3.2.

Structura primară şi secundară a ADN

3.2.1. Structura primară
- rezultă din polimerizarea unităţilor: dezoxiribonucleotide BN – dR – P
- BN : purine (A,G) şi pirimidine (C,T)
- polimerizarea se face în direcţia 3′ -5′
- este monocatenară (lantul este format din –dR-P – dR-P-dR-P- , BN sunt dispuse
perpendicular pe lant)
- polaritatea este 5′-3′
- bazele azotate se dispun fără nici o constrângere
- conţine întreaga informaţie ereditară a celulei
- la nivelul ei au loc mutaţiile
- este instabila in mediu apos

3.2.2. Structura secundară

-Chargaff (1947) dovedeşte complementaritatea bazelor azotate:

AG
 1,00
C T GC CG A=T T=A

- 1953 Watson, Crick, Wilkins, Franklin – “elicea vieţii” (fig. 1)

Caracteristici:
 helix bicatenar
 structură regulată (360 = 10 nucleotide = 3,4 nm lungime)
 strictă complementaritate
 mare stabilitate
 antiparalelă (un lant „merge” 3’-5’, celelat 5’-3’)
 plectonemică, coaxiala (ambele catene se invart unul in jurul celeilalte si in jurul
unui ax central)
 dextrogiră (roteste planul luminii polarizate la dreapta)
 este stabila in solutie apoasa (BN hidrofobe se afla la interior, lanturile dR-P-
hidrofile se afla la exterior in contact cu mediul apos)
 explică funcţiile ADN-ului (auto- si heterocatalitica)
 heterogenitate: tipuri A,B,C,D,E,Z. (B –10 nucl/rotaţie – semnificaţie biologică,
ADN – Z, senestra, levogir, 6 nucl/rotaţie)
- repetitiv (moderat, înalt, în palindrom)
- nerepetitiv
Denaturarea/Renaturarea ADN-ului:
Str secundara -- str primara (denaturare)
Str primara - str. Secundara (renaturare)
Fig. 1: Structura secundara a ADN