Chestionarul – Francois de Singly (pp.

33 – 43)

Capitolul 2 - Conceperea chestionarului

1. Obiectul anchetei
1.1. Informatia pertinenta

Capitolul “Conceperea chestionarului” debuteaza cu ceea ce trebuie sa constituie, in fond, obiectul

anchetei noastre. Procesul de selectare a elementelor pertinente si de eliminare a acelora secundare
se realizeaza doar pe baza unor criterii de natura teoretica. Acest proces de pastrare/eliminare
constituie si factorul ce diferentiaza interviul semi-directiv 1de chestionar prin metodele diferite
utilizate de acestea.

In cadrul interviului – persoana intervievata are rolul decisiv in procesul de selectie a elementelor
pertinente.

In cadrul chestionarului – acesta o face intr-un cadru fixat dinainte de catre specialist.

Interviul – are in primul rand functia de a reconstitui sensul “subiectiv” al comportamentului

actorilor sociali

Pe cand chestionarul – reconstruieste sensul “obiectiv”, facand o asociere intre comportamentele si

indicatorii determinantilor sociali.

- Selecteaza din realitate elementele pertinente ale comportamentelor studiate si ale

factorilor sociali. => Acest demers impune distinctia clara intre obiectul real
(desemnat printr-o comanda sociala) si obiectul construit de sociologi

INTREBARE COLEGI: Ce deosebeste operatia obisnuita de selectie a elementelor pertinente de

operatia savanta?

Ceea ce deosebeste operatia obisnuita de selectie de operatia savanta este gradul de explicitare si
permanenta ei. In viata cotidiana, indivizii construiesc o viziune proprie asupra lumii, iar eliminarea
anumitor informatii nu a fost facuta dupa criterii teoretice, ci dupa criterii ce variaza in functie de
obiectivele si interesele specifice situatiei. De cealalta parte, sociologul trebuie sa enunte principiile
potrivit carora retine o anumita trasatura in defavoarea alteia in abordarea comportamentelor.

1.2. Definirea

Prima operatie de selectie – delimitarea obiectului

Responsabilul de ancheta trebuie sa defineasca de la inceput, macar provizoriu, notiunile care vor
sta in centrul anchetei, pentru a gasi indicatorii adecvati. Sa luam drept exemplu o ancheta ce
priveste timpul liber. Inainte de toate, responsabilul va defini notiunea de “timp liber”. In aceasta
sfera, ar putea fi inclusa si activitatea de tricotat. In acest caz, responsabilul de ancheta fie ii va
intreba pe cei care tricoteaza daca considera aceasta activitate de timp liber sau nu (metoda ce, pe
de alta parte, poate genera confuzie), fie va actiona in functie de optiuni teoretice. In cazul in care,
pentru el, timpul liber desemneaza activitati neproductive, atunci va elimina tricotatul din domeniul
anchetei.

1
Întrebările sunt pregătite în avans şi investighează punctele de interes. Intervievatorul îşi permite o anume
flexibilitate pe parcursul interviului, urmând să insiste asupra subiectelor care merită o atenţie mai specială.
Un aspect important ce priveste definirea obiectului este ca aceasta trebuie sa corespunda cat mai
bine obiectivarii definite de E. Durkheim: comportamentele trebuie abordate din exterior,
evitandu-se judecatile de natura subiectiva.

1.3. Cautarea indicatorilor multipli

Dupa etapa de definire a notiunii care constituie obiectul anchetei, in urmatoarea etapa trebuie sa
gasim indicatori empirici, mijloace de a o evidentia empiric, de a o masura.

Spre exemplu, sociologul care vrea sa realizeze un studiu despre prudenta trebuie sa o faca in
maniera lui William James:

“ Atunci cand se spune despre un om ca este prudent, se spune de fapt ca el adopta un anumit
numar de comportamente caracteristice prudentei:

- Incheie asigurari;
- Nu pariaza totul pe acelasi cal;
- Nu se lanseaza cu ochii inchisi intr-o afacere.”

Astfel, pentru a contura mersul anchetei, trebuie realizata o asociere intre nivelul teoretic si
realitatea “raspunsurilor”:

Anchetatorul va pune intrebari referitoare la:

- Conducerea automobilului;
- la sumele economisite;
- la tipul de plasament;
- la felul de a vorbi;
- la formele de gandire si de implicare

=> ale caror raspunsuri vor servi drept indicatori pentru abordarea notiunii de prudenta.

