au fost de obicei unii respectabili.
In plus, etichetele au fost de obicei certificate cum ca ar respecta cerintele prescrise de
Organizatia Internationala de Standardizare (ISO).
Lectia amara invatata de acesti bibliotecari este ca etichetele RFID pot varia considerabil.
Ele se bazeaza pe modele diferite, pentru scopuri diferite si pentru durate de intrebuintare diferite.
Ele sunt compuse din materiale diferite si sunt produse utilizand metode diferite. Prin urmare,
unele rezista mai mult si functioneaza mai performant decat altele.

2.7. Durata de utilizare a etichetelor RFID

Etichetele RFID sunt utilizate in multe aplicatii, inclusiv in comercializarea de bilete
pentru parcurile de distractii si statiunile de ski, in validarea cipurilor de cazinouri, validarea
bancnotelor si monitorizarea produselor prin intermediul lantului de aprovizionare. In functie de
aplicatie, cumparatorul va avea asteptari diferite in raport cu costul etichetelor, distanta de citire si
durabilitatea.
Una din aplicatiile care necesita mai mult efort sau atentie este in biblioteca, unde etichetele
trebuie sa ramana complet functionale pentru cel putin 15 ani.
 Aceste etichete utilizate in biblioteci trebuie sa dureze mult mai mult decat etichetele
utilizate in magazinele implicate in comertul cu amanuntul, spre exemplu, iar aceasta fiabilitate
suplimentara ar putea face producerea lor mai costisitoare.
Din pacate, unii furnizori de etichete nu recunosc si nu certifica cerintele de utilizare mai
indelungata pentru etichetele care sunt atasate articolelor din biblioteca. Este posibil ca acesti
furnizori sa recomande etichete mai putin durabile si mai ieftine, asemenea celor utilizate in cadrul
operatiilor de inventariere sau de comert cu amanuntul. In anumite cazuri, aspectul a fost identificat
eronat in lucrarile de referinta din domeniul marketingului, care considera etichetele mai putin
durabile a fi conforme cu standardul ISO pentru piata bibliotecilor. Aceste afirmatii sunt in general
adevarate, insa pot fi inselatoare. Acest standard ISO, care defineste modalitatea in care eticheta
comunica cu cititorul din biblioteca, este important, insa nu implica si nu specifica calitatea anume
sau cerintele de fiabilitate.

2.8. Producerea etichetelor

Fiabilitatea etichetelor se bazeaza pe modelul etichetei, materialele si metodele de
fabricare.

Dupa cum este aratat in sectiunea transversala de mai sus, o eticheta uzuala RFID
reprezinta un ansablu laminat compus din mai multe categorii de materiale care pot interactiona
unele cu altele. (A se retine ca straturile nu apar potrivit dimensiunilor exacte.)
Sub stratul protector de la suprafata (compus de obicei din hartie sau polipropilena) se afla
un strat de adeziv. Adezivii pot fi topiti la temperaturi inalte sau sensibili la presiune, si sunt fie pe
baza de apa, fie pe baza de solventi. Cipul – denumit si circuit integrat sau IC – este atasat la antena
(care este de obicei compusa din aluminiu sau din cupru) utilizand un adeziv conductor. Adezivii
conductori pot lua forma epoxidica, de pasta sau de banda. Antena este atasata unui substrat de
plastic (de obicei PET, care este o forma de poliester). Urmatorul este inca un strat de adeziv iar
la final captuseala, care este de obicei formata din hartie siliconata.
Alegerea materialelor pentru aceste componente poate avea un impact major asupra
fiabilitatii pe termen lung. In timp, spre exemplu, unii adezivi pot cauza sau pot accelera
coroziunea liantului dintre cip si antena.
Pentru fiecare aplicatie, proiectantii de etichete aleg materialele care asigura cea mai buna
combinatie de cost, performanta si durabilitate. Printre alti factori, ei vor lua in calcul si
interactiunile dintre materialele etichetei.
Procesul de fabricare se poate si el rasfrange asupra costului etichetei, performantei si
durabilitatii ei. Tratarea, laminarea si inregistrarea exacta a componentelor RFID reprezinta
procese avansate care necesita o gestionare complexa si o monitorizare atenta. Oricare mici variatii
in timpul de tratare sau ale vitezei de asamblare, spre exemplu, pot avea impacte semnificative
asupra consistentei si longevitatii produsului final.