In cautarea indicatorilor notiunii studiate, unul dintre principii, precizat de Paul Lazarsfeld, este acela
al multiplicitatii: CARE ESTE ENUNTUL ACESTUI PRINCIPIU?

“Relatia intre fiecare dintre indicatori si conceptul fundamental fiind definita in termini de
probabilitate si nu de certitudine, este indispensabila utilizarea, atat cat este cu putinta, a unui mare
numar de indicatori”.

Nevoia de a gasi mai multi indicatori ai notiunilor studiate rezulta din 2 premise:

- Imperfectiunea masurarii, date fiind conditiile desfasurarii oricarei anchete;

 - Imperfectiunea indicatorului, dat fiind faptul ca nici o intrebare nu poate acoperi pe
deplin notiunea.

Recurgerea la indicatori multipli este absolut necesara atunci cand trebuie abordata o notiune
esentiala pentru obiectul anchetei.

2. Descoperirea
2.1. Inainte de a elabora chestionarul, trebuie realizate concomitent 3 operatii:

- Documentarea asupra temei studiate, cunoasterea modului in care anchetatorii au

incercat pana in acel moment sa explice comportamentul in cauza, a rezultatelor si
a limitelor cercetarii anterioare;

- Ascultarea a ceea ce spun actorii sociali despre propriile lor practici, in scopul
familiarizarii cu practicile ce urmeaza a fi analizate – nu este suficient sa stii cum sa
le vorbesti indivizilor si cum sa le pui intrebari, ci trebuie sa fii atent la modul in care
ei isi descriu activitatile => de aici, necesitatea unei pre-anchete prin interviuri;

- Formularea problemei teoretice, care va servi drept suport pentru a doua faza,
aceea a formularii chestionarului.

Un chestionar cu privire la o practica/un ansamblu de practici trebuie sa cuprinda 2 parti:

- Una care sa se refere la obiectul propriu-zis;

- Alta care permite cunoasterea determinantilor sociali ai acestuia.

Ancheta prin chestionar are rolul de a scoate la lumina determinantii sociali, inconstienti ai
practicilor:

- ea este pentru sociologi ceea ce este divanul pentru psihanalisti.

In ciuda acestei apropieri intre sociologia explicativa si psihanaliza, metoda si principiile teoretice
sunt diferite. Sociologia explicativa favorizeaza, cel mai adesea, ca indicator al productiei sociale
pozitia socio-profesionala.

In acest sens, cartea lui Durkheim, “Despre sinucidere”, serveste drept referinta. Aici, Durkheim
acorda putina importanta obiectului propriu-zis, preluand necritic inregistrarea faptelor in statisticile
oficiale. Durkheim observa ca rata sinuciderii este “sensibila” la identitatea sociala a indivizilor, la
contextual social in care traiesc. El construieste o imagine a realului in care actiunea acestor factori,
de obiecei invizibili, devine vizibila datorita incrucisarii indicatorilor factorilor sociali – variabilele
independente – cu indicatorii comportamentului studiat – variabila/variabilele dependente.

2.2. Descrierea practicilor si a “gusturilor”

Cea de-a doua parte a chestinarului abordeaza acele caracteristici ale obiectului cercetarii
considerate a priori 2pertinente. Nu exista retete de evaluare a pertinentei. Una dintre cele mai bune

2
Inainte de experienta
cai pentru a deprinde aceasta capacitate de selectie este lectura unor lucrari care prezinta cercetari
“de teren”, pentru a descoperi cum procedeaza efectiv sociologii.

In “Allez les filles” – de Christian Baudelot si Roger Establet, autorii explica de ce, la sfarsitul studiilor
secundare, fetele sunt intrecute la matematica de baieti, care nu aveau pana atunci rezultate
superioare la aceasta disciplina. Avantajul dobandit de baieti rezulta din trei factori care se intaresc
reciproc:

- La nivelul unei reusite egale la matematica, baietii se considera mai buni decat
fetele si au mai multa ambitie;
- Ei sunt mai pregatiti pentru logica competitiei, care se accentueaza in clasele
terminale si in cele pregatitoare;
- manifesta mai multa atractie (“gust”) pentru matematica si stiintele exacte.

Autorii abordeaza aceasta preferinta accentuata (“gustul”) cu ajutorul mai multor indicatori:

CARE SUNT ACESTIA?

 Indicator “direct”:
- Sentimental personal de a indragi sau nu matematica.
 Indicatori indirecti:
- Disciplinele scolare preferate;
- Detinerea de carti de matematica, in afara celor cerute la scoala;
- programarea masinilor de calcul;
- Citirea frecventa a revistelor stiintifice;
- Folosirea acasa a unui mini-calculator;
- Preferinta pentru jocurile matematice.

Baietii nu se deosebesc de fete printr-un interes a carui intensitate ar putea fi detectata cu ajutorul
unui singur indicator. Unii prefera sa citeasca reviste stiintifice, altii sa foloseasca mini-calculatorul,
altii sa joace jocuri matematice. Dar combinand raspunsurile la aceste cinci intrebari a putut fi pus in
evidenta un interes mai mare pentru matematica sau in stiintele exacte, in afara scolii, manifestat de
baieti.

3. Importanta intrebarilor care “recolteaza” opiniile, valorile si reprezentarile

In “Le Metier de sociologue” (Bourdieu, Chamboredon, Passeron), metodele stiintelor sociale sunt
clasificate in functie de criteriul obiectivitatii:

- cu cat o activitate este abordata mai “din exterior” – pentru a relua termenii lui
Durkheim – cu atat obiectivarea este mai reusita. Din aceasta perspectiva, apelul la
opiniile indivizilor, la judecatile/valorile lor nu ar fi util. De aceea, cei trei autori pun
pe locul al doilea anchetele prin chestionar , dupa tehnicile de observare directa.

Reabilitarea intrebarilor exact de opinie

Importanta acordata celor mai obiectivante tehnici atrage atentia asupra ponderii prea mari pe care
o au intrebarile de opinie in sondaje sau in chestionarele “spontane”, cu scopul de a o critica. Numai
ca el subestimeaza, in primul rand, efectele prezentei sau ale medierii observatorului (ca si cum
acesta n-ar avea el insusi un sistem “subiectiv” de percepere a lumii) si, in al doilea rand, interesul pe
care il prezinta unele intrebari incadrate intr-o alta categorie. Asadar, trebuie sa acordam un loc
important descoperirii valorilor indivizilor.

Este cunoscut faptul ca din incrucisarea caracteristicilor sociale si culturale ale barbatilor cu acelea
ale femeilor cu care ei traiesc rezulta constrangerile sociale care determina alegerea partenerului,
chiar daca dragostea mascheaza, in general, aceste constrangeri. Formarea cuplului este mediata de
elemente aparent subiective. In cadrul unei anchete asupra acestui subiect, Michel Bozon si Francois
Heran pun mai multe intrebari pentru a atinge aceste registre:

- Ce impresie v-a facut el/ea atunci cand v-ati intalnit prima data? Cum era?;
- Ce v-a placut la el/ea in primul moment?

De asemenea, ei le prezinta o lista unde sunt inscrise diferite calitati (pentru lista prezentata
barbatilor, de ex: “cultivata, matura, eleganta, serioasa, calma..”), si intreaba: “Dintre toate aceste
calitati, care v-au atras cel mai mult la partener? Ati putea sa citati maximum patru?”

Sunt puse astfel in evidenta acele categorii autohtone (in cazul anchetei de mai sus, acelea ale
barbatilor si ale femeilor in momentul alegerii partenerului) care indeplinesc simultan 2 conditii:

- Sunt rezultatul unei productii sociale (productie reparabila prin incrucisarea acestor
categorii cu originea sociala a indivizilor);
- Servesc ca suport subiectiv in elaborarea practicilor de alegere (actiune detectabila
prin incrucisarea acestor categorii cu pozitiile sociale ale partenerilor alesi).

Partea care se refera la practici trebuie sa contina:

- Intrebari care vizeaza atat comportamentul, cat si sensul pe care actorii il dau
acestuia.

In concluzie, stapanirea unor reguli tehnice pentru formularea intrebarilor trebuie insotita de o
reflectie permanenta asupra sensului datelor astfel construite, dat fiind faptul ca toate etapele
anchetei sunt simultan empirice si teoretice.