2.9. Regimuri obisnuite de functionare de avarie

Luarea in considerare a regimurilor de functionare in caz de avarie este necesara in cadrul
oricarei discutii asupra fiabilitatii etichetei, durabilitatii si diferentelor dintre etichete.
Etichetele RFID se pot defecta in mai multe moduri. Spre exemplu:
• Se poate dezvolta o rezistenta electrica mare intre cip si antena. Cauzele posibile includ
coroziunea, oxidarea liantului dintre cip si adezivul conductor, sau dintre antena si adezivul
conductor.
• Circuitele integrate se pot fisura
• Imbinarea dintre cip si antena poate sa se deterioreze
• Antena poate sa cedeze singura, datorita oboselii metalului.
Factorii ambientali pot avea si ei efecte negative asupra etichetelor, producand coroziune,
crapaturi sau alte tipuri de deteriorari. Unul din principalele motive pentru avarii este stresul
mecanic: articolele din biblioteca (si etichetele atasate acestora) sunt deseori indoite, rasucite,
lovite, apasate si lista poate continua. Pentru a rezista la un asemenea tratament, o eticheta RFID
dintr-o biblioteca trebuie sa fie fabricata potrivit standardelor ridicate de durabilitate.
 2.10. Impactul asupra sistemului
Defectarea completa a etichetelor RFID poate fi graduala, constand intr-o reducere
neinsemnata sau semnificativa a intervalului de citire. Ea poate fi si dezastruoasa: eticheta poate
sa inceteze brusc sa mai reactioneze, fara niciun fel de avertisment prealabil. Etichetele sunt piesa
centrala a fiecarui sistem RFID. Ele interactioneaza cu toate celelalte dispozitive din sistem, astfel
incat atunci cand eticheta se defecteaza, sistemul este compromis sever sau chiar devine
nefunctional.
Daca distanta de citire a etichetei scade, performanta sistemului de securitate poate fi
compromisa, deoarece unele etichete nu vor mai putea fi citite de sistemul de detectie. Cititoarele
portabile nu vor mai inregistra fiecare articol. Pot aparea erori in citirea articolelor multiple.
Performanta lor poate fi afectata indeosebi in cazul CD-urilor si DVD-urilor.

2.11. Testare cu privire la durabilitate

Pentru a estima durabilitatea etichetelor lor RFID, producatorii trebuie sa initieze testari
sofisticate de imbatranire accelerata. Aceste testari, care sunt utilizate in mod repetat in industria
electronica, pot prezice cu grad ridicat de acuratete gradul de degradare de lunga durata si reactia
la presiunile ambientale.
In cadrul testelor uzuale de imbatranire accelerata, etichetele RFID sunt supuse la diferite
configuratii de temperatura si umiditate in decurs de perioade lungi de timp, dupa care sunt
analizate. Aceste experimente sunt monitorizate atent si pot fi reproduse cu precizie, astfel incat
performanta unei mostre poate fi comparata cu o alta.
In cazul 3M, de exemplu, 10 din 60 de mostre de etichete sunt plasate in trei camere timp
de 15 saptamani. (Dimensiunea mostrei variaza in functie de scopul testarii. Unele teste sunt
estimari de rutina de asigurare a calitatii; altele sunt concepute pentru a evalua modalitatea cum
diverse materiale si componente afecteaza performanda etichetelor.)
Fiecare camera este prevazuta cu un alt set de conditii ambientale, de la temperatura ridicata
si umiditate relativa ridicata la temperatura inalta si umiditate scazuta:
• Camera 1: 65° Celsius (149 Fahrenheit)
• Camera 2: 49° Celsius (120 Fahrenheit)
• Camera 3: 32° Celsius (90 Fahrenheit)
 In timpul testului sunt masurate saptamanal distantele de citire; la finalul testului, etichetele
sunt analizate pentru a descoperi schimbari in timp in ceea ce priveste distanta relativa de citire si
tendintele distantelor de citire. Datele rezultate pot fi utilizate pentru a prezice longevitatea si
fiabilitatea etichetelor in contextul functionarii propriu-zise.
Companiile care au activat in domeniul industriei RFID timp de mai multi ani pot compara
aceste estimari fata de experienta reala. Acest proces a condus la perfectionarea testelor de
imbatranire accelerata; el a confirmat si faptul ca testele furnizeaza estimari precise asupra
fiabilitatii pe termen lung. In cazul 3M, predictiile in baza imbatranirii accelerate pot fi comparate
cu datele de pe teren adunate in decursul a mai mult de opt ani de experienta cu etichetele RFID
instalate in biblioteci.
Aceasta analiza indica faptul ca etichetele RFID ale companiei vor dura semnificativ mai
mult de opt ani in conditiile utilizarii intr-o biblioteca. (Prin urmare, compania acorda garantie
asupra etichetelor sale, certificand ca acestea vor rezista la fel de mult cat articolele la care sunt
atasate.

2.12. Ce dezvaluie testele de imbatranire accelerata

Testele de imbatranire accelerata pot releva unele din cele mai frecvente motive din spatele
defectarii etichetelor RFID.
Aceasta fotografie la nivel microscopic are drept tema o eticheta RFID care nu a fost trecuta
prin testarea de imbatranire accelerata. Ea a fost taiata in fasii pentru a demonstra legatura dintre
circuitul integrat, adezivul conductor, antena si protuberanta aurie, care are rolul de punct de
contact intre antena si circuitul integrat. A se retine ca adezivul conductor acopera in totalitate baza
circuitului integrat. Protuberanta aurie are o latime de aproximativ 80 de microni, aproape de
acceasi latime ca un fir de par uman.
 Urmatoarele imagini la microscop ilustreaza detalii apartinand a trei etichete provenite de
la acelasi producatori; cele doua din dreapta au fost supuse unui proces de imbatranire accelerata.

A se retine dimensiunea spatiului liber dintre protuberanta aurie si antena de mari

dimensiuni. In mostra din mojloc exista un spatiu modest, care indica faptul ca incepe sa se
deterioreze. (s-au acumulat puncte gri de adeziv conductor care formeaza o legatura intre
protuberanta si antena; acestea ar trebui sa serveasca drept un memento asupra importantei
adezivului conductor).
Mostra imbatranita din coltul din extrema dreapta contine un spatiu liber mult mai mare;
nu este nici o surpriza faptul ca a prezentat o distanta redusa de citire comparativ cu mostra care
nu a fost supusa procesului accelerat de imbatranire. Acest spatiu liber de dimensiune mai mare
va introduce mai multa rezistenta in circuit si va modifica prin urmare gradul de senzitivitate al
antenei.
De asemenea, acesta afecteaza cantitatea de energie care este disponibila pentru cip.
Rezultatele statistice generate de testele de imbatranire accelerata sunt si ele revelatoare. Aceasta
diagrama compara datele de testare pentru 10 etichete mostre provenite de la patru furnizori de
etichete RFID pentru biblioteci, inclusiv de la 3M. A se retine ca toate etichetele corespund
standardului ISO.
Aceste date au fost colectate prin plasarea etichetelor intr-o camera cu conditii ambientale
controlate – 95% umiditate relativa si temperatura de 65°C (149° Fahrenheit) timp de 15
saptamani; distantele de citire au fost monitorizate regulat pe intreaga durata a testarii. Aceste
rezultate ilustreaza distantele medii de citire ale mostrelor furnizorilor. Mediile pentru furnizorii
A, B si C au scazut semnificativ in decursul perioadei de testare de 150 zile, etichetele provenite
de la furnizorul A esuand dezastruos si cele provenite de la furnizorul B scazand sub 2 inci. A se
retine de asemenea ca etichetele provenite de la furnizorul A au prezentat un grad mare de
inconsistenta.
 BIBLIOGRAFIE
1. RFID Journal Frequently Asked Questions, http://www.rfidjournal.com.
2. Examples of AIDC, http://www.rfidgazette.org, 2005.
3. What is Radio Frequency Identification (RFID)?,
http://www.peacocks.com.au/aboutrfid.htm.
4. ISO RFID Standards: A Complete List,http://rfidwizards.com/index.php?option=com_
content&view=article&id=242.
5. LIXĂNDROIU, R.: A Model of Traceability for Equipments Using RFID
Technologies within an Integrated System, în Revista Informatica Economică, no. 2(38)/2006,
pp. 124– 128.
[1] PANAITE, V. s.a. - Control statistic şi fiabilitate, E.D.P. Bucureşti 1982 [2] HOHAN, I. -
Tehnologie si fiabilitate, E.D.P. Bucureşti 1982 [3] TARCOLEA, C. s.a. - Tehnici actuale in teoria
fiabilităţii [4] CATUNEANU, V. s.a. - Cercetări în tehnologie şi fiabilitate, E.D.P. Bucureşti 1989
[5] * * * - Elemente de teorie şi probleme de fiabilitate; mentenabilitate, disponibilitate, IGSP
Bucureşti 1988. [6] WIENER, U. s.a. - Aplicaţii ale reţelelor probabiliste în tehnică, E.T. Bucureşti,
1983 [7] * * * - Culegere standarde de fiabilitate [8] MUNTEANU, T., DUMITRESCU, M. -
Fiabilitate, mentenabilitate, disponibilitate - Note de curs - Litografia Universităţii din Galaţi, 1995
[9] MUNTEANU, T., DUMITRESCU, M., MĂRĂŞESCU, N. - FIABILITATE - Lucrări practice de
laborator, Litografia Universităţii din Galaţi, 1995. [10] USER’S GUIDE EDSA “Electrical
distribution and transmossion system analyses and design programs – Reliability worth assessment of
distribution systems”, EDSA MOCRO CORPORATION, San Diego, USA, 1998.